Citate de dragoste superbe de Sorin Cerin

De la: Mararom, la data 2011-12-12 10:13:19Sa lasam istoria sa decida cat de mare sau de triumfator este Sorin Cerin. Deocamdata vad ca este unul dintre cei mai admirati filozofi si scriitori pe plan mondial.Vezi Amazon, librariile Barnes&Noble,etc.

De la: Mararom, la data 2011-12-12 10:13:19Sa lasam istoria sa decida cat de mare sau de triumfator este Sorin Cerin. Deocamdata vad ca este unul dintre cei mai admirati filozofi si scriitori pe plan mondial.Vezi Amazon, librariile Barnes&Noble,etc.

De la: Mararom, la data 2011-12-12 09:39:23Domnule Pralea,

Parca am mai auzit undeva acest limbaj de lemn luat de la culturnicii vechi comunisti, inca de pe vremea raposatului, in gusele unor Crohmalniceanu, etc. Nu am fost niciodata adepta semanatorismului contemporan de mucava unde "trebuie" sa primeze doar incultura, lipsa de substanta si lipsa de o viziune autentica.Cand dati de o literatura incarcata cu substanta ce reflecta autenticul surmontand diverse stari sau trairi, incepeti sa va blocati. Parca e prea mult, prea bun. Ne trebuie ceva mediocru, mediocritate care ar trebui exacerbata intr-atat incat sa ajunga perfectiune. Nu vad deloc o incarcare tematica sau filozofica, etc, prea mare pe metru patrat la Sorin Cerin. Vad doar profunzime si talent. Fiecare citat in parte este deosebit. Sa nu mai punem la socoteala ca toate acestea se incadreaza intr/o lucrare de mari dimensiuni unde primesc noi si noi conotatii. Cea de adineaori facea analogia poetilor filozofi prea greu de descifrat iar tu pe cea a simplismului in straie autentice de semanatorism cu valente (probabil) poporaniste intr-o asemenea masura incat sa izbeasca in ochi doar mirosul daca acesta exista, sau bazul sau auzul dar niciodata toate simturile artistice in acelasi timp. De aceea il apreciez atat de mult pe Sorin Cerin, fiindca la el se intalnesc toate astea intr-un singur loc.

De la: PRALEA_, la data 2011-12-12 11:54:47

De la: Mararom, la data 2011-12-12 09:39:23Domnule Pralea,

Parca am mai auzit undeva acest limbaj de lemn luat de la culturnicii vechi comunisti, inca de pe vremea raposatului, in gusele unor Crohmalniceanu, etc. Nu am fost niciodata adepta semanatorismului contemporan de mucava unde "trebuie" sa primeze doar incultura, lipsa de substanta si lipsa de o viziune autentica.Cand dati de o literatura incarcata cu substanta ce reflecta autenticul surmontand diverse stari sau trairi, incepeti sa va blocati. Parca e prea mult, prea bun. Ne trebuie ceva mediocru, mediocritate care ar trebui exacerbata intr-atat incat sa ajunga perfectiune. Nu vad deloc o incarcare tematica sau filozofica, etc, prea mare pe metru patrat la Sorin Cerin. Vad doar profunzime si talent. Fiecare citat in parte este deosebit. Sa nu mai punem la socoteala ca toate acestea se incadreaza intr/o lucrare de mari dimensiuni unde primesc noi si noi conotatii. Cea de adineaori facea analogia poetilor filozofi prea greu de descifrat iar tu pe cea a simplismului in straie autentice de semanatorism cu valente (probabil) poporaniste intr-o asemenea masura incat sa izbeasca in ochi doar mirosul daca acesta exista, sau bazul sau auzul dar niciodata toate simturile artistice in acelasi timp. De aceea il apreciez atat de mult pe Sorin Cerin, fiindca la el se intalnesc toate astea intr-un singur loc.

HA..?!?! Sa-mi trag...palme .Deci amestecul asta de concepte si idei de propozitii si fraze alambicate pentru ametirea" bibilicilor"...spuse alandala si fara noima , care luate separat au fiecare o semnificatie si un sens cat de cat dar in context general nu sunt decat enumerari desarte de cuvinte sentimentale reprezinta noua filozofie a dragostei si iubirii in universul umanitatii ? Am sa "iau sama doamna"...si nu te voi mai contrazice. Nu putem avea toti aceleasi gusturi sau placeri...

De la: Mararom, la data 2011-12-07 08:56:31 Ne iubim fiindcã visul Destinului tãu este în mine.
Ai cei mai frumoºi ochi din lume fiind ochii Clipei mele ºi cred în ei. Te-am regãsit abia în amurgul sentimental al vieþii doar ca sã te întreb câte priviri s-au pierdut naufragiind în tine, câte ºoapte ai spart în sufletul tãu, câte speranþe ai ars pe jarul dorinþelor dãruite deºertãciunii trupeºti, câte ºi mai câte….. dar am uitat sã te întreb de ce? Doar fiindcã nu ne-am întâlnit la Timpul de la colþul strãzii Destinului atunci când ar fi trebuit?
Doar muritorii cautã nemurirea, fiindcã nemuritorii nu ºtiu ce este aceasta.
Ce suntem noi în afarã de un vis nebun al unui înger complexat de Sine, pierdut undeva în Ierarhia Numerologiei?
Ce pot sã-þi spun decât cã totul e bine aºa cum trebuie sã fie, ochii plâng sau râd în adâncurile infinitului uitat din noi, oamenii se nasc ºi mor la ruleta sorþii plãtitã cu jetoane de Destin, cerul e bântuit când de seninul fericirii când de norii suferinþei, toate sunt bune ºi rele doar clipele trec fãrã a netrece vreodatã.
Deodatã a început sã fulgere cu gânduri uitate sau risipite, albe, negre la început, multicolore pe urmã. S-a stârnit o furtunã sentimentalã cum nu mi-a mai fost dat sã vãd vreodatã. ªi ploua cu suflete trecute peste cimitirul gândurilor mele cu nume de Deºertãciunea Învierii, unde un loc de veci e mai ieftin decât unul de o clipã fiindcã, viaþa e mai micã decât o clipã de Univers, prin care trecem.
ªi eram fericiþi fiindcã cerul era mai nins ca niciodatã cu petalele privirilor noastre care au fost luate de acelaºi vânt sentimental ºi duse spre nicãieri. De aceea m-am hotãrât sã te caut. I-am spus ºi vântului care a început sã râdã ironic de parcã ar fi fost ceva atât de absurd. Râdea în timp ce ducea praful clipelor cazute de pe Destin în tãriile unde se þes noi amintiri uitate de toþi. ªi atunci am vrut sã ºtiu de ce duce acolo amintirile pierdute ºi neºtiute de nimeni cã doar nu e cerul biblioteca amintirilor?

Abia acum aº vrea sã cuprind infinitul, sã-l întreb ce a cãutat la întâlnirea sa cu Dumnezeu? Doar fiindcã vroia sã cunoascã Sfârºitul unui Început sau poate cã se simþea la fel de singur ca ºi Dumnezeu fãrã de noi?
Oare am greºit atât de mult cu toþii prin pãcatul originar de început al lumii când am vrut sã ºtim neºtiutul, sã înþelegem neînþelesul, pentru a încerca sã învãþãm sã murim când pentru moarte nu ai nevoie de nici o învãþãturã, cum probabil nu avem nevoie nici pentru viaþã?
Sã fim optimiºti, iubirea mea cea mare, fiindcã avem de partea noastrã clipa ºi nu Destinul, fiindcã avem eternitatea acestei clipe ºi nu timpul, fiindcã ne avem pe noi, acum ºi aici, ºi nicãieri în urma clipei, fiindcã va ninge cu timp, ºi aceastã urmã va fi îngropatã de stele cãzãtoare, devenind o amintire a unei lumi trecute.
Sã înþeleg cã iarna va aduce doar puþin frig în necuvintele noastre care sunt spuse mult mai apãsat decât orice vorbe? Nu cred fiindcã e anotimpul gerurilor extreme, când totul e îngheþat inclusiv privirile noastre. ªi atunci ne vom despãrþi la fel de accidental cum ne-am întâlnit sau lacrimile noastre ingheþate se vor sparge pe asfaltul negru al gândurilor despre o iubire trecãtoare care se credea eternã în adâncurile sufletelor noastre?
Te gândesc ºi ºtiu cã nu ai tolera o iarnã a singurãtãþii niciodatã, dar mai ºtiu cã anotimpurile nu pot fi alungate din existenþa noastrã efemerã de acum. Cu cât e mai efemerã existenþa, cu atât o dorim mai eternã ºi mai înflãcãratã de paºii triºti sau plini de sine ai unei iubiri care cu cât este mai profundã cu atât devine mai dureroasã. E ºi asta o deºertãciune.
Îmi este frig de mine însumi de sentimentele mele atunci când mã gândesc la sensul acestora, la faptul cã sunt asemeni unor frunze a cãror soartã este inevitabila ºi ruginia toamnã, unde ne vom pierde încetul cu încetul de noi înºine pentru a intra în iarna singurãtãþii inimilor noastre.
Lumea în sine este trecãtoare ºi astfel îi înþeleg pe mulþi care încearcã sã uite de aceastã lume trecând ca niºte strãini prin ea, asemeni nouã care am fi putut trece la fel prin gara iubirii noastre unde ne-am intâlnit accidental.
Sunt alãturi de tine în acest mister care e filozofia iubirii pe care as vrea sã o înþeleg privind adânc în ochii tãi ºi sã aflu dacã iubind vei înþelege mai mult despre tine decât dacã ai fi ceea ce eºti azi ca suflet, un strãin, un simplu trecãtor în aceastã existenþã care va deveni un vis uitat odata cu moartea sau poate un vis reamintit dar tot un vis. Te þin de mânã ºi nu vreau sã mã trezesc din acest vis care este actuala mea viaþã realã tocmai fiindcã vreau sã fiu etern alãturi de tine.
De ce suferim din dragoste? Nu ar fi mai bine sã uitãm de aceastã durere care e una dintre cele mai acute ale acestui cer, peste care se aºtern norii cuvintelor câteodatã? Sunt momente în care vreau sã-þi scriu dar nu pot, în care vreu sa alerg dar îmi simt clipele de plumb, în care vreau sã sparg cupa plinã de venin scrisã în Destinul trecut de dinaintea noastrã a acestei lumi dar nu pot fiindcã fac parte din el la fel ca ºi tine iubirea mea ºi de aceea va trebui sã bem durerea iubirii pânã la capãt împlinindu-ne astfel soarta ca un dat al creaþiei petrecute mai demult decât însuþi timpul.
Priveºte apusul cuvintelor care strigã sau vor sã tacã ºi ascultã-mi ºoaptele necuvintelor mele ce vor sã-þi spunã cât de mult te iubesc chiar ºi atunci când pe buze e frig ºi peste tot e numai durere sau înstrãinare ºi asta nu fiindcã lumea ar fi strãinã de oameni, ci exact invers, oamenii se vor strãini de lume fiindcã dacã ar iubi-o ºi ar înþelege-o ar realiza cã ar trebui sã fie ceea ce nu sunt, adicã, puþin mai mult oameni, puþinã mai multã iubire ºi profunzime. Oare cere aceastã lume prea mult pentru a fi înþeleasã?
Sunt momente în care simt cum cerul se prãbuºeºte peste Destinul meu, ascuns în buzunarul propriilor mele sentimente pentru a-l feri de oricine ar încerca sã-l fure, tocmai pentru a þi-l putea dãrui þie, iubirea mea cea mare. Dacã s-ar prãbuºi cerul oare aº mai putea sã þi-l dãruiesc atâta timp cât Destinul rãmâne scris doar sub un cer al întâlnirii noastre accidentale? Oare am mai fi noi dacã am elimina acest accident al iubirii?
Sunt bolnav de iubire, sunt bolnav de clipele Destinului tãu ce se aflã în inima mea care împarte cele douã eternitãþi ale noastre în timpi ºi spaþii ale dorinþelor ºi sentimentelor noastre nesfârºite.
Tu eºti catedrala de care am nevoie, iubirea mea, pentru mântuirea propriei mele existenþe.
Simt cã cu cât te iubesc mai mult pe tine îl iubesc ºi pe Dumnezeu în aceeaºi mãsurã fiindcã încep cu adevãrat sã-L simt, sã-L regãsesc pierdut adânc în sufletul tãu, dragostea mea. Abia atunci realizez cã Dumnezeu nu se aflã acolo doar pentru a-mi spune cã are chip frumos ºi nici pentru a-mi demonstra existenþa Sa ci fiindcã noi suntem un accident de a ne afla în faþa Lui ºi de a-I înþelege mãreþia eternitãþii sale în noi.
Vom fi uniþi prin sfinþenia iubirii în ºi prin Dumnezeul nostru etern. ªi atunci, oricât de mult am realiza deºertãciunea acestei lumi, ºi am ºti cã vom fi mereu acea stea care va arde continuu pentru a apãrea ca imagine pe o boltã a unei lumi dupã ce va fi murit demult, vom înþelege cã toate acestea ºi încã multe altele nu au nici o importanþã fiindcã între noi, în noi ºi peste noi e Dumnezeul acela tãcut care nu are nevoie nici de imagini sau alte cuvinte ci doar de iubirea noastrã nesfârºitã.
ªi vom fi etern împliniþi ºi hrãniþi de Dumnezeul iubirii noastre ºtiind cã ne mistuim pentru acest Dumnezeu care va rãmâne etern peste timpi sau spaþii, peste orice deºertãciune, ºtiind cã doar El, acest Dumnezeu suntem: Noi! Acesta este sensul iubirii noastre al sufletelor pereche.
Oriunde am fi, oricât de departe unul de altul acest Dumnezeu al iubirii noastre va fi etern cu noi, fiind Parisul viselor noastre, alãturi de care ne vom plimba împreunã pe bulevardele pline de roua sentimentelor noastre prelinsã pe iarba clipelor care se va usca ºi ea la rândul ei fiindcã orice ai face iarna nu poate fi opritã.
ªi ne vom trezi într-o lume unde vom fi iar o stea, pe urmã vom arde doar fiindcã va urma sã ne stingem iarãºi pentru a ne putea gasi ca douã suflete pereche care sã viseze la un Paris prin care sã se plimbe, sã se iubeascã, sã se doreascã, sã fie bolnavi unul de altul, sã sufere dar sã ºi tremure de fericire, de fiorul divin pe care þi-l dã dragostea acea arzãtoare prinsã de vâlvãtaia mistuitoare a pasiunii.
Cât de puþini suntem cei care în viaþa am trãit cu adevãrat o mare iubire, cât de puþini ne-am nãscut astfel aici în aceastã lume ºi cât de mulþi îºi trãiesc viaþa morþi de ei înºiºi, cu sufletele neumblate de paºii nici unei mari iubiri. De ce? Sã-L întreb pe Dumnezeu sau pe Destinul care e imaginea acestuia? De ce? Sã întreb vântul, cuvântul sau oceanul din apa cãruia am ajuns sã visãm aceastã lume? Rãspunsul constã în noi ºi numai în noi, în iubire.
ªi ce a mai rãmas din strãlucirea noastrã de atunci? Din destinul nostru intergalactic de stea? O amintire pe bolta unei lumi, iar aici douã suflete care se cautã etern pentru a se mistui, pentru a arde în neputinþa acestei deºertãciuni, la fel ca ºi atunci când eram o stea.
Oare aº putea vreodatã, iubire, sã nu cred în lumina privirii tale, acolo departe de tine, de amândoi unde ne întâlnim atât de adesea? Abia acolo simþim cã în aceastã lume e mai greu sã fii fericit fiindcã fiecare clipã de fericire este o mare deºertãciune, poate mai mare decât acea de tristeþe. Acolo ºtim câtã nevoie avem unul de celãlalt pentru a înfrunta aceastã lume deºartã unde am ajuns aduºi pe aripile Luminii Divine din cine ºtie ce ungher al inimii acestui Univers unde am strãlucit odatã ºi odatã ca fiind o singurã stea, unde am fost împliniþi neºtiind cã întreaga noastrã strãlucire ºi împlinire de atunci este la fel de trecãtoare precum e acum aceastã lume.
Am crezut întotdeauna în lumina divinã a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieþii dar sã nu uitãm cã tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult.
Totul este o mare amintire, fiindcã doar Dumnezeu este Unicul real, iar atunci când iubim ne amintim mai mult ca oricând de Dumnezeu fiind mai aproape de acesta.
Atunci când privesc în strãfundurile fiinþei tale, iubindu-te atât de mult, îl privesc ºi îl simt pe Dumnezeu, amintindu-mi de una dintre imaginile sale atât de dragi mie: chipul tãu!
Am crezut întotdeauna în lumina divinã a sufletelor pereche cum cred în destinul privirilor pierdute pe drumurile încâlcite ale vieþii dar sã nu uitãm cã tot lumina este aceea care ne aduce imaginea vie a unor stele moarte demult.
Poate fi ceva mai important decât iubirea? Doar aceasta poate înfrunta praful deºertãciunii.
Prin Dumnezeu ºi numai prin Dumnezeu noi cunoaºtem amintindu-ne propria noastrã imagine despre noi ºi lume, imagine care a fost ºi va rãmâne etern dincolo de deºertãciunea acestei þãrâne care respirã prin noi, cei pierduþi în negura infinitãþii lumilor cu nume de vis. De aceea adevãratul Dumnezeu apare doar atunci când iubeºti profund, când simþi cã nu poþi muri dar nici trãi fãrã clipele sufletului tãu drag, pe care le vrei, dar cu toate cã eºti atât de însetat vei refuza apa vieþii în schimbul lor, fiindcã trezirea cãtre marea amintire care e Dumnezeu se face doar prin moarte.
Dar tu, îngerul meu drag, tu unde eºti? În mine, în tine, sau în noi? Oare eu unde sunt? Suntem simþire ºi destin, suntem repere fundamentale unul faþã de altul, de aceea vom fi mereu despãrþiþi de blestemul simetriei acestui vis cu nume de lume. ªtiu cã atunci când te strig în vâltoarea clipelor ai sã-mi dai întâlnire doar la cascada deznãdejdii, fiindcã doar acolo am putea fi alãturi, doar în zbuciumul ei ar mai putea înþelege calitatea aceasta a noastrã de a fi repere fundamentale unul faþã de celãlalt, de a fi astfel suflete pereche.
De ce atunci când mã gândesc la sufletul meu pereche îl simt pe Dumnezeu altfel, mai bun dar ºi mai exigent, mai cald dar ºi mai rãzbunãtor, mai trist dar gata oricând de cel mai debordant optimism dar ºi exuberanþã izvorâtã din adâncul etern al privirilor noastre pierdute în negura necuvintelor acestui vis cu nume de lume?
Nu pot sã înþeleg de ce Dumnezeu trebuie scris doar cu literã mare. Oare nu ar fi mult mai mare Dumnezeu dacã ºi-ar dori sã fie scris ºi cu literã micã? Dacã nu l-ar interesa cu ce literã e scris? Dumnezeu nu poate fi modest? Modestia e o virtute doar pentru om? La fel ºi în iubire, oare nu ar fi aceasta mult mai intensã dacã nu ar fi doar strigatã, ci ºi ºoptitã sau simþitã în tãcerea necuvântului?
Totul este deºertãciune în afarã de iubire. Rãzboaiele, structuralizãrile sociale bolnave, mizeriile acestei lumi se datoreazã înstrãinãrii oamenilor de sinele lor care este Iubire ºi atât.
Noi nu suntem nimic altceva decât iubire ºi în urma noastrã nu rãmâne nimic altceva decât tot iubirea pe care am lãsat-o acestei lumi ºi atât. Restul se ºterge cu buretele deºertãciunii pe tabla uitãrii. Asta suntem noi! Iar cei care nu au trãit o Mare Iubire înseamnã cã nici nu s-au nãscut vreodatã pe acest tãrâm.
Nu poþi sã strigi în iubire fiindcã este unicul loc unde nu au ce cãuta cuvintele decât sensurile lor care ºi aºa devin absurde. Nu poþi sã minþi în iubire fiindcã nicio simþire a ta nu poate fi minþitã, altfel nu ai exista tu, ci minciuna vieþii tale. Nu poþi triºa în iubire fiindcã nu sunt niciodatã douã cãi pe care sã le poþi alege, ci doar una singurã care este ºi va rãmâne calea vieþii tale. De aceea în iubire nu poþi fi decât tu ºi singurãtatea din tine în afara sufletului tãu pereche.
În iubire nu trebuie niciodatã sã te îndoieºti fiindcã nu poþi iubi cu jumãtãþi de mãsurã. Nu! Niciodatã, Marea Mea Dragoste, niciodatã în iubire nu poate fi ºi o zonã gri decât acele pãtrate de alb ºi negru aflate pe tabla de ºah a acestei Iluzii a Vieþii, pe care o împãrþim împreunã, prin Destin, pânã când moartea ne va uni prin eternitatea sa.
Te iubesc atât de mult, dragul meu suflet pereche, încât nu pot exprima în cuvinte. Într-o mare iubire cuvintele nu-ºi au rostul, precum îºi pierde consistenþa orice atingere sau privire, fiindcã toate acestea sunt ºi vor rãmâne numai în strãfundurile sufletelor noastre.
Sã ºtii cã ºi sfinþenia face parte din iubire, iar tu eºti o sfântã a Destinului meu, o religie a vieþii mele. Un crez al fiinþei uitate din mine, strãinul care mã îndrept spre nicãieri, ºtiind cã acolo unde va fi mã voi împlini prin moarte, aºteptându-te…
Nu credeam sã vii acum, la vârsta ºi ceasul acestei Iluzii a Vieþii, dar îþi spun printre gratiile acesteea cât de mult Te Iubesc ºi sã nu te îndoieºti niciodatã de mine.
Sã fie disperarea ºi deznãdejdea o fãrâmã dintr-o realitate transcendentalã la care noi nu avem acces, fericire ºi împlinire, iar fericirea ºi bucuria noastrã sã fie tristeþe ºi deznãdejde? Sã fie bogãþia în acea realitate transcendentalã cea mai nenorocitã sãrãcie, iar sãrãcia cea mai mare bogãþie? Odatã ce noi trãim doar Iluzia Vieþii, nu vom cunoaºte niciodatã adevãrata realitate.

De la: kiss_my_ass, la data 2011-12-07 11:57:27"Ai cei mai frumoºi ochi din lume fiind ochii Clipei mele ºi cred în ei. Te-am regãsit abia în amurgul sentimental al vieþii doar ca sã te întreb câte priviri s-au pierdut naufragiind în tine, câte ºoapte ai spart în sufletul tãu, câte speranþe ai ars pe jarul dorinþelor dãruite deºertãciunii trupeºti, câte ºi mai câte….. dar am uitat sã te întreb de ce? Doar fiindcã nu ne-am întâlnit la Timpul de la colþul strãzii Destinului atunci când ar fi trebuit?"

mda....ce de baliverne!

De la: kudika421339, la data 2011-12-12 10:17:43

De la: GODZILA, la data 2011-12-12 09:50:14eu am scris versurile astea...

Asa se explica si schimbarea pozei din avatar,nu?

De la: Mararom, la data 2011-12-12 12:45:45Domnule Pralea vad ca intervii cu tot fierul de ineptii si-ti versi fierea pe aici incercand sa lovesti in tot ce e pur si profund - ma refer la citatele din Sorin Cerin- incercand si de alte dati sa-ti dai cu mucii in farfurie la fel de aprig si de maret. Spun acestea fiindca ti-am vazut si alte postari de-a lungul timpului unde recomandai diferite produse cultrale. Probabil esti un PR scapatat de editura sau poater un moftangiu natang de forumuri unde poti sa-ti dai cu parerea sub palaria anonimatului. Ca filolog la catedra unei universitati de stat din Capitala, pot sa afirm ca stiu ce este o critica literara, dar mai ales cred ca am notiunea intrinseca a valorii.Faptul ca ne faci bibilici care nu am sti ce este literatura, ca iubim ceva ce reflecta perfectiunea in iubire este absolut o impertinenta axata pe prostie si amatorism vulgar.Cat despre celalt postac guru_ion care scalambaie iarasi niste versuri ce nu-i apartin scriitorului Sorin Cerin ce sa mai spun? Faptul ca-l denumeste laconic si insipid "sorin ceara" incercand sa ne abureasca cu infuzia sa de ironie lugubra, nu dovedeste decat ca este de compatimit!Da! Imi plac citatele de dragoste de Sorin Cerin fiindca nu trebuie sa devenim atat de "realisti" incat sa vedem in fata ochilor doar dragostea bruta, mercantila si banala. Nu aceste teme au emancipat arta poetica si literatura in general ci absolutul in iubire, in frumusete si puritate. Simt mila fata de voi, iar asa ca din intamplare sa stiti ca femeile nu sunt niste bibilici ce ar trebui sa iubeasca doar amorul carnal fiindca pe cel ideatic vad ca nu-l intelegeti.

De la: Mararom, la data 2011-12-12 17:52:43Domnule Pralea su cum te numesti de fapt cu adevarat!
Parerea mea este ca esti o persoana care sufera din cauza succeselor celorlalti. Nu vreau sa te fac un ratat fiindca as lauda prea mult aceasta categorie de oameni ! Ceea ce cred ca esti dovedesti singur!
Referitor la Sorin Cerin pot sa-ti spun ca este unicul scriitor roamn acceptat deocamdata pe plan mondial la adevarata lui valoare. Stiu ca si in Romania sunt edituri, doar ca acestea sunte sclavele unor indivizi fara scrupule care incearca in mod politicianist sa va spele creierele cum ca uni dintre autorii publicati de ei ar fi mult mai superiori altora. Nimic mai fals!Parerea mea este sa lasam impostura si falsitatea la o parte si sa incepem cu adevarat sa vedem care sunt scriitorii romani cu adevarat importanti pentru contemporaneitate, Acum doi ani, agentia de rating privind Nobel, l-a dat pe Sorin Cerin intre primele locuri. Unde au fost atunci Adevarul si celelalte ziare? Este o mare impostura!

De la: kudika_pudika, la data 2011-12-12 17:58:43Stiu ca o sa ma trezesc jignita si injurata, dar pe cat de romantice sunt citatele, pe atat folosesc un limbaj fortat si plin de metafore. Pur si simplu nu sunt pe placul meu si nu as dori sa citesc o intreaga carte cu un asemenea limbaj.
Dar asta-s doar eu.

De la: Mararom, la data 2011-12-12 17:52:43Domnule Pralea su cum te numesti de fapt cu adevarat!
Parerea mea este ca esti o persoana care sufera din cauza succeselor celorlalti. Nu vreau sa te fac un ratat fiindca as lauda prea mult aceasta categorie de oameni ! Ceea ce cred ca esti dovedesti singur!
Referitor la Sorin Cerin pot sa-ti spun ca este unicul scriitor roamn acceptat deocamdata pe plan mondial la adevarata lui valoare. Stiu ca si in Romania sunt edituri, doar ca acestea sunte sclavele unor indivizi fara scrupule care incearca in mod politicianist sa va spele creierele cum ca uni dintre autorii publicati de ei ar fi mult mai superiori altora. Nimic mai fals!Parerea mea este sa lasam impostura si falsitatea la o parte si sa incepem cu adevarat sa vedem care sunt scriitorii romani cu adevarat importanti pentru contemporaneitate, Acum doi ani, agentia de rating privind Nobel, l-a dat pe Sorin Cerin intre primele locuri. Unde au fost atunci Adevarul si celelalte ziare? Este o mare impostura!

De la: PRALEA_, la data 2011-12-12 18:05:54

De la: Mararom, la data 2011-12-12 17:52:43Domnule Pralea su cum te numesti de fapt cu adevarat!
Parerea mea este ca esti o persoana care sufera din cauza succeselor celorlalti. Nu vreau sa te fac un ratat fiindca as lauda prea mult aceasta categorie de oameni ! Ceea ce cred ca esti dovedesti singur!
Referitor la Sorin Cerin pot sa-ti spun ca este unicul scriitor roamn acceptat deocamdata pe plan mondial la adevarata lui valoare. Stiu ca si in Romania sunt edituri, doar ca acestea sunte sclavele unor indivizi fara scrupule care incearca in mod politicianist sa va spele creierele cum ca uni dintre autorii publicati de ei ar fi mult mai superiori altora. Nimic mai fals!Parerea mea este sa lasam impostura si falsitatea la o parte si sa incepem cu adevarat sa vedem care sunt scriitorii romani cu adevarat importanti pentru contemporaneitate, Acum doi ani, agentia de rating privind Nobel, l-a dat pe Sorin Cerin intre primele locuri. Unde au fost atunci Adevarul si celelalte ziare? Este o mare impostura!

Doamna...nu am de a face cu aceste chestii.Cat iti trebuie ca sa intelegi ?Stiam si de acea nominalizare ...si chiar am fost surprins de asta.Nu pot accepta doar de dragul ca e de origine romana ...Nu-mi intra la suflet asa cum imi intra de exemplu Eminescu , Blaga,Paunescu,Minulescu ,Heine si altii.
Nu ma intereseaza editurile dumneavoastra...E parerea mea. Dar nu accept pentru aceasta sa fiu jignit de cineva indiferent de cine ar fi el /ea. Esti o fusta pe un scaun...si vrei sa promovezi ceva dar nu stii cum.
Mai invata .Si nu umbla cu amenintari desarte...Asta e ultimul post in care iti acord atentie...Am crezut ca intelegi ceva din ce am postat mai sus....dar vad ca nu am de la cine cere.

De la: thadoogback, la data 2011-12-12 18:01:24domnule pralea zi si tu praleooooo

De la: PRALEA_, la data 2011-12-12 18:09:20

De la: thadoogback, la data 2011-12-12 18:01:24domnule pralea zi si tu praleooooo

SAL...DOG... Ce inseamna pralea in Romanes ?

De la: ally_ally00, la data 2011-12-12 18:08:53

De la: PRALEA_, la data 2011-12-12 18:05:54

De la: Mararom, la data 2011-12-12 17:52:43Domnule Pralea su cum te numesti de fapt cu adevarat!
Parerea mea este ca esti o persoana care sufera din cauza succeselor celorlalti. Nu vreau sa te fac un ratat fiindca as lauda prea mult aceasta categorie de oameni ! Ceea ce cred ca esti dovedesti singur!
Referitor la Sorin Cerin pot sa-ti spun ca este unicul scriitor roamn acceptat deocamdata pe plan mondial la adevarata lui valoare. Stiu ca si in Romania sunt edituri, doar ca acestea sunte sclavele unor indivizi fara scrupule care incearca in mod politicianist sa va spele creierele cum ca uni dintre autorii publicati de ei ar fi mult mai superiori altora. Nimic mai fals!Parerea mea este sa lasam impostura si falsitatea la o parte si sa incepem cu adevarat sa vedem care sunt scriitorii romani cu adevarat importanti pentru contemporaneitate, Acum doi ani, agentia de rating privind Nobel, l-a dat pe Sorin Cerin intre primele locuri. Unde au fost atunci Adevarul si celelalte ziare? Este o mare impostura!

Doamna...nu am de a face cu aceste chestii.Cat iti trebuie ca sa intelegi ?Stiam si de acea nominalizare ...si chiar am fost surprins de asta.Nu pot accepta doar de dragul ca e de origine romana ...Nu-mi intra la suflet asa cum imi intra de exemplu Eminescu , Blaga,Paunescu,Minulescu ,Heine si altii.
Nu ma intereseaza editurile dumneavoastra...E parerea mea. Dar nu accept pentru aceasta sa fiu jignit de cineva indiferent de cine ar fi el /ea. Esti o fusta pe un scaun...si vrei sa promovezi ceva dar nu stii cum.
Mai invata .Si nu umbla cu amenintari desarte...Asta e ultimul post in care iti acord atentie...Am crezut ca intelegi ceva din ce am postat mai sus....dar vad ca nu am de la cine cere.

Seara buna tuturor! desi voi fi catalogata ca fiind partinitoare voi spune ceea ce am de spus: in Romania orice neica nimeni este "tare' in vanzari. Insa adevarul este ca in aceste domeniu mai avem mult de studiat. O seara buna!

De la: Mararom, la data 2011-12-12 18:37:31Pentru PRALEA sunt doar o "fusta pe un scaun", iar realizarile mele universitare s-ar datora "pilelor"! Chiar nu-ti este rusine postacule PRALEA ce-mi spui ca nu mai apari pe aici?Chiar poti ataca scriitori ce candideaza la Premiul Nobel si sunt vazutei de marile case de licitatii ca posibili castigatori? Unde este rusinea domnule Pralea? Ai face orice impotriva neamului romanesc? Este adevarat ca doar scriitorii clasici pot dovedi in fata ta ca sunt scriitori n u si Sorin Cerin! Sa-ti fie rusine impostor netrebnic al unor interese ascunse de partid sau de gasca.
Care sunt de fapt categoriile de "acceptare" in caruta scriitorilor? Chiar nu doresc din partea unui asemenea individ concesii de a deveni scriitor Sorin Cerin!

De la: Mararom, la data 2011-12-12 18:52:10Da tu esti derbedeu care te legi de femei rome?

De la: guru_ion, la data 2011-12-12 07:59:41

De la: Mararom, la data 2011-12-12 07:55:46Uitasem sa mai precizez despre Sorin Cerin ca nu este doar scriitor ci si filozof. Autorul Coaxialismului si al altor carti de filozofie cum ar fi Starea de conceptiune in fenomenologia coaxiologica, etc. Cum la filozofie nu ma pricep i-am citit o parte din poezii. Absolut superbe la fel ca si citatele. Profunde si romantice.

mie mi se par pline de baliverne. cum spuneam , prea putina dragoste si multa din maculatura mintii.

De la: Mararom, la data 2011-12-12 18:55:50Acum ai demonstrat ca inteligenta ta consta numai in asterisucuri!! Bravo tie!