Destinul ne refuza?

NE POTRIVIM SAU SA O LASAM BALTA?

ce sa fac un sfat va rog

kudikaBea Postat pe 28 Iulie 2011 02:20
Buna, desi am citit de multe ori pe aici � am ramas anonima. Azi, insa am decis sa va impartasesc povestea mea�si primesc in schimb cateva opinii, poate chiar sfaturi. In urma cu 10 ani am cunoscut un baiat intr-un grup de prieteni. De la inceput intre noi s-a legat ceva sufleteste. In ciuda faptului ca in grup eram vorbeam doar de distractie, in particular vorbeam foarte mult si foarte serios. Asa am descoperit ca eram aproape identici in gandire, ca aveam teluri asemanatoare in viata. Prietenia nostra s-a legat in particular ramand ore in sir de vorba dupa ce ne desparteam de ceilalti si pe internet. In timp au remarcat si cei din jurul nostru conexiunea noastra si au inceput sa ne sicaneze cu ideea ca ne placem si ar fi cazul sa fim altfel impreuna. Noi am negat amandoi (probabil si datorita varstei) si am continuat sa fim amici. Ne-am implicat fiecare din noi in diverse relatii, dar am ramas la fel de confidenti unul cu altul � mai ales pe internet ( nu de alta � dar ne-am trezit amandoi cu reprosuri din partea partenerilor datorita intalnirilor noastre). In timp relatia s-a racit, a intervenit distanta, am pierdut legatura si vre-o 2-3 ani chiar nu am mai vorbit deloc. Probabil din obisnuinta eu de fiecare data cand aveam ceva pe suflet ma gandeam la el si ma vedeam vorbind cu el, asteptand sa ma ghideze. Intamplator, cu tot felul de retele de socializare online prin prieteni comuni, ne-am regasit si am reluat comunicarea, de data asta doar virtual. Asa am continuat vre-o 2 ani nereusind sa ne vedem datorita distantei si datorita situatiilor din jur � scoala, serviciu. Amandoi am trecut prin perioade dificile in perioada asta si eram fericiti ca dincolo e cineva care ne sustine si ne incurajeaza. Ca sa fie problemele complete amandoi am fost dezamagiti in dragoste, si ne-am plans suferinta unul altuia. Nu stiu cum intr-o zi vorbind de multele lucruri din lume, am vorbit si despre vise � vise care se repeta�Asa am descoperit cu stupoare ca in copilarie amandoi avusesem acelasi vis : aceeasi locatie, acelasi gen de intamplare�si am tras concluzia ca eu as putea fi fetita din visul lui, el baietelul din visul meu. Extins la alt nivel, ne-a venit ideea ca am putea fi � suflete pereche � si ar fi cazul, ca doi oameni maturi, sa abordam si aspectul asta. E posibila o relatie de iubire intre noi? Anul care a urmat nu am vorbit decat despre asta, amandoi fiind dezamagiti in dragoste, si fiindu-ne teama sa intram intr-o relatie. Distanta parea sa inlesneasca situatia, dar inevitabil daca ne gandeam la o relatie trebuia sa ne vedem. Si ne-am vazut. Numai ca amandoi am fost foarte speriati- nu s-a intamplat nimic intre noi- parca nici unul din noi nu era gata sa inceapa ceva. Am pus pauza si nu am vorbit cateva zile, apoi eu l-am cautat. Mi se parea normal ca macar sa vorbim, el insa pentru prima data a refuzat sa vorbeasca cu mine in vre-un fel. Un sms mi-a transmis mesajul lui : � Nu avem ce vorbi, nu acum! Asa sunt eu. Imi pare rau. O sa te caut eu! � Si nu m-a cautat luni de zile. In timpul asta, eu am suferit foarte tare, am analizat situatia, am plans mult, si mi-am dat seama ca il iubesc foarte mult, si ca desi eram speriata de ideea de relatie, imi doream sa fiu cu el. Prieteni comuni mi-au reprosat ca nu am fost suficient de agresiva, altii mi-au zis ca pur si simplu poate el nu e atras de mine ca femeie. Vroiam sa fug si sa ma detasez�asa am inceput o relatie cu un barbat care nu avea nici o legatura cu el sau altcineva din trecutul meu si nici nu era nevoie sa vorbesc despre asta cu el, era mereu ceva nou. Cand am reluat legatura eram d�jà in relatie de 6 luni � m-am purtat rece incercand sa ascund si sa-mi minimalizez sentimentele. Nu i-am spus nimic despre relatia mea, discutiile nostre fiind mult mai reduse, dar dupa 2-3 luni el parea sa fie la fel de deschis, ba inca sa vorbeasca din nou de � noi �. Imi simteam inima rupta in doua-il iubeam si pe cel cu care eram, il iubeam si pe el si as fi vrut sa fiu cu el. Desi, inainte as fi impartasit gandurile astea cu el, acum nu am mai avut incredere � am vorbit cu iubitul meu, i-am povestit totul despre confuzia mea sentimentala. A fost foarte intelegator � mi-a spus ca eu sunt cea care trebuie sa decida si ca el imi va respecta decizia, desi el isi facuse planuri serioase legate de viitorul nostru. Probabil sub amenintarea unui rival a inceput sa vorbeasca f mult despre casatorie, nu doar cu mine, dar si cu parintii nostri si cu prieteni. De partea cealalta, amicul nu parea sa dea nici un semn incurajator � doar vorbe�ca ii place de mine, ca tine la mine, ca ar trebui sa ne dam totusi o sansa, ca tocmai pt ca ma iubeste asa mult e speriat�M-am gandit ca ar functiona si la el chestia cu rivalitatea asa ca i-am marturisit ca am o relatie�A fost socat�si mi-a reprosat ca nu am avut rabdare, ca m-am aruncat la primul venit doar ca sa-l uit pe el. Adevarat sau nu barbatul de langa mine imi oferea ceva concret, el�Am luat concediu si m-am dus la parinti sa-mi clarific gandurile si sentimentele. Parintii ma incurajau sa continui relatia de o aveam spunandu-mi ca in timp o sa uit ca am iubit si am vrut pe altul. Intre timp m-am vazut si cu el, pe fuga intre doua trenuri, am plans amandoi � insa fara sa rezolvam nimic. Tot sufletul meu tipa: �Opreste-ma!�, dar el nu a venit cu nici o solutie. Concluzia lui, tot intr-un sms: �destinul nu ne vrea! Next life�!�. M-am intors la relatia mea si am continuat, nu a miscat nici cand i-am spus ca am fost ceruta, nici cand i-am spus ca am spus da�nimic�desi, imi trimitea link-uri cu melodii triste gen You�ll never be mine, I miss you. Nu am facut decat cununia cu partenerul meu, doar in familie si astfel am evitat prezenta lui, si a prietenilor comuni. Sunt de 4 ani impreuna cu barbatul de langa mine, e un tip extraordinar si il iubesc din tot sufletul..., nu sunt cu el de dragul de a fi�, dar undeva in sufletul meu ascuns inca licare ceva � ceva pentru un alt barbat�Uneori ma ascund si plang, plang de ciuda, de tristete, de furie�ma simt prost fata de sotul meu ca si cum l-as insela�Cu el am ramas amici, ca inainte, impartasindu-ne vietile � dar fara sa mai vorbim niciodata de �noi�. Mi-am infrant toate sentimentele si l-am incurajat sa fie cu cea cu care e acum�anul acesta au si ei nunta�, dar inima mea e sfasiata. Cateodata as vrea sa ma urc in tren sa ajung si sa-l opresc sa se casatoreasca cu ea! (sa-l opresc eu daca el n-a putut sa ma opreasca). Am cunoscut-o si pe ea si e o tipa minunata�si atunci nebunia din capul meu nu are sens�as rani doi oameni�pe sotul meu si pe logodnica lui. Cateodata cand vorbim ii simt si lui indoielile si simt ca are nevoie sa-l incurajez sa fie cu ea� E greu de explicat ca poti iubi doi oameni in acelasi timp�, dar undeva am inteles si diferenta � la sotul meu am apreciat curajul, la el sufletul. Nu stiu daca am facut bine, stiu doar ca nu s-a intamplat ceea ce au spus parintii mei � il iubesc la fel de mult in continuare indifferent ca e cu alta, indifferent ca sunt cu altul �si nu stiu de ce nu pot sa uit�
Da, ai ales bine...sau mai bine zis a ales "amicul"pt tine. Nu poti sa-l uiti pt ca nu ati trait acea iubire. Daca ati fi avut o relatie , ti-ai fi dat seama in scurt timp ca , desi sunteti "suflete pereche", nu puteti avea un viitor impreuna. Sotul tau , un barbat adevarat iar amicul un capricios, un las...deci ai ales bine.
ilumax_76 Postat pe 28 Iulie 2011 07:36
De la: kudikaBea, la data 2011-07-28 02:20:08Buna, desi am citit de multe ori pe aici � am ramas anonima. Azi, insa am decis sa va impartasesc povestea mea�si primesc in schimb cateva opinii, poate chiar sfaturi. In urma cu 10 ani am cunoscut un baiat intr-un grup de prieteni. De la inceput intre noi s-a legat ceva sufleteste. In ciuda faptului ca in grup eram vorbeam doar de distractie, in particular vorbeam foarte mult si foarte serios. Asa am descoperit ca eram aproape identici in gandire, ca aveam teluri asemanatoare in viata. Prietenia nostra s-a legat in particular ramand ore in sir de vorba dupa ce ne desparteam de ceilalti si pe internet. In timp au remarcat si cei din jurul nostru conexiunea noastra si au inceput sa ne sicaneze cu ideea ca ne placem si ar fi cazul sa fim altfel impreuna. Noi am negat amandoi (probabil si datorita varstei) si am continuat sa fim amici. Ne-am implicat fiecare din noi in diverse relatii, dar am ramas la fel de confidenti unul cu altul � mai ales pe internet ( nu de alta � dar ne-am trezit amandoi cu reprosuri din partea partenerilor datorita intalnirilor noastre). In timp relatia s-a racit, a intervenit distanta, am pierdut legatura si vre-o 2-3 ani chiar nu am mai vorbit deloc. Probabil din obisnuinta eu de fiecare data cand aveam ceva pe suflet ma gandeam la el si ma vedeam vorbind cu el, asteptand sa ma ghideze. Intamplator, cu tot felul de retele de socializare online prin prieteni comuni, ne-am regasit si am reluat comunicarea, de data asta doar virtual. Asa am continuat vre-o 2 ani nereusind sa ne vedem datorita distantei si datorita situatiilor din jur � scoala, serviciu. Amandoi am trecut prin perioade dificile in perioada asta si eram fericiti ca dincolo e cineva care ne sustine si ne incurajeaza. Ca sa fie problemele complete amandoi am fost dezamagiti in dragoste, si ne-am plans suferinta unul altuia. Nu stiu cum intr-o zi vorbind de multele lucruri din lume, am vorbit si despre vise � vise care se repeta�Asa am descoperit cu stupoare ca in copilarie amandoi avusesem acelasi vis : aceeasi locatie, acelasi gen de intamplare�si am tras concluzia ca eu as putea fi fetita din visul lui, el baietelul din visul meu. Extins la alt nivel, ne-a venit ideea ca am putea fi � suflete pereche � si ar fi cazul, ca doi oameni maturi, sa abordam si aspectul asta. E posibila o relatie de iubire intre noi? Anul care a urmat nu am vorbit decat despre asta, amandoi fiind dezamagiti in dragoste, si fiindu-ne teama sa intram intr-o relatie. Distanta parea sa inlesneasca situatia, dar inevitabil daca ne gandeam la o relatie trebuia sa ne vedem. Si ne-am vazut. Numai ca amandoi am fost foarte speriati- nu s-a intamplat nimic intre noi- parca nici unul din noi nu era gata sa inceapa ceva. Am pus pauza si nu am vorbit cateva zile, apoi eu l-am cautat. Mi se parea normal ca macar sa vorbim, el insa pentru prima data a refuzat sa vorbeasca cu mine in vre-un fel. Un sms mi-a transmis mesajul lui : � Nu avem ce vorbi, nu acum! Asa sunt eu. Imi pare rau. O sa te caut eu! � Si nu m-a cautat luni de zile. In timpul asta, eu am suferit foarte tare, am analizat situatia, am plans mult, si mi-am dat seama ca il iubesc foarte mult, si ca desi eram speriata de ideea de relatie, imi doream sa fiu cu el. Prieteni comuni mi-au reprosat ca nu am fost suficient de agresiva, altii mi-au zis ca pur si simplu poate el nu e atras de mine ca femeie. Vroiam sa fug si sa ma detasez�asa am inceput o relatie cu un barbat care nu avea nici o legatura cu el sau altcineva din trecutul meu si nici nu era nevoie sa vorbesc despre asta cu el, era mereu ceva nou. Cand am reluat legatura eram d�jà in relatie de 6 luni � m-am purtat rece incercand sa ascund si sa-mi minimalizez sentimentele. Nu i-am spus nimic despre relatia mea, discutiile nostre fiind mult mai reduse, dar dupa 2-3 luni el parea sa fie la fel de deschis, ba inca sa vorbeasca din nou de � noi �. Imi simteam inima rupta in doua-il iubeam si pe cel cu care eram, il iubeam si pe el si as fi vrut sa fiu cu el. Desi, inainte as fi impartasit gandurile astea cu el, acum nu am mai avut incredere � am vorbit cu iubitul meu, i-am povestit totul despre confuzia mea sentimentala. A fost foarte intelegator � mi-a spus ca eu sunt cea care trebuie sa decida si ca el imi va respecta decizia, desi el isi facuse planuri serioase legate de viitorul nostru. Probabil sub amenintarea unui rival a inceput sa vorbeasca f mult despre casatorie, nu doar cu mine, dar si cu parintii nostri si cu prieteni. De partea cealalta, amicul nu parea sa dea nici un semn incurajator � doar vorbe�ca ii place de mine, ca tine la mine, ca ar trebui sa ne dam totusi o sansa, ca tocmai pt ca ma iubeste asa mult e speriat�M-am gandit ca ar functiona si la el chestia cu rivalitatea asa ca i-am marturisit ca am o relatie�A fost socat�si mi-a reprosat ca nu am avut rabdare, ca m-am aruncat la primul venit doar ca sa-l uit pe el. Adevarat sau nu barbatul de langa mine imi oferea ceva concret, el�Am luat concediu si m-am dus la parinti sa-mi clarific gandurile si sentimentele. Parintii ma incurajau sa continui relatia de o aveam spunandu-mi ca in timp o sa uit ca am iubit si am vrut pe altul. Intre timp m-am vazut si cu el, pe fuga intre doua trenuri, am plans amandoi � insa fara sa rezolvam nimic. Tot sufletul meu tipa: �Opreste-ma!�, dar el nu a venit cu nici o solutie. Concluzia lui, tot intr-un sms: �destinul nu ne vrea! Next life�!�. M-am intors la relatia mea si am continuat, nu a miscat nici cand i-am spus ca am fost ceruta, nici cand i-am spus ca am spus da�nimic�desi, imi trimitea link-uri cu melodii triste gen You�ll never be mine, I miss you. Nu am facut decat cununia cu partenerul meu, doar in familie si astfel am evitat prezenta lui, si a prietenilor comuni. Sunt de 4 ani impreuna cu barbatul de langa mine, e un tip extraordinar si il iubesc din tot sufletul..., nu sunt cu el de dragul de a fi�, dar undeva in sufletul meu ascuns inca licare ceva � ceva pentru un alt barbat�Uneori ma ascund si plang, plang de ciuda, de tristete, de furie�ma simt prost fata de sotul meu ca si cum l-as insela�Cu el am ramas amici, ca inainte, impartasindu-ne vietile � dar fara sa mai vorbim niciodata de �noi�. Mi-am infrant toate sentimentele si l-am incurajat sa fie cu cea cu care e acum�anul acesta au si ei nunta�, dar inima mea e sfasiata. Cateodata as vrea sa ma urc in tren sa ajung si sa-l opresc sa se casatoreasca cu ea! (sa-l opresc eu daca el n-a putut sa ma opreasca). Am cunoscut-o si pe ea si e o tipa minunata�si atunci nebunia din capul meu nu are sens�as rani doi oameni�pe sotul meu si pe logodnica lui. Cateodata cand vorbim ii simt si lui indoielile si simt ca are nevoie sa-l incurajez sa fie cu ea� E greu de explicat ca poti iubi doi oameni in acelasi timp�, dar undeva am inteles si diferenta � la sotul meu am apreciat curajul, la el sufletul. Nu stiu daca am facut bine, stiu doar ca nu s-a intamplat ceea ce au spus parintii mei � il iubesc la fel de mult in continuare indifferent ca e cu alta, indifferent ca sunt cu altul �si nu stiu de ce nu pot sa uit� zbuciumul oricarei femei sau al orcarui barbat in primii ani de dupa casatorie...incet incet se vor estompa aceste dorinte si trairi...intrebarile insa te vor urmari toata viata.

PRALEA_ Postat pe 28 Iulie 2011 07:53
Buna dimineata,doamnelor si domnilor forumisti!Buna dimineata,tanara doamna! Ne-ati expus ,cu multa sinceritate dealtfel,un caz de viata extrem de interesant, daca este sa analizam in profunzime ceea ce dumneavoastra ati trait in respectiva perioada de timp.Ne povestiti cum a debutat amicitia,caci,de dragoste nici pe departe nu este vorba,cu tanarul respectiv.La inceput,ambiguu dealtfel,totul a decurs lin,cu destainuiri personale,pe care vi le-ati facut reciproc ,dupa care,dumneavoastra ati constatat ca v-ati indragostit ,iremediabil se pare,de acel tanar.Dar ce ne facem ca, sentimentele nu v-au fost impartasite de catre interlocutorul online!Vin si va intreb:In ciuda tuturor zvacnirilor din inima dumneavoastra,cum de nu v-ati dat seama ca, pentru acel tanar, nu reprezentati decat un duhovnic,un umar pe care sa se sprijine la nevoie si nicidecum o iubita!Cred ca explicatia se gaseste in inocenta trairilor dumneavoastra!Ati avut,spuneti ,spre vindecarea sufletului,alte relatii pasagere si ca nimic nu a potolit focul din inima dumneavoastra!La fel si respectivul,cu mentiunea ca,el gandea,mereu,diferit de ceea ce gandeati si sperati dumneavoastra,ramanand la relatia ,clasica,dintre doi confesori sdi buni amici.Parerea mea,doamna draga,este ca,v-ati pierdut ani frumosi din tinerete si vad,cu durere dealtfel,ca, nu v-a trecut nici pana in momentul de fata,cu atat mai mult cu cat sunteti casatorita cu un alt barbat pe care,tot dumneavostra spuneti,ca il iubiti. Deci,povestea dumneavostra,ilustreaza unul din cazurile in care o femeie iubeste doi barbati in acelasi timp.Daca barbatii pot,cica,"iubi "mai multe femei in acelasi timp,de ce femeile nu ar putea????Lasand gluma la o parte,doamna,nu pot decat sa va felicit ca ati putut iubi atat de intens,chiar daca nu ati avut pentru cine,dar lasati trecutului tot ceea ce va produce suferinta caci,nu merita.Aveti un sot bun,intelegator si rabdator cu dumneavoastra,nu-i fortati mana,alti barbati ,daca ar fi aflat ca traiti intre doua iubiri,v-ar fi trimis la plimbare de mult ....!Aveti o viata frumoasa impreuna,traiti-o intens caci,putinor femei le este sortita o casnicie fericita.Ati iubit,iubiti si acum, cu aceeasi inensitate!Domnul din tineretea dumneavoastra,nu v-a meritat,parerea mea,nici ca amica,daramite ca iubita!Ce ati trait, pastrati in adancul inimii dumneavostra,lasati ranile sa se vindece si in intimitate,"lingeti-va ranile"!Viata si timpul sunt ireversibile!Traiti ceea ce aveti si nu ceea ce ati fi dorit,doar dumneavostra, din pacate!O viata frumoasa va doresc!O zi reusita tuturor!
kudika414141 Postat pe 28 Iulie 2011 10:55
Am trait si eu cam aceeasi poveste si stiu cat de trist poate sa fie... Si eu aveam convingerea ca persoana respectiva e sufletul pereche, datorita unor coincidente destul de stranii (anumite evenimente se regaseau in copilaria amandurora) si a faptului ca semanam foarte bine. Povestea mea s-a terminat prost, la fel ca si a ta... Acum insa, privind in urma, mi-am dat seama ca de fapt totul a fost doar un soi de vis in care mi-a placut sa cred la vremea respectiva. Persoana pe care o numeam sufletul pereche, avea nevoie la randu-i sa creada in acel vis, ca sa treaca de un mare hop (divortase si ramasese cu datorii etc.). Cata vreme am crezut amandoi in povestea noastra, totul a mers bine. In mom in care persoana si-a rezolvat problema si a trecut de obstacol insa, lucrurile s-au schimbat. Poate ca si in cazul tau a fost la fel... Barbatul respectiv avea nevoie sa se lege de ceva ca sa treaca peste acele deceptii in dragoste iar tu i-ai dat speranta. Nu trebuie sa plangi dupa trecut, visul in care ai crezut si-a atins scopul: barbatul acela si-a refacut viata. De ce va tot chinuiti amandoi cu ceva ce tine de trecut? Daca el nu te cauta, e clar ca nu mai e interesat de tine... Cel mai bine ar fi sa rupi orice legatura cu el si sa-ti vezi de viata ta. Asa, vei ramane ancorata in trecut si nu vei putea sa te bucuri de viitor. Nu exista un singur suflet pereche, exista doar potentiale suflete pereche... Vei vedea (daca vei avea ocazia sa cunosti multi oameni) ca te vei intalni cu multe coincidente stranii si multi iti vor parea facuti pentru tine... Lasa-l pe barbatul acela liber, ca nu mai e al tau de multa vreme...
Micaell Postat pe 28 Iulie 2011 13:55
cred ca sunt un pic mai tulburata in perioada asta pentru ca se apropie nunta lor (la care am primit si invitatie- dar, nu o vom onora). M-am gandit si eu ca ar fi mai bine pentru mine sa rup legatura asta de tot- dar, nu pot! daca nu il caut eu- ma cauta el...stiu, din simpla amicitie - si chiar daca ma fortez sa nu-i mai raspund instant daca nu e ceva urgent - tot ii raspund. Nu pot sa-l ignor ca si cum n-ar exista, ne cunoastem de mult timp si am fost f apropiati. Stiu, din spusele lui la vremea respectiva ca sentimentele noastre au fost aceleasi, stiu ca are regretele lui, stiu ca nu a facut nimic ca sa schimbe situatia si tocmai asta ma macina...poate as fi putut sa fac eu ceva, poate as putea...ma invinovatesc ca nu am facut ce trebuie ( ca trebuia sa am rabdare, nu trebuia sa fug si eu, nu trebuia macar sa-l incurajez sa fie cu alta). Uneori chiar as fi vrut ca sotul meu sa-mi fi intors spatele ca eu si el sa fi avut o sansa. Dar s-a incapatanat sa ramana alaturi de mine si nu am ce sa-i reprosez. Am acceptat situatia pentru ca si eu am ales, am ales barbatul care a avut mai multa incredere. Dar daca e doar o iubire adolescentica, neimplinita, de ce nu trece? Pentru toata lumea pana si ideea de "noi" s-a estompat cu ani in urma, nu si in sufletul meu. Aveti dreptate, barbatul ala nu-mi mai apartine in nici un fel, si nu ar trebui sa-i acord atata atentie, mai ales ca am o casnicie frumoasa si ma pot numi implinita...El- e singurul regret pe care il am pana acum in viata! Doar ganduri...si va multumesc ca ati avut rabdare sa-mi cititi povestea si sa-mi raspundeti. Mi-am iesit nitel din carapace ..ca sa nu explodez interior...si va multumesc de sustinere!
kudikaBea Postat pe 28 Iulie 2011 20:09
mda! interesant!
pickard Postat pe 28 Iulie 2011 20:12
Stii?Ce a fost,a fost -asta daca a fost intr-adevar ceva.Te framanti cu "ce-ar fi fost daca..."in loc sa te bucuri de viata ta din prezent si asta nu-ti face bine.Poate ca tipul merita.Sau poate ca niciodata n-a vrut decat sa te-ncurce.Duca-se! Uite,fii tu mai isteata si fii fericita,chiar in viata asta,cu ce ai.De unde stii ce refuza destinul...?Ia mai intreaba o data,fetita....
nicossia Postat pe 28 Iulie 2011 20:39
Posibil ca eu sa dau alta definitie "sufletului pereche". Nu mi-am dat seama din toata povestea cati ani ai, cati ani aveai cand stateati cu gasca in fata blocului de vorba, cand v-ati despartit prima data s.a.m.d. Cred insa ca foarte tineri. Oricum, dupa parerea mea, un suflet pereche presupune o reciprocitate nu? o traiere similara, cel putin sufleteasca fata de celalalt. La baiatul tau nu vad decat fitze de pustan. E foarte adevarat ca uneori avem senzatia ca ne identificam cu gandurile altuia si hop! ne agatam de el, il punem pe un soclu si toata viata il intrebam in gand: "tu ce ai face?" Sunt convinsa ca jumatate din partea masculina a planetei are idealuri identice cu ale mele, iubeste aceleasi lucruri etc etc. Asta nu ma face suflet pereche cu niciunul. N-o lungesc. Dar daca sufletul meu pereche (cred ca ar trebui sa pun deja ghilimelele) mi-ar spune, in timp ce eu plang in hohote frangandu-mi mainile de prea plinul iubirii unilaterale ca-i mai bine sa ne revedem intr-o alta viata, as spune: "WTF? Ce naiba e cu mine? Si cine e individul asta pe care il sterg de praf in fiecare zi sa straluceasca vesnic?" Iubirile virtuale sunt perfecte. Poate ca Dumnezeu te-a ferit sa-l cunosti cu adevarat.
rashela Postat pe 28 Iulie 2011 21:28
De la: rashela, la data 2011-07-28 21:28:01Posibil ca eu sa dau alta definitie "sufletului pereche". Nu mi-am dat seama din toata povestea cati ani ai, cati ani aveai cand stateati cu gasca in fata blocului de vorba, cand v-ati despartit prima data s.a.m.d. Cred insa ca foarte tineri. Oricum, dupa parerea mea, un suflet pereche presupune o reciprocitate nu? o traiere similara, cel putin sufleteasca fata de celalalt. La baiatul tau nu vad decat fitze de pustan. E foarte adevarat ca uneori avem senzatia ca ne identificam cu gandurile altuia si hop! ne agatam de el, il punem pe un soclu si toata viata il intrebam in gand: "tu ce ai face?" Sunt convinsa ca jumatate din partea masculina a planetei are idealuri identice cu ale mele, iubeste aceleasi lucruri etc etc. Asta nu ma face suflet pereche cu niciunul. N-o lungesc. Dar daca sufletul meu pereche (cred ca ar trebui sa pun deja ghilimelele) mi-ar spune, in timp ce eu plang in hohote frangandu-mi mainile de prea plinul iubirii unilaterale ca-i mai bine sa ne revedem intr-o alta viata, as spune: "WTF? Ce naiba e cu mine? Si cine e individul asta pe care il sterg de praf in fiecare zi sa straluceasca vesnic?" Iubirile virtuale sunt perfecte. Poate ca Dumnezeu te-a ferit sa-l cunosti cu adevarat. terminati ba cu iubirile virtuale! iubirea ori e ori nu e
pickard Postat pe 28 Iulie 2011 21:30
Vechea poveste cu plansu` dupa ceva ce nu a fost......Lasa trecutul acolo unde ii este locul,daca era sufletul tau pereche nu va alergati 10 ani inutil ca dupa fiecare sa se casatoreasca cu altcineva....
Barbie30_ Postat pe 28 Iulie 2011 21:46
"Dar daca e doar o iubire adolescentica, neimplinita, de ce nu trece?..." uite cum ti-ai dat singura raspunsul:pentru ca e o iubire neimplinita pe care in imaginatia ta ai adus-o la nivelul de ideala.Inceteaza sa te intrebi ce ar fi dost daca?,nu are nici un sens sa traiesti in trecut,bucura=te de ce ai acum pentru ca altfel ,candva in viitor din nou ai sa plangi dupa un trecut care ar fi putut fi fericit.
Ame_ly Postat pe 28 Iulie 2011 21:52
De la: kudikaBea, la data 2011-07-28 20:09:13M-am gandit si eu ca ar fi mai bine pentru mine sa rup legatura asta de tot- dar, nu pot! daca nu il caut eu- ma cauta el... Daca te-ai gandit ca ar fi mai bine, de ce nu o si faci?
Armain Postat pe 28 Iulie 2011 22:15
Stiu, din spusele lui la vremea respectiva ca sentimentele noastre au fost aceleasi, stiu ca are regretele lui, stiu ca nu a facut nimic ca sa schimbe situatia si tocmai asta ma macina...poate as fi putut sa fac eu ceva, poate as putea...ma invinovatesc ca nu am facut ce trebuie ( ca trebuia sa am rabdare, nu trebuia sa fug si eu, nu trebuia macar sa-l incurajez sa fie cu alta). Te gandesti prea mult la el, de asta nu poti sa-l uiti. De asta ar fi bine, sa rupi cu totul legatura cu el. Stiu ca e greu dar e multa mai sanatos asa.
Micaell Postat pe 29 Iulie 2011 16:57
De la: pickard, la data 2011-07-28 21:30:48 De la: rashela, la data 2011-07-28 21:28:01Posibil ca eu sa dau alta definitie "sufletului pereche". Nu mi-am dat seama din toata povestea cati ani ai, cati ani aveai cand stateati cu gasca in fata blocului de vorba, cand v-ati despartit prima data s.a.m.d. Cred insa ca foarte tineri. Oricum, dupa parerea mea, un suflet pereche presupune o reciprocitate nu? o traiere similara, cel putin sufleteasca fata de celalalt. La baiatul tau nu vad decat fitze de pustan. E foarte adevarat ca uneori avem senzatia ca ne identificam cu gandurile altuia si hop! ne agatam de el, il punem pe un soclu si toata viata il intrebam in gand: "tu ce ai face?" Sunt convinsa ca jumatate din partea masculina a planetei are idealuri identice cu ale mele, iubeste aceleasi lucruri etc etc. Asta nu ma face suflet pereche cu niciunul. N-o lungesc. Dar daca sufletul meu pereche (cred ca ar trebui sa pun deja ghilimelele) mi-ar spune, in timp ce eu plang in hohote frangandu-mi mainile de prea plinul iubirii unilaterale ca-i mai bine sa ne revedem intr-o alta viata, as spune: "WTF? Ce naiba e cu mine? Si cine e individul asta pe care il sterg de praf in fiecare zi sa straluceasca vesnic?" Iubirile virtuale sunt perfecte. Poate ca Dumnezeu te-a ferit sa-l cunosti cu adevarat. terminati ba cu iubirile virtuale! iubirea ori e ori nu e Subscriu, Pickard! Delictele de intentie! ne mananca linistea si ne macina incet-incet casniciile, pana devin fapte concrete, inscrise in coduri si legi speciale. Cand mintea noastra se lasa invadata de astfel de "delicte", suntem pasibili de pedeapsa "destinului" care ia chipul partenerului prejudiciat. Si-atunci ne plangem soarta din alta perspectiva... Femeie, maturizeaza-te! si daruieste-te deplin celui al carui nume ai ales sa-l porti, sau lasa-l si plange-ti de mila sau de dorul unei iubiri imaginare de pe pozitia de divortzata... Ca femeie, insa, iti spun ca eu, in locul tau, m-as gandi ca ar fi timpul sa imi consolidez familia si, cine stie... O iubire, oricat de mare, e si mai mare cand rodul ei iti cere de mancare...
maimai_no1 Postat pe 30 Iulie 2011 02:24
De la: maimai_no1, la data 2011-07-30 02:24:20 De la: pickard, la data 2011-07-28 21:30:48 De la: rashela, la data 2011-07-28 21:28:01Posibil ca eu sa dau alta definitie "sufletului pereche". Nu mi-am dat seama din toata povestea cati ani ai, cati ani aveai cand stateati cu gasca in fata blocului de vorba, cand v-ati despartit prima data s.a.m.d. Cred insa ca foarte tineri. Oricum, dupa parerea mea, un suflet pereche presupune o reciprocitate nu? o traiere similara, cel putin sufleteasca fata de celalalt. La baiatul tau nu vad decat fitze de pustan. E foarte adevarat ca uneori avem senzatia ca ne identificam cu gandurile altuia si hop! ne agatam de el, il punem pe un soclu si toata viata il intrebam in gand: "tu ce ai face?" Sunt convinsa ca jumatate din partea masculina a planetei are idealuri identice cu ale mele, iubeste aceleasi lucruri etc etc. Asta nu ma face suflet pereche cu niciunul. N-o lungesc. Dar daca sufletul meu pereche (cred ca ar trebui sa pun deja ghilimelele) mi-ar spune, in timp ce eu plang in hohote frangandu-mi mainile de prea plinul iubirii unilaterale ca-i mai bine sa ne revedem intr-o alta viata, as spune: "WTF? Ce naiba e cu mine? Si cine e individul asta pe care il sterg de praf in fiecare zi sa straluceasca vesnic?" Iubirile virtuale sunt perfecte. Poate ca Dumnezeu te-a ferit sa-l cunosti cu adevarat. terminati ba cu iubirile virtuale! iubirea ori e ori nu e Subscriu, Pickard! Delictele de intentie! ne mananca linistea si ne macina incet-incet casniciile, pana devin fapte concrete, inscrise in coduri si legi speciale. Cand mintea noastra se lasa invadata de astfel de "delicte", suntem pasibili de pedeapsa "destinului" care ia chipul partenerului prejudiciat. Si-atunci ne plangem soarta din alta perspectiva... Femeie, maturizeaza-te! si daruieste-te deplin celui al carui nume ai ales sa-l porti, sau lasa-l si plange-ti de mila sau de dorul unei iubiri imaginare de pe pozitia de divortzata... Ca femeie, insa, iti spun ca eu, in locul tau, m-as gandi ca ar fi timpul sa imi consolidez familia si, cine stie... O iubire, oricat de mare, e si mai mare cand rodul ei iti cere de mancare... cred ca si nevasta-mea a vrut de fapt sa consolideze casnicia atunci cand mi-a adus in casa o catea, un motan si un porcusor de guineea sa vezi cum cer astia de mancare!
pickard Postat pe 30 Iulie 2011 06:47
Nu destinul va refuza, ci, in cel mai rau caz, voi singuri.Trezeste-te si lasa-l in treaba lui. Incapacitatea lui de a actiona sau pur si simplu, lipsa dorintei de a face ceva concret, alimentata de iluziile tale a dus la situatia asta. Pana si iubirea isi are propria ei logica si se cere construita in doi.Iti irosesti viata aiurea.Sunt zece ani, totusi. Revino-ti!
lizzylight Postat pe 30 Iulie 2011 11:56
De la: pickard, la data 2011-07-30 06:47:39 De la: maimai_no1, la data 2011-07-30 02:24:20 De la: pickard, la data 2011-07-28 21:30:48 De la: rashela, la data 2011-07-28 21:28:01Posibil ca eu sa dau alta definitie "sufletului pereche". Nu mi-am dat seama din toata povestea cati ani ai, cati ani aveai cand stateati cu gasca in fata blocului de vorba, cand v-ati despartit prima data s.a.m.d. Cred insa ca foarte tineri. Oricum, dupa parerea mea, un suflet pereche presupune o reciprocitate nu? o traiere similara, cel putin sufleteasca fata de celalalt. La baiatul tau nu vad decat fitze de pustan. E foarte adevarat ca uneori avem senzatia ca ne identificam cu gandurile altuia si hop! ne agatam de el, il punem pe un soclu si toata viata il intrebam in gand: "tu ce ai face?" Sunt convinsa ca jumatate din partea masculina a planetei are idealuri identice cu ale mele, iubeste aceleasi lucruri etc etc. Asta nu ma face suflet pereche cu niciunul. N-o lungesc. Dar daca sufletul meu pereche (cred ca ar trebui sa pun deja ghilimelele) mi-ar spune, in timp ce eu plang in hohote frangandu-mi mainile de prea plinul iubirii unilaterale ca-i mai bine sa ne revedem intr-o alta viata, as spune: "WTF? Ce naiba e cu mine? Si cine e individul asta pe care il sterg de praf in fiecare zi sa straluceasca vesnic?" Iubirile virtuale sunt perfecte. Poate ca Dumnezeu te-a ferit sa-l cunosti cu adevarat. terminati ba cu iubirile virtuale! iubirea ori e ori nu e Subscriu, Pickard! Delictele de intentie! ne mananca linistea si ne macina incet-incet casniciile, pana devin fapte concrete, inscrise in coduri si legi speciale. Cand mintea noastra se lasa invadata de astfel de "delicte", suntem pasibili de pedeapsa "destinului" care ia chipul partenerului prejudiciat. Si-atunci ne plangem soarta din alta perspectiva... Femeie, maturizeaza-te! si daruieste-te deplin celui al carui nume ai ales sa-l porti, sau lasa-l si plange-ti de mila sau de dorul unei iubiri imaginare de pe pozitia de divortzata... Ca femeie, insa, iti spun ca eu, in locul tau, m-as gandi ca ar fi timpul sa imi consolidez familia si, cine stie... O iubire, oricat de mare, e si mai mare cand rodul ei iti cere de mancare... cred ca si nevasta-mea a vrut de fapt sa consolideze casnicia atunci cand mi-a adus in casa o catea, un motan si un porcusor de guineea sa vezi cum cer astia de mancare! Respectele mele sotiei tale, Pickard! Cand natura ne inzestreaza mai putin intr-o parte, compenseaza in alta - in cazul ei, i-a dat un plus de inteligentza!
maimai_no1 Postat pe 30 Iulie 2011 14:45
Frumos ce povestesti,totul este cuprins de parfumul dragostei ce se poate infiripa intre doua fiinte si patruns de profunzimea sentimentului de iubire care,deasemeni,se poate lega intre cele doua fiinte,uneori fara sa avem explicatii atat de multe ca in cazul tau,alteori avand doar prezenta unui sentiment de deja-vous pe care il poti trai cu puterea timpului prezent,nu al unuia trecut...Cred cu tarie ca fiecare dintre noi trecem in viata aceasta prin situatii(pe care apoi le numim experiente)care ne pot rasturna si mental si sufleteste,ori una din ele ori amandoua odata,ceea ce este tulburator intr-adevar,si pe care,pentru a le controla, cheltuim si ultima farama de energie buna pe care o avem in noi...Iti scriu nu pentru a-mi da cu parerea ci pentru a-ti spune ca poti, si cred si ca stii sa poti,sa aduni toate aceste intamplari neintamplatoare din viata ta intr-un FAPT deja trecut la nivelul fizic,sa te eliberezi de toata incarcatura trecerii prin aceasta experientza-care nu e scurta,din punctul de vedere al timpului-si sa iti aduci in suflet tot pozitivul pe care l-ai trait in toata aceasta poveste care face parte din viata ta,am putea spune din Destinul tau.Multe as putea spune si cred ca nu numai eu,toti care au impartasit ceva asemanator,insa folosul cuvintelor este unul mic in comparatie cu incercarea ta de a constientiza un singur lucru-DE CE?Raspunde-ti la intrebarea aceasta obiectiv,foloseste si mintea,cu constientza sa, si, mai ales,sufletul ,care cu intuitia lui ne ajuta de cele mai multe ori.La multele tale intrebari poti gasi raspunsuri in multe feluri,eu am fost ,sa spunem ''salvat''de credinta in Puterea Creatoare care m-a trimis cu gandul la un om pe care il stiam dar nu cunosteam ca ma poate ajuta,in cele din urma facand-o.Este un astrolog,si imi permit sa-ti recomand sa apelezi la unul fara nici o reticentza,si vei fi uimita sa descoperi lucruri despre fiinta care esti si pe care nu le cunosteai.Gasesti informatii pe site-uri despre astrologie,nu vreau sa numesc pe cineva anume, toti pot acelasi lucru,sa dezlege ori mai degraba sa descifreze din necunoscutele drumului nostru pe acest Pamant in aceasta Viata.Daca vei crede ca te ajuta,las adresa de mess,oricand poti da un add: gycone_shaolin@yahoo.com.Oricum ar fi viata,cred ca trebuie traita si mai ales inteleasa asa cum trebuie mai ales din punctul fiecaruia de vedere si nu dintr-un punct comun de pareri ori reguli.Iti doresc sa stii sa poti si mai ales,sa poti sa stii......Cu placere si sper ca si cu folos....
hellas75 Postat pe 30 Iulie 2011 16:05
draga mea, 1.tu daca il iubeai asa de mult pe omul ala nu te casatoreai cu altul 2.daca tu crezi ca e sufletul tau pereche spune-i asta intreaba-l ce parere are si daca e de acord atunci lasati totul la o parte si incepeti o viata impreuna 3...daca nu,rupe orice relatie cu el...fii fericita cu sotul tau si lasa-l sa fie fericit cu viitoarea lui sotie ..........clarifica lucrurile acum si nu mai lasa sa treaca inca 10 ani din viata ta plangand dupa o fantasma
kudika414843 Postat pe 30 Iulie 2011 17:00
Buna dimineata, Sincera sa fiu, extrem de fragil subiectul...Ma regasesc uneori in fiecare cuvintel... Dar sfatul meu este practic...Iubeste omul de langa tine...Celalalt poate fi doar o amagire... De multe ori am avut si eu impresia ca trebuie sa alegi cu sufletul...Gresit! Trebuie sa alegi dovada...tandretea, felul unui om de a fi altcineva. Faptul ca a reprosat ca te ai aruncat in bratele altuia...Lasitate! A rupe orice legatura cu el va fi pansamentul de pe rana. Se stie prima iubire nu se uita niciodata si cand esti pe aproape de a fi cu cineva si dintr o data te certi, dispare, nu te mai place, a pus ochii pe o alta colega de a ta de liceu...mereu raportezi ganduri la simpla simtiri si simplele cuvinte: "CUM AR FI DACA...."
aadinaa Postat pe 31 Iulie 2011 00:39
Draga mea eu te inteleg(oarecum)desi nu am trecut niciodata prin asta .parerea mea e ca (sa nu radeti cei ce veti citi)ar trebui sa va vedeti odata fara ca partenerii vostri sa afle sa te culci cu el nu zic ca Asta e lucrul cel Mai imp in dragoste (dar iti vei reveni si Iti vei iubi Mai mult Sotul dupa aceea, nu stiu de ce cred eu Asta...(Asta daca poti sa traiesti cu constiinta incarcata fata de sot)dar e simplu sa dai sfaturi...eu una nu m-as fi casatorit never pana nu clarificam macar in sufletul meu ce e....
kudika009754 Postat pe 31 Iulie 2011 03:58
UUUUUUfffffffffffffffffffff.....sfaturile sunt cel mai greu de dat in cazul ei,iar parerile ,cred eu,trebuie sa ajute si sa fie constructive....in nici un caz delirant de ''stricacioase''...oricum va face ceea ce Destinul o va lasa sa faca...Atitudinea interioara conteaza si ar fi bine sa fie pe primul loc....
hellas75 Postat pe 31 Iulie 2011 19:10
De la: maimai_no1, la data 2011-07-30 14:45:49 De la: pickard, la data 2011-07-30 06:47:39 De la: maimai_no1, la data 2011-07-30 02:24:20 De la: pickard, la data 2011-07-28 21:30:48 De la: rashela, la data 2011-07-28 21:28:01Posibil ca eu sa dau alta definitie "sufletului pereche". Nu mi-am dat seama din toata povestea cati ani ai, cati ani aveai cand stateati cu gasca in fata blocului de vorba, cand v-ati despartit prima data s.a.m.d. Cred insa ca foarte tineri. Oricum, dupa parerea mea, un suflet pereche presupune o reciprocitate nu? o traiere similara, cel putin sufleteasca fata de celalalt. La baiatul tau nu vad decat fitze de pustan. E foarte adevarat ca uneori avem senzatia ca ne identificam cu gandurile altuia si hop! ne agatam de el, il punem pe un soclu si toata viata il intrebam in gand: "tu ce ai face?" Sunt convinsa ca jumatate din partea masculina a planetei are idealuri identice cu ale mele, iubeste aceleasi lucruri etc etc. Asta nu ma face suflet pereche cu niciunul. N-o lungesc. Dar daca sufletul meu pereche (cred ca ar trebui sa pun deja ghilimelele) mi-ar spune, in timp ce eu plang in hohote frangandu-mi mainile de prea plinul iubirii unilaterale ca-i mai bine sa ne revedem intr-o alta viata, as spune: "WTF? Ce naiba e cu mine? Si cine e individul asta pe care il sterg de praf in fiecare zi sa straluceasca vesnic?" Iubirile virtuale sunt perfecte. Poate ca Dumnezeu te-a ferit sa-l cunosti cu adevarat. terminati ba cu iubirile virtuale! iubirea ori e ori nu e Subscriu, Pickard! Delictele de intentie! ne mananca linistea si ne macina incet-incet casniciile, pana devin fapte concrete, inscrise in coduri si legi speciale. Cand mintea noastra se lasa invadata de astfel de "delicte", suntem pasibili de pedeapsa "destinului" care ia chipul partenerului prejudiciat. Si-atunci ne plangem soarta din alta perspectiva... Femeie, maturizeaza-te! si daruieste-te deplin celui al carui nume ai ales sa-l porti, sau lasa-l si plange-ti de mila sau de dorul unei iubiri imaginare de pe pozitia de divortzata... Ca femeie, insa, iti spun ca eu, in locul tau, m-as gandi ca ar fi timpul sa imi consolidez familia si, cine stie... O iubire, oricat de mare, e si mai mare cand rodul ei iti cere de mancare... cred ca si nevasta-mea a vrut de fapt sa consolideze casnicia atunci cand mi-a adus in casa o catea, un motan si un porcusor de guineea sa vezi cum cer astia de mancare! Respectele mele sotiei tale, Pickard! Cand natura ne inzestreaza mai putin intr-o parte, compenseaza in alta - in cazul ei, i-a dat un plus de inteligentza! mersi!
pickard Postat pe 31 Iulie 2011 19:15
De la: kudika009754, la data 2011-07-31 03:58:50Draga mea eu te inteleg(oarecum)desi nu am trecut niciodata prin asta .parerea mea e ca (sa nu radeti cei ce veti citi)ar trebui sa va vedeti odata fara ca partenerii vostri sa afle sa te culci cu el nu zic ca Asta e lucrul cel Mai imp in dragoste (dar iti vei reveni si Iti vei iubi Mai mult Sotul dupa aceea, nu stiu de ce cred eu Asta...(Asta daca poti sa traiesti cu constiinta incarcata fata de sot)dar e simplu sa dai sfaturi...eu una nu m-as fi casatorit never pana nu clarificam macar in sufletul meu ce e.... mdea!
pickard Postat pe 31 Iulie 2011 19:17
De la: pickard, la data 2011-07-31 19:17:35........... mdea! asta e de bine sau de rau?
anastasia_m Postat pe 31 Iulie 2011 19:19
De la: anastasia_m, la data 2011-07-31 19:19:37 De la: pickard, la data 2011-07-31 19:17:35........... mdea! asta e de bine sau de rau? nu stiu mai am vreo 9 ani pentru a vedea ce zice destinul
pickard Postat pe 31 Iulie 2011 19:24
Si mie mi s-a intamplat ceva foarte asemanator,e foarte greu,te inteleg si sincer am ajuns la concluzia ca e mai bine sa regreti ce ai facut,decat de NU ai facut.. Spre deosebire de tine,eu am facut o alta alegere,una foarte proasta,chiar daca totusi inca il mai iubesc...e greu,pt k in ultima vreme(la inceput deloc),am inceput sa ma gandesc in fiecare zi la alegerea facuta si e foarte greu..sunt foarte dezamagita de aceasta persoana,chiar daca nu stiu de ce,si in acest moment,inca sunt cu el... adica au trecut totusi 4 ani de zile,stam impreuna de vreo 3,si va dati seama,obisnuinta,etc,etc...plus ca v-am zis k inca (nu stiu de ce si imi pare rau) il mai iubesc,chiar daca m-a facut sa sufar foarte mult,inca ma face in fiecare zi,insa sincer nici eu nu inteleg ce e in capul meu de nu pot pune capat relatiei... In fine,asta e,concluzia e ca tu totusi ai facut o alegere buna in sensul ca din partea lui ai o dragoste impartasita,ai sustinere din partea lui,presupun k nu te inseala, (...............), te respecta...Whatever... Important e ca trb sa stii k nu esti singura care trece prin asa ceva si nici nu o sa fii...In cazul meu,totul se termina cu o despartire care va avea loc curand,chiar daca voi suferi enorm..Regret insa ca am ales atat de prost,cand acum eram poate si casatorita cu celalalt,fericita sigur,pt k e un baiat super. :( Mi-ar fi placut macar sa mai putem ramane amici,pt ca stiu ca ar fi fost altfel,as fi gandit altfel si m-ar fi inteles. Si probabil ca m-ar fi incurajat sa termin cu acest baiat...Oricum,important e ca stiu ca aman2 o sa fim bine..asa e viata..
adriana1 Postat pe 2 August 2011 00:05
De la: hellas75, la data 2011-07-31 19:10:04 UUUUUUfffffffffffffffffffff.....sfaturile sunt cel mai greu de dat in cazul ei,iar parerile ,cred eu,trebuie sa ajute si sa fie constructive....in nici un caz delirant de ''stricacioase''...oricum va face ceea ce Destinul o va lasa sa faca...Atitudinea interioara conteaza si ar fi bine sa fie pe primul loc.... Va face ce destinul o lasa? eu stiam ca destinul il putem influenta si noi.
lilu_67 Postat pe 2 August 2011 14:59
Asa este...putem influenta Destinul,daca intelegem ce este cu adevarat acesta...Cand am spus ce ai comentat tu aici m-am referit la totalitatea atitudinilor pe care le va avea vis-a-vis de acasta situatie...Si cum atitudinile ne sunt influentate energetic,comandate de suflet si filtrate de minte,poti sa recunosti ca intr-adevar Destinul este cel care o va lasa sau nu sa decida...mai depinde si cat Liber Arbitru are la indemana si cum stie sa il foloseasca...Doar venim pe acest Pamant ca Fiinte Libere,ce ne limiteaza sunt simturile trupesti si ceea ce le comanda...Multumesc de remarca ,oricum....
hellas75 Postat pe 2 August 2011 20:41

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cununie mixta	6	De la: ioa_pcd_girl 18 Noiembrie 2009 14:46
iubesc un baiat care este hot!!ce sa fac?!	30	De la: kudika052198 30 August 2009 17:03
Ce e in capul lui?	93	De la: kudika425408 23 Februarie 2012 11:43

OARE SUNT IN INIMA MEA IUBIRILE A DOI BARBATI	13	De la: e_motivul 28 Iulie 2009 13:39
Iubire sau obsesie?	42	De la: kamara 20 Iulie 2009 11:03