depresie din... dragoste

ce parere aveti despre compatibilitatea intre zodii? Cum se intelege un varsator cu un taur?

maxilo facial

amalia79_healthy Postat pe 24 Octombrie 2008 16:21
cand te desparti de cel alaturi de care iti facusesi mii de ganduri simti o durere atat de mare incat nu mai ai chef de nimic, intri intr-o depresie din care nu stii cum sa iesi. Cum poate o femeie sa treaca peste o relatie pierduta cat mai usor si intr-un timp cat mai scurt?
nu te lasa prada durerii...iesi cat mai mult, citeste, ai grija sa ai tot timpul ceva de facut, activitati care iti plac, si tine prietenii cat mai aproape...
hotaru Postat pe 5 Noiembrie 2008 01:05
Excelent sfat! Felictari! Am experinetat si eu aceste metode si au dat randamente 100% fara efecte secundare sau adverse, fara sa creeze dependeta, ca tretamentul recomandat de specialisti in psihiatrie.Numai bine tuturor!

arcdestinecomune Postat pe 7 Noiembrie 2008 19:41
iesi cat mai mult, cunoaste cat mai multi oameni noi, schimba ceva din vechea stare de fapt: stilul in coafura, numarul de telefon, hainele, bijuterii, orice. "stoarce" cat mai multa admiratie fata de tine de la cei din jur, atat cat sa iti refaca self-estime-ul, si mai ales propune-ti sa faci ceva doar pt tine, fara sa devii o persoana egoista.... si, cel mai important, nu face greseala de a "dispera", cautand vreo relatie la intamplare, pt ca ar insemna sa iti amplifici depresia, ceea ce nu e de dorit. pe de alta parte insa, poate ca la un moment dat vei ajunge la parerea potrivit careia "cui pe cui se scoate", si atunci o noua relatia va fi leacul pt ranile vechi. toate cele bune. sarbatori fericite!!!
megas Postat pe 18 Decembrie 2008 14:18
munceste, munceste, munceste... e un experiment propriu. In nici un caz alta relatie. Pe cea din urma las-o sa apara firesc, cu timpul. In rest evolueaza atat spiritual cat si material!
adela65 Postat pe 26 Decembrie 2008 08:09
Of of, te inteleg perfect si este atat de dureros, incat cuvintele nu o pot descrie! Eu la randu-mi am nevoie de aceste sfaturi. Cu aceasta ocazie am observat ca durerea din dragoste este cumplita comparativ cu cea fizica. Numai bine!
blueangelgb Postat pe 26 Decembrie 2008 08:48
Si daca nu mai am prieteni sau pe altcineva care sa imi fie apropiat?Am incercat si cu munca dar nu fac altceva decat sa ma eopuizez si mai mult
stefanbucur_05 Postat pe 26 Decembrie 2008 08:53
incerca sa nu iti plangi de mila. apoi un sfarsit e un inceput.Si in plus e vb tare frumoasa : cand Dumnezeu inchide o ferestra pe undeva El deschide o usa. Asa ca daca nu a fost sa fie inseamna ca nu e cel mai bun pentru tine.Ai rabdare , roaga-te si nadajduieste!Totdeauna dupa noapte vine ziua .Asa-i , nu?
flo0868 Postat pe 26 Decembrie 2008 09:02
si eu consider ca cel mai bine e sa+ti gasesti activitati!
lara007_healthy Postat pe 26 Decembrie 2008 11:01
plangi atunci cand simti nevoia,uita-te la tv,la filme, citeste o carte,incerca sa-ti vizualizezi inima si sa o ''incurajezi'' sa se ''vindece'' ,este greu dar incearca sa mergi mai departe... insa incurajeaza-te gandind: totul trece ! va trece si durerea asta! incearca sa pastrezi amintirile frumoase intr-un ''sertar'', sa nu urasti (iti vei uratii sufletul), gandeste-te ca nimic nu e intamplator si orice experienta te pregateste pentru o situatie noua in viitor. E dureros, e cumplit, dar trece....TOTUL TRECE ! durerea ne maturizeaza din acest motiv este necesara..Peste ani cand iti vei aminti vei intelege ca toate astea inclusiv durerea fac parte din viata
psihoterapeut Postat pe 26 Decembrie 2008 11:59
offf..stiu cum e....m-am despartit de prietenul meu acum 5 luni, dupa o relatie de 3 ani de zile...la inceput am crezut ca se prabuseste cerul peste mine, ca niciodata nu voi putea sa trec peste...dar cum ati spus si voi, cu ajutorul familiei si prietenilor mei minunati incetul cu incetul ma vindec...inca nu sunt recuperata complet, recunosc, dar am incredere ca totul va fi bine...cum e si vorba aceea foarte cunoscuta: tot raul spre bine! si la urma urmei nimic nu e intamplator pe lumea asta...everything happens for a reason...:)
charlize11 Postat pe 26 Decembrie 2008 12:14
Draga mea, gandeste pozitiv, gandeste-te ca intotdeauna dupa rau vine bine. Gandeste-te ca nimic nu este intamplator si ca Dzeu ne da atata cat putem duce. Cu siguranta sunt clipe cumplite, insa daca nu iti pierzi credinta vei avea forta necesara sa treci peste aceste incercari dure ale vietii. Fii puternica, gandeste pozitiv si vei vedea ca in scurt timp o sa te amuzi de lacrimile varsate acum....Craciun Linistit iti urez!
dzvorasteanu Postat pe 26 Decembrie 2008 13:08
daca afli cum sa imi spui si mie ca si eu m am despartit de cineva si nu pot iesi din strea in care sunt si nu stiu ce sa fac sa nu o iau razna
larisapetrea Postat pe 26 Decembrie 2008 21:52
De la: fiamma_annabel, la data 2008-11-05 01:05:08nu te lasa prada durerii...iesi cat mai mult, citeste, ai grija sa ai tot timpul ceva de facut, activitati care iti plac, si tine prietenii cat mai aproape... ushor de zis dar stii vorba aia: teoria ca teoria, practica ne omoara. eu m-am despartit d iubitul meu acum 2 an si continui sa-l iubesc si e greu.am incercat sa ies, sa fac altceva..da nu-mi iese, pur si simplu nu-mi iese.partea proasta e ca atunci cand a plecat nu a lasat numai durere si un gol imensdar a laut si pofta de viatza, pofta mea de viatza,acum mi-e mai bine.dupa atata timp am ajuns sa ma apreciez pe mine, dar sper in continuare sa-l vad, sa-l aud, sa-l tzin in brate.tresar de fiecare data cand imi suna tel.desi n-ar trebui sa mai vorbesc cu el pt ca a gresit emorm, nu pot sa-l uit.minte imi dicteaza ceva si imina altceva .si totusi sufletul castiga si eu raman doar cu durere.poate o sa treaca cu timppu.trebuie numai sa gasim fortza de a o lua de la capat.viatza oricum se scurge, dar vreau sa-mi traiesc eu viatza, nu sa ma traiesca ea pe mine.pana acum am trait dar parca asa din inertie.am avut parte de deresii puternice in timpul asta din cauza lui, a amintirilor....spre marea mea bucurie acum am fost prea lasa. e prima data knd ma bucur k n-am avut curaj sa fac ceva pt k in starea aia de disperare singura solutie mi se parea sa pun capat definitiv. dar nu amintirilor, trecutului, ci viitorului. bine, problemele mele nu se rezuma doar la o deceptie amoroasa si probabil toate au concurat la starea asta. m-a lovit viatza din toate partile si au venit toate parca in acelasi timp culmea e ca el a fost singura bucurie a mea in 5 ani de amaraciune, era motivatia mea. mi-e ciuda ca functionez aiurea, totul mi se pare mai ushor, mai placut cand iubesc.acum nu mai am chef , nu mai am vointza pt k mi se pare inutil sa lupt pt ceva atata timp cat eu knd ma intorc acasa sunt singura intre 4 pereti, n-am cui impartasi bucurua unui succes, n-am cui povesti durerea unui esec. dar lucrurile au inceput sa se schimbe.mi-am mai luat un job si mi-am recapatat cat de cat vointza.ma gandesc conttinuu la el, mai ales k am fost colegi de facukltate, am invatzat impreuna...nu pot deschide o carte sa ma documentez mai bine fara sa-mi aduc aminte de el.fiecare carte are numele lui scris pe foi, desi e un gest infantil, dar eram indragostita nebuneste durerea insa m-a s intarit.acum am alta viziune despre viatza, nu ma mai afecteaza atat de tare ceea ce se intampla in jurul meu, am invatzat sa ma feresc de durere.si da, il iubesc, dar sper ca voi gasi in curand pe cineva cu care sa-mi refac viatza,ma gandesc continuu la el si in alcelasi timp caut pe altcineva pt ca sunt coonstienta ca odata ce s-a rupt, oricat am innoda relatia dragostea nu-i suficienta.mi-am pierdut ceva de pret: increderea in el. si o iau de la capat, sper ca data viitoare cand voi scrie voi anuntza k sunt fericita , ca ma marit...sper... si daca nu...ei bine vviatza nu se rezuma la un barbat.el acum este, dupa poate sa plece, un act si un inel nu-l vor tine langa mine daca nu este multumit.poate sta cu mine si 20 de ai si sa-l apuce midle age crisis si sa plece cu o tinara careia i-ar putea fi tata. vreau sa traiesc viatza fara sa stau sa o analizez prea mult, vreau sa simt dragostea fara sa depind de un barbat. cred ca ma voi simti implimita si ma voi indarji sa lupt atunci cand voi fi mama. asta e ceea ce imi doresc cel mai mult de la viatza si la momentul potrivit va aparea si un bebe care va da un alt sens vietzii mele. in rest ce pot sa zic...toate trecem primtr-o decepytie la un moment dat.deh, suntem mai multe femei decat barbati ;)) totul e sa nu lasi un barbat sa-ti dicteze viatza, sa nu faci din el o prioritate atat timp cat pt el esti doar o optiune. cauta in continuare pt ca vei da dee cineva sa te merite si ocupa-ti timpul. durerea nu trece asa reepede dar amintirea la un momendat va inceta sa mai doara
aura_m Postat pe 27 Decembrie 2008 11:00
De la: simone, la data 2008-12-26 08:53:49Si daca nu mai am prieteni sau pe altcineva care sa imi fie apropiat?Am incercat si cu munca dar nu fac altceva decat sa ma eopuizez si mai mult ESTE O PROBLEMA MARE CU TINE CA PERSOANA DACA NU AI PRIETENI !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! asta pune multe semne de intrebare
dyanapetrescu Postat pe 27 Decembrie 2008 16:13
numai timpul poate sa vindece...eu am trecut prin asa ceva, o despartire dupa aproape 10 ani. Si cat mai multa munca- e ceea ce m-a ajutat sa raman treaza...e greu, e dureros, cuvintele nu ajung sa exprime ce simti...Muncind, implicandu-te in ceea ce faci- e un mod de a te gandi la altceva...
rania Postat pe 27 Decembrie 2008 17:30
buna, sunt noua dar imi place sa cred ca-mi veti fi prietene...spuneti-mi, ce sfat mai dati cand este un copilas la mijloc, un copil extraordinar de cuminte si destept care simte si traieste criza asta dintre parinti, mai ales acum, de sarbatori....copil care, daca ar fi in postura de a alege cu care dintre parinti vrea sa ramana, nici nu ar sta pe ganduri: cu tati....nu sunt genul de femeie care sa stea linga barbatul ei ca, vezi doamne, distruge copilul, dar al meu, de cand s-a racit relatia, ne ia de maini si ne imbratiseaza, cerand "o imbratisare de grup...". Ce ziceti?
cristinamardare2006@yahoo.com Postat pe 27 Decembrie 2008 20:40
fetelor hai sa fim serioase cu toate stim cum este...dupa o despartire chiar te doare. momentele sunt foarte dificile(te urci pe pereti de disparare), ai plange dar nu vrei sa te vada toti sau te ascunzi sa plangi.practic cheful de activitati iti piere automat.parerea mea......ideea este ca timpul este singurul care vindeca ranile(stiu usor de zis cam greu de facut:(() imi spunea mie cineva important.sau ai rabdare dar in momentele alea de criza sa le zic asa numai de rabdare nu poti da dovada.dar cred eu ca timpul te intareste te face mai puternica asa cred....dar e mai greu de pus in practica asa fiti strong fetelor:)eu asta incerc sa fac acum va pup:)
beatrice88 Postat pe 27 Decembrie 2008 22:08
De la: cristinamardare2006@yahoo.com, la data 2008-12-27 20:40:23buna, sunt noua dar imi place sa cred ca-mi veti fi prietene...spuneti-mi, ce sfat mai dati cand este un copilas la mijloc, un copil extraordinar de cuminte si destept care simte si traieste criza asta dintre parinti, mai ales acum, de sarbatori....copil care, daca ar fi in postura de a alege cu care dintre parinti vrea sa ramana, nici nu ar sta pe ganduri: cu tati....nu sunt genul de femeie care sa stea linga barbatul ei ca, vezi doamne, distruge copilul, dar al meu, de cand s-a racit relatia, ne ia de maini si ne imbratiseaza, cerand "o imbratisare de grup...". Ce ziceti? Depinde ce vrei tu, daca poti continua, fa-o de dragul copilului! Eu sunt in aceeasi situatie, ma apuca disperarea ca voi imbatrani alaturi de un om pe care nu-l mai iubesc, dar nu am curajul sa plec, de dragul copilului continui sa traiesc alaturi de el. Cu toate astea imi dau seama ca avem o singura viata, si la batranete voi regreta. Copilul nostru nu-mi va ridica o statuie pentru ca m-am sacrificat, poate chiar imi va spune ca nu trebuia sa stau si sa sufar.
hairpin Postat pe 29 Decembrie 2008 09:13
Stiu, e greu de depasit un asemenea moment. Tocmai m-am despartit de prietenul cu care am fost 3 ani. Personal cred ca problema acestor despartiri mai ales dupa ani multi, este faptul ca ne lasam duse de val si ne complacem in situatii si relatii dureroase. Exista toate acest clisee.. everything happens for a reason, one door closes another one opens......si mai cate. Este doar un fel de a ne incuraja si autosugestiona. De ce oare dupa o despartire ne regasim fara prieteni, poate ca ar trebui sa nu mai fim asa de focused be prieten si sa ne facem timp si pentru noi si prieteni nostri. In momentul in care suntem numai cu prietenul ii oferim prea multa siguranta, drep pentru care relatia devine o rutina si o plictiseala. Nu uitati sa flirtati si sa-i faceti gelosi, si sa fiti indisponibile. De ce acceptam sa fim cu cineva ani de-a randul fara a fi propuse, de ce este atat de la moda convietuirea fara casatorie. Trebuie sa stabilim limite si sa nu ne mai lasam folosite si aruncate la gunoi. Parerea mea este ca atunci cand te casatoresti, chiar daca exista divergente, se vor depune mai multe eforturi pentru a face relatia sa mearga. Nu exista casatorii fara certuri si neintelegeri. Mi se pare ca generatia noastra renunta mult prea repede......ganditiva la trecut si la casotoriile aranjate si la vremurile cand divorturile erau interzise. Imi pare rau sa spun ca aceasta libertate si emancipare din zilele noastre ne face mai nefericiti decat predecesorii nostri. Oricum, acum ca vine anul nou si pentru ca suferim si ne simtim singure, ar trebui sa ne gandim mai mult la noi insene. Eu personal imi planific sa "stop and smell the roses". Ganditiva cat de multe lucruri, inafara de mult sugerata munca (cu care sunt total in dezacord) sunt in jurul nostru. Propuneti-va sa faceti lucruri pe care nu le-ati facut niciodata (ex. ski), sau lucruri care v-ati dorit sa le faceti dar nu le-ati facut inca. Daca va simtiti singure, incepeti sa vorbiti cu cei pe care ii vedeti in fiecare zi dar despre care nu stiti aproape nimic, cum ar fi colegii. Invatati sa comunicati, calitate pe care ati pierdut-o probabil in timpul relatiei cand erati concentrate asupra "luceafarului". Nu deveniti analitice asupra noilor cunostinte de sex masculin, si pastrati-va optiunile deschise, si daca dupa scurt timp de la despartire simtiti ca ati intalnit un alt "mr right", controlativa si nu-i mai oferiti totul pe tava inainte de a fi sigure ca planurile voastre de viitor se aseamana. Intr-un fel simt ca toate aceste despartiri vin drept confirmare a sentimentelor noastre anterioare, si daca ne gandim la toate incidentele din trecut, au fost atatea semne pe care am preferat sa le ignoram, tocmai pentru a nu suferi. Dar nu este oare mai bine sa suferim putin dupa doar cateva luni sau un an decat dupa ani intregi irositi, cand despartirea devine si mai greu de suportat. Sper ca incurajarile mele sa va ajute, desi stiu ca mintea spune una si inima alta. Inca sper ca se va intoarce, numai ca stiu exact ce conditii voi pune, si daca ma gandesc mai bine.......nu, nu, nu vreau sa-mi petrec restul vietii alaturi de un egoist. Nu ma pot opri, am atat de multe de spus........ Nu uitati sa plangeti, nu in fata lui, dar descarcativa. Si totusi, nu va autosugestionati sa plangeti sau sa fiti triste prin lucruri cum ar fi muzica. Si in nici un caz nu va despartiti acceptand sa ramaneti prieteni, asta doar va va rani pe voi si provoaca lui satisfactie si confort. Si mai ales nu acceptati sex dupa despartire. Lasatii sa sufere si ei putin. Si daca sunteti chiar asa de horny, amintiti-va ca suntem femei si putem gasi oricand sex, ceea ce este mai greu pentru barbati. Stiu, s-ar putea sa fie mai putin satisfacator decat cu el care iti cunoaste trupul atat de bine, dar ar putea si din contra sa fie surprinzator. Nu ma intelegeti gresit nu va aruncati la oricine, pastri standardele ridicate, si daca vreti sa va intariti increderea in voi incercati cu cineva la care credeti ca nici macar nu ati avea sanse. Este uimitor cat de mult conteaza increderea in sine. Cu cateva luni in urma am cunoscut o fata care atragea admiratia prin tot ce facea si era, imagine, inteligenta, umor....mai tarziu am aflat ca defapt aceasta persoana suferea de depresie si anxietate si totul din cauza increderii. Incercati sa va vedeti prin ochii altora, intrebati-va ce cred cei din jur despre voi...... Lucrul pe care eu deabea il astept este sa fiu indragostita.....v-aduceti aminte cat de fericite erati si cat de roz era totul in jur. Va las ca probabil v-am facut capul mai mare decat il aveti. Sper ca randurile mele sa va ajute.
kerigan_ro Postat pe 29 Decembrie 2008 11:24
buna tuturor! in aceeasi situatie ma aflu si eu si o multime de alte femei. Avem o fetita superba si foarte inteligenta dar asta nu ne-a unit ci ne-a indepartat si mai mult. Nu stiu daca merita sa ne irosim viata luptand pentru o "cauza pierduta" dar eu asta fac, lupt si lupt si lupt dar cred ca am pierdut aceasata lupta in momentrul in care am decis sa pastrez acest copil pe care tatal nu l-a vrut. Acum el spune ca isi iubeste fetita si chiar asa si este dar, in mine nu mai are incredere, eu sunt doar mama. E inutil sa mai scriu cata suferinta indur zi de zi, cate nopti zbuciumate si pline de lacrimi am petrecut, si totusi inca mai sper ca fetita mea nu va avea tata doar prin corespondenta, si sper ca nu va trebui sa cresca stiind ca tatal ei va avea alti copii langa care se va trezi dimineta si ii va imbratisa la culcare, caci e foarte dureros. Asaa ca, doecamdata eu inca mai lupt pentru ideea de familie, si desii nu am gandit asa inainte sa am fetita acum sunt alt om, din pacate cu mai multe slabiciuni. Stiu ca nu am fost de mare ajutor, dar stiu ca merita sa lupti pana dincolo de linia de final!
memphis Postat pe 30 Decembrie 2008 00:54
Suparata casnicia in perioada dupa 89 adevenit ceva ireal, nimeni nu mai suporta pe nimeni!!!Din experienta personala a-ti spun ca nu totul e roz, am trecut prin asa ceva si asa ca iti recomand, ai grija cu partea psihica, pt alte imformatii scrie-mi, iti pot recomanda un remediu naturist!!!!!
ivanescu Postat pe 30 Decembrie 2008 12:24
buna kerigan. ti-am citit mesajul cu sufletul la gura. de-ar fi fost de 10 pagini si nu ma mai saturam. ai dreptate in tot ceea ce scrii. si pune mana si mai scrie....nu "umpli" capul nimanui. este o perioada grea. omul pe care l-am iubit si atita pasiune, la care -din pacate-tin din tot sufletul, si-a facut bagajelul si a plecat azi dimineata. nu de bunavoie ci fortat....departe de mine gandul de a mai suporta betii si jigniri si, mai nou, telefoane si mesaje "inghesuite" prin dormitor, nu tolerez asa ceva. cand l-am intrebat azi dimineata ce a avut (a nu stiu cata oara) de discutat cu...."colega" la miezul noptii si de ce insista in a-mi face rau si a-si bate joc de sufletul meu, a zis ca nu-si aduce aminte. habar nu are. deci vine beat, ma face vaca si instabila psihic desi nu l-am provocat cu nimic, stiindu-l cam violent in gesturi si limbaj, inclusiv in fata baiatului, se baga in dormitor si ...fuguta la telefon, s-o sune, nu stiu din ce considerente. acum a plecat, l-am ajutat sa-si faca bagajul, convins fiind pina in ultima clipa c-o sa ma razgandesc. nu m-a sunat toata ziua, nu l-a sunat pe asta mic, dracu stie pe unde si cu cine o fi....asta e, Dumnezeu inchide o usa dar iti deschide o fereasta....sper....va pup fetelor! aaaaa....si inca ceva, le condamn din tot sufletul pe cele care stau linga niste animale irosindu-si viata si ascunzandu-se in spatele unui copilas nevinovat, ca vezi doamne, ar ramane fara tata.....fiti serioase! credeti ca baietelul meu imi va ridica vreo statuie? dar cu viata mea si tineretea mea cum ramane>? totusi, am 33 ani......
cristinamardare2006@yahoo.com Postat pe 30 Decembrie 2008 16:12
De la: cristinamardare2006@yahoo.com, la data 2008-12-30 16:12:23buna kerigan. ti-am citit mesajul cu sufletul la gura. de-ar fi fost de 10 pagini si nu ma mai saturam. ai dreptate in tot ceea ce scrii. si pune mana si mai scrie....nu "umpli" capul nimanui. este o perioada grea. omul pe care l-am iubit si atita pasiune, la care -din pacate-tin din tot sufletul, si-a facut bagajelul si a plecat azi dimineata. nu de bunavoie ci fortat....departe de mine gandul de a mai suporta betii si jigniri si, mai nou, telefoane si mesaje "inghesuite" prin dormitor, nu tolerez asa ceva. cand l-am intrebat azi dimineata ce a avut (a nu stiu cata oara) de discutat cu...."colega" la miezul noptii si de ce insista in a-mi face rau si a-si bate joc de sufletul meu, a zis ca nu-si aduce aminte. habar nu are. deci vine beat, ma face vaca si instabila psihic desi nu l-am provocat cu nimic, stiindu-l cam violent in gesturi si limbaj, inclusiv in fata baiatului, se baga in dormitor si ...fuguta la telefon, s-o sune, nu stiu din ce considerente. acum a plecat, l-am ajutat sa-si faca bagajul, convins fiind pina in ultima clipa c-o sa ma razgandesc. nu m-a sunat toata ziua, nu l-a sunat pe asta mic, dracu stie pe unde si cu cine o fi....asta e, Dumnezeu inchide o usa dar iti deschide o fereasta....sper....va pup fetelor! aaaaa....si inca ceva, le condamn din tot sufletul pe cele care stau linga niste animale irosindu-si viata si ascunzandu-se in spatele unui copilas nevinovat, ca vezi doamne, ar ramane fara tata.....fiti serioase! credeti ca baietelul meu imi va ridica vreo statuie? dar cu viata mea si tineretea mea cum ramane>? totusi, am 33 ani......
jessica23_healthy Postat pe 1 Ianuarie 2009 05:12
Si eu ma aflu in aceeasi situatie. Acum cateva zile, cam inainte de revelion mi-a spus ca gata: un an am fost impreuna si pentru el este de ajuns.Desi mi-a spus ca ar vrea sa fie gata, nu ca ar avea pe alta tot doreste sa ma mai sune el (nu eu cum faceam pana acum, poate prea des). Ce sfat imi dati, sa plang sau sa rad?
monyk_kennyal Postat pe 1 Ianuarie 2009 16:58
cred ca e nevoie de circa 3 ani ca amintirea sa nu mai doara...Sa luam fiecare zi asa cum e si sa ne incredem in planurile Domnului...
eloise1999 Postat pe 2 Ianuarie 2009 10:44
3 ani?????? fii serioasa.....depinde de la caz la caz, cat de mult v-ati iubit, respectat, ce aveti bune si rele de impartit.....ce a fost frumos sau ce ai crezut tu ca este frumos, mintindu-te cu sau fara buna stiinta/.....si sa-ti spun de ce, ca sa iti dai seama cu ce fraiera stai de vorba.....cand intra pe usa sa-si vada copilul, sa petreaca ceva timp cu el, ca si cum nimic nu s-a schimbat, sa zicem in intervalul orar 19.00-21.30 (pana cand baiatul se culca), credeti-ma ca daca as fi un caine, as da din coada de fericita ce sunt ca-l vad. da, stiu, nu a venit de dorul meu, nicidecum, ci numai pentru baiat, nici macar nu are bunul simt sa intrebe de dracu am facut si eu azi, daca am ce-mi trebuie, daca mai traiesc, bla bla bla.....dar tot ma bucur. de fapt, pe minciuna asta frumoasa s-a cladit si minunata noastra caZnicie, adica eu stau si indur, imi umplu existenta de intrebari (ce face, cum o duce, daca a mincat azi, daca a reusit nu stiu unde).....iar el........3 ani? i-am pus sufletul la picioare si s-a sters pe el ca si cu o carpa......
cristinamardare2006@yahoo.com Postat pe 2 Ianuarie 2009 17:39
foarte adevarat nu poti uita asa usor clipele petrecute impreuna, am stat 5ani cu fostul prieten si suntem despartiti de 5luni jumate si nu pot sal uit orice as face,am mai stat cu cineva dupa ce m-am despartit de fostul,de 5 sapt sunt cu alcineva dar nu se poate uita nimic .vb la tel odata pe sapt-2,3 ori.dar imi aduc aminte de ce a fost frumos si inep sa plang.Asta este cel mai greu, stam si aproape de casa diferenta 3 blocuri distanta si numai cand il vad cand trece cu masina prin fata blocului meu nu pot trece peste. Dati-mi un sfat ce as putea face in astfel de momente?
kudika175089 Postat pe 3 Ianuarie 2009 02:59
Fetelor si eu am trecut prin asta , dar stiti cum este? dupa un timp nici nu mai simti ca l-ai iubit, nu-ti vine a crede ca te-ai daruit cuiva care nu te-a meritat nici o secunda din anii in care tu l-ai "venerat"... mie personal "mi-a trecut" cu ajutorul altei persoane, pe care in acea perioada nu o vedeam deloc cum o vad acum ... m-am lasat purtata de val si am cunoscut adevarata dragoste..
Postat pe 19 Ianuarie 2009 17:21
buna fetelor imi doresc si eu si astept sfatul vostru am o problema cred grea iubitul meu iubeste 2 FEMEI in acelasi timp mie f greu sa accept am fost despartiti 8luni si dupa ma sunat si ne am impacat a fost totul ok pana a trimis ea un mesaj el nu raspunde niciodata dar dupa cateva mesaje trimise de ea pur si simplu devine rece si putin agresiv mai grav este ca eu sunt din constanta iar el sta in belgia ;imi spune sa ne despartim ca ma chinuie dar ca de fapt ma iubeste ce pot gandi?
nicnel61 Postat pe 20 Ianuarie 2009 08:38

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
piciorul diabetic	9	De la: tarot 11 Noiembrie 2009 23:43
HIPERTENSIUNE INTRACRANIANA	9	De la: camiflorea 27 Martie 2010 10:30
Strabism	1	De la: Adrian1988 20 Ianuarie 2011 20:05

intoxicatii	5	De la: mcornelia19 19 Februarie 2009 08:52
Coxartroza	60	De la: karlla57 5 Iulie 2015 05:25