cum treci peste moartea cuiva foarte drag?

AJUTOOOOR

Chiar ii pasa de mine ?

nonelusa Postat pe 13 Iunie 2010 20:11
e tare greu si eu tot in 2008 l-am pierdut pe tata, a fost un tata exemplar, in ciuda faptului ca era bolnav avea o vointa foarte mare de a trai, s-a stin, plang dupa el in fiecare zi, nu-mi revin, vb singura: spunindu-i ce mai faci tata, cum e acolo, l-m visat doar o singura data, dar nu am vb cu el, eu cred ca mortii nu vb, in fine, e greu sa treci peste asa ceva, dar pana la urma trebuie sa ne gandim la familia pe care o avem , la copii, trebuie sa fii tare, multa putere iti doresc, daca ai avea un prieten langa tine ai trece mult mai usor peste asta!
Timpul face ca durerea sa se stinga treptat si lasa in urma amintirile frumoase pe care le-am trait alaturi de cei care nu mai sunt.Asta nu inseamna ca vom uita ci doar ne vom impaca cu ideea ca ei sunt acolo si noi trebuie sa traim aici in continuare.
Barbie30 Postat pe 13 Iunie 2010 21:26
Si mama mea a murit acum 2 ani de un accident cardio vascular.Aveam doar 18 ani atunci ,si nu aveam decat prietenii langa mine.Am doi frati dar din pacate numai unul a reusit sa fie atunci cu mine.Ma simt foarte prost deoarece nu ma mai intelegeam bine cu mama,ne certam din orice(era foarte bolnava si nu mai putea sa faca nimic,de 5 ani eu faceam curat,mancare )si ii reprosam ca mi-am pierdut copilaria,era o prostie din partea mea.Intr-o dimineata am plecat de acasa si nu m-am dus ca sa vorbesc cu ea sa ii spun ca plec,ma grabeam ca sa ma inscriu la o scoala,iar pe la ora 5 dupa amiaza am ajuns acasa si am sunat la usa.Nu raspundea nimeni si m-am mirat,aveam o presimtire ca sa intamplat ceva,si cand am dat sa plec jos s-a deschis usa si am vazuto pe mama era pe jos plina de sanga ,ii cursese pa gura ,se tarase ca sa imi deschida usa,ma bufnit plansul si ma luase tremuratul,nici la salvare nu mai eram in stare sa sun,noroc ca urcase prietenul meu dupa mine.Am dus0o la spital ,a operat-o,am stat 8 ore acolo si apoi a murit.Nu pot sa ma duc nici macar la mormantul ei,mi se face rau,nu pot trai cu gandul ca e acolo,pur si simplu ma simt ca o sticla goala,nu mai am chef de nimic,nimeni nu poate sa sa ma faca sa trec peste asta,sa pot sa accept asta.Te inteleg perfect .Eu am avut noroc ca am multi prieteni care ma sustin si ma mai fac sa uit de durere.

chinta_90 Postat pe 13 Iunie 2010 22:20
Este ordinea fireasca.Oamenii se nasc,cresc,imbatranesc si mor.Ceea ce e dureros in cazul fetei este ca mama ei a murit brusc si ea e inca tanara...mai aveau multe sa isi spuna si sa traiasca impreuna.Ar fi bine pentru ea sa nu se mai invinovateasca pentru micile certuri pe care le-a avut cu mama ei,ea oricum a iertat-o de la primele cuvinte spuse...pentru ca e mama.(Vorbeste cu ea,spune-i ce te doare,ce regreti,ce te bucura...inca te poate auzi.) Un copil care isi ingroapa parintele sau bunicul e firesc...insa un parinte care isi ingroapa copilul e de mii de ori mai dureros. Intr-adevar,nu se trece niciodata peste,nu se uita...rar ajungi sa te resemnezi. Doar trecerea timpului si aparitia unor noi bucurii si interese te ajuta sa mai ameliorezi durerea. Pana atunci,it`s mourning time si o depresie este iminenta,dar nu te scufunda in ea.Tine doliu,dar continua-ti viata,apropie-te de ceilalti membrii ai familiei si gaseste-ti sprijinul in prieteni(sunt de preferat pentru ca nu trec prin ce treci tu si nu se lasa influentati de durerea ta).
kudika052871 Postat pe 14 Iunie 2010 03:12
Imi inchipui cat trebuie sa-ti fie de greu...eu am pierdut-o de cateva luni pe bunica mea si inca o visez cum moare..Trebuie sa fii puternica si sa te consolezi cu ideea ca ea nu si-ar fi dorit sa te stie trista,ba dimpotriva,trebuie sa iti ridici moralul si sa iti continui viata.Mama va fi intotdeauna in sufletul si inima ta.Sigur de acolo de Sus te vede si te sustine si nu ar vrea sa te vada abatuta.Incearca sa iti inchipui ca e in preajma ta ca un inger,ca sa nu te mai simti singura.Roaga-te pentru linistea sufletului ei,asta te va linisti si pe tine.Ai incredere in tine si in toate lucrurile frumoase pe care ti le va oferi viata si fa tot posibilul sa depasesti depresia aceasta.Esti singura care te poate ajuta,gandeste-te ca mama ta ar vrea sa treci peste suferinta de acum si sa incerci sa fii fericita.Stiu ca e foarte greu,simt si eu acel gol in sufletul si in viata mea si il vom simti mereu,dar nu trebuie sa cedezi!Fii puternica!
ammyna Postat pe 14 Iunie 2010 10:50
Acest lucru ,este cel mai cumplit,cand parintele isi ingroapa copilul! !!! Nu doresc nimanui,asemenea experiente,care te marcheaza pentru tot restul vietii!!! Si totusi,ce poti sa faci??? Un singur lucru;sa te rogi pentru sufletul lui,sa speri ca va veti revedea candva....caci nimeni nu scapa de moarte !!! Asta a fost soarta lui!!!! Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul si sa te mangaie,asa cum numai el stie !!!!!!!! Poate mai ai alti copii,nepoti,asupra carora sa-ti reversi iubirea !!! Iti doresc din tot sufletul sanatate si pace in inima-ti greu incercata !!!! Doamne ajuta !!!!
kudika133347 Postat pe 14 Iunie 2010 20:25
si mie mi-a murit mama tot in 2008.am plins mult.stau in casa facuta de ea si tatal meu iar vecinii mei umbla sa-mi fure casa si pamintul pe baza ca sint politisti si merge traficul de influenta si coruptia.in afara de dorul cumplit dupa mama care nu poatwe fi satisfacut nicicum mai am de luptat pe penal cu dusmanii.casa si tot ce este in ea sint facute de parintii mei din salariul lor.toate amintirile sint aici,toata copilaria.toata viata mea si a lor.imi aduc aminte cind fac treaba cuvintele si sfaturile mamei.o visez des,la inceput zilnic,si imi da sfaturi in vis.ma rog zilnic de iertarea sufletelor parintilor mei.timpul te obisnuieste cu singuratatea.nu am si nu exista un remediu la dorul cumplit fara intoarcere,sa nu te adresezi unui psiholog intrucit iti distrugi sanatatea,toti oameni trec prin asta.cei care au familie sufera mai putin.vezi-ti de treburile tale.cu timpul te obisnuiesti.sufletul mortului dupa un an se ridica in sferele superioare ale cerului,nu mai sta in casa linga tine,iar tu o visezi mai rar si dorul si durerea apar mai rar,spunem ca te-ai obisnuit cu lipsa mamei tale.toate cele bune.dumnezeu este cu tine.despina
greffe Postat pe 15 Iunie 2010 19:31
dumnezeu nsa-l ierte.sa nu iti fie frica.mie mi-a murit mama acum 2 ani toata inmormintarea,parastasul de un an totul a fost rinduit de sfintul arhanghel mihail care raspunde de sufletul mortului cin se infatiseaza la juecata,la 1 an,sint imortante slujbele.tot sfintul arhanghel fara ca tu sa-ti dai seama iti scoate in cale oameni care sa te ajute astfel incit totul sa fie facut in credinta dupa orinduiala bisericeasca,mai bine zis dupa cum vrea dumnezeu.eu nu am stiut si nici mama nu a stiut ca moare,nu am fost pregatite sufleteste.am avut premonitii si cum a hotarit sfintul arhanghel asa a fost.eu eram in fata lui ca un graunte fin de nisip si degeaba spuneam ca nu vreau sa moara mama caci nu eram bagata in seama ca si cind nu as fi fost.trebuie sa-l fotografiezi ,mai multe fotografi,aSTAZI.LA NOAPTE SI MIINE LA INMORMINTARE.PINA MIINE SE SCHIMBA LA FATA.DUPA CE SE TERMINA TE VEZI SINGURA SI INCEPI SA PLINGI SI SA VORBESTI CU EL.FOTOGRAFIILR ITI VOR FI DE AJUTOR.TREBUIE SA TE ROGI ZILNIC PENTRU IERTAREA PACATELOR SUFLETULUI LUI.TREBUIE SA ai pe cineva care sa te invete rinduiala.timp de 40 zile pina la parastasul de un an.sufletul lui acum este in casa cu tine.tu ingropi numai trupul.noaptea il visezi si te ajuta cu sfaturi in vis.o sa ti se mai rostogoleasca prin casa un obiect si atunci sti ca este tatal tau.la un an sufletul este la judecata inaintea lui dumnezeu,sfintul arhanghel mihail raspunde pentru el.sufletul trebuie pregatit cu rugaciunile speciale si ajutat ca pe un copil mic cu ce poti da de pomana.faptele bune din timpul vietii ajuta sufletul dincolo.pomana sint si faptele bune,o rugaciune a ta pentru alta persoana aflata in dificultate.ai sa le inveti pe toate.acum pe moment dumnezeu iti intareste sufletul si iti da putere sa faci fata.sa nu disperi .tot mereu tatal,mama,bunici si strabunicii in momentele de dificultate iti apar in vis,premonitii,iti cer ceva,iti spun ce sa faci si tu vei face ce vor ei pentru ca iti vor binele si vei avea reusita in problemele tale datorita lor.sa fi tare.dumnezeu sa-l ierte pe tatal tau.despina
greffe Postat pe 15 Iunie 2010 20:42
mergi la Biserica, apropie-te de Dumnezeu. Ea este in ceruri acum si te vegheaza
kudika_bibi Postat pe 16 Iunie 2010 18:03
E greu dar o sa treci peste...totul tine de tine si de vointa ta de ati relua viata... Eu miam pierdut iubitul acum o luna jumate si crede'ma stiu foarte bine cum e...e greu...dar mobilizeaza'te si mergi inainte pentru ca ai o viata in fata...eu ma duc zilnic la mormantul lui si asta ma mai linisteste...incearca sa faci si tu asa...
kudika190061 Postat pe 22 Iunie 2010 10:09
Buna,te inteleg prin ce treci pentru ca si eu am trecut prin ceva aseamanator de curand...acum 5 luni si jumatate mi`a murit sora dintr`o simpla raceala...si la fel ca si tine nu stiu cum as putea sa trec pestea asta vreodata...deparece cum trece mai mult timp simt ca durerea este tot mai mare..
paulis23 Postat pe 30 Septembrie 2010 23:07
De la: crysis, la data 2010-06-12 07:26:04 Daca ai o activitate profesionala intensa ce implica angajament ,concentrare si responsabilitate , activitati cu publicul sau care necesita deplasari lungi ... ai "norocul" sa dejoci sau sa depasesti gandurile care te impresoara si care "TE POT IMBOLNAVI SAU IMOBILIZA "! MAMA TA CRED CA DORESTE SA-TI CONTINUI VIATA (ptr ca fiecare dintre noi trebuie sa ne facem datoria si sa ne urmam un destin in FATA DOMNULUI ),NU SA TE INECI IN PLANS SI AMARACIUNE ! ... PENTRU EA ACOLO UNDE ESTE...II ESTE FOARTE BINE SI TREBUIE SI TU SA-NTELEGI CA DACA MAMEI TALE II ESTE OKAY,TREBUIE SI TIE SA-TI FIE BINE ! MAMA TA ESTE UN INGER ACUM DIN DREAPTA DOMNULUI SI TE VEGHEAZA IN TOT CEEACE SIMTI SI-N CEEACE FACI ! CAND VREI SA INTREPRINZI CEVA CU REUSITA SAU SA-TI MEARGA BINE INTR-O ACTIUNE INCERTA ...CEREI AJUTOR MAMAI TALE ,CARE-I INGERUL TAU PROTECTOR O PERIOADA PRECUM SI DOMNULUI NOSTRU SI TI SE VA INDEPLINI ! PS...INCEARCA SA FII IN PREAJMA PRIETENILOR ,IN AFARA ORELOR DE PROGRAM CAT MAI MULT TIMP CU PUTINTA,INCEARCA SA CALATORESTI IN WEEK-END'uri ,macar pana la munte sau i-ati racheta de tenis din cui si...fa miscare macar 2 ore din 3 in 3 zile !
crysis Postat pe 1 Octombrie 2010 20:01
De la: Caliope, la data 2010-06-13 16:18:18Imi pare rau de ce ti s-a intamplat,in acceasi situatie sunt eu,dar zic ca tot timpul le rezolva pe toate,nu in totaliate dar cat de cat treci....e foarte greu sa-ti pierzi mai ales mama,eu am pierdut-o pe a mea in 4 aprilie 2002,si abia in 2006 am realizat ca totusi trebuie sa mai schimb ceva in casa,sa renovez...si tot nu mi-a trecut si nicicand nu-mi va trece,niciodata.....e greu,foarte greu sa nu o mai stiu langa mine,asa cum era ea,cu gura pe mine....cel putin stiam ca cineva ma asteapta acasa si imi duce grija..... Tare imi e dor de ea Si mama mea a plecat de printre noi in 2004. Toata viata a fost o lupta pt.ea, un om de fier, cu multe greutati. Anevrism cerebral , a stat in coma 5 zile,fiecare moment atunci cand eram acolo langa ea asteptam sa-mi dea un semn...Nu a vrut sa mai lupte ,ne-a asezat pe noi ,fiecare la casele noaste si a plecat. Cu o zi inainte ma rugat sa o ajut la ceva ..,eram atat de iritata.. , de ce ma pune pe mine sa fac acel lucru si nu fratele meu .Cu o voce atat de calda , fara pic de putere , ea mi-a zis( e ultima oara cand te mai rog),dupa ce am pierdut-o, am zis ca lumea mea s-a sfarsit ...am suferit enorm , a fost si este foarte greu ,mi-e atat de dor de ea............D-zeu ne da putere ,...sa cerem ajutor...!!
ella_mysterious Postat pe 1 Octombrie 2010 22:58
Citeam din intampare topicul tau si aveam impresia ca eu l-am scris :( .Esti intr-o situatie la fel ca a mea doar ca eu mi-am pierdut mama inainte cu o luna de bacalaureat.Au trecut de atunci 3 ani.Am trecut si eu prin aceeasi situatie ca si tine(plangeam din orice,aveam o teama ,o neajutorare ,cosmaruri ,ba chiar ma invinovateam uneori ca nu am apreciat-o,ca ar fi trebuit sa fiu mai aproape de ea etc).De fapt nu vreau sa mint ,inca mai simt si acum acea durere de neimaginat.Eu eram persoana aceea puternica,rar ceream ajutorul prietenilor ,iar atunci aveam impresia ca toata lumea se uita cu mila la mine.Dar m-am ambitionat ,si am continuat sa am incredere in mine.Am inceput facultatea pe care am si terminat-o ,mi-am gasit un loc de munca,pentru a avea tot timpul ocupat si sa nu ma mai gandesc acolo.Acum sunt bine,traiesc cu amintirile frumoase care au fost.Incearca si tu sa nu te mai gandesti decat la momentele frumoase alaturi de ea si sa sti ca ea nu doreste ca tu sa fi trista,din contra vrea sa te vada puternica .Ai grija de tine
adorrra Postat pe 4 Octombrie 2010 10:23
Pe 21 decembrie 2012, sotul eu, in varsta de 33 de ani a plecat la Bucuresti sa cumpere o masina. La ora 20.30 vorbeam cu el la telefon, iar la ora 21 a avut un accident de masina si a decedat. De atunci traiesc un cosmar. Vreau sa mor si eu sa pot fi cu el. Sufletul meu a murit o data cu el,nu mai am niciun rost pe lume. Mi s-a rapit bucuria de a trai, de a spera, de a avea o familie, un copil.Ajutati-ma va rog!
kudika_27214 Postat pe 22 Ianuarie 2013 21:19
De la: kudika_27214, la data 2013-01-22 21:19:26Pe 21 decembrie 2012, sotul eu, in varsta de 33 de ani a plecat la Bucuresti sa cumpere o masina. La ora 20.30 vorbeam cu el la telefon, iar la ora 21 a avut un accident de masina si a decedat. De atunci traiesc un cosmar. Vreau sa mor si eu sa pot fi cu el. Sufletul meu a murit o data cu el,nu mai am niciun rost pe lume. Mi s-a rapit bucuria de a trai, de a spera, de a avea o familie, un copil.Ajutati-ma va rog! dumnezeu sa l ierte si sa te intareasca capu sus gandestete ca e la dumnezeu si roagate pentru el
kudika_25225 Postat pe 22 Ianuarie 2013 21:23
De la: kudika_27214, la data 2013-01-22 21:19:26Pe 21 decembrie 2012, sotul eu, in varsta de 33 de ani a plecat la Bucuresti sa cumpere o masina. La ora 20.30 vorbeam cu el la telefon, iar la ora 21 a avut un accident de masina si a decedat. De atunci traiesc un cosmar. Vreau sa mor si eu sa pot fi cu el. Sufletul meu a murit o data cu el,nu mai am niciun rost pe lume. Mi s-a rapit bucuria de a trai, de a spera, de a avea o familie, un copil.Ajutati-ma va rog! Acestea sunt obstacole ale vietii si cu siguranta vei trece peste ele... Mama mea a murit la 26 de ani....eu aveam 4 ani
visavis Postat pe 22 Ianuarie 2013 21:25
DOAMNE DUMNEZEULE m-ai facut sa plang as vrea sa vina ziua cand vei putea sa zambesti din nou 214
maria-ioana Postat pe 22 Ianuarie 2013 21:25
De la: kudika_27214, la data 2013-01-22 21:19:26Pe 21 decembrie 2012, sotul eu, in varsta de 33 de ani a plecat la Bucuresti sa cumpere o masina. La ora 20.30 vorbeam cu el la telefon, iar la ora 21 a avut un accident de masina si a decedat. De atunci traiesc un cosmar. Vreau sa mor si eu sa pot fi cu el. Sufletul meu a murit o data cu el,nu mai am niciun rost pe lume. Mi s-a rapit bucuria de a trai, de a spera, de a avea o familie, un copil.Ajutati-ma va rog! Sincere condoleante!!!Nimic din ceea ce se va posta pe acest topic,nu va putea sa-ti aline durerea din suflet,nimeni nu va putea sa traiasca cu durerea ta,numai tu o poti face ,si,totodata,va trebui sa incerci sa o depasesti!!!!Sunt situatii tragice ,in care,cei in cauza trebuie sa se obisnuiasca cu lipsa definitiva a celui/celei drag/dragi!!!!Nu iti pot spune decat atat:lasa timpul sa te ajute sa treci peste asemenea nenorocire,nu ai alta varianta de existenta!!!Tine-ti aproape familia,prietenii si mergi pe drumul tau,chiar daca nu esti insotita de cel drag,viata ta nu s-a sfarsit odata cu pierderea lui,ci va trebui sa o continui pentru el si cu amintirea lui!!!
kudika_15804 Postat pe 22 Ianuarie 2013 21:29
De la: kudika_27214, la data 2013-01-22 21:19:26Pe 21 decembrie 2012, sotul eu, in varsta de 33 de ani a plecat la Bucuresti sa cumpere o masina. La ora 20.30 vorbeam cu el la telefon, iar la ora 21 a avut un accident de masina si a decedat. De atunci traiesc un cosmar. Vreau sa mor si eu sa pot fi cu el. Sufletul meu a murit o data cu el,nu mai am niciun rost pe lume. Mi s-a rapit bucuria de a trai, de a spera, de a avea o familie, un copil.Ajutati-ma va rog! Imi pare foarte rau pentru pierderea suferita! Tu ar trebui neaparat sa-ti faci o programare la psiholog. El cu siguranta o sa te ajute sa inveti sa depasesti acest impas sufletesc in care te afli. Incearca sa stai de vorba nu numai cu un psiholog, ci si cu prietenii, rudele tale despre tot ceea ce simti. Plangi, tipa, daca simti ca asta te elibereaza pe moment de durere. Plimba-te singura si pune-ti ordine in ganduri. Iti poti asterne toate durerea din suflet si pe hartie. Si mai am ceva sa-ti spun: bucura-te ca ti-ai cunoscut sotul si v-ati iubit atat de mult. Alti oameni alearga toata viata lor dupa marea dragoste si n-o gasesc niciodata, pe cand tu si sotul tau v-ati gasit si v-ati iubit mult. Eu iti doresc, din tot sufletul meu, puterea de a merge mai departe pe drumul vietii tale si sa nu-l uiti niciodata pe omul care te-a facut fericita. Macar acolo intr-un colt de suflet pastreaza un petic de iubire si aducere aminte pentru el, chiar daca vei mai iubi si un alt barbat peste cativa ani. Te pup si-ti sunt alaturi!
Viorica_Franziska Postat pe 23 Ianuarie 2013 11:07
Condoleante! in 28. ian 2013 am primit un telefon de la fratele meu chiar la 5 min sa ajung la serviciu si de care ma temeam mereu, ca mamei mele ii este rau.acasa, era intinsa pe jos(o imagine dureroasa,pe care nu o voi uita niciodata) cu medicii resuscitand-o, tatal meu si fratele meu in stare de soc. mama nu-si mai revenea si s-a constatat decesul. isi dorea mult ca sa ma vada maritata si pe ea cu nepoti crescandu-i.mereu imi spunea si mereu o suparam ca nu ma mai ia nimeni la 36 de ani,ca nu am avut noroc niciodata in dragoste, ca nu se uita nimeni la mine , desi eu vroiam sa-i indeplinesc dorinta.ma simt vinovata pt toate raspunsurile negative pe care i le-am dat si pe care ea le-a pus la suflet. a murit cu durere in suflet, neimplinita.as dori sa-i indeplinesc dorinta dupa moarte, daca este cineva si pt mine cu care sa fac casa, dar apoi ma gandesc daca eu voi mai fi fericita fara ea alaturi de mine.
kudika_28647 Postat pe 5 Februarie 2013 11:15
De la: kudika_28647, la data 2013-02-05 11:15:08Condoleante! in 28. ian 2013 am primit un telefon de la fratele meu chiar la 5 min sa ajung la serviciu si de care ma temeam mereu, ca mamei mele ii este rau.acasa, era intinsa pe jos(o imagine dureroasa,pe care nu o voi uita niciodata) cu medicii resuscitand-o, tatal meu si fratele meu in stare de soc. mama nu-si mai revenea si s-a constatat decesul. isi dorea mult ca sa ma vada maritata si pe ea cu nepoti crescandu-i.mereu imi spunea si mereu o suparam ca nu ma mai ia nimeni la 36 de ani,ca nu am avut noroc niciodata in dragoste, ca nu se uita nimeni la mine , desi eu vroiam sa-i indeplinesc dorinta.ma simt vinovata pt toate raspunsurile negative pe care i le-am dat si pe care ea le-a pus la suflet. a murit cu durere in suflet, neimplinita.as dori sa-i indeplinesc dorinta dupa moarte, daca este cineva si pt mine cu care sa fac casa, dar apoi ma gandesc daca eu voi mai fi fericita fara ea alaturi de mine. Toti trecem prin aceleasi stari!!!!Condoleante,draga mea!!!Stiu cum este,am trait,si eu,momentul pierderii mamei!! Draga mea,sa dea Domnul sa intalnesti fiinta ursita tie,fapt de care,mama ta se va bucura,spiritual vorbind,caci sufletul domniei sale este in vesnicie!!!!Da,vei fi fericita,caci mama ta si-a dorit acest lucru,in ciuda tuturor problemelor existente,a fost si va ramane mama ta,si dincolo de moarte!!!
kudika_15804 Postat pe 5 Februarie 2013 11:20
Nu ai ce face, doar timpul i-ti va lua durerea din suflet, iar rana se va vindeca treptet.Amintirile te vor napadi,vei lacrima, insa gandeste-te ,ca mai sunt persoane in jurul tau care au nevoie de atentia si dragostea ta.Mie mi-au murit patru copii, in perioade diferite ale vietii,eram ca un robot, insa m-am ridicat si am mers mai departe deoarece mai am doua fere care ai nevoie de dragostea si de imbratisarile mele.
kudika467548 Postat pe 11 Februarie 2013 03:55
Stiu ...mie mi s-a intamplat acelasi lucru ...trei ani au fost necesari sa pot gandi ca el ma vrea fericita . trei ani am fost un robotel ce nu avea dorinte ... simnturi ... poate nici macar vointa ! Acum sunt in etapa ca inca ii simnt lipsa dar stiu ca undeva sus ma vegheaza si candva ne vom reintalni ! Multa pace in suflet !
MariaMariuca Postat pe 8 Aprilie 2013 14:47
De la: kudika_28647, la data 2013-02-05 11:15:08Condoleante! in 28. ian 2013 am primit un telefon de la fratele meu chiar la 5 min sa ajung la serviciu si de care ma temeam mereu, ca mamei mele ii este rau.acasa, era intinsa pe jos(o imagine dureroasa,pe care nu o voi uita niciodata) cu medicii resuscitand-o, tatal meu si fratele meu in stare de soc. mama nu-si mai revenea si s-a constatat decesul. isi dorea mult ca sa ma vada maritata si pe ea cu nepoti crescandu-i.mereu imi spunea si mereu o suparam ca nu ma mai ia nimeni la 36 de ani,ca nu am avut noroc niciodata in dragoste, ca nu se uita nimeni la mine , desi eu vroiam sa-i indeplinesc dorinta.ma simt vinovata pt toate raspunsurile negative pe care i le-am dat si pe care ea le-a pus la suflet. a murit cu durere in suflet, neimplinita.as dori sa-i indeplinesc dorinta dupa moarte, daca este cineva si pt mine cu care sa fac casa, dar apoi ma gandesc daca eu voi mai fi fericita fara ea alaturi de mine. Sa stii ca mai toti parintii au ganduri neimplinite in legatura cu ai lor copii adulti, iar lucrul acesta e valabil si reciproc. Nu ai de ce sa te condamni pe tine insati ca nu i-ai indeplinit dorinta mamei tale de a te vedea la casa ta si avand copii. Tu ai facut tot ce ai considerat tu ca-i bun in legatura cu viata ta, asa ar trebui sa gandesti. Casnicia si copiii sunt niste chestiuni foarte serioase, pe care nu le poti realiza alaturi de oricine, si sunt convinsa ca si mama ta, printr-un coltisor de suflet, te-a inteles si in privinta asta. Capul sus si nu te mai invinovati pentru hotarari deja luate, tu ai facut ceea ce ai considerat tu ca-i mai bine la momentul respectiv. Trecutul nu mai poate fi schimbat, insa prezentul da, sa nu uiti niciodata lucrul acesta. Esti tanara, inca iti mai poti indeplini visele, acelea de a avea o familie, fii pe pace. :)
kudika_32792 Postat pe 9 Aprilie 2013 09:54
De la: kudika119282, la data 2013-04-08 14:47:37Stiu ...mie mi s-a intamplat acelasi lucru ...trei ani au fost necesari sa pot gandi ca el ma vrea fericita . trei ani am fost un robotel ce nu avea dorinte ... simnturi ... poate nici macar vointa ! Acum sunt in etapa ca inca ii simnt lipsa dar stiu ca undeva sus ma vegheaza si candva ne vom reintalni ! Multa pace in suflet ! Sa fii binecuvantata cu pacea inimii!!!
kudika_15804 Postat pe 9 Aprilie 2013 10:00
multumesc tuturorpt incurajari,pupici
rosalinda_alex Postat pe 11 Aprilie 2013 23:33
multumesc mult,pup
rosalinda_alex Postat pe 11 Aprilie 2013 23:36
nu treci. te obisnuiesti cu absenta ..
AndreeaS20 Postat pe 8 Mai 2013 18:59
De la: AndreeaS20, la data 2013-05-08 18:59:35nu treci. te obisnuiesti cu absenta .. Asa este !
rondina Postat pe 8 Mai 2013 19:37

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Probleme cu parintii lui	145	De la: kudika226898 1 Decembrie 2010 08:00
dilema mare.ajutor!!!	26	De la: lumos 31 Ianuarie 2010 10:34
Be happy	33	De la: ramona_elisa 4 Aprilie 2009 22:05

buna..	27	De la: lumimari 16 Iulie 2009 17:42
Am nevoie de un sfat!	46	De la: polin 7 Decembrie 2011 19:45