Setari Cookie-uri
  1. Forum
  2. Relatii
  3. Midas touch

Midas touch

pff..

buna
Mi-am dat seama cã deþine aceastã calitate, abia dupã ce am cunoscut câþiva oameni din jurul lui. Când l-am cunoscut mai bine, am cedat prompt acelei emanaþii fascinante. Avea un Midas touch emoþional de o anvergurã surprinzãtoare.

Despre Midas, citisem în copilãrie.Regele Mygdoniei
i-a fost de mare ajutor unui discipol de-al lui Dyonisos, iar zeul, ca rãsplatã, i-a acordat privilegiul împlinirii unei dorinþe. În nesãbuinþa lui, Midas ºi-a forþat norocul, cerând sã-i împlineascã visul de a transforma în aur tot ce atingea. Bucuria a durat doar pânã la descoperirea efectului nefast al atingerii unor fructe apetisante, care se transformau imediat în metal nobil. Când s-a vãzut condamnat la moarte prin înfometare, l-a implorat pe zeu sã-i retragã harul dãruit.

Prin anii de avânt ai bursei americane, sintagma a devenit popularã printre acei brokers de pe Wall Street, care, aparent, nu greºeau niciodatã în alegerile fãcute, îmbogãþindu-ºi astfel necontenit clientela.
Privilegiul atingerii unui suflet uman ne este dat rar. Nu confund astfel de evenimente cu micile lupte de orgolii care ne erodeazã sentimentele ºi ne lasã slãbiþi, labili, descoperiþi. Mã gândesc la acele atingeri care ne transformã, benefic, în altceva decât ceea ce-am fost.

Noaptea era pe sfârºite când, cu ani în urmã, l-am auzit prima oarã spunând „Majoritatea oamenilor trãiesc în aºteptare. În aºteptarea clipei când viaþa începe cu adevãrat. Punctul de unde fericirea va curge ferm, aproape vizibil, fãrã ezitare, fãrã vreo îndoialã. Amânã acest început cu decizii de tot felul. „Dupã ce mã mut în casã nouã…, dupã ce îmi cumpãr maºinã…, dupã ce termin facultatea…, dupã ce îmi gãsesc un job nou etc.” Totul este împins într-un viitor parºiv, care promite doar speranþa, fãrã sã dea vreo garanþie. De ce amânãm sã ne trãim viaþa pânã când întâlnim în sfârºit viaþa? Dupã scufundarea acestei idei în lacul gândurilor, parcã vedeam în minþile prietenilor mei valurile concentrice care se îndepãrtau spre maluri mai mult sau mai puþin îndepãrtate. Fiecare dintre noi încerca sã ancoreze fraza de realitatea care i se pãrea relevantã.

Nu ºtiam prea multe despre el. Era un caracter care hotãrâse sã-ºi trãiascã viaþa dupã o axiomã personalã ºi care refuza ideea cã a poseda ceva parþial ar fi mai mult decât nimic. Singularitatea lui era mai puþin evidentã în conversaþii, doar felul în care îºi alegea prietenii sau femeia iubitã lãsau sã se înþeleagã opoziþia faþã de orice se putea numi general sau comun.
N-am încercat sã aflu cum îºi câºtiga existenþa ºi cu cine îºi petrecea nopþile, dar îl ascultam cu plãcere, pentru cã nu încerca sã converteascã pe nimeni. Privea adânc ºi cu multã cãldurã la omul care ieºea în calea lui ºi avea întotdeauna în buzunar un cec în alb, pe care-l dãdea fãrã vreo ezitare. Foarte puþini, din cât am auzit, au încercat sã-l încaseze. Povestea doar din amintiri ºi nici atunci nu eram sigur dacã vorbeºte despre el însuºi, din trecutul lui, sau despre alþii.
„Dacã vrei sã trãieºti intens, trebuie sã fii liber. Dar, atenþie, libertatea adevãratã e un salt fãrã plasã de siguranþã pusã cu abilitate dedesubt. Libertatea e riscantã ºi poate sã atingã deseori nefericirea”. M-a învãþat unele lucruri, dar cred cã cel mai preþios cadou a fost fraza: „Indiferent de alegerea ta, eu te voi susþine în decizia luatã”, care a fost ºi cea mai curatã dovadã de prietenie.
Deºi permitea celor pe care-i simþea apropiaþi sã-ºi deschidã conturi în inima lui, nu cãuta sã se reflecte în ei. Dacã cineva povestea exaltat vreo experienþã personalã, trãitã prin intermediul sau cu ajutorul cuiva, era circumspect ºi, uneori, chiar critic. „Fereºte-te de orice guru care îþi vinde credinþa unui rãspuns final la problemele existenþei. Orice guru care nu este fericit ºi care, dupã pãrerea ta, nu are o viaþã echilibratã, meritã sã fie linºat de propriii lui discipoli. Orice guru binefãcãtor poate fi identificat ca atare dupã gradul de toleranþã faþã de opinia ta. Un mentor sau un guru care te iubeºte cu adevãrat nu-þi va cere nimic în schimb – nici admiraþie, nici dragoste sau devotament. Îþi va cere sã fii tu însuþi ºi sã-þi trãieºti intens scenariul pe care viaþa þi l-a pus în primul scutec.”
Îmi plãcea sã-l provoc la discuþii despre emoþii, despre diferenþele dintre bãrbaþi ºi femei, mai mult ca sã-i savurez adâncimea reflecþiilor. Odatã, m-a contrariat cu o frazã simplã care, la început, mi s-a pãrut naivã:
– Farmecul sau magicul într-o iubire depinde, în mare mãsurã, de gradul de creativitate emoþionalã a ingredientului uman.
– Dar cum poþi evalua procentul de creativitate dintr-o persoanã?, l-am întrebat.
– Întreab-o care a fost ultima situaþie în care a fãcut un gest deosebit, dar dezlegat de orice motiv anume, faþã de cineva drag, cineva special, a rãspuns zâmbind, ºi a continuat:
– Magia unei iubiri, deºi poate pãrea efemerã, are niºte aspecte palpabile asemãnãtoare unei pãrþi a corpului uman. κi cautã mereu un suport de unde sã porneascã în altã explorare, mai departe. Magicul e visul cotidianului.
– Vrei sã spui cã dragostea are nevoie doar de magic ca sã se menþinã?, l-am chestionat, mânat de îndoieli.
– O dragoste adevãratã este întotdeauna pregãtitã pentru surprize, pentru schimbare. Este suficient de fluidã sã prindã noul în gingãºia unei îmbrãþiºãri mãiestre ºi sã-l integreze în mod ideal în propria-i structurã. Este permanent deschisã pentru propria-i renaºtere, ca o eternã pasãre Phoenix care se reface din cenuºa abandonatã de fiecare stadiu evolutiv. Cred cã ãsta este magicul dat de creativitate.
– Magicul îl poþi zãmisli doar cu o partenerã adevãratã,i-am rãspuns, gândindu-mã la ultimele cupe de magie sorbite în prezenþa unei femei.
– Depinde de femeie ºi depinde de bãrbat, deºi fiecare are capacitatea necesarã pentru asta, a încheiat el, lãsând deschise uºile interpretãrilor.

– ªtiþi cã putem împãrþi bãrbaþii în patru categorii, spuse el cu o altã ocazie, zâmbind ºi privind la fetele care ne însoþeau.
– Prima ar fi „pietre de pavaj”, a cãror singurã contribuþie existenþialã este cã faciliteazã traversarea unei nopþi, a unei sãptãmâni sau a unei perioade de care nu vrei sã-þi aminteºti. Apoi este grupa numitã „borne kilometrice”, dupã care poþi sã mãsori distanþa de unde ai plecat, precum ºi evoluþia sufleteascã. Cei din categoria „faruri marine” sunt rari; dupã ei se ghideazã o femeie prin apele periculoase ale vieþii. Cea mai efemerã ºi cunoscutã de foarte puþini este aºa-zisa grupã a „stelelor polare”. Dupã aceºtia femeile se pot orienta, ei sunt companioni de drumeþie în cãutarea sinelui. Ei nu cer prea mult ºi dau totul.
– ªi cum poate un bãrbat sã-ºi îmbunãtãþeascã poziþia, sã treacã de la o grupã la alta?, l-am întrebat, încercând sã-mi gãsesc niºte coordonate de referinþã între caldarâm ºi reflecþia stelelor în balta aceleiaºi zone pavate.
– Asta nu poþi s-o defineºti tu ca bãrbat, a zis el, poþi eventual s-o iscodeºti pe ea.
– Bine, bine, dar apartenenþa la una dintre aceste grupe, ce ne este datã de femei, variazã în timp ºi depinde de starea sufleteascã, am intervenit, privind în jur.
– Oricum, majoritatea bãrbaþilor sunt pietre de pavaj, a fixat M. imaginea ataºatã celui mai mic numitor comun masculin, verbalizând în acelaºi timp ºi gândurile care se învârteau prin minþile doamnelor prezente la masã.
– Hai sã fim de acord cu realitatea unei egalitãþi între defectele celor douã sexe, a zis el, ºi, apoi, a continuat:
– Dacã vrei o minune, încearcã în primul rând sã fii tu însuþi una în viaþa cuiva. Iar dacã ai impresia cã nici un bãrbat nu te meritã, cã eºti bunã, foarte bunã, prea bunã, ar fi cazul sã mai cobori de pe armãsarul aroganþei sau, mãcar, sã-i verifici originea. Ai putea fi surprinsã sã vezi cã e troian ºi cã pântecul îi este plin de îndoieli care îþi macinã sufletul, a încheiat, fãrã cea mai micã undã de rãutate, privind la cuburile de gheaþã care irizau ginul din pahar.
– Dar asta este la fel de valabil ºi pentru bãrbaþi, am intervenit plin de avânt democratic.
– Desigur cã este valabil. Oricum, nimeni nu este mai presus de smerenie, mai ales cãlare. La urma urmei, asta este forma de maximã puritate, nu-i aºa?, a spus el, lovindu-mã amical pe umãr ºi aducându-mi aminte, printr-un zâmbet, de o temã discutatã cu un timp în urmã.

Aºa ne atingea el miezul uman, pe nesimþite, fãrã sã încerce cu adevãrat, ne fãcea sã ne simþim mai buni, mai altfel, mai... nici nu ºtiu cum sã spun. Întotdeauna plecam de la astfel de întâlniri cu gândurile ºi sufletele rãvãºite, pline de aºteptãri neclare. Odatã, l-am întrebat dacã era conºtient de responsabilitatea pe care ºi-a asumat-o, atingând acest nucleu esenþial. Mi-a rãspuns, cu aceeaºi candoare cu care ne obiºnuise de-a lungul anilor:
– Încerc sã umblu pe vârfuri ºi sã nu modific nimic, iar dacã s-a produs vreo schimbare, este rezultatul naturii fiecãruia. Eu nu am preluat nici un fel de responsabilitãþi. Nimeni nu are acest drept, iar asumarea unor rãspunderi de acest fel e un semn de mare aroganþã. Oricum, fiind la fel de vulnerabil ca fiecare dintre voi, nu fac altceva decât sã respect ºi sã cer sã fiu respectat. Adevãratele învãþãturi despre noi înºine le dobândim, de cele mai multe ori, singuri, descoperindu-le adânc în esenþa noastrã.

Cu toatã imensa afecþiune pe care o trezise în noi toþi, nu pot sã-i iert plecarea definitivã. Într-o zi însoritã de mai, ºi-a luat iubita de mânã ºi au dispãrut în Tibet. N-am mai auzit de ei vreodatã.

Tristan
Postat pe 27 Ianuarie 2010 00:21
prea lung
traiasca berea totusi ...am baut 6 pana acu ..
blaa
Postat pe 27 Ianuarie 2010 00:23
da!!!???
one_size
Postat pe 27 Ianuarie 2010 09:32
care-i faza aici???
Kitty_the_cat
Postat pe 27 Ianuarie 2010 09:34
Nici nu stii ce bine mi face povestirea ta .., chiar am plans azi exact pe povestea ta adptata in realitatea mea
Calypso23
Postat pe 31 Ianuarie 2010 04:35
Nu ma asteptam sa apara ppe acest forum asa ceva, mai ales din patea unui barbat, dar citindu-l ma asteptam la comentarii impertinente.
Cred ca cei care prefera o bere in locul unui mesaj de acest gen, pot merge pe alte topicuri sa nu se mai oboseasca sa faca tot felul de comentarii.
garbo1802
Postat pe 31 Ianuarie 2010 07:58
Buna ! Un subiect interesant, real, inteligent si subtil.O zi buna ...
nicusor
Postat pe 31 Ianuarie 2010 09:27
Buna ! Daca fiecare am tine cont de aceste frumoase randuri, cu siguranta am fi mai impliniti,linistiti si fericiti...Practic ar trebui sa ne regasim pe noi insine prin cunoasterea de sine . O zi buna
nicusor
Postat pe 31 Ianuarie 2010 09:38
iti multumim >:D<
whitepaparuna
Postat pe 31 Ianuarie 2010 10:28
superba conversatie despre latura umana..........cine incearca prea mult sa o descifreze........pierde timp pretios din viata!.....
phoenix
Postat pe 31 Ianuarie 2010 10:49
Frumoasa poveste!
judgingamy
Postat pe 31 Ianuarie 2010 10:54
tristan realitatea asta este intruchipata in randurile realizate care sunt un adevar absolut
GYPSI
Postat pe 31 Ianuarie 2010 10:59
Mi-a placut cum ai descris conditia umana, consumata de nimicurile vietii cotidiene si cum uitam sa privim in jur si adanc in sufletul nostru.Modul in care te-ai exprimat este foarte subtil si elegant,parca as fi citit o pagina dintr-un roman din perioada romantica...
kudika071994
Postat pe 31 Ianuarie 2010 11:21
Buna povestioara. Merge de minune dimineata la o cafea. Totusi...scepticismul din mine ma face sa ma intreb nu ce ai vrut sa spui ci ce urmaresti prin aceasta istorioara. Sau poate o cauti pe Isolda?
roxana24
Postat pe 31 Ianuarie 2010 11:31
multumesc Tristan...
superb
Katty03
Postat pe 31 Ianuarie 2010 11:55
Superba poveste...bun povestitor...iar acea analogie a tipurilor de barbati.....revelatoare....
elisa08
Postat pe 31 Ianuarie 2010 12:30
tocmai asta este ideeea: pana acum ai primit informatii, le-ai acumulat?, acum urmeaza sa le aplici.
EL ESTE IN PERMANENTA CU TINE, DESI NU ESTE AICI FIZIC, ESTE IN SUFLETUL TAU
DE CE NU IL POTI IERTA?
trimite raspuns pe meil aqlconsulting@yahoo.com
kudika052625
Postat pe 31 Ianuarie 2010 13:06
Excelent text! Si paote ca au dreptate forumistii care se intreaba de cauta el aici, avind in vedere reactiile multora... (e pacat de el, adica...) Totusi, cine e personajul (plecat in Tibet)?
cartheo
Postat pe 31 Ianuarie 2010 13:28
FELICITARI!
ilenus
Postat pe 31 Ianuarie 2010 13:35
Alunecos si periculos terenul pe care il prezinti! Daca nu esti bine structurat si echilibrat sufleteste e usor sa te lasi infuentat de o persoana care poseda un har sau dar de a cuceri auditoriul. Nimic nu e mai presus de credinta in Creator! Cand te-ai impacat cu tine si lasi viata in mainile Supremului intelegi fiecare clipa si rost al vietii primite in dar! Toti cautam acel CEVA...unde ?Il asteptam...simtim ca va veni! Dar spre surprinderea noastra raspunsul este in noi.Vine insa o vreme , vine insa un moment de iluminare. Trebuie sa-l gasim in dialogul cu Divinul, in rugaciune, in convorbirea cu un duhovnic pe care trebuie sa-l cautam! Va doresc tuturor sa gasiti acel duhovnic pe care il meritati! Eu l-am gasit si odata cu el LINISTE si IMPACARE si IUBIREA si RECUNOSTINTA pentru tot ce primesc! Vine vremea... Va iubesc pe toti ce-i de o masura!
kudika060417_capricorn
Postat pe 31 Ianuarie 2010 13:36
De la: whitepaparuna, la data 2010-01-31 10:28:34iti multumim >:D
geo_xx
Postat pe 31 Ianuarie 2010 13:39
De la: blaa, la data 2010-01-27 00:23:51prea lung
traiasca berea totusi ...am baut 6 pana acu ..



sa nu te apuci sa o recitesti, ca-ti trebuie mai mult de 6 beri sa-ti revii!
geo_xx
Postat pe 31 Ianuarie 2010 13:40
mda ! si.........
coldwind
Postat pe 31 Ianuarie 2010 14:21
Este cel mai frumos text pe care l-am citit de cand m-am abonat pe acest site ... sa speram ca o sa ne mai scrii si alte discutii pe care le-ai avut cu acest om.

Ne-ar cam trebui o data la o saptamana o doza sa ne faca sa nu mai fim superficiali in toate sensurile.


cleopatra89
Postat pe 31 Ianuarie 2010 14:22
foarte frumoasa povestire..este chiar patruzatoare si ne da sansa sa descoperim o alta latura a noastra...in care sa pretuim mai mult latura noasta umana...decat masca pe care o purtam pentru a multumi pe toata lumea lasandu-ne pe noi la urma...felicitari!
andreeastyle
Postat pe 31 Ianuarie 2010 14:25
Subiectul pe care l-ai prezentat reflecta pura realitate.
Eu sunt chiar fata in fata cu situatia in care astept fericirea sa cada din cer.
In orice caz...frumoasa exprimarea si minunat mod de a privi lucrurile.
M-ai atins la corazon.
sweet_lala08
Postat pe 31 Ianuarie 2010 14:40
... ... dramatic ...
marco918
Postat pe 31 Ianuarie 2010 14:45
am ramas surprinsa de profunzimea subiectului,de adevarul din el,despre cat de complicata este viata si cat suntem de naivi,de necunoscatori ai sufletului uman,multumesc pt.subiect mi-a placut la nebunie,esti foarte bun in gandire si se vede ca esti un om cultivat,generos si ai calitati cu adevarat.
kudika012217
Postat pe 31 Ianuarie 2010 15:47
”A doua zi i-am spus cã vreau sã divorþãm. ... Ea n-a reacþionat, ca ºi cum s-ar fi aºteptat la asta sau ar fi provocat totul, inconºtient, cu purtarea ei.
Îmi sângera inima, fiindcã aºteptam sã mã roage sã nu plec. Dar ea pãrea calmã, resemnatã… Atunci am fost sigur cã nu mã iubise niciodatã, cã fusesem doar un instrument pentru realizarea acelui vis nebun de a avea un copil la nouãsprezece ani.
M-am ridicat, i-am dat un ultim sãrut lung.., m-am dus la un hotel ieftin ºi am aºteptat searã de searã sã-mi telefoneze ca sã mã cheme înapoi, sã o luãm de la capãt – eu eram dispus sã trãim chiar ºi ca pânã atunci dacã trebuia, pentru cã despãrþirea mã fãcuse sã înþeleg cã nimic nu era mai important decât soþia ºi copilul meu.
Dupã o sãptãmânã am primit în sfârºit un telefon de la ea. Dar nu mi-a spus decât cã-ºi luase toate lucrurile ºi cã nu voia sã se mai întoarcã. … Au trecut douã luni ºi am semnat ºi hârtiile.
Adevãrata mea familie pleca pentru totdeauna. Iar familia în care m-am nãscut mã primea cu braþele deschise.
Imediat dupã despãrþirea noastrã ºi dupã imensa suferinþã care i-a urmat, m-am întrebat dacã nu cumva fusese o hotãrâre greºitã, inconsecventã, proprie oamenilor care au citit prea multe poveºti de dragoste în adolescenþã ºi voiau sã repete cu orice preþ mitul lui Romeo ºi Julieta. Când s-a mai potolit durerea – iar pentru asta nu existã decât un leac, trecerea timpului – am înþeles cã viaþa îmi dãduse ocazia sã întâlnesc singura femeie din viaþa mea pe care aº fi fost în stare s-o iubesc. Fiecare clipã petrecutã lângã ea meritase orice sacrificiu ºi, în ciuda a tot ce se întâmplase, aº fi repetat fiecare pas pe care-l fãcusem.
Dar timpul, pe lângã faptul cã-mi vindecase rãnile, mi-a arãtat ceva ciudat: este posibil sã iubeºti mai multe persoane de-a lungul vieþii. M-am recãsãtorit, sunt fericit alãturi de noua mea soþie ºi nu-mi pot închipui cum ar fi sã trãiesc fãrã ea. Asta nu mã obligã sã renunþ la tot ce-am trãit, dar am grijã sã nu încerc niciodatã sã compar cele douã experienþe: nu se poate mãsura dragostea cum mãsurãm un drum sau înãlþimea unei clãdiri.
Mi-a rãmas ceva foarte important din relaþia mea cu ea: un fiu – cel mai mare vis al ei, dupã cum mi-a spus înainte de a ne hotãrî sã ne cãsãtorim. Mai am un copil cu cea de-a doua soþie, ºi acum sunt pregãtit pentru toate momentele paternitãþii, bune sau rele, altfel decât am fost cu doisprezece ani în urmã.
La un moment dat, când m-am dus sã-l iau pe Viorel ca sã petreacã sfârºitul de sãptãmânã cu mine, m-am hotãrât sã-i pun întrebarea care mã frãmântase atâta: de ce fusese aºa de calmã când i-am spus cã voiam sã mã despart de ea.
- Pentru cã am învãþat sã sufãr în tãcere toatã viaþa, mi-a rãspuns.
ªi numai atunci m-a îmbrãþiºat ºi a plâns toate lacrimile pe care ar fi vrut sã le verse în ziua aceea.
……………………………………………………………………………


Totul e atât de simplu, ºi-n acelaºi timp atât de complicat! Simplu, fiindcã e de ajuns sã-mi schimb atitudinea: nu voi mai cãuta fericirea. De acum încolo sunt independentã, îmi vãd viaþa prin propriii mei ochi ºi nu prin ai altcuiva. Pornesc în cãutarea aventurii de a fi vie.
Complicat: de ce nu-mi caut fericirea, dacã am fost învãþatã cã e singurul scop care meritã osteneala? De ce sã mã aventurez pe un drum de care alþii se feresc?
La urma urmei, ce e fericirea?
Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus ºi nici nu va aduce vreodatã fericirea. Dimpotrivã, nu e decât neliniºte, un câmp de luptã, nopþi nedormite, când ne întrebãm dacã e bine ce facem. Adevãrata dragoste e plãmãditã din extaz ºi agonie.
Sau liniºte. Liniºte? Dacã ne uitãm la naturã, ea niciodatã nu e liniºtitã. Iarna luptã cu vara, soarele ºi luna nu se întâlnesc niciodatã, tigrul îl vâneazã pe om, omul se teme de câine, câinele o vâneazã pe pisicã, ea-l vâneazã pe ºoarece, iar ºoarecele îl sperie pe om.
Banii aduc fericirea. Foarte bine: atunci toþi oamenii care au destul cât sã trãiascã foarte bine ar putea sã nu mai munceascã. Dar nu, ei continuã sã se zbatã ºi mai mult, ca ºi cum s-ar teme sã nu piardã tot. Banul la ban trage, asta e adevãrat. Sãrãcia poate aduce nefericire, dar contrariul nu e adevãrat: bogãþia nu aduce neapãrat fericirea.
Eu am cãutat fericirea multã vreme de-a lungul vieþii – acum nu vreau decât bucurie. Bucuria e ca sexul; are început ºi sfârºit. Eu vreau plãcere. Vreau sã fiu mulþumitã – dar fericitã? Nu mai cad în capcana asta.
Când sunt într-un grup de oameni ºi îi provoc, folosindu-mã de una din întrebãrile cele mai importante, ei rãspund cu toþii: „Sunt fericit„.
ªi eu continui: „Dar nu doriþi sã aveþi mai mult, sã creºteþi în continuare?„ ªi toþi îmi rãspund: „Bineînþeles„.
ªi insist: „Atunci nu sunteþi fericiþi„. Atunci schimbã vorba.
……………………………………………………………………………………

Singurul meu scop era sã-i atrag atenþia… singurul motiv care mã împingea spre ea era o dragoste pe care n-o acceptam, dar care continua sã creascã subtil ºi devastator.
Eram mulþumit de universul meu, nu voiam sã mã schimb deloc, deºi eram împins spre asta…
Încerca sã fugã de motivul care o adusese acolo – profunda ei nesiguranþã o fãcuse sã iasã la atac în loc sã privescã în sine. Avea nevoie de un bãrbat lângã ea ºi – cine ºtie? – poate cã mã cerceta ca sã vadã pânã unde putea merge, folosind acele artificii feminine, ca sã descopere dacã eu eram gata sã fac orice pentru ea.
În prezenþa ei, existenþa mea pãrea sã aibã o justificare. Oare asta voia sã audã? Bine, o sã i-o spun la masã. Puteam sã fac aproape orice, chiar sã o pãrãrsesc pe femeia cu care eram, dar nu aveam de gând sã-mi arunc cãrþile…
- Vreau sã-þi spun ceva încã de când te-am vazut dansând atunci, la Sibiu. Este ceva ce îmi apasã sufletul din ce în ce mai mult.
- Nu ºtiu despre ce vorbeºti.
- Ba sigur cã ºtii. Vorbesc despre o iubire pe care am descoperit-o acum ºi pe care fac tot ce-mi stã în putinþã s-o distrug înainte de a apuca sã se arate. Aº vrea s-o primeºti; este puþinul pe care-l am din mine însumi, dar nu-mi aparþine. Acest puþin nu este exclusiv al tãu, mai existã cineva în viaþa mea, însã aº fi foarte fericit dacã l-ai accepta aºa cum este. Un poet arab, Khalil Gibran, spune: E bine sã dai când cineva cere, dar e mult mai bine sã poþi oferi tot aceluia care n-a cerut nimic.
- Dar existã vreun lucru care se pote pãstra? Tot ce avem va fi dãruit înr-o bunã zi. Copacii oferã pentru a continua sã trãiascã, fiindcã a pãstra înseamnã a pieri.
- Dar meritul cel mai mare nu e al celui care dãruieºte, ci al celui care primeºte fãrã a se simþi dator. Omul dã puþin atunci când nu are decât bunuri materiale; dar oferã mult atunci când se dãruieºte pe sine.
- ……………………………………………………………………………………………….

- El mã iubeºte?
- Întrebarea dumitale nu e corectã. Dumneata trebuie sã ºtii dacã poþi sã dãruieºti iubirea de care el are nevoie. ªi ce s-o întâmpla, ce nu s-o întâmpla, oricum vei fi la fel de mulþumit. Sã te ºtii capabil de iubire este de ajuns. Iar dacã n-o sã fie el, o sã fie altul. Dacã dumneata ai descoperit un izvor, lasã-l sã þâºneascã ºi îþi va umple viaþa. Nu încerca sã stai la distanþã ca sã fii pe teren sigur ºi sã vezi ce se întâmplã; nici nu încerca sã obþii certitudini înainte de a face un pas. Ce vei da, aia vei primi – deºi de multe ori vine de unde nici nu te aºtepþi.
................................................................................................

- Deci, sunt sau nu înºelat?
… Pentru mine, dragostea umple totul. Nu poate fi doritã, fiindcã este un sfârºit în sine. Nu poate înºela, pentru cã nu este legatã de posesie. Nu poate fi þinutã închisã, pentru cã este ca râul ºi va trece peste zãgaz. Cine încearcã sã întemniþeze dragostea trebuie sã o despartã de izvorul care o alimenteazã, dar atunci apa pe care a reuºit s-o strângã va fi stãtutã ºi sãlcie.
……………………………………………………………………………………………….

- Într-o zi, când lucram, mi-am dat seama cã aveam în faþa mea un simbol. Primeam metal neprelucrat ºi trebuia sã fac din el piese pentru automobile, pentru maºini agricole, ustensile de bucãtãrie. Cum se face asta? Mai întâi, încing bucata de metal la o cãldurã infernalã, pânã ce devine roºie. Imediat, apuc ciocanul cel mai greu ºi lovesc fãrã milã de multe ori, pânã ce piesa capãtã forma doritã. Apoi o scufund într-un cazan cu apã rece ºi tot atelierul se umple de aburi, în timp ce piesa pocneºte ºi þipã din cauza schimbãrii bruºte de temperaturã. Trebuie sã repet acest proces pânã reuºesc sã fac o piesã perfectã: o singurã datã nu e de ajuns.
Fierarul fãcu o pauzã lungã, îºi aprinse o þigarã ºi continuã:
- Uneori metalul care-mi ajunge în mânã nu rezistã la tratament. Cãldura, loviturile de ciocan ºi apa rece îl umplu de crãpãturi. Iar eu ºtiu cã n-o sã devinã niciodatã o lamã bunã de plug sau un ax de motor. ªi atunci îl iau pur ºi simplu ºi-l arunc în grãmada de fier vechi pe care ai vãzut-o la poarta fierãriei.
Dupã o altã pauzã, fierarul adãugã:
- ªtiu cã Dumnezeu m-a aºezat în focul suferinþelor. Am acceptat loviturile de ciocan pe care mi le-a dat viaþa, ºi uneori mã simt la fel de rece ºi nesimþitor ca apa care provoacã suferinþã oþelului. Dar nu cer decât un singur lucru: „Dumnezeule, nu mã lãsa pânã ce nu voi fi reuºit sã iau forma pe care o aºtepþi de la mine. Încearcã cum crezi cã e mai bine, câtã vreme ai sã doreºti, dar nu mã arunca în grãmada de fier vechi a sufletelor„.


P.S.: Cu multã vreme în urmã am extras niºte citate, paragrafe deja, dintr-o carte dragã sufletului meu. La acel moment nu a existat un scop în sine al acelui demers, însã iatã cã acum ºi aici îºi dovedeºte utilitatea. Utilitatea pentru cei ce, poate, vor rezona cu pasajele pe care le-am postat. Nu voi deconspira numele autorului, însã bãnuiesc cã este vorba de acelaºi autor cu cel citat ºi de tine, Tristan, ºi ale cãrui "povestiri" le-am citit în majoritatea, dar nu în integralitatea lor (încã). Mai mult, nu doresc ca prejudecãþile unora legate de numele autorului sã afecteze cumva farmecul acestor mici crâmpeie de viaþã.
melaura10
Postat pe 31 Ianuarie 2010 16:02
pt.Tristan si Melaura 10:
Am citit cu multa placere aceste pasaje, si-mi doresc sa stiu cine este autorul !
Cer_instelat
Postat pe 31 Ianuarie 2010 20:28

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Caut fata pentru casatorie 27-34 anisori 56 De la: putin_dus 9 Aprilie 2013 22:32
se intoarce roata 36 De la: ilincafrumu 17 August 2011 12:50
Nu stiu ce sa fac 2 De la: kudika_1022358 17 Ianuarie 2017 07:39
cum sa fac sa fie iar la fel?? 2 De la: Alex_Bodea 5 Februarie 2011 21:30
de ce nu-mi spune "te iubesc"? 20 De la: Lorena26 1 August 2009 19:17