Ce sa fac?

De la: Baiat_virgin, la data 2011-07-18 13:48:24

De la: DarkMAGIC, la data 2011-07-18 13:43:23Pentru tine Ana:
Postarea acestui virgin, aici, si acum, mi-a dat raspuns la ce cred ca iti doresti. :)
Daca si el cu mirosul lui "fin", virginal si priceput, a sarit cu posteala, inseamna ca ceva-ceva a simtit el, vreun feromon, sau direct endorfina...

Deci Ana ( ai un nume foarte frumos ) daca doresti sa fii prima care face dragoste cu un baiat dragut, virgin, lasa-mi un mesaj privat.

Sarut mana li laba piciorului.

De la: DarkMAGIC, la data 2011-07-18 13:43:23Pentru tine Ana:
Postarea acestui virgin, aici, si acum, mi-a dat raspuns la ce cred ca iti doresti. :)
Daca si el cu mirosul lui "fin", virginal si priceput, a sarit cu posteala, inseamna ca ceva-ceva a simtit el, vreun feromon, sau direct endorfina...

De la: anageo25, la data 2011-07-17 20:01:05Buna seara.
Ma numesc Ana, din Bucuresti.
Veti intelege poate mai tarziu de ce am ales aceasta modalitate de exprimare.
De cateva luni, sunt membra Kudika.Nu am fost interesata de forum, pana de curand, cand curioasa sa vad ce-mi tot trimite pe e-mail, am deschis si citind, m-am regasit in multe din povestile de aici.
Povestea mea este cam tot atat de banala.L-am cunoscut pe sotul meu in urma cu 10 ani. Eram tineri si frumosi , el proaspat absolvent al unui institut de la mare, eu o fata in descoperirea vietii . Dupa un an eram casatoriti iar dupa un alt an , a venit pe lume un baitandru, mandria familiei.
Suntem o familie fericita si pot spune ca nimic material nu ne lipseste. Dar credeti-ma, ca as renunta la tot materialul, pentru cateva clipe in bratele sotului meu.
Dupa cum spuneam , el a absolvit un institut. Pe atunci nu stiam exact ce inseamna sa fi marinar, credeam ca lucrurile se petrec in vreun port, cat de cat aproape de casa si cu un salariu frumusel.
Dar iata ca viata nu m-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze. Mi-e foarte greu sa vorbesc despre asta, de aceea nici nu am vorbit cu nimeni. Sunt o fire mai sensibila si cred ca problemele se rezolva in familie, fara ca rufele murdare sa ajunga la urechile altora. Ma puteti intelege!!
De 6 ani de zile, au inceput voiajele lui. La inceput cate doua-trei luni, apoi ne regaseam din nou in bratele celuilalt. Timpul cat era plecat, il petreceam alaturi de fiul nostru. Dar iata ca nici dupa 6 ani, trupul meu nu s-a obisnuit cu aceasta departare. Baiatul a crescut, nu mai are nevoie de mine asa mult iar eu, petrec uneori nopti intregi cu gandul la sotul meu. De doi ani, voiajele s-au lungit, un contract banos il face sa stea cate 6 luni plecat. Anul asta insa, parca e mai greu. Din ce in ce mai greu!
Poate ca ma veti intelege si...si nu vreau sa par disperata, e chinuitor sa simti lipsa atingerii unui barbat
Stiu ca suntem diferite si ca nici o un caz nu se aseamana cu altul, asa ca sper ca voi gasi un raspuns de la cele ingaduitoare. Am citit si am vazut destule situatii care sa ma faca sa-mi iau gandul de la orice incercare de la a cunoaste pe cineva. Cei din jurul nostru sunt sceptici la orice si este de ajuns ca un singur zvon sa destrame o liniste.
Va multumesc pentru rabdarea de a citii si pentru comentarii, indiferent de care ar fi.

De la: anageo25, la data 2011-07-17 20:01:05Buna seara.
Ma numesc Ana, din Bucuresti.
Veti intelege poate mai tarziu de ce am ales aceasta modalitate de exprimare.
De cateva luni, sunt membra Kudika.Nu am fost interesata de forum, pana de curand, cand curioasa sa vad ce-mi tot trimite pe e-mail, am deschis si citind, m-am regasit in multe din povestile de aici.
Povestea mea este cam tot atat de banala.L-am cunoscut pe sotul meu in urma cu 10 ani. Eram tineri si frumosi , el proaspat absolvent al unui institut de la mare, eu o fata in descoperirea vietii . Dupa un an eram casatoriti iar dupa un alt an , a venit pe lume un baitandru, mandria familiei.
Suntem o familie fericita si pot spune ca nimic material nu ne lipseste. Dar credeti-ma, ca as renunta la tot materialul, pentru cateva clipe in bratele sotului meu.
Dupa cum spuneam , el a absolvit un institut. Pe atunci nu stiam exact ce inseamna sa fi marinar, credeam ca lucrurile se petrec in vreun port, cat de cat aproape de casa si cu un salariu frumusel.
Dar iata ca viata nu m-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze. Mi-e foarte greu sa vorbesc despre asta, de aceea nici nu am vorbit cu nimeni. Sunt o fire mai sensibila si cred ca problemele se rezolva in familie, fara ca rufele murdare sa ajunga la urechile altora. Ma puteti intelege!!
De 6 ani de zile, au inceput voiajele lui. La inceput cate doua-trei luni, apoi ne regaseam din nou in bratele celuilalt. Timpul cat era plecat, il petreceam alaturi de fiul nostru. Dar iata ca nici dupa 6 ani, trupul meu nu s-a obisnuit cu aceasta departare. Baiatul a crescut, nu mai are nevoie de mine asa mult iar eu, petrec uneori nopti intregi cu gandul la sotul meu. De doi ani, voiajele s-au lungit, un contract banos il face sa stea cate 6 luni plecat. Anul asta insa, parca e mai greu. Din ce in ce mai greu!
Poate ca ma veti intelege si...si nu vreau sa par disperata, e chinuitor sa simti lipsa atingerii unui barbat
Stiu ca suntem diferite si ca nici o un caz nu se aseamana cu altul, asa ca sper ca voi gasi un raspuns de la cele ingaduitoare. Am citit si am vazut destule situatii care sa ma faca sa-mi iau gandul de la orice incercare de la a cunoaste pe cineva. Cei din jurul nostru sunt sceptici la orice si este de ajuns ca un singur zvon sa destrame o liniste.
Va multumesc pentru rabdarea de a citii si pentru comentarii, indiferent de care ar fi.

De la: animallover, la data 2011-07-28 16:48:40ba papagalule tu ai vazut piz.da sau vorbesti din ceai vazut pa discavary numai labagi pa forum

De la: kudika414141, la data 2011-07-28 16:34:32

De la: anageo25, la data 2011-07-17 20:01:05Buna seara.
Ma numesc Ana, din Bucuresti.
Veti intelege poate mai tarziu de ce am ales aceasta modalitate de exprimare.
De cateva luni, sunt membra Kudika.Nu am fost interesata de forum, pana de curand, cand curioasa sa vad ce-mi tot trimite pe e-mail, am deschis si citind, m-am regasit in multe din povestile de aici.
Povestea mea este cam tot atat de banala.L-am cunoscut pe sotul meu in urma cu 10 ani. Eram tineri si frumosi , el proaspat absolvent al unui institut de la mare, eu o fata in descoperirea vietii . Dupa un an eram casatoriti iar dupa un alt an , a venit pe lume un baitandru, mandria familiei.
Suntem o familie fericita si pot spune ca nimic material nu ne lipseste. Dar credeti-ma, ca as renunta la tot materialul, pentru cateva clipe in bratele sotului meu.
Dupa cum spuneam , el a absolvit un institut. Pe atunci nu stiam exact ce inseamna sa fi marinar, credeam ca lucrurile se petrec in vreun port, cat de cat aproape de casa si cu un salariu frumusel.
Dar iata ca viata nu m-a pregatit pentru ceea ce avea sa urmeze. Mi-e foarte greu sa vorbesc despre asta, de aceea nici nu am vorbit cu nimeni. Sunt o fire mai sensibila si cred ca problemele se rezolva in familie, fara ca rufele murdare sa ajunga la urechile altora. Ma puteti intelege!!
De 6 ani de zile, au inceput voiajele lui. La inceput cate doua-trei luni, apoi ne regaseam din nou in bratele celuilalt. Timpul cat era plecat, il petreceam alaturi de fiul nostru. Dar iata ca nici dupa 6 ani, trupul meu nu s-a obisnuit cu aceasta departare. Baiatul a crescut, nu mai are nevoie de mine asa mult iar eu, petrec uneori nopti intregi cu gandul la sotul meu. De doi ani, voiajele s-au lungit, un contract banos il face sa stea cate 6 luni plecat. Anul asta insa, parca e mai greu. Din ce in ce mai greu!
Poate ca ma veti intelege si...si nu vreau sa par disperata, e chinuitor sa simti lipsa atingerii unui barbat
Stiu ca suntem diferite si ca nici o un caz nu se aseamana cu altul, asa ca sper ca voi gasi un raspuns de la cele ingaduitoare. Am citit si am vazut destule situatii care sa ma faca sa-mi iau gandul de la orice incercare de la a cunoaste pe cineva. Cei din jurul nostru sunt sceptici la orice si este de ajuns ca un singur zvon sa destrame o liniste.
Va multumesc pentru rabdarea de a citii si pentru comentarii, indiferent de care ar fi.

Buna ziua,doamna ANA,

am stat ceva timp,in cumpana,sa-ti scriu cateva randuri,sau nu!
M-au "amuzat" ,dar ,pe de alta parte,m-au intristat toate comment-urile malitioase ce s-au postat anterior.Si de ce spun asta?Pentru ca,daca am inteles bine,acest forum a fost deschis,in primul rand,am sperat eu,pentru socializare,mai exact ,pentru dezbaterea unor probleme de viata,reale,cu dificultati ,esecuri sau bucurii,in functie de natura subiectelor.Dar,facand exceptie cativa forumisti,am observat o usoara placere de a lua peste picior,ca sa zic asa,a celorlalti comentatori.Ori,nu cred ca acesta este rostul forumului KUDIKA.Eu am invatat sa trec, cu o oarecare usurinta, peste sicanari sau trimiteri aiuristice,dar,hai,dragilor forumisti,sa lasam rautatile si sa ne ajutam semenii,macar cu sfaturi benefice,daca altfel nu putem.Si acum,am sa inchid acesta paranteza!
Deci,doamna Ana,problema ta nu se poate rezolva decat in doua moduri si aceasta situatie,ti-o spun cu toata sinceritaea,ti-ai autocreat-o acum 10 ani.De ce,ai sa ma intrebi.Pentru ca,ia-o acum ca pe o parere personala,ai fost mult prea tanara,imatura,incat sa constientizezi la rece,viitorul real ,ce urma sa il ai alaturi de sotul tau.Stiai de la inceput ca va fi plecat mult timp?Cred ca da,stiai.Ti-ai imaginat ca iti va aduce bani frumosi,stand laga tine?Nu,draga mea,ofiterii maritimi,sunt adevarati batrani ai marilor si oceanelor si numai ei si-au ales meseria aceasta si nu vor renunta pentru nimeni la pasiunea lor.Asta sa iti fie foarte clar.Dar vin sa te intreb,scuza-mi indrazneala,ce pregatire ai tu?Din textul tau ,nu reiese decat ca ai meseria de mama!Ai nascut un copil,poate in speranta ca il vei tine aproape pe sotul tau,dar iar te-ai inselat.Retine:nici macar copii nu suplinesc lipsa fizica a dragostei manifestate de sotul tau,cand te afli in bratele lui!Copiii au rostul lor si sotul,menirea lui.Sunt doua chestiuni total diferite.Ce poti sa mai faci acum? Aproape nimic, daca iti iubesti sotul si nu-ti zboara mintea la fapte dezonorante.Poti sa-ti gasesti indeletniciri profesionale,sociale,cu prietenele daca ai,ca sa-ti treaca timpul mai usor,pana iti soseste sotul din calatorii.Daca nu ai un loc de munca,gaseste-ti unul,chiar daca ai suficienti bani pentru un trai decent si timpul se va scurge altfel!Sunt grupuri de voluntariat ,in cadrul carora poti sa-ti gasesti o ocupatie!Iti trebuie multa tarie de caracter ca sa poti rezista acestui nivel de viata.Poate ca ,pentru el este la fel de greu,dar el isi face meseria dorita,tu ce faci pentru tine?in ceea ce priveste aspectul sexual al problemei,pentru ca si acesta este important,stai linistita!barbatii,chiar si cei plecati pe mare,sunt descurcareti.Mai rau cu sotiile lor,asta in cazul in care ii iubesc cu adevarat!Cred ca lista respectiva te include.Deci,din acest punct de vedere,am convingerea,chiar daca nu te cunosc fizic,ca ii vei fi loiala.Acesta ar fi primul mod de rezolvare a problemei.

Cel de-al doilea mod de rezolvare ,este foarte simplu si la concret.Discutati ,impreuna,problema casniciei voastre,cu bune si cu rele si daca nu vei mai suporta traiul bogat,dar plin de singuratate,alaturi de sotul tau,asta este!Va puteti desparti in termeni amiabili si va continuati,fiecare,viata asa cum doriti.Este un mod de rezolvare radical,pe care eu nu il agreez defel si nu l-am recomandat nimanui.Dar, decat sa-ti bati joc de tine sau de sotul tau,mai bine fiecare cu drumul sau!Casatoria voastra ,in acest moment,este ca o corabie in deriva!Tu,daca nu esti puternica sa infrunti situatia, cu seninatate,vei ceda si se va alege prafu' de tot ceea ce ati cladit impreuna.Este o vorba din popor: "Masoara de 10 ori si taie o data!
Gandeste-te si alege VARIANTA CEA MAI BUNA PENTRU VOI.GANDESTE-TE LA TINE SI COPILUL TAU.