cel mai bun prieten sau iubirea adevarata?

De la: alecsa_alecsandra, la data 2010-08-28 11:21:09il cunosc de multi ani,este cel mai bun prieten al meu,aproape un frate,am copilarit impreuna si am facut liceul impreuna...el s-a despartit de curand de prietena lui,pe care si eu o cunosc bineinteles,dupa 3 ani si jumatate.noi acum suntem la facultate amandoi,dar de am terminat liceul nu prea am mai vorbit.de curand ne-am "reintalnit".el a avut aceasta relatie de 3 ani si jumatate,iar eu avusesem o relatie de 4 ani...ambele s-au sfarsit la fel...amandoi am fost inselati.relatia mea cu respectivul s-a terminat de mult (eu am trecut peste "depresie"),insa relatia lui cu ea de curand...iar eu acum ii sunt cea mai buna prietena,vorbim zilnic,incerc toate metodele psihologice posibile pentru a-l ajuta sa treaca peste (eu am trecut mai repede,dat fiind ca sunt putin egoista,iar asta m-a ajutat sa constientizez ca nu se merita sa sufar)...totusi el,my best friend,nu e asa tare ca mine.ne-am intalnit acum ceva timp si atunci mi-a marturisit multe lucruri la care nu ma asteptam...mi-a spus ca am fost singura la care a "ravnit" in toti anii astia...nu e genul care sa se uite dupa altele...apreciaza ce are langa el,insa intre noi a fost o atractie mereu...am vorbit intotdeauna vrute si nevrute,ba chiar cu mine discuta aspecte pe care nu i le spunea prietenei lui.eu tin enorm la el si am recunoscut si eu ca este totul reciproc...m-a sarutat...cateva zile am incercat sa cladim o relatie...dar nu a rezistat...a spus ca nu vrea sa ma faca sa sufar,ca nu vrea ca cine stie cum sa-mi dea cu piciorul (il inteleg,este inca in depresie,are stari de spirit care se schimba de la o clipa la alta si faptul ca suntem atat de buni prieteni,il sperie,nu vrea sa ne "pierdem")...totusi,nu sunt genul de persoana care sa cedeze asa usor si nu l-am lasat singur.mi-a fost si teama sa nu faca vreo prostie,dar cel mai mult,asa cum i-am spus si lui,vreau sa-i fiu alaturi....am acceptat sa raman cea mai buna prietena a lui o perioada pana se calmeaza,pana isi revine,i-am spus ca nu o sa-l presez cu absolut nimic,il ascult,ii dau sfaturi....fac orice pentru linistea lui...dar cu toate astea,gesturile,modul in care imi vorbeste,cuvintele pe care mi le adreseaza spun altceva despre "noi doi"...il inteleg ca e confuz,i-am spus ca orice s-ar intampla,orice va fi mai departe cu noi doi,prietenia pe care am cladit-o nu se va sfarsi...pentru ca ii vreau binele si daca el hotaraste ca binele lui nu e alaturi de mine,nu pot sa-l oblig sa fie al meu...pot doar sa-i fiu intotdeauna cea mai buna prietena,sa-l ascult cand are probleme,sa-i dau sfaturi cand are nevoie si atat.insa,credeti ca ar trebuie sa fac oarecum "presiuni" asupra lui?...stiu cine e,stiu ce fel de om e,merita tot ce e mai bun intr-o relatie,dar nu i s-a oferit asta pana acum...eu sunt dispusa sa-i ofer atat iubirea mea,cat si intelegerea,comunicarea,prietenia care i-a lipsit in relatia anterioara.ce ma sfatuiti sa fac,sa las lucrurile sa vina de la sine,sau sa incerc sa le misc intr-o anumita directie?