Dilema...

De la: miraje86, la data 2010-04-02 15:56:42Povestea mea a inceput acum vreo 6 ani...atunci pot spune ca m-am indragostit pt prima si singura data in viata mea dar barbatul respectiv nu m-a luat in seama...bine era aiurea sa o fi facut-o eu eram o pustoaica care de abia incepea sa cunoasca viata cu bune si rele de nici 18 ani impliniti, el barbat in toata firea (cu 14 ani mai in varsta decat mine). Ei si cum ziceam eu ma topeam dupa el...imi amintesc ca m-a luat odata de mana si m-am inrosit toata si mi-a zis sa ma prefac ca a doua zi e ziua lui ca sa-l pup pe obraz cred ca vreo 6 luni m-am tot gandit la el dupa asta. Oricum de atunci nu ne-am mai vazut si fiecare si-a continuat viata dupa cum l-a taiat capul. El a plecat din tara eu am plecat in Bucuresti la facultate. Anii de facultate au fost un dezastru cel putin din punctul de vedere al relatiilor...o greseala dupa alta. Eram atat de obsedata de ideea de a avea o relatie ca nu m-a interesat foarte tare si cu cine o aveam daca ne potriveam sau nu, daca-l iubeam sau nu...si-n contestul acesta am reusit performanta sa am o relatie de aproape 3 ani cu un tip cu care nu aveam nimic in comun..( bine initial am avut sexul dar dupa s-a dus si ala ), cu toate ca eram mult mai apropiati ca varsta (4 ani),am avut o relatie care am ajuns sa cred ca se hranea din certuri. El nu ma putea intelege pe mine si ma scarbea cu gelozia lui absurda, eu ma chinuiam sa-l inteleg pe el pana mi s-a luat de tot si nu mai stiam cum sa scap de el pt ca devenise obsedat de mine. In fine acum dupa toti anii acestia mai exact la inceputul lu ianuarie a venit in vizita pe la mine acasa (era prieten de familie) cel despre care spuneam ca a fost prima si singura persoana care a reusit sa-mi trezeasca emotii pe care nici nu banuiam ca pot fi in stare sa le simt. Initial cand l-am revazut nu am mai simtit nimic cu toate ca a fost o vizita total neasteptata si chiar ma gandeam ca ce copil am putut fi sa simt toate chestiile alea pt el ca nu are nimic deosebit. Si totusi a fost de ajuns sa petrecem doar cateva ore, sa stam de vorba pt ca atunci cand a plecat 6 ani din viata mea sa se stearga cu buretele parca. Am simtit dinou un gol in stomac...ceva ma durea cand a plecat. L-am revazut inca vreo doua zile si cu cat petreceam mai mult timp cu el cu atat vroiam si mai mult. Aveam trairi inexplicabile pt mine si eram tot timpul agitata n-aveam pofta nici de mancare(am slabit 4kg saptamana aia chestie care n-am reusit-o nici macar in sesiune cu tot stresul examenelor ) Diferenta era ca de data asta si lui ii facea placere sa piarda timpul care-i mai ramasese de stat in tara in compania mea. Si acum zambesc de cate ori imi amintesc comportamentul meu din saptamana aceea cand incercam sa ascund ceea ce mie mi se parea atat de evident si anume faptul ca ma topeam dupa el, si in acelasi timp sa nu par inabordabila...in sfarsit am reusit sa fim impreuna...la cat sunt eu de zapacita i-am propus sa fim saptamana aia impreuna(a doua) si dupa fiecare isi vede incontinuare de viata lui! Oricum el urma sa plece, viata lui nu mai era demulta vreme cum ziceam in Romania, eu nu aveam nici un gand sa parasesc Bucurestiul credeam ca acolo este viata mea, dar vroiam sa fiu macar o data cu el ca prea ma topeam dupa el. Se pare ca o data totusi nu a fost suficient pt niciunul! Si zilele pe care le-am petrecut impreuna in Bucuresti departe de ochii tuturor celor care ne cunosteau din orasul nostru natal, au fost decisive pt a ne hotara ca vrem sa ramanem impreuna. El a plecat, am pastrat legatura...vorbeam in fiecare seara la webcam(am zis ca totusi ar fi important sa nu sarim peste partea cu vorbitul, cunoscutul mai in detaliu, debutul oricarei relatii mai normale...daca in tara tot nu am avut timp pt asa ceva ) Am descoperit ceva ce instinctiv stiam deja de acu 6 ani k ne potrivim, ca avem destul de multe puncte comune parca eram copia lui in varianta feminina si mai mica...chiar imi zicea uneori, in unele situatii "poti sa nu mai fi ca mine?" de parca vroiam eu sa fiu ca el...pur si simplu asa era! Dupa o luna jumate am lasat Romania, Bucurestiul, tot si am venit la el. Ne impacam super dar lucrurile au evoluat prea repede intre noi.
Acum vine dilema mea: el isi doreste un copil...si eu imi doresc sa am un copil cu el dar ma sperie responsabilitatile pe care le aduce cu el un copil. El poate sa intretina o familie si nu-l sperie ideea...si il cred...dar eu? Nu stiu ce vreau. Adica pana sa fiu cu el aveam cu totul altceva in cap si o familie, un copil era ultimul lucru la care ma gandeam mai ales ca eu n-am fost niciodata fan copii. Plus sunt doar de o luna aici...cu limba stau cam prost...adica cat poti invata totusi intr-o luna dintr-o limba pe care nici macar nu ti-a trecut vreodata prin cap sa o inveti!? Trebuie sa-mi iau ceva de munca ca nu-s genul care sa-i placa viata de parazit si-n plus ma urc pe pereti sa stau atata in casa...Nu ma deranjeaza sa ne casatorim chiar i-am zis ca daca vrea copil prima proba prin care trebuie sa o trecem e casatoria. Il iubesc, simt ca ma iubeste, ne respectam si ne potrivim deci vreau sa-i devin sotie, dar cu copilul e mai dificil...nu cred ca sunt pregatita chiar daca mai am momente cand imi surade ideea si mai tragic e ca nu stiu daca acest lucru se va schimba... Stiu ca alte femei au copii mult mai tinere ca mine fiind dar totusi am 24 de ani parca totusi mai am timp sa ma gandesc la asta macar cateva luni. Stiu ca ar intelege daca nu as renunta la anticonceptionale inca (cel putin vreo 2-3 luni) dar nu as vrea sa se simta dezamagit chiar daca el zice ca ma intelege. Si-n plus daca renunt la pastile tinand cont ca iau de patru ani cel mai probabil nu voi putea ramane prea usor insarcinata cel putin vreo 4-6 luni din cate am citit dar e si vorba aia cu "de ce ti-e frica de aia nu scapi". Asa ca dilema mea se rezuma la a lua sau nu pastilele incontinuare!

De la: suflet_rece, la data 2010-06-04 12:07:24asa sunt oamenii...alearga toata viata dupa o iubire adevarata si cand o intalnesc nu mai stiu ce sa faca cu ea.