viata e un chin...

De la: Licuriky, la data 2011-04-26 17:47:33Hristos a inviat! Am revenit pe aici sa vad ce mai este...cam mult timp a mai trecut...ca sa va spun in primul rand de ce am ales acest titlu "Viata e un chin" voi incepe cu inceputul...asa poate ma va intelege cineva...am spus asta pentru ca traiesc un chin dintr-un punct de vedere...in perioada '88-'89-'90 in spitalele romanesti nu se sterlizau corect acele...uite asa ma numar printre multimea de copii nascuti atunci care dintr-o eroare banala a unor asistente sau medici am fost infectata cu HIV...mi-a fost descoperita boala in anul 2000 cand nu imi mai scadea febra...am mers din spital in spital si nu stiau ce am...pana am ajuns la unul care sa spunem ca era mai performant...si testul HIV era ultima analiza care trebuiau sa mi-o faca, asta dupa ce mi-au luat pana cand si maduva din sira spinarii sa vada ce am,care iesise pozitiv...de atunci stau si bag pastile in mine mai rau ca drogatii...ma rog...sunt destul de constienta ca astea ma tin in viata,dar la efectul care le au unele medicamente pur si simplu nu poti avea o viata normala...buuuun...v-am scris aici despre un barbat cu 18 ani mai mare ca mine...m-am convins pana la urma ca ma folosea...l-am lasat pentru ca eram prea scarbita de toate fazele care mi le facuse...el stia totul despre mine,inclusiv de boala.i-am spus sa mearga cu mine la spital sa isi faca analizele de nenumarate ori in timpul cand inca mai eram impreuna dar de fiecare data mi-a spus ca nu vrea...cu forta nu il puteam lua...am fost cat se poate de deschisa cu el chiar de la inceput si stia deci la ce anume s-a expus ca sa pot spune si asa...poate din aceasta cauza am tot sperat ca voi ramane cu el si ca voi avea pe cineva care sa nu ma respinga...pentru ca dupa cum prea bine stiti si dvs. persoanele infectate cu HIV/SIDA sunt marginalizate in tara asta...cat despre informatie este cat lumea si pamantul ca nu mai suntem in evul mediu...e doar subconstientul nostru practica de a respinge pe cineva cu boli mai grave decat o raceala...acum pot spune ca am aproape 22 de ani...am renuntat anul trecut la viata din strainatate si am venit acasa...acasa la mine...am incercat sa o iau de la zero...e drept,cu respectivul cu care "am stat" 3 ani am mai vorbit la telefon.si in ziua de azi imi spune sa ma intorc,dar nu am facut-o si nu o voi mai face niciodata.e drept si faptul ca dupa el tot ce am cunoscut nu am mai avut aceleasi sentimente...chiar deloc as putea spune.Domnul C.,sa spun asa,avea mania aparatelor,bingo si restul jocurilor de noroc...de asta am spus ca m-a scarbit.dar iata ca am cazut din lac in put cum se spune la noi.dupa ce am venit in tara m-am angajat la un call center,nu am lucrat mult timp acolo pt ca stateau cu sula in coaste si nu vreau sa stau la un loc de munca stresant chiar in halul asta.aici am cunoscut pe cineva...e mai mare cu 2 ani ca mine.mi-a tot facut capul toaca sa ma mut cu el...l-am refuzat de nenumarate ori pana intr-un moment cand nu am mai putut sa mai tin in mine si am rabufnit.i-am spus motivele care nu ma lasa sa fac pasul acesta iar el mi-a raspuns foarte pasiv ca nu e nici o problema pentru el.atat cat ne putem feri nu avem de ce sa ne facem griji.e drept ca ii dau perfecta dreptate...dar intr-o seara i-am spus ca sangele apa nu se face.adica intr-o buna zi va dori sa aiba un copil.iar mi-a raspuns pasiv..."daca nu putem face,vom putea infia unul...".no comment.problema este ca are ca fiecare om defecte...dar sa spunem...mai grave...aparatele si drogurile...de tras pe nas si de fumat am reusit sa il conving sa nu o mai faca si sa il scot din anturajele "bune".insa in privinta aparatelor a trebuit sa ii iau toate actele si toate cardurile sa nu mai aiba acces la ele sa reusesc intr-un fel sa-l fac sa se lase de sportul asta...poate din povestea asta ma intelege cineva de ce imi doresc atat de mult o familie...va multumesc ca v-ati oprit aici sa cititi o poveste mai iesita din comun...asta sunt si nu am scris pt ca am nevoie de mila.NU!am vrut sa va povestesc si o altfel de viata decat cea de om sanatos.

De la: Licuriky, la data 2009-07-27 08:12:17buna.nu stiu daca imi va raspunde cineva la ceea ce scriu dar am nevoie de un sfat.la varsta de 16 ani am inrat pe internet.acolo am cunoscut diferite persoane printre care se afla si cel cu care sa zicem ca mai stau si in ziua de azi.povestea a inceput acum doi ani jumatate cand a venit la mine in oras sa ne vedem real.eu in familie am avut o situatie mai aparte...un tata de la care am vazut numai scandal si batai,iar o mama care a ramas langa el chiar daca i-a fost greu.la nici 2 saptamani dupa ce a venit prietenul meu in orasul in care locuiesc,sa ne vedem real,am fgit de acasa pentru ca nu mai suportam situatia.aveam 17 ani.am lucrat la un club de noapte in tara vreo luna dupa care am plecat acasa sa-mi termin scoala.el in timpul asta a chemat o tipa,ca sa folosesc un mod mai elegant,la el si au facut de toate in patul in care dormeam cu el.dupa ce am terminat scoala am plecat din nou la el pentru ca acasa nu puteam sa stau nici dupa ce am facut isprava asta.el nu lucreaza,a fost casatorit,acum e divortat,iar timp de un an aproape am stat pe banii fostei sale neveste.tin sa mentionez ca ei au ramas buni prieteni dupa divort doar pentru copil.timp de un an cat am stat in casa lui a fost un chin pt mine pe de o parte.cand avea o problema sau cand era suparat vorbea mereu cu fosta nevasta.cu mine niciodata pt ca din ceea ce am vazut intr-un mesaj trimis pe tel fostei sotii,eram un copil.bine...a trecut timpul si am decis sa plec in italia la munca.i-am zis ca daca plec o fac pentru NOI nu pentu MINE sau pt EL.au trecut doi ani jumatate de atunci si de sarbatorile pascale am plecat in tara.am fost sa-mi vad familia dupa care am stat cateva zile la el.mi-a zis ca anul acesta vrea sa facem cununia.dar totusi nu as putea sa fac acest pas urias cu un barbat langa care nu am nici o siguranta si nici o satisfactie.il iubesc foarte mult,dar el pune orgoliul mai presus de toate si ii ia mereu apararea fostei sotii.anul trecut am ramas insarcinata cu el,am avortat si mi-a zis ca acel copil nu a fost al lui.eu nu l-am inselat in perioada aceea pentru ca il respect in primul rand si in al doilea chiar visez sa am o viata de familie cu el.stiu ca sunt mica la 20 de ani dar m-am atasat de el si visez la o familie inca de pe acum pt ca am probleme mari de sanatate.iar in ziua e azi nimeni nu te intelege.la mentalitatea care e toata lumea ma va respinge.el stie de situatia asta dar...imi spune ca ma iubeste si ca o alta femeie ( fata ) nu va mai avea dupa mine.m-am saturat sa intretin un barbat langa care nu stiu sigur daca am un viitor.am discutat cu el pe treaba asta dar nu am ajuns la nici o concluzie pentru ca de fiecare data se apuca sa dea vina pe mine.mi-a zis ca anul asta in tomna vrea sa e duca sa se angajeze.am uitat un lucru.el are 3 hernii de disc si de asta nu lucreaza.e o poveste foarte incurcata.la cine m-am mai destainuit mi-a zis sa-l las ca sta cu mine doar pentru bani si ca ma foloseste.asa sa fie?am inceput si eu sa ma gandesc la asta doar pentru simplul fapt ca e foarte rece si indiferent cu mine.sa fie din cauza faptului ca el are 38 de ani si eu numai 20?e posibil sa creada ca sunt un copil pe langa el?cel putin de cand am venit in italia m-am maturizat mult si de un an jumatate ma descurc singura.va rog sa ma sfatuiti...ce ar fi mai bine sa il las si sa-mi vad de viata singura sau sa raman u el?