Voi cum ati proceda?

De la: kudika_pudika, la data 2011-09-26 13:26:12

De la: PRALEA_, la data 2011-09-26 10:14:17buna la toata lumea.
am citit tot si toate parerile...
concluzia cea mai clara e ca trebuie pus punct si luat de la capat...singura sau in alt cuplu...dar ...pentru ca este si un dar...s-a gandit cineva ca si acel barbat s-ar putea sa aiba dreptate ?
avand in vedere varsta...ma gandesc ca el chiar poate a rezistat in acea casatorie...langa acea sotie datorita faptului ca pe timpul comunismului te desparteai mai greu.
atunci avei de suportat mai multe inconveniente...iar acum dupa ce si-a aranjat copii (deci si-a facut datoria fata de ei ) a hotarat sa-si vada de viata lui in liniste linga cineva care il intelege si il respecta.
spun asta deoarece cunosc multe cazuri in care s-au intamplat asemenea lucruri...dar care dupa asa zisa revolutie si-au pus regula in viata si cu tot discernamantul au pasit pe un drum nou in viata.
da cunosc caz in care a stat linga o sotie ...si 3 copii....cum s-a putut desparti a plecat si a luat alta cu 4 copii doar pentru a avea linistea de care avea nevoie si intelegerea dupa care tanjea atat.
asa ca nu e chiar atat de usor de judecat viata unui cuplu...deocamdata judecati doar dupa susele ei...dar oare care e parerea lui ?
"nebanuite sunt caile domnului..."
sa aveti o zi frumoasa si o minte luminata.

Si din 1990 pana in 2011 ce l-a mai tinut sa nu divorteze?? In speta, ce l-a tinut din 2001 pana in 2011???

Sorry, inselatul este inselat. El si-a mintit si sotia si familia si amanta. Nu-i tine partea doar pentru ca este barbat. Daca nu era fericit in relatie, in primul rand trebuia sa ceara ce-l face fericit si apoi sa plece de tot, daca nu primea asta. NU sa insele si timp de 10 ani si dupa ce a iesit viata lui dubla iveala, nici atunci n-a fost in stare sa faca o alegere. Un astfel de om, fie barbat fie femeie, are doar dispret din partea mea. Lipsa totala de coloana vertebrala.

De la: kudika_pudika, la data 2011-09-26 14:48:29Am inteles. Incerci doar sa explici comportamentul lui.

De la: kudika421339, la data 2011-09-26 15:31:21[quote name='PRALEA_' date='2011-09-26 14:31:57'
"la prima intrebare...presupun....copii.inca nu erau la casele lor...
la a doua intrebare...presupun...razbunarea,nu stiu...sa-i faca si el ei ce-i facea ea lui candva...
astfel a ajuns sa insele pentru a-si aranja plecarea...dar cum oare femeia nu a simtit ca este inselata decat atunci cand a vrut el ? timp de atata amar de vreme ...ea cum de nu a vazut ce era atat de evident ?
inseamna ca nu o mai interesa si era sigura ca nimic nu o mai poate deranja.il trata cu dispret si nu o interesa de el.isi traia viata ...
a nu se intelege cumva din ce scriu ca ii tin partea cuiva sau ca am ceva cu cineva...nu ...departe de mine gandul.
am spus si repet cunosc multe cazuri de acest fel...si care au facut valva in randul vecinilor cand au aflat ca se despart deoarece in societate erau cunoscuti ca o familie model.
dupa ce si-au vazut copii la casele lor a izbucnit scandalul care mocnea de ani si ani...
ca nu se despart si se freaca unul pe celalalt...dovedeste ca nu au coloana vertebrala cum ai zis....sau ca le place sa se intepe si sa se incurce...sa-si faca zilele amare...ca altceva ce sa mai faca la varsta asta.
la fel ca procesomanii"



Nu pot fi de acord cu tine decat partial!Cred mai degraba,ca aceasta familie este una traditionala,in care doamna noastra ,probabil foarte credincioasa,a preferat sa stea ancorata in pozitia femeii oropsite ,dar cu speranta in ajutorul si dreptatea Divinitatii,decat sa se desparta,a ales aceasta forma de martiriu mai mult decat dorinta de a se elibera de un trecut intunecat!PENTRU EA,NOTIUNEA DE FAMILIE ESTE SFANTA,INDURA ORICE PENTRU A O MENTINE LA ACELASI STANDARD IN FATA LUMII,A BISERICII,A EI INSASI!FARA FAMILIE ESTE CA FARA COLOANA VERTEBRALA!Se complace in aceasta situatie, sperand ca intr-o zi sa i se faca dreptate,dar nu cea facuta de catre oameni!Toate durerile ei se topesc in fata acredintei personale!

De la: PRALEA_, la data 2011-09-26 15:43:22[
"da se vede feminista din tine.cum sa fie una traditionala si sotul umbla creanga iar mneaei la biserica ?
el cu....si ea cu "cele sfinte"...
daca ar fi asa cum zici cum de nu a "simtit" atata amar de vreme a e dusa cu presul ?
maaaa daca era atat de "sfanta"...simtea din primul moment ca ceva e in neregula. hai sa fim seriosi...

De la: kudika024851, la data 2011-09-30 12:37:16Cateva precizari as dori sa le fac.
Casnicia mea a fost una normala. Nemaifiind tineri, avand peste 45 de ani, nici o clipa nu m-am gandit ca el, care nu este subtirel, 120 -130 ...de kg, plus cateva probleme de sanatate, ar putea sa duca o asemenea relatie de 10 ani. Am aflat singura, nu mi-a spus nimeni, punand cap la cap comportamentul lui, neglijenta lucrurilor, a telefoanelor. Sunt o femeie deschisa la minte, nu de moda veche, conservatoare sau supercredincioasa cum am fost catalogata de unii. Am trait si m-am bucurat de moda anilor '70-'80 in muzica, moda, lectura. Am avut rucsac in spate pana la 30-40 de ani... am calatorit cu familia, cu copiii, am cautat sa imbin comoditatea sotului meu, pretentile baietilor mei cu optimismul si dorinta de a avea o viata de familie linistita si solida. Am crezut ca ne-am maturizat reciproc, in acelasi timp, aici m-am inselat. Divortul eu am vrut sa-l bag, NU el, si am avut aceasta tentativa 2 ani de zile. Nu am vrut tribunale, acuzatii, martori... am vrut ceva civilizat, mai ales ca acum sunt si variante simple si rapide cand amandoi sunt de acord. NU s-a putut, a tot scaldat-o ca nu vrea divort, ca el se va intoarce.... Deci am trecut si prin faza aceasta ca orice femeie care vrea un pas decisiv, cand ceva nu mai merge. Acum, nu mai doresc sa fac eu acest lucru, daca doreste n-are decat sa bage el . El a plecat de-acasa acum 2 ani la femeia aceea, dupa ce am aflat eu ce se intimpla, nu se mai putea sta sub acelasi acoperis (apartam meu si al lui), ne faceam viata un calvar. Chiar si aici, am stabilit ca e mai bine asa, sa plece sa-si rezolve problemele. Din experienta de viata, deduc, ca am primit poate doar atat cat am oferit in relatia asta barbat-femeie, am pus pe primul plan copiii, pe el si apoi pe NOI (eu si el) iar acum, cand am zis ca raminem noi 2, a fost cam tarziu.Cred ca el nu s-a maturizat, nu avem aceeasi varsta psihologica.

De la: kudika024851, la data 2011-09-30 12:37:16Cateva precizari as dori sa le fac.
Casnicia mea a fost una normala. Nemaifiind tineri, avand peste 45 de ani, nici o clipa nu m-am gandit ca el, care nu este subtirel, 120 -130 ...de kg, plus cateva probleme de sanatate, ar putea sa duca o asemenea relatie de 10 ani. Am aflat singura, nu mi-a spus nimeni, punand cap la cap comportamentul lui, neglijenta lucrurilor, a telefoanelor. Sunt o femeie deschisa la minte, nu de moda veche, conservatoare sau supercredincioasa cum am fost catalogata de unii. Am trait si m-am bucurat de moda anilor '70-'80 in muzica, moda, lectura. Am avut rucsac in spate pana la 30-40 de ani... am calatorit cu familia, cu copiii, am cautat sa imbin comoditatea sotului meu, pretentile baietilor mei cu optimismul si dorinta de a avea o viata de familie linistita si solida. Am crezut ca ne-am maturizat reciproc, in acelasi timp, aici m-am inselat. Divortul eu am vrut sa-l bag, NU el, si am avut aceasta tentativa 2 ani de zile. Nu am vrut tribunale, acuzatii, martori... am vrut ceva civilizat, mai ales ca acum sunt si variante simple si rapide cand amandoi sunt de acord. NU s-a putut, a tot scaldat-o ca nu vrea divort, ca el se va intoarce.... Deci am trecut si prin faza aceasta ca orice femeie care vrea un pas decisiv, cand ceva nu mai merge. Acum, nu mai doresc sa fac eu acest lucru, daca doreste n-are decat sa bage el . El a plecat de-acasa acum 2 ani la femeia aceea, dupa ce am aflat eu ce se intimpla, nu se mai putea sta sub acelasi acoperis (apartam meu si al lui), ne faceam viata un calvar. Chiar si aici, am stabilit ca e mai bine asa, sa plece sa-si rezolve problemele. Din experienta de viata, deduc, ca am primit poate doar atat cat am oferit in relatia asta barbat-femeie, am pus pe primul plan copiii, pe el si apoi pe NOI (eu si el) iar acum, cand am zis ca raminem noi 2, a fost cam tarziu.Cred ca el nu s-a maturizat, nu avem aceeasi varsta psihologica.

De la: kudika024851, la data 2011-09-30 12:37:16Cateva precizari as dori sa le fac.
Casnicia mea a fost una normala. Nemaifiind tineri, avand peste 45 de ani, nici o clipa nu m-am gandit ca el, care nu este subtirel, 120 -130 ...de kg, plus cateva probleme de sanatate, ar putea sa duca o asemenea relatie de 10 ani. Am aflat singura, nu mi-a spus nimeni, punand cap la cap comportamentul lui, neglijenta lucrurilor, a telefoanelor. Sunt o femeie deschisa la minte, nu de moda veche, conservatoare sau supercredincioasa cum am fost catalogata de unii. Am trait si m-am bucurat de moda anilor '70-'80 in muzica, moda, lectura. Am avut rucsac in spate pana la 30-40 de ani... am calatorit cu familia, cu copiii, am cautat sa imbin comoditatea sotului meu, pretentile baietilor mei cu optimismul si dorinta de a avea o viata de familie linistita si solida. Am crezut ca ne-am maturizat reciproc, in acelasi timp, aici m-am inselat. Divortul eu am vrut sa-l bag, NU el, si am avut aceasta tentativa 2 ani de zile. Nu am vrut tribunale, acuzatii, martori... am vrut ceva civilizat, mai ales ca acum sunt si variante simple si rapide cand amandoi sunt de acord. NU s-a putut, a tot scaldat-o ca nu vrea divort, ca el se va intoarce.... Deci am trecut si prin faza aceasta ca orice femeie care vrea un pas decisiv, cand ceva nu mai merge. Acum, nu mai doresc sa fac eu acest lucru, daca doreste n-are decat sa bage el . El a plecat de-acasa acum 2 ani la femeia aceea, dupa ce am aflat eu ce se intimpla, nu se mai putea sta sub acelasi acoperis (apartam meu si al lui), ne faceam viata un calvar. Chiar si aici, am stabilit ca e mai bine asa, sa plece sa-si rezolve problemele. Din experienta de viata, deduc, ca am primit poate doar atat cat am oferit in relatia asta barbat-femeie, am pus pe primul plan copiii, pe el si apoi pe NOI (eu si el) iar acum, cand am zis ca raminem noi 2, a fost cam tarziu.Cred ca el nu s-a maturizat, nu avem aceeasi varsta psihologica.

De la: kudika024851, la data 2011-10-04 18:45:23Va multumesc pentru mesajele voastre, e clar, ca majoritatea sunt pentru a termina aceasta relatikoe defectuoasa, gaunoasa si a o lua de la capat.
Este alegerea cea mai corecta, demna in aceasta situatie in ceea ce ma priveste pe mine. Am stiut de prima data cand m-am lovit de acest zid al infidelitatii.
Voi face acest lucru fara sa divortez legal. Nu ar trebui sa fiu judecata. Am motivele mele, nu copiii, banii. Nu. Ci faptul ca, daca aceasta relatie extraconjugala a durat de ani de zile asa, de ce n-ar dura si de-acum inainte, tot asa. A fost alegerea lui.
Atata timp cat el a ales sa plece la amanta, nu-l intereseaza divortul si e ok, eu de ce n-as fi?
Un singur lucru ramane in discutie si anume puterea mea de a trece firesc, normal, cu nesimtire ca si el, peste tot ce se intampla.
Vine, pleaca, aduce vesti de la copii, face cate o cumparatura, ne intreaba de sanatate.
Oare voi reusi?

De la: kudika024851, la data 2011-10-04 18:45:23Va multumesc pentru mesajele voastre, e clar, ca majoritatea sunt pentru a termina aceasta relatie defectuoasa, gaunoasa si a o lua de la capat.
Este alegerea cea mai corecta, demna in aceasta situatie in ceea ce ma priveste pe mine. Am stiut de prima data cand m-am lovit de acest zid al infidelitatii.
Voi face acest lucru fara sa divortez legal. Nu ar trebui sa fiu judecata. Am motivele mele, nu copiii, banii. Nu. Ci faptul ca, daca aceasta relatie extraconjugala a durat de ani de zile asa, de ce n-ar dura si de-acum inainte, tot asa. A fost alegerea lui.
Atata timp cat el a ales sa plece la amanta, nu-l intereseaza divortul si e ok, eu de ce n-as fi?
Un singur lucru ramane in discutie si anume puterea mea de a trece firesc, normal, cu nesimtire ca si el, peste tot ce se intampla.
Vine, pleaca, aduce vesti de la copii, face cate o cumparatura, ne intreaba de sanatate.
Oare voi reusi?