Setari Cookie-uri

Cum supravietuiesti in dupa moartea persoanei iubite?

De la: miss_ankee, la data 2010-03-30 23:36:52hei,si eu am pierdut o persoana foarte draga,e tipul de 17 ani din accidentul de la pasajul unirii de pe 27 martie,eram prieteni,ne intelegeam destul de bine..dar eu il placeam foarte mult...si nu am avut curajul sa-i spun asta,iar acum regret foarte mult asta..pentru ca as fi putut sa-i spun,dar am preferat sa nu,iar acum o sa traiesc mereu cu gandul mai bine i-as fi spus ca sigur s-ar fi schimbat lucrurile...nu stiu regret foarte mult,si cred ca o sa regret toata viata asta..tineam foarte mult la el,iar azi,cand a fost inmormantarea,am simtit ca si cum o parte din mine s-ar fi dus...mi-e greu sa trec peste asta.de sambata dimineata cand am aflat eu sunt in stare de soc,nici acum nu pot sa cred,pentru ca inainte cu cateva ore noi am iesit la o cafea...
imi doresc sa nu se fi dus atat de repede. acum e prea tarziu sa-i mai spun ca-l iubesc :(

Uite vezi, intre noi nu a existat asa ceva niciodata. Orice sentiment aveam, orice simteam intr-un anumit moment cum ar fi: TE IUBESC, TE VREAU, TE VREAU SA FACEM ASTA SAU CEALALTA, noi ne spuneam intodeauna, intotdeauna. Nu a existat nimic vreodata sa simtim si sa nu ne spunem. Mai erau, evident si momente mai dificile si chiar si-atunci ne spuneam in fata daca ne deranja ceva. Chestia asta cu comunicarea sincera intre noi ma bucura si acum. Sint relatii foarte multe care se desfac pentru ca nu exista comunicare. Fiecare se inchide in el si in loc sa-i spuna partenerului ce il deranjeaza tace si relatia se destrama usor usor.Orice simtiti vreodata pentru partenerul vostru spuneti-i. Daca simti ca il iubesti in fiecare zi spunei-i in fiecare zi TE IUBESC, daca simti ca il urasti intr-un anumit moment spune-i TE URASC si sigur te va intreba din ce cauza, si atunci spune-i ce-ai pe sulfet. Nu va mai inchideti in voi niciodata, spuneti-le partenerilor vostri ce simtit pentru ei iar lucrurile sigur vor merge mai bine
michon_11_71
Postat pe 31 Martie 2010 08:47
Dragele mele,mie mi-a murit logodnicul cand aveam 20 de ani. Primul barbat, prima iubire. Inainte cu 2 ani ca el sa moara, murise si mama mea. Mi-a fost extrem de greu sa trec peste, eram pe punctul de innebuni (nu glumesc), iar psihologul la care am fost, la insistentele tatalui, m-a pus sa merg club (discoteca), oridecateori, imi era frica sa dorm singura, oridecateori ii vedeam pe cei care nu erau langa noi. Mergand in cluburi, facandu-mi prieteni (buni sau rai), am ajuns la 27 de ani, sa fiu o persoana foarte puternica, care stie sa isi ascunda suferintele fata de cei din jurul ei. Greutattea sufleteasca va fi intotdeauna cu mine, dar trebuie sa fim tari, sa trecem peste toate. Dumnezeu, mi-a fost alaturi, mai mult decat as fi crezut. Va garantez ca veti avea putere sa treceti peste.

Cu Dumnezeu inainte.
otom
Postat pe 31 Martie 2010 18:11
De la: moni_niculescu, la data 2010-03-10 15:45:56Buna ziua, am 39 de ani, iar acum 5 saptamini a murit iubirea vietii mele cu care eram impreuna de 3 ani, dar ne cunosteam de 10 ani. Toata lumea imi spune ca imi va trece durerea cu trecerea timpului, dar mie imi e din ce in ce mai greu. Pe 21 ian. a facut un atac cerebral, a intrat in coma profunda, iar pe 30 ian. a murit, cedindu-i inima. A trecut cineva dintre voi printr-o durere atit de mare sa-mi poata da un sfat? Nu mai pot gindi fara el, a fost o poveste de dragoste ca in filme, gen "La rascruce de vinturi". Ma simt pierduta fara el
kudika079106
Postat pe 31 Martie 2010 19:35
Iti recomand un film.Se potriveste intamplarii tale.Stii ce poti face pentru el?Sa-l pastrezi mereu in suflet si sa te gandesti ca o sa aiba grija de tine de acolo de sus.Cred ca ii pare rau ca nu are cum sa iti aline suferinta.Dar daca ar putea in mod sigur ar vrea sa te vada fericita.Filmul se numeste "P.S. I love you".Ai grija de tine!
kudika051611
Postat pe 1 Aprilie 2010 22:28
Am vazut filmul de citeva ori, pina sa plece el dincolo. Oricum in film el stia ca e bolnav si ca o sa plece, si i-a pregatit foarte multe surprize placute. filmul este extraordinar. Dar realitatea mea este foarte dura, a fost toc-poc, din scurt - atac cerebral - coma profunda - deces. SOC MAXIM!
michon_11_71
Postat pe 7 Aprilie 2010 10:52
Am citit toate aceste povesti triste si cred ca este ingrozitor .Macar daca suferi ca ai fost parasita pentru alta sti ca nu a meritat ,desi doare ingrozitor si asa, dar sa sti ca ai avut un suflet cu care te potriveai si dintr-o data nu mai este offff doamne nu stiu ce sa spun.
iulia75__
Postat pe 16 Aprilie 2010 09:45
Michon_11_71, te inteleg perfect... Acum 3 luni logodnica mea a murit intr-un accident de circulatie pe Calea Floreasca. Avea 26 de ani (pe 8 mai ar fi implinit 27). Eram impreuna de aproape 10 ani. Am facut acelasi liceu, aceeasi facultate si acum lucram la acelasi loc de munca. Practic eram mereu impreuna, peste tot, nedespartiti. Nu ne plictiseam unul de altul si totul era foarte bine. Dar se pare ca Dumnezeu a avut alte planuri...si ne-a despartit. Totul a fost atat de brusc, atat de dur, nici nu pot sa explic in cuvinte... Tot ce imi doresc acum e sa fiu din nou cu ea, si gandul asta nu-mi da pace. Ma intreb mereu unde este si daca ii e bine, si mi-e atat de dor de ea si atat de greu sa merg inainte...
dragos_p
Postat pe 14 Mai 2010 14:19
am trecut si eu acum o saptamana printr-o tragedie asemanatoare cu a ta ( infarct) , nu stiu cum sa supravietuiesc ?
kudika329000
Postat pe 7 Noiembrie 2010 21:30
De la: kudika329000, la data 2010-11-07 21:30:34am trecut si eu acum o saptamana printr-o tragedie asemanatoare cu a ta ( infarct) , nu stiu cum sa supravietuiesc ?

A trecut destul timp de-atunci, dar inca nu este zi sa nu ma gindesc la el, la cum ne iubeam la cit de bine ne intelegeam. Saptamina trecuta a fost ziua mea de nastere. Mi-am adus aminte cum la 12 noaptea m-a trezit, anul trecut, cu sarutari sa-mi spuna LA MULTI ANI, IUBIREA VIETII MELE! E greu, gindul imi este la el, mai ales in anumite momente din viata, dar exista un Dumnezeu, care ma ajuta sa trec peste aceste dureri si sa pot merge mai departe.
michon_11_71
Postat pe 15 Noiembrie 2010 09:54
De la: michon_11_71, la data 2010-03-10 15:45:56Buna ziua, am 39 de ani, iar acum 5 saptamini a murit iubirea vietii mele cu care eram impreuna de 3 ani, dar ne cunosteam de 10 ani. Toata lumea imi spune ca imi va trece durerea cu trecerea timpului, dar mie imi e din ce in ce mai greu. Pe 21 ian. a facut un atac cerebral, a intrat in coma profunda, iar pe 30 ian. a murit, cedindu-i inima. A trecut cineva dintre voi printr-o durere atit de mare sa-mi poata da un sfat? Nu mai pot gindi fara el, a fost o poveste de dragoste ca in filme, gen "La rascruce de vinturi". Ma simt pierduta fara el


sincere condoleante
ioanab90
Postat pe 14 Ianuarie 2011 15:52
Te inteleg cum te simti , crede-ma ca am simtit pe propria mea piele cum e sa-ti decedeze persoana iubita !
Simti ca fara eaea nu mai are nici-un rost sa traiesti dar tre sa te consolezi cu gandu ca este bine acolo unde este Sus in Ceruri la Dumnezeu si de Sus o sa aiba grija de tine !
Nu tre sa te distrugi ca sunt sigur ca nu iar placea crede-ma !
Si mie imi ziceau toti ca las ma ca o sa vina altu . dar nu-i mai baga in seama ca nu stiu cum este durerea ! :)
kudika503259
Postat pe 3 Februarie 2012 13:20
Ieri dupa amiaza am adormit toropita de caldura din casa, dupa gerul de-afara iar azi noapte de pe la 2 pina la 5 dimineata nu am mai reusit sa adorm. Gindul imi era doar la el, inca mi-e dor de el, de iubirea lui, de dragostea lui, de trupul lui.... Ma gindeam la moartea lui, la cit de mult se transformase, era de nerecunoscut si atit de receee, tras la fata si alb ca varul. in viata era un barbat inalt, robust, rosu la fata plin de vigoare din toate punctele de vedere. era barbatul perfect, iubitul perfect, prietenul perfect. Nu se mai naste altul pentru mine la fel ca el, cu care sa ma inteleg atit de bine cum ma intelegeam cu el. MI-E UN DOR NEBUN DE EL
michon_11_71
Postat pe 4 Februarie 2012 09:49
De la: michon_11_71, la data 2012-02-04 09:49:47Ieri dupa amiaza am adormit toropita de caldura din casa, dupa gerul de-afara iar azi noapte de pe la 2 pina la 5 dimineata nu am mai reusit sa adorm. Gindul imi era doar la el, inca mi-e dor de el, de iubirea lui, de dragostea lui, de trupul lui.... Ma gindeam la moartea lui, la cit de mult se transformase, era de nerecunoscut si atit de receee, tras la fata si alb ca varul. in viata era un barbat inalt, robust, rosu la fata plin de vigoare din toate punctele de vedere. era barbatul perfect, iubitul perfect, prietenul perfect. Nu se mai naste altul pentru mine la fel ca el, cu care sa ma inteleg atit de bine cum ma intelegeam cu el. MI-E UN DOR NEBUN DE EL


Imi pare sincer rau pentru pierderea suferita!

Totusi ar trebui sa incepi sa te gandesti si la tine, ai o viata in fata de trait. Incearca sa mergi mai departe chiar de ti-e greu. Sunt convinsa ca si el si-ar fi dorit pentru tine sa fii fericita si sa-ti traiesti viata, nu sa te chinuiesti de dor si sa plangi atat de mult!
franziska_eu
Postat pe 4 Februarie 2012 09:53
acum 5 luni ,sotul meu a murit.in timp ce conducea masina a facut un infart(el nu era bolnav de inima).masina(tirul)care venea din fata a incercat sa-l evite dar nu a putut si impactul a fost ....eu eram in italia cand am aflat,avem impreuna o fata de 20 de ani,ani pe care i-a implinit pe data de 12 iunie,eu sunt nascuta pe 5 iunie si sotul meu a murit pe 19 iunie.la inceput am crezut ca nu e vorba de mine,de el de noi.nu puteam crede ptr. ca eu ma rugam tot timpul ptr sanatatea si binele lui.a fost groaznic.cred ca socul care l-am primit abia acum incepe sa ma elibereze ptr. ca abia acum simt zi de zi ca nu pot sa respir fara el(vreau sa cred ca poate vine maine de la drum si putem vorbi,iar).citesc,scriu,privesc la televizor si sunt cuvinte,melodii,imagini etc.care-mi amintesc de noi.sunt amintiri care nu credeam ca le mai am si totusi le-am gasit in adancul sufletului meu.astept ziua in care voi avea curajul si puterea sa scriu despre el,despre noi intr-un jurnal .il voi face special ca un albbum ptr ca nu vreau sa uit cat de mult imi lipseste si cat de mult regret ca nu am fost mai iubitoare cu el,ca nu l-am inteles mai mult .dar noi am avut o soacra intre noi care ,ne-a distru familia(mama lui).cred ca a vorbi cu el prin scris ma v-a ajuta sa ma usurez de tot ce vreau sa-i spun.e crucea pe care o voi purta cu dragoste vesnica in sufletul meu.incearca si tu.cu respect.cristina aldea

Cristina_Aldea_2
Postat pe 25 Octombrie 2013 14:35

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
MOLDOVEANCA CU OLTEAN MERGE? 47 De la: the_same_contesina 5 Octombrie 2011 19:34
am nevoie de o trezire sau incurajare?..ce ziceti 20 De la: R0MW4LD 5 Februarie 2011 02:06
buna...am nevoie de un sfat,o parere..nu stiu ..ceva...urgent 80 De la: kyssa_25 4 Decembrie 2011 10:30
sa lupt pentru el sau sa ma resmnez:nu ma merita? 63 De la: ianna05 17 August 2010 08:01
cum sa ma despart de el? 19 De la: pryntzesyta 6 August 2009 22:20