Setari Cookie-uri

AVEM DREPTUL sa ne uram parintii!

Este deloc surprinzator cum baiatul Ovidiu Tucu a iesit pe primul loc la semifinala Romanii au talent. Toata lumea a inceput sa planga de emotie ascultand cantecul unui pusti nonconformist care regreta ca a ramas singur pe lume si care le multumeste parintilor de dincolo de nori pentru sprijinul lor. Mesajul lui: Iubiti-va parintii!

Oare cati dintre cei care au suspinat nu s-au intrebat daca oare fac suficient de multe pentru parintii lor, ii iubesc destul... sau daca au facut cat au fost in viata, daca i-au iubit...

Oare dragostea vine ca o obligatie?
Se pare ca da! A 5-a porunca din Vechiul Testament (care btw e vechi, deci nu ar trebui sa fie luat in calcul) este ridicata la fileu de cei cu in grad inalt de morala: " Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si sa traiesti ani multi pe pamant".
Cu alte cuvinte, daca nu ii cinstesti, nu o sa iti fie bine.

De ce pentru copii fata de parinti exista o asemenea obligatie care nu este si reciproca. De ce parintii, din diverse motive (chiar si cel ca asa li s-a intamplat si lor) reusesc sa isi bata, sa isi umileasca, sa isi batjocoreasca copii si apoi sa astepte implinirea celei de-a 5-a porunci. Multi copii cresc cu un self esteem decimat pentru ca cei meniti sa ii protejeze, sa ii invete cum sa tina piept vietii ii invata fix contrarul prin educatia malefica pe care o implementeaza.

"Bataia e rupta din rai" zic unii. Fosti copii considera ca nu au fost batuti suficient pentru cate boacane au facut, iar altii considera ca faptul ca au fost "tinuti in frau" de catre parinti i-a facut sa ajunga departe...

Singurul lucru pe care mi-l aduc aminte dupa o bataie este frica, nu lectia pe care se presupune ca trebuie sa o invat. Si oare m-am oprit din boacane pentru ca mi-am luat-o? Nu, doar ca le-am ascuns. Si oare am devenit perfecta in viziunea parintilor mei imperfecti? Nu, pentru ca indiferent ce as fi facut, cat de bine as fi facut ceva, erau alte lucruri pe care nu le faceam, asa ca ma intorceam la 0. Oare mi-au aratat intelegere si dragoste cand am pierdut ceva? Nu, pentru ca daca am piedut nu meritam? Oare m-au aparat cand aveam nevoie? Nu, s-au intors impotriva mea!

Ce poate invata un copil din acest tip de experienta? Sa nu se iubeasca pe sine, sa se teama de cei din jur, sa faca orice pentru toata lumea pentru a le intra in gratii si a le obtine respectul. Porunca 5 pune o presiune suplimentara. Ca sa traiesti multi ani pe pamant trebuie sa ii iubesti pe Parinti. Astfel ca acest copil reuseste doar in putine situatii sa isi cunoasca adevaratele sentimente si sa isi recunoasca drepturile.

Si da! copii, oameni mari cu copii traunatizati in voi! Aveti dreptul de a va ura parintii in aceeasi masura in care il urati pe cel care va fura portofelul! Este decizia voastra daca procedati pentru sau in impotriva sufletului vostru. Abia aici sta cheia vietii lungi!




arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 11:02
imi pare rau pentru tine! dar trebuie sa stii ca viata merge mai departe! acum esti adult, lasa ura asta deoparte nu-ti face bine!
vitamina_c
Postat pe 4 Aprilie 2011 11:06
"AVEM DREPTUL sa ne uram parintii!"
ai dreptul sa urasti pe cine vrei ... e gratis

dar sa nu spui si noua la ce iti foloseste

battleofwits
Postat pe 4 Aprilie 2011 11:14
Da, multumesc de feedback
@vitamina_c : multumesc pentru intelegere, insa nu este ceea ce caut pe forum. nu am scris acest post pentru a-mi atrage compasiune; sunt convinsa ca, indiferent de oameni as aduca care sa imi planga de mila si sa ma consoleze, nu m-ar ajuta. Singura responsabila sunt eu!

@battleofwits : a-ti recunoaste acest drept este un prim pas spre vindecare. a intelege si a-ti asuma ca nu ai fost tratat just si ca nu ai nici o obligatie sa te supui ca adult manipularii parintilor datorita moralei este al doilea pas. In plus trebuie sa intelegi ca daca nu ti-au satisfacut nevoile emotionale de mic, nu se va intampla mai tarziu (decat in situatii fff rare). Nu ai nici o obligatie sa ii iubesti iar daca vrei sa ii urasti e libertatea ta. Fa ce vrea sufletul tau, nu ce iti spun oamenii!

@rashela: sunt convinsa ca daca ai citit postul meu, ai ce cauta pe aceasta pagina. sunt sigura ca nu imi vor citi sute mesajul, decat in situatia in care in interiorul lor acest ceva este nerezolvat.
Dispretuindu-ma pe mine te vei dispretui pe tine. imi este clar ca esti plina de negare, probabil pentru ca esti in postura de mama si fost copil. Daca e asa, inteleg de ce ti-e greu sa ii spui copilului tau ca are drepturi si sa le negi pe ale tale, asta pentru ca tot ai trait o viata intreaga asa si ti-a mers bine
arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 11:56
De la: arianablue, la data 2011-04-04 11:56:38
@battleofwits : a-ti recunoaste acest drept este un prim pas spre vindecare. a intelege si a-ti asuma ca nu ai fost tratat just si ca nu ai nici o obligatie sa te supui ca adult manipularii parintilor datorita moralei este al doilea pas. In plus trebuie sa intelegi ca daca nu ti-au satisfacut nevoile emotionale de mic, nu se va intampla mai tarziu (decat in situatii fff rare). Nu ai nici o obligatie sa ii iubesti iar daca vrei sa ii urasti e libertatea ta. Fa ce vrea sufletul tau, nu ce iti spun oamenii!


ok ... dar tot nu mi-ai raspuns cu ce te ajuta ura? in afara de faptul ca e dulce
battleofwits
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:11
Un om traumatizat de mic nu se mai numeste om.Este usor sa vorbesti din afara si sa tragi repede concluzii mai ales daca nu ai fost in situatie.Cunosc pe cineva care a trecut prin asa ceva, e baiat si se vede diferenta intre el si ceilalti de varsta lui.Si da, e vina parintilor atunci cand zic ca ei au drepturi asupra vietii copiilor si pot face orice cu ea!!Nu e adevarat, parintii au indatoriri:sa dea viata copiilor, sa aiba grija de ei, sa le dea o educatie, sa ii formeze ca oameni, pentru ca mai tarziu sa faca fata provocarilor si sa stie ca nu tot ce zboara se mananca.Asta inseamna sa fii PAINTE! Si lucrul acesta m'a invatat tatal meu, atat din comportamentul lui cat si din discutii.E foarte important sa stii ca parintii iti pot da un sfat cand ai nevoie si sa n u iti fie frica sa apelezi la ei.
Si ce a scris Ariana...la ultima afirmatie face referire la cei care au trecut prin asa ceva, debusolati, cei care trebuie sa aiba incredere in ei.Nu le zice tuturor sa'si urasca parintii.
Nu ai citit bine Rashela!
a_rebecca
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:22
Dupa parerea ta cam cat la % din parinti crezi ca realizeaza traumele pe care i le produc copilului?Lasand deoparte generalizarile,poate ne dai argumente (solide) de ce iti urasti tu parintii
Barbie30_
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:27
ura in sine nu este un obiectiv; asa cum scriam - ai dreptul sa iti urasti parintii. nu am scris ca trebuie sa iti urasti parintii pentru ca merita!

de multe ori negam problemele din copilarie, le ingropam intr-un maldar de explicatii, logici, morale, ne costruim dragostea pentru parinti negandu-ne adevaratele sentimente. Daca sentimentul pe care l-ai ingropat este ura, este bine sa il scoti la suprafata, sa il recunosti ca fiind al tau, chiar daca (dupa cum vezi) se vor ridica oameni sa arunce cu pietre in tine.
In timp, intelegandu-te si satisfacandu-ti nevoile (nu pe ale altora) vei trece peste asta, ura va disparea in neant.

si ca sa iti dau un raspuns simplist: ura nerecunoscuta si neeliberata provoaca boli... mai multe ca E-urile:P


nici nu m-a mirat ca Rashela a protestat atat de tare. este reactia celui afectat care isi neaga adevarul.

arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:28
De la: arianablue, la data 2011-04-04 12:28:24ura in sine nu este un obiectiv; asa cum scriam - ai dreptul sa iti urasti parintii. nu am scris ca trebuie sa iti urasti parintii pentru ca merita!

de multe ori negam problemele din copilarie, le ingropam intr-un maldar de explicatii, logici, morale, ne costruim dragostea pentru parinti negandu-ne adevaratele sentimente. Daca sentimentul pe care l-ai ingropat este ura, este bine sa il scoti la suprafata, sa il recunosti ca fiind al tau, chiar daca (dupa cum vezi) se vor ridica oameni sa arunce cu pietre in tine.
In timp, intelegandu-te si satisfacandu-ti nevoile (nu pe ale altora) vei trece peste asta, ura va disparea in neant.

si ca sa iti dau un raspuns simplist: ura nerecunoscuta si neeliberata provoaca boli... mai multe ca E-urile:P


nici nu m-a mirat ca Rashela a protestat atat de tare. este reactia celui afectat care isi neaga adevarul.



Eu sunt in impas tehnologic. Probabil ca accesez greu informatia, si pentru ca e luni.
Tu indemni la ura?
geo_refinantat
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:32
De la: arianablue, la data 2011-04-04 12:28:24ura in sine nu este un obiectiv; asa cum scriam - ai dreptul sa iti urasti parintii. nu am scris ca trebuie sa iti urasti parintii pentru ca merita!

de multe ori negam problemele din copilarie, le ingropam intr-un maldar de explicatii, logici, morale, ne costruim dragostea pentru parinti negandu-ne adevaratele sentimente. Daca sentimentul pe care l-ai ingropat este ura, este bine sa il scoti la suprafata, sa il recunosti ca fiind al tau, chiar daca (dupa cum vezi) se vor ridica oameni sa arunce cu pietre in tine.
In timp, intelegandu-te si satisfacandu-ti nevoile (nu pe ale altora) vei trece peste asta, ura va disparea in neant.

si ca sa iti dau un raspuns simplist: ura nerecunoscuta si neeliberata provoaca boli... mai multe ca E-urile:P


nici nu m-a mirat ca Rashela a protestat atat de tare. este reactia celui afectat care isi neaga adevarul.


ura ca si "iubirea" in mintea omeneasca impart acelasi palier, insa la extreme
iar una nu poate exista fara cealalta (vezi topicul cu razbunarea, unde duduia cand nu a primit "iubire", cauta sa se razbune din ura)

intr-un anumit mod mai simplist ceea ce spui tu are logica
insa cum suntem fiinte complexe si avem si o constiinta (ce-i drept diferita)
aceasta ne ajuta sa transcedem problemele mintii
iar ceea ce spui tu nu mai are logica atunci cand intelegi ceea ce este cu adevarat compasiunea, iubirea ... bla bla bla

pana atunci ...
battleofwits
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:44
De la: arianablue, la data 2011-04-04 11:02:30
Si da! copii, oameni mari cu copii traunatizati in voi! Aveti dreptul de a va ura parintii in aceeasi masura in care il urati pe cel care va fura portofelul! Este decizia voastra daca procedati pentru sau in impotriva sufletului vostru. Abia aici sta cheia vietii lungi!






Hai mah...sa nu exageram!! am mai scris intr-un topic. Pe mine ma batea mama frecvent si niciodata fara motiv. Eram un copil rebel si faceam o groaza de prostii, pe bune. Dar daca ar fi sa ma mai nasc o data si as avea libertatea sa-mi aleg parintii tot pe ai mei i-as alege si probabil ca mi-ar placea sa am viata exact asa cum a fost ea.
NU, nu ai nici un drept sa-ti urasti parintii. Ei ti-au dat viata, ei te-au ingrijit, te-au iubit. Macar asa..un minim de respect merita, nu crezi?
_Cryssa_
Postat pe 4 Aprilie 2011 12:49
ura ca si "iubirea" in mintea omeneasca impart acelasi palier, insa la extreme
iar una nu poate exista fara cealalta (vezi topicul cu razbunarea, unde duduia cand nu a primit "iubire", cauta sa se razbune din ura)

intr-un anumit mod mai simplist ceea ce spui tu are logica
insa cum suntem fiinte complexe si avem si o constiinta (ce-i drept diferita)
aceasta ne ajuta sa transcedem problemele mintii
iar ceea ce spui tu nu mai are logica atunci cand intelegi ceea ce este cu adevarat compasiunea, iubirea ... bla bla bla

pana atunci ... [/quote]

Lucrurile sunt simple in esenta. noi le complicam.
"duduia" cum zici tu poate ca va cauta sa se razbune, insa oare razbunarea ei se adreseaza cui trebuie? Daca ar avea o imagine de sine completa nu ar simti nevoia de razbunare. Poate ca daca ar intelege cauzele acestor porniri i-ar fi mult mai bine. Pana una alta, ascultand sfatul cuiva: razbuna-te sau nu te razbuna, fara a identifica lucrurile care determina pornirea aceasta si a le rezolva, nu o va ajuta pe termen lung. insa acest lucru nu este deloc un proces scurt pentru majoritatea oamenilor...

compasiunea, iubirea bla bla bla cum zici tu nu ai cum sa intelegi decat cand esti cu adevarat sincer fata de tine. si am asa o vaga impresie ca nu multe persoane sunt...

dragostea nu este cea din telenovele. nu iubesti pe cineva asheaaa... ca ti s-a pus pata. daca iubesti pe cineva il respecti, ii respecti nevoile si sentimentele. daca ii conditionezi dragostea ta de ceva... ala este santaj emotional.

esti sincer fata de tine atunci cand intelegi ca parintii nu te-au iubit cu adevarat si iti dai seama ca nu trebuie sa respecti legile lumii ci pe ale tale, atunci descoperi adevarul. daca adevarul este sa urasti, e al tau si te va salva. dureaza ceva, nu e un proces usor
arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:01
De la: arianablue, la data 2011-04-04 13:01:39... dragostea nu este cea din telenovele. nu iubesti pe cineva asheaaa... ca ti s-a pus pata. daca iubesti pe cineva il respecti, ii respecti nevoile si sentimentele. daca ii conditionezi dragostea ta de ceva... ala este santaj emotional.

esti sincer fata de tine atunci cand intelegi ca parintii nu te-au iubit cu adevarat si iti dai seama ca nu trebuie sa respecti legile lumii ci pe ale tale, atunci descoperi adevarul. daca adevarul este sa urasti, e al tau si te va salva. dureaza ceva, nu e un proces usor


tocmai ca nu e ca in telenovele, insa cand vei invata ce este iubirea, o sa intelegi ceea ce am spus

spun a "invata" pentru ca iubirea face parte din bagajul pe care il inveti de la parinti
ai sa observi ca acei copii cu parinti "dazaxati", nu stiu sa iubeasca, cel mult or sa copie iubirea din telenovele

din pacate viata e naspa si inechitabila ...
poate cu timpul o sa inveti ce inseamna iubirea
altfel nu vei face decat sa ramai in extrema opusa a "iubiri telenovelistice", adica in ura, dar daca te multumeste asta ...foarte bine
battleofwits
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:10
Pe un alt topic , un psihoterapeut declara cu nonsalanta ca infascarea bebelusilor avea ca scop invatarrea lor cu autoritatea.
Tu arunci in lupta o ura deschisa, neretinuta de valori morale.
D-abia astept zilele urmatoare. Viata e un carusel de minti.
As fi vrut sa te urasc pentru ceea ce scrii, dar nu am inima pentru asa ceva. Asa ca doar te compatimesc.
geo_refinantat
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:13
Cineva mi-a atras atentia ca nu as fi citit bine textul. Bun, revin cu o analiza pe textul pe care l-am citit eu si Vitamina (o sa spun putin mai tarziu de ce fac referire la ea).
In primul rand topicul incepe cu o referire la un copil orfan, dar foarte dotat, care-si adora parintii trecuti in nefiinta. Prin urmare, acest caz nu avea nicio legatura cu ceea ce urmeaza, cu mesajul care s-a vrut transmis aici.
Urmeaza o interpretare fortata a unui indemn crestinesc care ma intereseaza foarte putin sa-l comentez, dar care face introducerea catre adevaratul mesaj pe care intentioneaza sa-l transmita dra (dna).
Apoi, amintiri din propria-i copilarie.

Orice referire la "orice copil" este fortata, generalizata cu intentie.

Nu-i de mirare ca Vitamina a avut o replica scurta si foarte clara referitoare doar la ea, la cea care a creat topicul. Este exact ceea ce a vrut sa transmita: ea a avut o copilarie nefericita, ea isi uraste parintii.

Prin urmare, indemnul "Aveti dreptul de a va ura parintii in aceeasi masura in care il urati pe cel care va fura portofelul!" nu se dorea o imbarbatare catre copiii suferinzi ci, pur si simplu, un indemn generalizat la ura. De aici si reactia mea vehementa.
rashela
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:15
Cat despre repetarea ideii "Rashela isi neaga adevarul fiind afectata" e hilara. Si nedemna. Dar ce mai conteaza asta cand tot topicul este o rusine?!
rashela
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:18
Ariana,eu zic sa pastrezi bine ce ai scris aici si sa le arati si copiilor tai,sunt curioasa care o sa fie reactia lor
Barbie30_
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:31
spun a "invata" pentru ca iubirea face parte din bagajul pe care il inveti de la parinti
ai sa observi ca acei copii cu parinti "dazaxati", nu stiu sa iubeasca, cel mult or sa copie iubirea din telenovele

din pacate viata e naspa si inechitabila ...
poate cu timpul o sa inveti ce inseamna iubirea
altfel nu vei face decat sa ramai in extrema opusa a "iubiri telenovelistice", adica in ura, dar daca te multumeste asta ...foarte bine[/quote]

Ca sa ma fac mai bine inteleasa: ai perfecta dreptate, iubirea face parte din bagajul invatat de la parinti. dar ce faci cand nu il ai?
Daca vrei sa inveti sa iubesti imiti ce vezi in jur. Faci mai multe pentru ceilalti, le oferi dragoste si compasiune, dai saracilor de mancare, uzi florile, gatesti pentru prieteni... s-ar putea sa faci asta toata viata, sa te consideri o persoana iubitoare si plina de compasiune. dar poate depresiile pe care le ai din cand in cand sa iti puna semne de intrebare... poate tradarea unui prieten pentru care ai dat totul sa te rascoleasca pana la sange, poate umilinta unui shef care vede ca poti munci cat 10 si iti da sa muncesti cat 12 si mai tipa la tine ca esti incapabil sa te doara... astea toate sunt construite pe golul interior. Tu esti in continuare o persoana iubitoare si plina de compasiune. dar oare nu ai ca prima obligatie sa te iubesti pe tine? nu ai ca prima obligatie si ii spui prietenului ca nu esti dator sa ii rezolvi toate problemele si sa il pui inaintea ta? iar daca te tradeaza, te tradeaza numai in notiunea ta, in raportul tau cu ce ai dat si ce ai primit, in raportul copilului invatat sa faca eforturi pentru a multumi parinti vesnic nemultumiti! sau poate nu ii poti spune sefului ca dreptul tau este sa fi respectat? Pentru ca la origini nu ai fost invatat ce este acela respectul!
Copilul din tine nu poate sa se intoarca in timp sa ii spuna parintilor ca este tratat nedrept, ca este umilit, ca este abandonat, ca este debusolat, ca nu se simte iubit! Si poate ca daca atunci cand esti umilit de altii si ii urasti pentru acest lucru, nu ii iubesti, este just sa aplici aceleasi principii si originii acestor sentimente????.
Nu militez pentru ura sustinuta, militez pentru a recunoaste acest sentiment al copilului abandonat, de a ti-o asuma , de a merge mai departe.
Atunci cand ii spui unei persoane ca nu are dreptul sa simta asa ceva, persoana respectiva isi construieste un blocaj. Vreau sa spun oamenilor care simt ca au aceste sentimente ca este DREPTUL lor, este ADEVARUL lor si ca trebuie sa si-l asume!
arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:33
De la: arianablue, la data 2011-04-04 13:33:47... oare nu ai ca prima obligatie sa te iubesti pe tine? ...
Nu militez pentru ura sustinuta, militez pentru a recunoaste acest sentiment al copilului abandonat, de a ti-o asuma , de a merge mai departe.
Atunci cand ii spui unei persoane ca nu are dreptul sa simta asa ceva, persoana respectiva isi construieste un blocaj. Vreau sa spun oamenilor care simt ca au aceste sentimente ca este DREPTUL lor, este ADEVARUL lor si ca trebuie sa si-l asume!


acum nu stiu ce intelegi tu prin iubire ca sa-ti raspund la intrebarea asta ... in principiu da, dar depinde de ce intelegi tu prin iubire (tare imi e ca o confunzi cu iubirea egoului )


tocmai din cauza asta am spus ca te inteleg intr-o oarecare masura
o persoana sanatoasa trebuie sa fie constienta de propriile sentimente (ura iubire) si sa nu le nege
insa in nici-un caz nu trebuie sa traiasca condus de acele sentimente (precum ura in cazul tau)

stiu ca ura e dulce, iar egoul vrea razbunare, e normal
insa ...
battleofwits
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:49
De la: Barbie30_, la data 2011-04-04 13:31:37Ariana,eu zic sa pastrezi bine ce ai scris aici si sa le arati si copiilor tai,sunt curioasa care o sa fie reactia lor


Da Barbie, o sa o pastrez sa o arat copiilor mei. Doar ca acum sincer nu ma simt indreptatita sa am copii pentru ca vreau sa rezolv niste lucruri in interior. Exemplul pe care il dau copiilor mei le va fi o ancora toata viata, asa ca as vrea sa fiu onesta fata de ei.

Iar daca vor simti nevoia de a ma ura pentru ce le-am facut, voi incerca sa le respect libertatea si nu le voi arunca in dinti cu morala
arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:52
De la: a_rebecca, la data 2011-04-04 12:22:16Un om traumatizat de mic nu se mai numeste om.Este usor sa vorbesti din afara si sa tragi repede concluzii mai ales daca nu ai fost in situatie.Cunosc pe cineva care a trecut prin asa ceva, e baiat si se vede diferenta intre el si ceilalti de varsta lui.Si da, e vina parintilor atunci cand zic ca ei au drepturi asupra vietii copiilor si pot face orice cu ea!!Nu e adevarat, parintii au indatoriri:sa dea viata copiilor, sa aiba grija de ei, sa le dea o educatie, sa ii formeze ca oameni, pentru ca mai tarziu sa faca fata provocarilor si sa stie ca nu tot ce zboara se mananca.Asta inseamna sa fii PAINTE! Si lucrul acesta m'a invatat tatal meu, atat din comportamentul lui cat si din discutii.E foarte important sa stii ca parintii iti pot da un sfat cand ai nevoie si sa n u iti fie frica sa apelezi la ei.
Si ce a scris Ariana...la ultima afirmatie face referire la cei care au trecut prin asa ceva, debusolati, cei care trebuie sa aiba incredere in ei.Nu le zice tuturor sa'si urasca parintii.
Nu ai citit bine Rashela!


Multumesc a-rebecca. te-ai prins despre ce vorbesc
arianablue
Postat pe 4 Aprilie 2011 13:56
De la: arianablue, la data 2011-04-04 13:52:16
De la: Barbie30_, la data 2011-04-04 13:31:37Ariana,eu zic sa pastrezi bine ce ai scris aici si sa le arati si copiilor tai,sunt curioasa care o sa fie reactia lor


Iar daca vor simti nevoia de a ma ura pentru ce le-am facut, voi incerca sa le respect libertatea si nu le voi arunca in dinti cu morala


E a doua oara cand scrii "a ma ura". Prima data am crezut ca ai gresit, acum insa vad ca nu-i o greseala.
Este cu totul si cu totul ALTCEVA "a urI" pe cineva si "a urA" pe cineva. Cu urarea de bine sunt de acord, cu ura nu.
rashela
Postat pe 4 Aprilie 2011 14:05
De la: arianablue, la data 2011-04-04 13:52:16
De la: Barbie30_, la data 2011-04-04 13:31:37Ariana,eu zic sa pastrezi bine ce ai scris aici si sa le arati si copiilor tai,sunt curioasa care o sa fie reactia lor


Da Barbie, o sa o pastrez sa o arat copiilor mei. Doar ca acum sincer nu ma simt indreptatita sa am copii pentru ca vreau sa rezolv niste lucruri in interior. Exemplul pe care il dau copiilor mei le va fi o ancora toata viata, asa ca as vrea sa fiu onesta fata de ei.

Iar daca vor simti nevoia de a ma ura pentru ce le-am facut, voi incerca sa le respect libertatea si nu le voi arunca in dinti cu morala


E usor de zis da` mai greu de facut atunci cand esti tu in postura de mama,sper sa te impaci cu ideea ca nu mai poti schimba nimic din ce a fost si ca nu te ajuta cu nimic sa urasti.Daca parintii tai ti-au oferit unele traume mai bine ai incerca sa le rezolvi si sa mergi mai departe decat sa ramai in acelasi loc si sa privesti cu ura.Poate ca au fost inconstienti...sau poate ca nu,ce mai conteaza acum?!Acum tu esti singura care hotaraste si ai grija ce alegi pentru ca nu o sa mai ai pe cine sa dai vina daca dai gres.
Barbie30_
Postat pe 4 Aprilie 2011 14:18
De la: rashela, la data 2011-04-04 14:05:24
De la: arianablue, la data 2011-04-04 13:52:16
De la: Barbie30_, la data 2011-04-04 13:31:37Ariana,eu zic sa pastrezi bine ce ai scris aici si sa le arati si copiilor tai,sunt curioasa care o sa fie reactia lor


Iar daca vor simti nevoia de a ma ura pentru ce le-am facut, voi incerca sa le respect libertatea si nu le voi arunca in dinti cu morala


E a doua oara cand scrii "a ma ura". Prima data am crezut ca ai gresit, acum insa vad ca nu-i o greseala.
Este cu totul si cu totul ALTCEVA "a urI" pe cineva si "a urA" pe cineva. Cu urarea de bine sunt de acord, cu ura nu.


Un banc ceausist:
un activist intreband un muncitor prezent la o defilare
-tu de ce nu strigi URAAAAAAAAAAA!???
- eu nu strig ura. o port in suflet!
geo_refinantat
Postat pe 4 Aprilie 2011 14:22
De la: arianablue, la data 2011-04-04 11:02:30Oare dragostea vine ca o obligatie?
Se pare ca da! A 5-a porunca din Vechiul Testament (care btw e vechi, deci nu ar trebui sa fie luat in calcul) este ridicata la fileu de cei cu in grad inalt de morala: " Cinsteste pe tatal si pe mama ta, ca bine sa-ti fie tie si sa traiesti ani multi pe pamant".
Cu alte cuvinte, daca nu ii cinstesti, nu o sa iti fie bine.


Daca iei mott-a-mot, inseamna sa le dai un pahar de apa atunci cand au nevoie.
Apropo, multe din legile dupa care traim sunt din vechiul testamment. probabil si tu traiesti dupa una doua din ele.
De ce?
geo_refinantat
Postat pe 4 Aprilie 2011 14:32
De la: rashela, la data 2011-04-04 13:15:00Cineva mi-a atras atentia ca nu as fi citit bine textul. Bun, revin cu o analiza pe textul pe care l-am citit eu si Vitamina (o sa spun putin mai tarziu de ce fac referire la ea).
In primul rand topicul incepe cu o referire la un copil orfan, dar foarte dotat, care-si adora parintii trecuti in nefiinta. Prin urmare, acest caz nu avea nicio legatura cu ceea ce urmeaza, cu mesajul care s-a vrut transmis aici.
Urmeaza o interpretare fortata a unui indemn crestinesc care ma intereseaza foarte putin sa-l comentez, dar care face introducerea catre adevaratul mesaj pe care intentioneaza sa-l transmita dra (dna).
Apoi, amintiri din propria-i copilarie.

Orice referire la "orice copil" este fortata, generalizata cu intentie.

Nu-i de mirare ca Vitamina a avut o replica scurta si foarte clara referitoare doar la ea, la cea care a creat topicul. Este exact ceea ce a vrut sa transmita: ea a avut o copilarie nefericita, ea isi uraste parintii.

Prin urmare, indemnul "Aveti dreptul de a va ura parintii in aceeasi masura in care il urati pe cel care va fura portofelul!" nu se dorea o imbarbatare catre copiii suferinzi ci, pur si simplu, un indemn generalizat la ura. De aici si reactia mea vehementa.

Cred ca trebuia citat de mai sus pentru a se face diferenta intre generalizare si "indemnul" facut de Ariana.Eu am citit de la "oameni mari cu copii traunatizati in voi", ceea ce ma face sa inteleg ca nu este o generalizare.Dar sa nu facem analiza textului si sa revenim la subiect:avem acest drept!Ariana nu adreseaza un indemn prin asta ci face o afirmatie.Cred ca cei care critica subliniaza alte aspecte decat cel pe care doreste fata sa'l evidentieze si anume: nu poate sa'si iubeasca parintii care i'au cauzat traume si crede in acest drept valabil si pentru altii aflati in situatia ei.Si cum zicea cnv aici...daca dragostea nu este implinita, se poate transforma in ura.Tot respectul pentru parintii care sunt PARINTI in adevaratul sens al cuvantului.Nu se face nicio referire la ei si, de asemenea, nu se critica.Este o mare diferenta intre a corecta greselile copilului si a'i arata calea buna si in a'l traumatiza.Pentru asta cred ca trebuie sa cunosti si caracterul copilului si cand zic asta ma refer mai mult la partea emotionala a acestuia.Nu toti suporta anumite tratamente; pentru unii violenta nu are niciun efect, iar pentru altii poate fi nefasta.In plus, nu se stie ce sau cat a pierdut in viata Ariana datorita parintilor (sunt parinti de la care nu poti primi un sfat bun in viata si este al naibii de dificil sa te descurci singur din acest p.d v.).
Stati linistiti ca ura asta nu va domina la nesfarsit!E important ca acum a recunoscut'o.Poate urmatorul pas va fi sa'si inteleaga parintii!
a_rebecca
Postat pe 4 Aprilie 2011 15:08
Bineinteles ca ai dreptul, ba chiar si obligatia de a-ti uri parintii abuzivi. Eu sunt un copil abuzat, mama a fost abuzata la randul sau de tatal ei. Mamei i se parea normal sa fie batuta ca un animal, ba chiar il iubea pe bunicu' din tot sufletul. I se parea ca asa e bine, ca asa trebuie, in consecinta a aplicat metoda si asuprea mea. Eu o urasc pe mama si comportamentul ei si niciodata nu as face la fel cu copiii mei. Nu pot sa nu ma gandesc ca daca ea il ura pe bunicu, poate as fi scapat si eu de abuzuri.

Iubeste-ti parintii atunci cand sunt parinti, uraste-i atunci cand sunt animale. Uraste-i ca sa-ti fie tie bine, ca sa fii normala, ca sa nu faci la fel!
Spanish_Dancer
Postat pe 4 Aprilie 2011 15:57
De la: a_rebecca, la data 2011-04-04 15:08:53
De la: rashela, la data 2011-04-04 13:15:00Cineva mi-a atras atentia ca nu as fi citit bine textul. Bun, revin cu o analiza pe textul pe care l-am citit eu si Vitamina (o sa spun putin mai tarziu de ce fac referire la ea).
In primul rand topicul incepe cu o referire la un copil orfan, dar foarte dotat, care-si adora parintii trecuti in nefiinta. Prin urmare, acest caz nu avea nicio legatura cu ceea ce urmeaza, cu mesajul care s-a vrut transmis aici.
Urmeaza o interpretare fortata a unui indemn crestinesc care ma intereseaza foarte putin sa-l comentez, dar care face introducerea catre adevaratul mesaj pe care intentioneaza sa-l transmita dra (dna).
Apoi, amintiri din propria-i copilarie.

Orice referire la "orice copil" este fortata, generalizata cu intentie.

Nu-i de mirare ca Vitamina a avut o replica scurta si foarte clara referitoare doar la ea, la cea care a creat topicul. Este exact ceea ce a vrut sa transmita: ea a avut o copilarie nefericita, ea isi uraste parintii.

Prin urmare, indemnul "Aveti dreptul de a va ura parintii in aceeasi masura in care il urati pe cel care va fura portofelul!" nu se dorea o imbarbatare catre copiii suferinzi ci, pur si simplu, un indemn generalizat la ura. De aici si reactia mea vehementa.

Cred ca trebuia citat de mai sus pentru a se face diferenta intre generalizare si "indemnul" facut de Ariana.Eu am citit de la "oameni mari cu copii traunatizati in voi", ceea ce ma face sa inteleg ca nu este o generalizare.Dar sa nu facem analiza textului si sa revenim la subiect:avem acest drept!Ariana nu adreseaza un indemn prin asta ci face o afirmatie.Cred ca cei care critica subliniaza alte aspecte decat cel pe care doreste fata sa'l evidentieze si anume: nu poate sa'si iubeasca parintii care i'au cauzat traume si crede in acest drept valabil si pentru altii aflati in situatia ei.Si cum zicea cnv aici...daca dragostea nu este implinita, se poate transforma in ura.Tot respectul pentru parintii care sunt PARINTI in adevaratul sens al cuvantului.Nu se face nicio referire la ei si, de asemenea, nu se critica.Este o mare diferenta intre a corecta greselile copilului si a'i arata calea buna si in a'l traumatiza.Pentru asta cred ca trebuie sa cunosti si caracterul copilului si cand zic asta ma refer mai mult la partea emotionala a acestuia.Nu toti suporta anumite tratamente; pentru unii violenta nu are niciun efect, iar pentru altii poate fi nefasta.In plus, nu se stie ce sau cat a pierdut in viata Ariana datorita parintilor (sunt parinti de la care nu poti primi un sfat bun in viata si este al naibii de dificil sa te descurci singur din acest p.d v.).
Stati linistiti ca ura asta nu va domina la nesfarsit!E important ca acum a recunoscut'o.Poate urmatorul pas va fi sa'si inteleaga parintii!


Draga mea, Rebeca! Tu spui exact ceea ce ar fi trebuit sa spuna o persoana care a avut o copilarie nefericita si care si-ar fi dorit o dezbatere pe tema asta, punand eventual, la sfarsitul povestii ei intrebarea: e firesc, e de inteles sa-mi urasc ca adult parintii? Ariana, in urma ei nemarginita (a se vedea din nou titlul topicului scris cu caractere mari; asta stim cu totii ca este o strigare) a avut doar o tentativa de a spune ceea ce o doare. Desi toate mesajele ei ulterioare sunt impersonale, mai mult sau mai putin, stim foarte bine ca se refera la ea. Banuim ca a avu to copilarie trista care i-a nascut in minte dorinta, nu doar de a-si pedepsi proprii parinti ci si a pedepsi ORICE parinte care cauzeaza traume copilului sau. Nestiind exact despre ce e vorba, putem crede ca a interzice unui copil sa mearga la film cand a doua zi are examen, cauzeaza o trauma.
Este de la sine inteles ca sunt pentru pedepsirea celor care fac rau copiilor, dar cu un asemenea topic, nu devii victima ci calau. Nimic din ceea ce a spus ea in prima postare nu seamana cu ceea ce imi spui tu acum. Nimic din ceea ce a spus ea in prima postare nu m-a indreptatit sa-i iau apararea ci dimpotriva, asa cum s-a vazut, s-o "cert".

Nu avem dreptul de a ne uri parintii cand devenim adulti (a se intelege capabili sa ne descurcam singuri). Avem VOIE sa-i ignoram, sa nu le mai deschidem usa in veci, sa nu-i mai numim mama si tata, dar nu sa-i uram. Asta nu-i un drept, Dumnezeule! Ura nu-i un privilegiu acordat nimanui. Ura te transforma in monstru.
Drepturile unui copil sunt stipulate in legi scrise. Iar datoria pe care o avem fata de parinti exista in legi nescrise.


ps. Toata interventia mea se refera la situatii care pot fi generalizate, nu la traume care schimba radical psihic si fizic un copil. Intrucat nu stiu exact despre ce suferinte e vorba in cazul Arianei, imi rezerv dreptul de a reafirma ca acest topic fie este conceput gresit, fie este bun de Recycle bin.
rashela
Postat pe 4 Aprilie 2011 16:01
De la: a_rebecca, la data 2011-04-04 15:08:53...E important ca acum a recunoscut'o.Poate urmatorul pas va fi sa'si inteleaga parintii!


crezi?
battleofwits
Postat pe 4 Aprilie 2011 16:03
Poate nu sunt chiar on topic, dar am citit aici pe cineva care spunea ca a luat bataie dar niciodata fara motiv. Oauuuuuuu! Este a doua oara cand o citesc spunand asta. Spune-mi Crysa, oare exista un singur motiv pt care trebuie sa lovim pe cineva doar pt ca e mai slab ca noi??? NUUUUUU! Nici un parinte nu ar trebui sa-si loveasca copilul, indiferent de motiv. Doar taranii ignoranti fac asta. Accepti si violenta conjugala, daca exista motiv???

Si ca sa fiu on topic, parintii ar trebui sa-si respecte mai mult copii, apoi sa ceara respectul impus de societate si religie. Nu consider ca au facut mareeeeee lucru daca s-au f*utut intr-o seara si din greseala a aparul un copil, daca mai departe nu stiu sa faca om din el.

Desi sunt mama, sunt constienta ca nimeni nu poate iubi neconditionat. Stiu sigur ca intr-o zi copilul meu imi va demonstra ca , in tot acest timp, "m-a iubit"doar pt ca se simtea neputiincios. Cand se va putea descurca fara noi, va zbura iar eu ii voi da voie sa o faca, pt ca nu il cresc sa ma iubeasca, sa ma respecte; il cresc pt ca asa am decis eu sa-l aduc pe lume si sa-l fac om mare. Nu astept nimic de la el.
mimi_ca29
Postat pe 4 Aprilie 2011 16:11

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Multumesc pentru sfaturi . 3 De la: dulcyka 21 August 2009 15:57
Long love story 15 De la: 17 Noiembrie 2012 19:04
ajutor, viata mea sexuala este prea afectata de certurile de zi cu zi 21 De la: ferero 11 Septembrie 2009 18:24
¿credeti k as face un pas gresit?ajutatima va rog 29 De la: bianka__benet_helwa 21 Iulie 2009 19:44
simt ca face presiuni cu privire la sex 5 De la: SweetHappyButterfly 19 Aprilie 2009 22:31