AVEM DREPTUL sa ne uram parintii!

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-30 07:56:07se prea poate ,din pacate,sa fi "mostenit" ceva din "monstrul"de tata,fara sa vreau,cum bine zici,ca de aceea ma lupt cu mine sa nu il urmez si nu e usor,pt ca "lupta cu tine insuti,e cea mai grea"!imagineaza-ti ca nu am facut copii,de teama ca nu as fi in stare sa-i cresc si sa-i educ asa cum ar fi trebuit,si nu as fi vrut sa-i am doar sa nu pun in pericol perpetuarea speciei,cum au facur parintii mei,si multi altii,care,tot din pacate,fac copii ca asa trebuie dar de fapt nu au nici macar instinctul patern,apropo de tata.merg sa vad de el,tocmai pt ca e totusi o fiinta vie,nici pe un caine nu l-as lasa,si o fac tocmai pt ca ,multumesc lui Dzeu,am mostenit-o si pe mama si am ,cit de cit,minte si suflet.el nu ar merita nici macar aerul pe care il respira,la cum s-a comportat si la cita suferinta ne-a supus.doar credinta in Dzeu ma face sa-l caut,nu el ca fiinta!asta e destul de bine si de rau in acelasi timp.o fac ca am frica de DZEU,nu pt ca mi-as iubi tatal!Dzeu stie ca il urasc,in fata lui nu pot minti,de aceea il rog sa ma ajute sa-l iert.de aceea cer si opinii, si ajutor.imi place sa stiu pareri din afara,sint obiective si incerc sa iau ce consider bun in ele.chiar daca am o virsta,si poate ar trebui sa stiu singura cum sa fac,dar uite ca nu!multumesc pt timpul acordat.

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-30 07:56:07se prea poate ,din pacate,sa fi "mostenit" ceva din "monstrul"de tata,fara sa vreau,cum bine zici,ca de aceea ma lupt cu mine sa nu il urmez si nu e usor,pt ca "lupta cu tine insuti,e cea mai grea"!imagineaza-ti ca nu am facut copii,de teama ca nu as fi in stare sa-i cresc si sa-i educ asa cum ar fi trebuit,si nu as fi vrut sa-i am doar sa nu pun in pericol perpetuarea speciei,cum au facur parintii mei,si multi altii,care,tot din pacate,fac copii ca asa trebuie dar de fapt nu au nici macar instinctul patern,apropo de tata.merg sa vad de el,tocmai pt ca e totusi o fiinta vie,nici pe un caine nu l-as lasa,si o fac tocmai pt ca ,multumesc lui Dzeu,am mostenit-o si pe mama si am ,cit de cit,minte si suflet.el nu ar merita nici macar aerul pe care il respira,la cum s-a comportat si la cita suferinta ne-a supus.doar credinta in Dzeu ma face sa-l caut,nu el ca fiinta!asta e destul de bine si de rau in acelasi timp.o fac ca am frica de DZEU,nu pt ca mi-as iubi tatal!Dzeu stie ca il urasc,in fata lui nu pot minti,de aceea il rog sa ma ajute sa-l iert.de aceea cer si opinii, si ajutor.imi place sa stiu pareri din afara,sint obiective si incerc sa iau ce consider bun in ele.chiar daca am o virsta,si poate ar trebui sa stiu singura cum sa fac,dar uite ca nu!multumesc pt timpul acordat.

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-30 08:04:29e adevarat ca iertarea da dovada de maturitate,de aceea incerc ,nu prea-mi iese,ce-i drept tinind cont de cum am fost crescuta.a te ierta pe tine,bine zici,e destul de "complicat" daca nu,chiar greu si de aceea am nevoie de ajutor,de opinii obiective,din afara.oricineil cunoaste pe tata si au fost de multe ori martori la scenele acelea,se intreaba si acum,dupa ce mama nu mai este de 11 ani,ca ,oare,cum a putut indura asa ceva.cel mai tare ma doare ca viata mamei s-a risipit in van.eu,cel putin,mai am timp sa refac multe lucruri,m-am casatorit la 46 de ani,cu un barbat cuminte care ma iubeste si are grija de mine,dar mama nu mai poate face nimic.viata ei s-a terminat si a fost un cosmar.asta ma doare rau!

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-30 20:56:55tocmai aici e problema mea ca atitia amar de ani am fost nevoita mereu sa tac,ca sa evit reactiile alea a lui de om nebun,ca nu i se poate spune altfel,si acum nu-mi mai este frica de el,mi-e frica de mine,ca daca as incepe sa ripostez nu sint f sigura ca as putea controla lucrurile,la cit amar am adunat si cite frustrari am,din acest punct de vedere.de mine mi-e frica!ca pierd controlul si as putea face ceva rau,si culmea,l-as plati "ca pe unul bun",cum se zice in popor.ce bine ca pot vorbi cu cineva despre asta,stii ca e bine sa spui cuiva necunoscut!sora mea a absolvit psihologia,tocmai pt a se putea ajuta pe sine,si nu reuseste.incearca sa-mi tina mie "prelegeri",dar nu-mi folosesc la mare lucru.imagineaza-ti ca am 47 de ani,ar trebui sa fiu mai puternica,sau,nu stiu ce sa mai zic.noroc cu sotul meu ca ma intelege,chiar daca e mai tinar ca mine si nu a patimit asemenea barbarii.poate ca d-zeu a fost cu mine cind l-am cunoscut si a reusit sa ma faca sa doresc casnicie,ca eu ma vedeam doar femeie singura,din cauza a ceea ce am trait in casa parintilor.oricum,iti multumesc ca-ti consumi timp cu mine.mie imi cade f bine.dzeu sa fie cu tine orice esti si oriunde ai fi!

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-30 20:56:55tocmai aici e problema mea ca atitia amar de ani am fost nevoita mereu sa tac,ca sa evit reactiile alea a lui de om nebun,ca nu i se poate spune altfel,si acum nu-mi mai este frica de el,mi-e frica de mine,ca daca as incepe sa ripostez nu sint f sigura ca as putea controla lucrurile,la cit amar am adunat si cite frustrari am,din acest punct de vedere.de mine mi-e frica!ca pierd controlul si as putea face ceva rau,si culmea,l-as plati "ca pe unul bun",cum se zice in popor.ce bine ca pot vorbi cu cineva despre asta,stii ca e bine sa spui cuiva necunoscut!sora mea a absolvit psihologia,tocmai pt a se putea ajuta pe sine,si nu reuseste.incearca sa-mi tina mie "prelegeri",dar nu-mi folosesc la mare lucru.imagineaza-ti ca am 47 de ani,ar trebui sa fiu mai puternica,sau,nu stiu ce sa mai zic.noroc cu sotul meu ca ma intelege,chiar daca e mai tinar ca mine si nu a patimit asemenea barbarii.poate ca d-zeu a fost cu mine cind l-am cunoscut si a reusit sa ma faca sa doresc casnicie,ca eu ma vedeam doar femeie singura,din cauza a ceea ce am trait in casa parintilor.oricum,iti multumesc ca-ti consumi timp cu mine.mie imi cade f bine.dzeu sa fie cu tine orice esti si oriunde ai fi!

De la: rondina, la data 2013-05-30 11:02:32Titlul acestui topic si topicul in sine ma raneste profund...cum sa ajung sa-mi urasc unica si draga mea mama sau tata?! Sunt lumina ochilor mei, ratiunea de a trai ...sunt cei care mi-au zamislit viata!

De la: dulcik0021, la data 2013-05-31 14:36:25

De la: rondina, la data 2013-05-30 11:02:32Titlul acestui topic si topicul in sine ma raneste profund...cum sa ajung sa-mi urasc unica si draga mea mama sau tata?! Sunt lumina ochilor mei, ratiunea de a trai ...sunt cei care mi-au zamislit viata!

FOARTE ADEVARAT TOT CEEA CE SPUI,nu avem nici un drept sa judecam pe nimeni cu atat mai mult sa ne uram parintii,oricat de mult rau ne-au facut e inadmisibilsa sa ii putem judeca si cu atat mai mult uri,toti parintii gresesc pt ca ne vor binele,nu isi dau seama pe moment ca gresesc si ca ne fac rau,si mie mi-au gresit enorm de mult parintii,dar un as putea sa nu ii iubesc,cat sunt in viata nu stim sa ii pretuim iar cand pleaca dintre noi ne caim ca nu le-am acordat mai multa atentie,nu doresc nimanui sa cunoasca durerea pierderii unuia dintre parintii,iti sfasie sufletul si inima,ramai cu un gol adanc in suflet,parintii trebuie pretuiti atata timp cat sunt pe pamant si dupa,asa k nu ii mai judeati casi va veni si vremea voastra cand veti devenii parintii si la randul vostru veti fi judecatide catre copii vostri

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-31 16:32:41incerc mereu sa ma eliberez de frustrari,insa nu intotdeauna reusesc.stiu ca asa ar trebui sa fac,dar sotul meu nu ma lasa ,zice ca e pacat si sa strigi la parintii tai,si cu tata nu se poate vorbi,nu te lasa daca nu esti de acord cu el,trebuie sa taci,deci,singura solutie e scandalul,si sint satula de asa ceva.faptul ca tac,asta ma impiedica sa ma eliberez.poate ca odata si odata ii vine rindul sa asculte ce am de spus,cind va fi imobilizat si nu va avea incotro.atunci cind va cere un pahar cu apa ,ii voi da dar numai dupa ce asculta ce zic,si dupa ce ii voi citi scrisori pe care mama le scria cind nu mai putea,nu le-a citit nimeni,le-am gasit eu dupa moartea ei.o adevarata drama,in orice caz!nu stie cum a putut fi asa de slaba!ar fi putut sa plece,avea unde,si totusi a stat linga el si ne-a chinuit si pe noi,copiii ei.doamne iart-o si o odihneste!iti multumesc ca imi acorzi timp.mai scrie-mi cind ai vreme.

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-31 16:21:26ai foarte multa dreptate!!!stiu exact ca asa este,numai ca ,probabil mi-e sufletul prea distrus de prea mica,si nu am suficienta putere sa uit si sa iert.daca as avea timp si rabdare ,intr-o zi sa spun cu detalii ceea ce am trait iti vei da seama ca e f f f greu sa ierti.stiu ca asa ar trebui,dar mintea si sufletul meu de copil au fost maltratate la propriu si probabil,de fapt,nu probabil,ci sigur am ramas cu sechele serioase.sint totusi pe linia de plutire,si sora mea la fel,sintem casatorite,eu am facut-o acum un an,avem casele noastre,muncim,traim decent...dar totusi exista acea .....durere nici nu stiu cum sa-i mai spun,pe care nu o pot controla.recunosc,nu o pot controla!in rest,sint "sufletul petrecerilo",am prieteni adevarati,ne distram de cite ori avem prilejul s a m d.dar am momente destul de urite cind,ma apuca o droie de ginduri si mare noroc cu sotul meu ca intelege si ma ajuta.chiar si el cu calmul lui,zice uneori:fir-ar al naibii de batrin,e nebun de legat!ca-l iau odata si-l trintesc de nu se mai aduna!dar nu ar face asta,zice doar.si eu la fel!culmea e ,ca nu am copii nici eu nici sora measi asta e urmare a trairilor noastre din copilarie.nu e pacat?oricum,iti multumesc ,imi vine bine sa vorbesc despre asta.mai scrie-mi,am nevoie!

De la: armiedi_19665, la data 2013-05-31 16:32:41incerc mereu sa ma eliberez de frustrari,insa nu intotdeauna reusesc.stiu ca asa ar trebui sa fac,dar sotul meu nu ma lasa ,zice ca e pacat si sa strigi la parintii tai,si cu tata nu se poate vorbi,nu te lasa daca nu esti de acord cu el,trebuie sa taci,deci,singura solutie e scandalul,si sint satula de asa ceva.faptul ca tac,asta ma impiedica sa ma eliberez.poate ca odata si odata ii vine rindul sa asculte ce am de spus,cind va fi imobilizat si nu va avea incotro.atunci cind va cere un pahar cu apa ,ii voi da dar numai dupa ce asculta ce zic,si dupa ce ii voi citi scrisori pe care mama le scria cind nu mai putea,nu le-a citit nimeni,le-am gasit eu dupa moartea ei.o adevarata drama,in orice caz!nu stie cum a putut fi asa de slaba!ar fi putut sa plece,avea unde,si totusi a stat linga el si ne-a chinuit si pe noi,copiii ei.doamne iart-o si o odihneste!iti multumesc ca imi acorzi timp.mai scrie-mi cind ai vreme.

De la: armiedi_19665, la data 2013-06-01 09:20:47Doamne,citi nebuni din astia sint pe lume,si femeile stau cu ei si isi prejudiciaza copii de copilarie.deci,cam stii si tu cum pot sta lucrurile in aceasta situatie,numai ca tu zici de astea o data la doua luni,sau,ma rog,din cind in cind,dar la noi era tot timpul,si nu neaparat ca se imbata.si treaz era tot asa,un dictator si nimic mai mult.nu tin minte nici macar odata sa fi fost tinuta in brate de tatal meu.trebuia doar sa executam intocmai si la timp ceea ce el comanda.chiar si executind,tot nu era multumit.se infuria din senin,de exemplu:postasul arunca ziarul peste poarta si odata s-a ratacit pe undeva pe sub niste lemne prin curte si pt ca nu am reusit sa-l gasim am luat o bataie cu cureaua si eu si mama,de ne-a invinetit.la 14 ani trebuia sa fiu d-soara de onoare la o nunta si el,dimineata cind a plecat mi-a spus sa spal farfuria din care minca cainele si eu ,fiind ca orice fetita,f preocupata de rochita noua si de toate alea pt nunta am uitat.am mers la nunta din vecini iar cind s-a intors si a gasit farfuria nespalata,a trimis un copil dupa mine,si m-a batut cu cureaua pina am facut pipi pe mine,ca nu-mi mai aduceam aminte ce mi-a ordonat el de dimineata.cum as putea sa uit?asta e doar una,dar cite din astea nu au mai fost?diriginta mea ia zis odata cit de bine invatam si ca trebuie o poza pt panoul de onoare,cum era atunci,si el a dat banii,dar a zis ,ca :ce mare inginerie?in loc sa ma sprijine,sa ma laude si el ca orice parinte.ce sa-ti mai spun?si acum face tot la fel.orice fac bine nu remarca in veci,in schimb daca ceva iese rau atunci nu conteneste cu criticile.acum merg sa car cu sacii rufele sa i le spal.sa nu-l manince raia,cum se spune,si ii fac doua-trei feluri de mincare si numai critica si baga vina.sotul meu mi-a zis ca daca il mai aude vorbind asa ii spune ca nu-mi mai da voie sa-i fac de mincare,dar stiu ca nici el nu face ce zice,ca e un suflet bun,si uite asa ne strica toate sfirsiturle de saptamina cind mergem acolo.cum naiba,sa-l iei in brate?spune si tu!te pup.

De la: armiedi_19665, la data 2013-06-01 10:22:44asa este,am ramas blocata acolo,in subconstietul copilariei,pt ca atunci nu poti face cum ar trebui ca esti mic si neputincios,si uite acuma ce trag!sint pe linia de plutire,dar totusi sint afectata f tare.important si bine este ca realizez lucrul acesta.ca stii cum e:daca recunosti o problema pe care o ai,ai sansa sa o si rezolvi.sint multi care nu-si dau seama.si reactioneaza ca atare,inebunesc si ei,saracii!nu ca eu as f...bine,dar sper ca nu sint chiar nebuna!de tot,vreau sa zic!hai ca glumesc,doamne fereste!mai vorbim.imi place daca si tie ,mai scrie-mi.

De la: armiedi_19665, la data 2013-06-01 09:58:54da,asa este,nu e "......,atit de negru",discutam doar daca avem sau nu dreptul sa nu urim parintii.si eu imi pun intrebarea asta,si dupa cum vezi,nu stiu sigur raspunsul.de aceea ma bucur ca pot conversa cu voi poate ma mai "luminez" un pic,ca din afara situatia se vede mai obiectiv.tata se distra pe cinste,dar cu strainii,mai bune zis cu "strainele",intelegi ce vreau sa zic!nici odata nu mergea cu mama undeva,pina si la statiune la sinaia s-a dus singur,sau,ma rog...numai el stie.sotul meu e cu aproape sase ani mai tinar ca mine,dar nu are mare relevanta.nu am eu mai multa minte ca el,glumesc,binenteles!are suflet bun si asta e cel mai important!uneori e prea bun,cind ii zic eu ca ar trebui sa-l scuture un pic,pe prostul ala batrin!ride si spune:cum sa-l scutur,tu nu vezi ca nu e decit un mosulica?e pacat!numai ca el nu a trait copilaria si adolescenta ca mine,si vorba aia:"satulu nu crede flamindului!"ma crede el intr-o oarecare masura ca acum vede si el cum e "tiranul"dar ,ma rog....oricum,am avut mare noroc cu el,cind nici nu mai credeam ca ma voi casatori vreodata,ne-am cunoscut si din acel moment am ramas impreuna.e drept ca ne-am cunoscut in strinatate,unde nu e usor,am avut momente grele,am fosta si f bolnava si el ,cind eu ma gindeam ca as putea muri sau ramine o leguma,a cumparat verighetele,ca si cum ar fi zis:agata-te de astea,trebuie sa traiesti!si multumesc la Dzeu pt asta in fiecare zi.avem patru ani impreuna,au fost momente mai multe grele,asa am inceput noi,dar iata ca acum este bine.ne-am hotarit sa ne traim restul vietii impreuna nu pt ca am fi avut "fluturi"in stomac,cum se zice,ci pt ca am stiut sa fim maturi,era si cazul,la virsta noastra.pe el il poti vedea daca vrei,pe HORA TV,daca prinzi,ii place sa cinte,numele este Nicolae Armie.uite,ca m-ai facut sa vorbesc si de lucruri bune,iti multumesc!vezi ce inseamna sa comunici?si el ma intreba zilnic ce mi-au mai raspuns prietenii de pe "kudika".te pup.mai vorbim daca poti si tu.

De la: kudika_32792, la data 2013-06-01 09:50:32

Ai ramas blocata in acelasi rol din copilarie, acela al copilului supus, din pacate, de aceea te si sfatuiam sa-l infrunti, ca sa iesi, odata pentru totdeauna, din acest rol in care pici de cate ori esti nevoita sa dai ochii cu el.

Si incearca totusi sa angajezi pe cineva care sa aiba grija de el, ca sa nu te mai rascoleasca atat intalnirile cu el.

De la: armiedi_19665, la data 2013-06-01 10:14:14multumesc din suflet,de asta am nevoie!sa stii ca facusem odata un "complot" cu sotul si cu sora mea si cu cumnatul meu,ca toti sintem afectati de atitudinea lui,dar iar,am renuntat.trebuie sa incep eu,si numai cu cearta se poate ca el nu asculta pe nimeni vorbind.poate ca intr-o zi se va intimpla,oricum si ei sint pregatiti ca stiu ca eu sint cea mai "pornita"si ma vor sustine.trebuie doar sa incep eu.se descurca singur oarecum dar tot trebuie sa merg sa vad de "nemernic"pt ca curatenia,lasa de dorit,trebuie spalate rufele si rinduit un pic pe acolo.si cind fac curat,se infurie ca misc lucrurile de la loc,de parca ai putea face curat ne miscind obiectele de la loc.e nebun,ce mai!si ii tine figura cu noi,ca sintem buni la suflet,profita si acum de asta.asa cum a profitat de prostia si de bunatatea mamei,mai bine zis de slabiciunea ei.fii sigura ca daca as avea banu mai multi as plati pe cineva si nu m-as duce,dar stii cum e,abia ne ajung pt propriul nostru confort.el a vindut o casa dupa moartea mamei si noua ne-a dat exact cit spune legea,restul i-a facut praf,ca ,cica el vrea sa traiasca bine.acum nu mai are nimic,decit pensia si ne mai pune uneori cite o factura in brate.mi-au spus femei din sat cum a chemat o maseoza cind avea bani,eu cred ca era prostituata,si atunci,ce sa mai zici?cum sa nu-mi vina sa-i sucesc capul?si uite ca n-o fac,totusi.dar nici de iubit,nu-l pot iubi.asta ce inseamna,oare?ca-l urasc,nu?oare am sau nu dreptul?te pup.

De la: MissDarine, la data 2013-06-01 10:46:00

De la: kudika_32792, la data 2013-06-01 09:50:32

Ai ramas blocata in acelasi rol din copilarie, acela al copilului supus, din pacate, de aceea te si sfatuiam sa-l infrunti, ca sa iesi, odata pentru totdeauna, din acest rol in care pici de cate ori esti nevoita sa dai ochii cu el.

Si incearca totusi sa angajezi pe cineva care sa aiba grija de el, ca sa nu te mai rascoleasca atat intalnirile cu el.

nu's psiholog, dar stiu ca intotdeauna trebuie sa te confrunti cu problemele, pt ca in cazul de fata, v-a veni momentul cand acel tata v-a disparea, iar ea va ramane cu aceleasi tare nerezolvate!