Setari Cookie-uri

Cum supravietuiesti in dupa moartea persoanei iubite?

Buna ziua, am 39 de ani, iar acum 5 saptamini a murit iubirea vietii mele cu care eram impreuna de 3 ani, dar ne cunosteam de 10 ani. Toata lumea imi spune ca imi va trece durerea cu trecerea timpului, dar mie imi e din ce in ce mai greu. Pe 21 ian. a facut un atac cerebral, a intrat in coma profunda, iar pe 30 ian. a murit, cedindu-i inima. A trecut cineva dintre voi printr-o durere atit de mare sa-mi poata da un sfat? Nu mai pot gindi fara el, a fost o poveste de dragoste ca in filme, gen "La rascruce de vinturi". Ma simt pierduta fara el
michon_11_71
Postat pe 10 Martie 2010 15:45
Mi-as dori sa am curajul sa iti spun ca totul va fi bine,ca iti va trece...pentru ca la urma urmei in viatza toate trec,dar nu sunt in postura sa iti raspund atata timp cat nu am trecut si nu vreau sa trec prin asa ceva.
Dar am o prietena care acum 1 an i-a murit iubitul in accident.Era distrusa fata,dar alaturi de prietene,alaturi de familie,si mai ales alaturi de familia lui,a reusit sa mearga inainte iar acum cand isi aminteste de el are mereu zambetul pe fata...nu lacrimi,pentru ca stie si zice ca el cu siguranta si-ar fi dorit sa o vada zambind,sa o vada ca isi continua viatza,ca se bucura de viatza pe care lui Dumnezeu I-a luato...:(poooop
aditzika001
Postat pe 10 Martie 2010 18:01
Nu imi pot imagina cum este dar incearca macar pentru el sa iesi din starea asta ...daca a fost iubirea vietii tale cu siguranta nu ar fi vrut sa te vada ca suferi si nu mai poti sa te bucuri de viata asa cum o faceai inainte, zambeste..bucura`te de viata dar nu uita si pretuieste`i amintirea...e undeva sus si sigur te vegheaza si ar vrea sa te vada fericita .. tu nu ai face lafel? ;) e greu dar numai tu poti sa gasesti puterea si raspunsurile sa treci prin asta .. nu cautand pe net raspunsuri...
Empty
Postat pe 10 Martie 2010 21:15
Cred ca suferi enorm, si vei suferi toata viata.Mie nu m-ia murit iubitul, ci baiatul in bratele mele, si crede-ma ca sufar enorm chiar daca au trecut de atunci 20 de ani.Dar am gasit puterea sa merg mai departe.In cazul tau, e groaznic.Vei intilni pe alcineva, dar niciodata ca prima iubire.Incearca sa fii tare si sa mergi mai departe.Trebue, ptr. ca esti tinara si ai toata viata inainte.Mai exista si a doua sansa.
kudika098645
Postat pe 10 Martie 2010 21:27
De la: kudika098645, la data 2010-03-10 21:27:09Cred ca suferi enorm, si vei suferi toata viata.Mie nu m-ia murit iubitul, ci baiatul in bratele mele, si crede-ma ca sufar enorm chiar daca au trecut de atunci 20 de ani.Dar am gasit puterea sa merg mai departe.In cazul tau, e groaznic.Vei intilni pe alcineva, dar niciodata ca prima iubire.Incearca sa fii tare si sa mergi mai departe.Trebue, ptr. ca esti tinara si ai toata viata inainte.Mai exista si a doua sansa.


Citesc ce imi spuneti iar lacrimile imi curs instantaneu. e greu, e foarte greu, simbata ii fac parastasul de 6 saptamini. Nimeni nu m-a ajutat cu nimic, nici macar cu o vorba buna, nu am decit satisfactia ca Dumnezeu m-a ajutat sa fac rost de bani, ca sa il poata primi crestineste pe lumea cealalta. Va multumesc pentru gindurile bune si sincere
michon_11_71
Postat pe 11 Martie 2010 18:51
Se atenueaza in timp durerea asta surda.Apoi te-mpaci cu situatia si mai dispare din revolta,din vina...greu.Nu stiu daca se umple vreodata golul,dar in 2-3 ani viata devine suportabila.
nicossia
Postat pe 13 Martie 2010 08:37
creierul are un mecanism de aparare.. pana la urma ori nu te mai lasa sa suferi si sa te distrugi.. ori cedeaza el si restul nu mai are rost.
felixcat
Postat pe 16 Martie 2010 16:21
Nu as zice ca se atenuiaza durerea , doar ca invetzi sa traiesti cu ea, s-o induri si s-o duci pe picioare.
Nu e ca o rana care se inchide si oricum cicatricea este atat de fragila , ca la prima amintere crapa.

Postat pe 16 Martie 2010 16:28
De la: moni_niculescu, la data 2010-03-11 18:51:08
De la: kudika098645, la data 2010-03-10 21:27:09Cred ca suferi enorm, si vei suferi toata viata.Mie nu m-ia murit iubitul, ci baiatul in bratele mele, si crede-ma ca sufar enorm chiar daca au trecut de atunci 20 de ani.Dar am gasit puterea sa merg mai departe.In cazul tau, e groaznic.Vei intilni pe alcineva, dar niciodata ca prima iubire.Incearca sa fii tare si sa mergi mai departe.Trebue, ptr. ca esti tinara si ai toata viata inainte.Mai exista si a doua sansa.


Citesc ce imi spuneti iar lacrimile imi curs instantaneu. e greu, e foarte greu, simbata ii fac parastasul de 6 saptamini. Nimeni nu m-a ajutat cu nimic, nici macar cu o vorba buna, nu am decit satisfactia ca Dumnezeu m-a ajutat sa fac rost de bani, ca sa il poata primi crestineste pe lumea cealalta. Va multumesc pentru gindurile bune si sincere


Sa iti dea Dumnezeu putere sa treci peste asta,da, e o piatra mult prea grea insa vei iesi la liman......sigur,cu unima zdrobita insa vei vedea ca viatza va prinde culoare si contur....
Sunt alaturi de tine
_curly
Postat pe 16 Martie 2010 16:29
De la: moni_niculescu, la data 2010-03-11 18:51:08
De la: kudika098645, la data 2010-03-10 21:27:09Cred ca suferi enorm, si vei suferi toata viata.Mie nu m-ia murit iubitul, ci baiatul in bratele mele, si crede-ma ca sufar enorm chiar daca au trecut de atunci 20 de ani.Dar am gasit puterea sa merg mai departe.In cazul tau, e groaznic.Vei intilni pe alcineva, dar niciodata ca prima iubire.Incearca sa fii tare si sa mergi mai departe.Trebue, ptr. ca esti tinara si ai toata viata inainte.Mai exista si a doua sansa.


Citesc ce imi spuneti iar lacrimile imi curs instantaneu. e greu, e foarte greu, simbata ii fac parastasul de 6 saptamini. Nimeni nu m-a ajutat cu nimic, nici macar cu o vorba buna, nu am decit satisfactia ca Dumnezeu m-a ajutat sa fac rost de bani, ca sa il poata primi crestineste pe lumea cealalta. Va multumesc pentru gindurile bune si sincere

Dumnezeu sa-l odihneasca! Din pacate, nimic din ce-ti vom spune noi aici, nu-ti va alina durerea poate doar gandul ca sunt oameni care citesc despre durerea ta, sunt alaturi de tine si iti ofera un umar virtual pe care sa plangi!
PS. ai putea daca te face sa te simti mai bine, sa ne impartasesti cateva din momentele frumoase pe care le-ai trait alaturi de el!
miss_darine
Postat pe 16 Martie 2010 21:58
Sa va povestesc momente frumoase petrecute alaturi de el............ Sint atit de multe si atit de dulci aceste amintiri.............Dar imi fac mult mai mult rau si imi sfisie inima cind ma gindesc ca nu o sa le mai traiesc niciodata. Ce sa va spun? Ca a fost o dragoste nebuna, nebuna......... Ne sunam de zeci de ori pe zi, la fiecare ora fixa faceam intrecere care pe cine suna sa-i spuna ca-l iubeste. Vorbeam cit eram la servici in permanenta, nu suportam ca facem ceva si sa nu stie si celalalt de el. Ii ceream sfatul in orice faceam, ma ajuta si reusea sa ma linisteasca ori de cite ori eram suparata. Ma ajuta in treburile gospodaresti si facea totul mai bine decit multe femei. (Eu sint foarte pretentioasa, nu prea am incredere in nimeni sa ma ajute, dar el stia ce si cum imi place si facea perfect). Stia sa ma iubeasca, stia sa-mi arate acest lucru. era un amant perfect din toate punctele de vedere. Placerea mea o punea inaintea placerii lui intotdeauna. ne completam perfect din toate punctele de vedere. Mi-e un dor nebun de el, sa ma sune sa-mi spuna ma ma iubeste si ca chiar daca de-abia am plecat de-acasa m-ar vrea inapoi iar 9 ore cit eram despartiti i se parea o eternitate. Nu toate femeile au norocul sa fie iubite asa cum am fost iubita eu de acest barbat, dar nici barbati nu prea exista care sa fie iubiti atit de mult cum l-am iubit eu pe el. Era viata mea, sufletul meu, fericirea vietii mele, iubirea vietii mele........SI DUMNEZEU MI L-A LUAT DIN PREA MULTA IUBIRE!
michon_11_71
Postat pe 18 Martie 2010 08:32
Buna . Nu prea stiu ce sa-ti spun as vrea sa te pot ajuta sa mai uiti putin macar cateva minute . Ma gandesc ca acum cauti sa iti ridici moralul , sa faci ceva care sa-ti ocupe timpul , sa nu ai timp sa te gandesti . Eu am vorbit cu un baiat 7 ani si cand trebuia sa ne castorim , dupa ce au venit parintii lui in petite , am stabilit data locul si o parte din meniu si in acelasi an cu licenta mea baiatul pe care l-am iubit si cred ca inca il mai iubesc a plecat cu alta si apoi tot la mine s-a intors dar pana la uram ne-am despartit pt totdeauna . El acum s-a casatorit si eu inca il iubesc . Anul acesta , in 9 ianuarie am cunoscut un baiat care dupa 2 saptamania mi-a spus ca ma iubeste si ca vrea sa fie cu mine , sa ne mutam impreuna . Se purta cu mine atat de frumos de credeam ca visez . A venit la parintii mei le-a spus ca ma iubeste , ca ne iubim , ca avem planuri de viitor si ca pt inceput vrem sa ne mutam impreuna . Ne-am mutat impreuna si dupa o saptamana de stat impreuna imi spune ca el nu ma mai iubeste , ca nu e deacord cu societate , sa aiba relatie de cuplu si sa se casatoreasca , si ca pt el iubirea este o reactie chimica in creierul omului care acum vine acum pleaca . Sa nu mai spun ca el zicea ca daca vreau sa ne casatorim innainte sa ne mutam impreuna el e deacord . MI-e frica sa mai iubesc , pt ca pt mine iubirea e in suflet , in inima nu in creier pt ca eu simt o apasare puternica in partea staga unde e inima nu in cap unde e creierul. Viata e plina de neprevazut , de surprize placute si neplacute , trebuie sa fim pregatiti pt orice , sa nu clacam . Stiu ca de fiecare data cand pierdem pe cineva drag se schimba multe chiar noi ne schimbam nimic nu mai este la fel . Mie cateodata mi se pare ca sunt intr-un vis si ca trebuie sa ma trezesc . Traim si trebuie sa mergem inainte . Termin brusc ca nu stiu ce sa-ti mai spun . Sper ca ai citit ce ti-am scris chiar daca sunt prostioare de ale mele , si ca atunci cand le-ai citit nu te-ai mai gandit la necazul tau . Toate trec cu timpul .
amisy
Postat pe 18 Martie 2010 10:03
Buna draga mea,eu iti doresc sa te ajute dumnezeu sa iti gasesti linistea sufleteasca ! Am trait alaturi de un om pe care am crezut ca il iubesc 17 ani am avut si 3 copii impreuna dar el s-a imbolnavit .Nici nu a vrut sa auda de medici cand din greseala am dat peste el in baie .Tremura tot era asezat pe marginea de la vana si chiuveta era stropita cu sange.Am incercat sa inteleg ce s-a intamplat si mi-a spus ca nu are nimic doar ca i-a curs sange din nas! Am inceput sa il urmaresc pentru ca am inceput sa am banuieli ca minte.Da mintea !Voma sange si a omis sa imi spuna !la cateva luni s-a stins avea cancer in ultima faza dupa cate am aflat de la autopsie !Copii mi i-am crescut cum am putut si cand nu am mai facut fata greutatilor din tara am luat drumul strainatatii .Acolo am luat totul de la capat si am cunoscut intamplator un barbat mai mare decat mine cu 25 de ani cu care am stat un an dupa care m-am casatorit ! Am fost fericita la inceput dar la nici un an am avut un accident de masina.Din acest accident eu am fost cea care l-a tras afara din masina !La spital sotul meu a fost supus unei operatii destul de complicate .Dupa operatie medicul m-a anuntat pe un ton nu prea imbucurator ca in timpul operatiei i-au luat probe de sange si ca se pare ca este fff bolnav ! Avea leucemie ! A mai trait 4 ani dupa care a murit !Iata-ma vaduva a doua oara ! Ce ironica e viata nu-i asa?Nu dispera pentru ca nici eu nu am disperat !Acum sunt in Grecia si sa stii ca m-am indragostit !Nu e nici prea prea nici foarte foarte dar il iubesc si ma iubeste si el dupa cate m-a lasat sa inteleg !Draga mea viata merge inainte si sa stii ca Dumnezeu are grija de cele ca noi ! cu stima Conny!
kudika085233
Postat pe 18 Martie 2010 18:37
buna, e bine de stiut ca timpul le rezolva pe toate... sau, daca nu ar fi uiterea nu am supravitui. dupa un dezastru asemanator din viata mea, pot spune ca mi-am revenit cam 40% dupa 13 ani, doar ca cel pe care l-am pierdut eu avea 20 ani si era copilul meu. rabdare credinta in Dumnezeu, fara nici un fel de calmante{pt. ca trezirea la realitate e catastrofala dupa } si sa stii ca viata merge inainte cu sau fara cei dragi noua. e adevarat ca nimic nu mai e la fel doresc sa ai multa putere.
maya_mary
Postat pe 18 Martie 2010 20:05
intotdeauna ma intreb daca in astfel de momente ii plangem pe ei sau ne plangem pe noi? evident ca e greu fara ei...fara cei dragi care nu ne mai sunt alaturi. nu stiu daca trece( parerea mea e ca nu) dar stiu ca trebuie sa fim tari pt noi si pt cei pe care-i mai avem.
dragdana
Postat pe 24 Martie 2010 20:21
Incearca sa te implici in fel de fel de activitati care sa iti capteze atentia, cu cat te vei gandi mai mult si vei trai in amintire, iti vei face mai rau, condoleante
oana84onutza
Postat pe 28 Martie 2010 00:45
De la: oana84onutza, la data 2010-03-28 00:45:51Incearca sa te implici in fel de fel de activitati care sa iti capteze atentia, cu cat te vei gandi mai mult si vei trai in amintire, iti vei face mai rau, condoleante
kudika094371
Postat pe 28 Martie 2010 10:48
draga mea eu am trecut prin ce treci tu in 2009.cind dupa o lupta cu cancerul de 2 ani sotul meu nu a mai avut timp si putere si dzeu l-a luat la el avea 58 ani ,doream sa petrecem anii care vin impreuna ,nu sing ca acum,tot in acel an a murit si mama mea de cancer,dar vreau sa spun ca plingeam cind plecam la serv,in autobuz ,la serv cind ma intorceam,dupa 7 luni de suferinta am suferit un atac de panica cu depresie de m-au luat cu salvarea,acum urmez un tratament,asa ca din proprie expr de sfatuiesc sa cauti apropiati ca sa te antrenezi in disc placute ,sa iesi in aer fa drumetii,cauta lucruri placute ,ca astfel clachezi ,pe el nu il mai aduci inapoi,si nu face bine sa il plingi mereu sa sufletul lui nu se poate odihnii,viata merge inainte,cu timpul aproape un an durerea nu mai e asa profunda,cind iti vei gasi alt partener o sa uiti,dar mai tirziu
kudika094371
Postat pe 28 Martie 2010 10:59
Oricat ar parea de greu,zi cu zi ne departam de durere si ramane doar golul pe care nimeni niciodata nu il va umple.Farasa-ti dai seama ai sa incepi sa privesti lumea cu ochi de indragostita si vei putea culege clipede fericire.In plus vei avea experienta unei vieti traite in iubire ceea ce este un lucru minunat cu care putini se pot lauda.
Mi-ampierdut sotul dupa 25 de ani inainte cu 2 saptamani de a face nunta de argint.Port si acum verighetele necununate a nuntii neimplinite.
Un sfat-nu lasa timpulsa curga cu durere si singuratate,alege calea daltuita cu oameni si suflete care stiu sa asculte si sa aline suferinta.Asa vei gasi mai repede pacea si linistea.
stan_ina
Postat pe 28 Martie 2010 13:07
Astazi ar fi fost ziua lui, ziua de nume. Mai mult decit sa ma duc la biserica, sa-i aprind o luminare, sa-i impart si sa ma gindesc la el, nu mai pot face altceva pentru el. Va multumesc ca sinteti alaturi de mine si incercati sa ma intelegeti. Norocul meu ca saptamina asta am avut foarte multa treaba la servici, si saptamina viitoare la fel si gindurile mi se abat de la el. Nu o sa am nevoie de doctori sau de medicamente ca sa trec peste asa ceva, sper si cred. Ma gindesc ca, in ciuda faptului ca azi, afara ploua, vine primavara. Toti colegii si sefii imi sint alaturi si nu ma lasa sa pic, pentru ca presupun ca se vede pe fata mea cind imi vine sa pling si ma atrag in alte discutii si bancuri si glume si imi revin. Sint inconjurata de oameni care tin la mine si imi sint alaturi in clipele grele si le multumesc pentru asta. Si oricum sint Scorpion, sint obisnuita cu suferintele, voi trece eu si peste asta, in ciuda faptului ca nu as mai suporta sa ma atinga vre-un barbat dupa ce am trait raiul pe pamint alaturi de el. Nu voi muri din asa ceva, nu cred ca s-a urcat vre-o femeie pe pereti fara sex. Cu el faceam dragoste in adevaratul sens al cuvintului si nu poate fi inlocuit cu nimeni. Asa barbat nu se mai naste..............
michon_11_71
Postat pe 28 Martie 2010 16:23
Eu am trecut prin asta in 2006. Sotul meu s-a imbolnavit de cancer in 1998, iar timp de 8 ani a facut 5 operatii, chimioterapie si iradieri. Nu s-a dat batut pana la sfarsit, facea lucruri pe care altii nu le fac nici cand sunt sanatosi. A fost o dragoste mare, nu ne venea sa credem... Dupa moartea lui, fostii socri s-au purtat oribil, au vrut sa-mi ia tot, a trebuit sa-mi vand casa, sa le platesc mult ca sa ma lase in pace - a fost un cosmar. Si asa eram foarte lovita, singura - parintii mei murisera cu cativa ani inainte - a fost greu. Plangeam tot timpul, luam tranchilizante ca sa suport.
Am constatat ca mintea omului se poate indrepta doar asupra unui singur subiect odata - asa ca, atunci cand ma bufnea plansul, imi spuneam in gand ce vedeam, orice "un copac stufos", "un om cu palarie neagra" etc. Si nu mai plangeam... Am tinut-o asa, cu incapatanare, de fiecare data cand era nevoie, si de 10 ori pe zi...
Dupa 2 ani, n-am mai plans. Dar i-am ascuns fotografiile, scrisorile, tot...nici acum nu rezist sa le vad.
Ceea ce cred ca te va consola oarecum este faptul ca legatura speciala nu dispare odata cu disparitia fizica. El comunica inca cu mine si ma protejeaza. Nu sunt vorbe, nu am luat-o razna, nu sunt inchipuiri. Candva, vorbisem noi doi despre pasari, nu conteaza contextul, ajunge doar sa spun ca era vorba despre moarte. Ei bine, de la plecarea lui, gasesc pene DACA urmeaza sa se intample ceva neplacut. E ca si cum de acolo, de unde e el, vede mai mult in timp decat mine - sau poate pentru el, timpul nu exista... nu stiu. Am sute de pene.
Durerea se atenueaza dupa 2 ani - ramane, insa, faptul ca nimeni nu se compara cu el. Apar alte iubiri, alte centre de interes, viata ti se schimba. Nu stiu daca e bine faptul ca am trait ceva atat de minunat - pentru ca fac intotdeauna comparatie....
Tine-te tare, rezista...
tabigania
Postat pe 28 Martie 2010 16:49
Dumnezeu Sa-L Ierte!as vrea sa te pot ajuta in vreun fel...dar nu stiu daca pot, singurul lucru pe care il pot spune este sa fii cat poti de tare, stiu ca este greu si dureros dar trebuie sa fii pt el zambitoare si sa treci peste aceasta nenorocire,sunt sigura ca el si-ar fii dori ca tu sa nu suferi atat, sa plangi etc...nu am cuvinte......imi pare ff rau, un singur lucru ma bucura si acesta este faptul ca ai langa tine oameni care te fac sa zambesti si care incearca sa fii TU cum erai inainte sau ma rog cel putin o parte din tine sa fie la fel...te pup si repet incearca sa fii TARE ca sa nu pici atat psihic cat si fizic...
ruxandraandraa
Postat pe 28 Martie 2010 17:08
nu inteleg nimc.. dar vrei sa fim prietene?sau prieteni?
she_is_sexy_he_is___
Postat pe 28 Martie 2010 17:14
oh...acum chiar imi pare rau...nu am citit ce ai scris....dar dupa aceea am citit si mi-am dat seama de ce atata lume iti spune sa fii tare,lasa ca o sa treaca pana la urma ...Dak Dumnezeu vrea sa ti se intample ceva intr-o oare care zi...asa va fi...nu poti sa schimbi nimic...nu ca sunt contra ta sa ceva dar...asta e adevarul...Fi tare!
she_is_sexy_he_is___
Postat pe 28 Martie 2010 17:20
se poate si mai rau.. am trecut si eu prin ceva asemanator numai ca la mine a fost un adevarat cosmar..traiesc intr`un oras parca blestemat...intai mi`a murit fratele intr`un accident de masina,la cateva luni mi`a murit si o prietena buna si de parca astea 2 pierderi nu ar fi fost de ajuns la 1 an si 2luni de la moartea fratelui meu mi`a murit si prietenul cu care aveam aproape 3 ani si pe care il iubeam enorm,tot intr`un accident de masina...dupa toate astea am hotarat sa incerc sa trec peste tot si mi`am fct un alt iubit care acum 2luni a fost la un pas de moarte intr`u accident de masina si sa nu mai zic k acum o luna un coleg din liceu cu care ma intelegeam f bine a murit si el tot intr`un accident de masina...e de necrezut ma gandesc oare cate va trebui sa mai indur
Stanciu_Maria
Postat pe 28 Martie 2010 21:58
imi pare rau sa-ti spun dar nu-ti va trece niciodata...
eu supravietuiesc muncind, muncind, muncind,
anul acesta se implinesc 4 ani, nu mi-am revenit niciodata, ba chiar ne este mai greu pe an ce trece ...
mi-a ramas un copilash de la el , acum are 6 ani...
financiar ne descurcam , emotional suntem vraiste....
nimic nu este cum ar trebui....nimic nu are vreun rost.....
iar cu cat trece timpul imi dau seama ca imi lipseste el...nu un partener de viata...
kudika149131
Postat pe 28 Martie 2010 22:10
Întotdeauna este bine de ºtiut când anume se terminã o etapã din viaþã. Dacã insiºti a te menþine în ea dincolo de timpul rezonabil, îþi vei pierde bucuria ºi simþul a ceea ce se aflã în afara ei. Închide cicluri, sau uºi, sau capitole. Important este sã le poþi închide ºi sã laºi în urmã momente ale vieþii, momentele care se încheie
Þi-ai terminat munca? Þi s-a încheiat o relaþie? Nu mai locuieºti în acea casã? Trebuie sã pleci într-o cãlãtorie?… Poþi petrece mult timp din prezentul tãu, scufundîndu-te în “de ce”-uri, în a revedea caseta ºi a încerca sã înþelegi cum ºi pentru ce motiv se întîmplarã cutare ºi cutare lucruri.Dar te vei consuma degeaba ºi la nesfîrºit, cãci în viaþã, tu, eu, prietenii, fiii, fraþii tãi, noi toþi, ne îndreptãm inevitabil cãtre a închide capitole, cãtre a da pagina, a termina etape sau momente din viaþã, ºi de a merge înainte. Nu ne putem afla în prezent, ducînd dorul trecutului. Nici mãcar întrebîndu-ne “de ce”. Ceea ce s-a întîmplat, s-a întîmplat, ºi trebuie sã te eliberezi, sã te desprinzi de trecut.
Nu putem fi copii eterni, nici adolescenþi întîrziaþi, nici angajaþi ai unor firme care nu mai existã, nici a pãstra legãturi cu cei care nu vor sã aibã legãturi cu noi.Faptele trec, ºi trebuie lãsate sã treacã! De aceea, cîteodatã, este aºa de important sã distrugi amintiri, sã faci un cadou, sã-þi schimbi casa, sã rupi hîrtiile, sã arunci documente vechi, ºi sã vinzi sau sã faci cadou o carte. Schimbãrile externe pot simboliza procese interioare de evoluþie. A uita, a se desprinde, a se avînta. În viaþã, nimeni nu joacã cu cãrþile însemnate, aºa cã ai de învãþat cum sã pierzi ºi cum sã cîºtigi. Trebuie sã ne eliberãm, sã dãm pagina ºi sã trãim numai cu ceea ce ne oferã prezentul
Trecutul a trecut. Nu aºtepta sã þi-l dea nimeni înapoi, nu te aºtepta sã te recunoascã nimeni, nu aºtepta ca, vreodatã, cineva sã-ºi dea seama cine ai fost. Lasã deoparte resentimentul. Repetarea cu încãpãþînare a “filmului tãu personal” îþi va face rãu sufletului ºi minþii, ºi te va învenina ºi amãrî. Viaþa nu se aflã decît înainte, niciodatã înapoi. Dacã treci prin viaþã lãsînd “uºi deschise” pentru orice eventualitate, niciodatã nu te vei putea desprinde de trecut, nici nu vei trãi ziua de astãzi cu mulþumire. Iubiri sau prietenii pe care nu þi le scoþi din suflet? Posibilitãþi de a te întoarce? La ce? Nevoie de explicaþii? Cuvinte nerostite? Tãceri care au invadat cuvintele?
amisy
Postat pe 29 Martie 2010 16:31
Foarte adevarat ce ai scris...
tabigania
Postat pe 29 Martie 2010 21:51
imi pare rau pentru tn ca ai suferit o asa pierdere mare.nu am trecut prin asa cv,dar doar sa ma gandesc imi dau lacrimile.sa fii tare,gandeste`te k el va fi mereu impreuna cu tn,kiar daca nu cu trupul,este cu sufletul.si gandeste`te k el nu ar vrea pt nik in lume sa te vada suparata si sa te vada ca suferi,.Nu cred ca durerea ta va trece repede,de fapt niciodata,dar incearca sa te obisnuiesti,fa`o pt el,pt k el te vede de`acolo de sus si vrea sa fii fericita.pacat ca mesajul meu nu iti va alina din durere,dar sa fii tare si sa te gandesti pozitiv.
babydoll_didy
Postat pe 30 Martie 2010 21:39
hei,si eu am pierdut o persoana foarte draga,e tipul de 17 ani din accidentul de la pasajul unirii de pe 27 martie,eram prieteni,ne intelegeam destul de bine..dar eu il placeam foarte mult...si nu am avut curajul sa-i spun asta,iar acum regret foarte mult asta..pentru ca as fi putut sa-i spun,dar am preferat sa nu,iar acum o sa traiesc mereu cu gandul mai bine i-as fi spus ca sigur s-ar fi schimbat lucrurile...nu stiu regret foarte mult,si cred ca o sa regret toata viata asta..tineam foarte mult la el,iar azi,cand a fost inmormantarea,am simtit ca si cum o parte din mine s-ar fi dus...mi-e greu sa trec peste asta.de sambata dimineata cand am aflat eu sunt in stare de soc,nici acum nu pot sa cred,pentru ca inainte cu cateva ore noi am iesit la o cafea...
imi doresc sa nu se fi dus atat de repede. acum e prea tarziu sa-i mai spun ca-l iubesc :(
giuliagiu3
Postat pe 30 Martie 2010 23:36

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Ce se intampla cu barbatii si femeile din ziua de azi? Nu am avansat nici macar un pic? 49 De la: verraa 17 Aprilie 2011 07:06
ne-am despartit 38 De la: kudika023770 7 Noiembrie 2009 19:45
vreau sfaturi 11 De la: the_O 2 Noiembrie 2010 16:08
il iubesc,ma iubeste dar o f**e pe alta 96 De la: verraa 18 Aprilie 2011 13:30
Durere... 16 De la: everything_for_you 29 Martie 2009 22:08