O poveste de dragoste sau de vara?

De la: kudika414141, la data 2011-08-05 14:19:05"E normal sa te superi. Dar decat sa-ti sara tandara, mai bine recunosti ca ai exagerat in ceea ce o priveste pe fata si chiar TU ai servit jigniri ascunse (si inca i le mai servesti). Proiectia asta, fir-ar sa fie.

De la: dyakarina, la data 2011-08-05 05:21:12Rashela,
Oricum intentionez clar sa ma despart de actualul, caci nu imi vad un viitor alaturi de el, sau daca il vad, nu va fii tocmai cel mai placut.
La casatorie nici nu imi sta gandul, pana nu ma vad cu facultatea terminata, un loc de munca stabil si un salar care sa imi permita sa ma intretin, cel putin cat de cat, ca la situatia din Romania, destul de tragic...
El a zis ca vom pastra legatura. Sunt curioasa in schimb felul in care o vom pastra, ca amici sau ca iubiti?... Caci eu sunt indragostita de el si sufar chiar si acum, dupa ce nu l-am vazut de miercuri seara, dar asa e viata. L-am intrebat ce are de gand sa faca cu noi, caci eu stiu clar ca as vrea o relatie cu el, iar raspunsul a venit prompt: "Nu vreau sa ma gandesc la viitor, poate maine mor si nu te voi mai vedea niciodata, poate peste cativa ani vom fii legati prin iubire si prin acte, niciodata nu stii de ce fel de drum vei da in viata. Prefer sa traiesc in prezent si savurez momentele cu tine."
Ce sa inteleg eu din asta?

De la: ilumax_76, la data 2011-08-05 13:55:19

De la: dyakarina, la data 2011-08-05 12:53:21

...care sa demonstreze ca NU sunt o fata pe care daca o intrebi cine e presedintele actual al Frantei iti va spune Jacques Chirac, iar daca o vei pune sa scrie va scrie: Jac Si Rac....

Avea dreptate Pudika, madam 141 nu citeste cu atentie

De la: dyakarina, la data 2011-08-05 16:24:17141 - imi pare rau sa o spun, dar chiar ai inteles gresit atat intentiile mele cu acest baiat, cat si ceea ce am scris in legatura cu presedintele Frantei. Mai devreme am mentionat ca am numai medii mari la cel mai bun liceu din oras si ca nu sunt o "pitzi"...
In loc sa te concentrezi asupra detaliilor, ai ales sa iei tot pe de-a-ntregul si tot nu ai inteles esentialul: Tin enorm de mult la baiatul asta, mai mult decat am tinut vreodata la cineva. Am sentimente pentru el pe care nu credeam ca le pot avea pt cineva. Nu este doar indragosteala adolescentina si nici despre sex nu este vorba. Da, sunt atrasa fizic de el, dar desi aveam timp aceste 2 saptamani sa imi fac de cap cu el, mi-am infranat dorintele trupesti si le-am ascultat pe cele sufletesti.
Nu pot explica in cuvinte ceea ce simt pentru acest baiat. Nici in dans, nici in pictura, versuri, proza sau muzica, asa cum nici celebrul zambet al Mona Lisei nu poate fi explicat. Am fost si am vazut-o cu ochii mei. Incearca sa intelegi paralela pe care o fac eu intre sentimentul pe care il traiesc si zambetul femeii.
Ma chinui, doar incercand, sa ma gandesc cum as putea explica ce simt pt acest baiat, daramite sa mai si scriu.
Nu "bat cu pumnul in masa" ca asta e iubire, dar sentimentul acesta il simt infinit si aproape imposibil.
Incearca, te rog, sa intelegi cuvintele pe care le scriu si daca poti, sa le si simti. Ele vin din suflet si nu din minte. In viata m-am lovit de multe lucruri, incepand cu divortul parintilor, o femeie noua in casa tatalui meu, iubiti care imi faceau toate poftele doar ca sa ma tranteasca in patul lor, intr-un final, ei alegandu-se cu nimic, un suflet venit in urma cu 5 ani de care a trebuit sa am grija, desi nu era prioritatea mea, moartea unora din cei mai dragi prieteni, multe lucruri care o tanara normala, de varsta mea, nu le-a trait.
Am invatat ca viata este grea si nu intotdeauna roz, am invatat sa fac diferenta intre toate felurile de sentimente, de la bucurie, la fericire, la dragoste, ura, tristete, depresie, melancolie, liniste etc. Dar niciun sentiment nu se compara cu ce simt eu pt acest baiat. Daca intelegi asta poate vei intelege si ingrijorarea mea si motivul pentru care am cerut ajutorul.

De la: dyakarina, la data 2011-08-05 04:25:21Buna tuturor celor care ati decis sa cititi acest subiect.
Incep prin a va spune ca am 18 ani si sunt intr-o relatie cu un baiat de aproape 3 ani de zile. Intre noi a intervenit monotonia si comoditatea si amandoi recunoastem asta intr-o discutie "face-to-face".
In momentul de fata ma aflu in Italia, unde imi petrec vacanta. Aici am cunoscut un alt baiat, in urma cu 2 saptamani. Initial, credeam ca intre mine si el se va lega doar o prietenie care se va rupe o data ce ne-am fi intors in tara, fiind si el din Romania.
Situatia drastica este urmatoarea: ne-am indragostit unul de celalalt. Eu mai mult ca sigur, despre el nu pot fi tocmai sigura daca a fost sincer, desi privirea lui si atentia pe care mi-o acorda imi dadea de inteles ca tine la mine.
Am avut parte de momente de vis, in care ma simteam cea mai fericita fata de pe fata Pamantului. Imi spunea vorbe dulci si frumoase de fiecare data cand se uita la mine. Am avut parte de momente aproape rupte din filme. Mi-a marturisit unele lucruri pe care nu le-a zis nimanui. Mi-a zis ca vom pastra legatura mai mult ca sigur. Acum, el s-a intors in tara, eu ramanand aici pt inca o luna.
Pot spune ca am trait cu el clipe, si am pt el sentimente, pe care NU le-am avut niciodata cu baiatul cu care sunt impreuna de aproape 3 ani.
As vrea sfatul vostru cu privire la urmatoarele: Credeti ca ceea ce a fost intre mine si acest baiat a fost doar ceva trecator? Si daca aceste sentimente nu sunt tocmai trecatoare, credeti ca o relatie la 900 km distanta va dura pt cel putin un an de zile, pana voi termina liceul si voi incepe facultatea in orasul lui natal? (decizie luata cu mult timp inainte de a-l cunoaste).
Vreau sa stiu cum ar trebui sa reactionez in aceasta situatie. Excludeti relatia de aproape 3 ani, caci lucrurile se agraveaza pe zi ce trece, iar singura rezolvare este despartirea, rezolvare care oricum va fi luata de comun acord (sper...).
Va rog! Daca aveti o parere cu privire la acest subiect, scrieti-o. Multumesc!