Iubire sau dependenta ?!

De la: kudika_6458, la data 2012-06-09 10:35:49Buna fetelor,va scriu pe acest forum in speranta ca voi primi niste sfaturi.Am o relatie de 2 ani cu un tip cu 5 mai mare ca mine,eu fac 23 luna asta.Situatia sta in felul urmator : nu stiu dac il iubesc sau este dependenta...eu zic ca il iubesc mult...dar....in acesti 2 ani de zile mi-am pierdut toate prietenele pentru ca lui nu ia placut de nici una dintre ele..m-am mutat dintr-un oras frumos si mare , intr-un sat pentru el, nu locuim impreuna, vrea sa facem pasul asta, insa eu nu vreau...am un job care nu imi place ,tot pentru el, adica sa fiu aici la sat sa nu stau departe de el...eu consider ca am facut multe sacrificii pentru el, dar parca nu simt asta si din partea lui..problema este ca nu sunt fericita, nu stiu de ce...va spun sincer, multe persoane ar dori sa aiba ce am eu..as putea spune ca am tot ce is doreste un om de la viata...am masina,casa frumoasa,un prieten care ma iubeste, care are un job cu un salar ''extraterestru'' pt Romania, parinti buni...multi spun ca nu duc lipsa de nimic..dar nu sunt fericita...am stat in oras 7 ani de zile,imi place aglomeratia,oamenii,aici la sat totul e diferit,e sec, nu imi place deloc, m-am plafonat total...nu am mai fost intr-un club de 1 an jumate pentru ca lui nu ii place, si am varsta asta ca as mai merge si eu...nu are incredere in mine, si nu are nici un motiv sa nu aiba incredere in mine...e putin orgolios,se supar repede daca mai fac glume ''proaste'' cu el, se mai supara pe familia mea si are obiceiul sa spuna tot verde in fata si ma cam doare , ca familia ramane tot familie...va spun, nu dau vina pe el, dar am incercat sa imi impun eu mie, ca e ok aici cu el...ca avem casa frumoasa,ca rezist eu si la lucru ca trebuie sa imi placa la sat..pur si simplu ma oblig eu pe mine sa imi placa niste lucruri dar nu am reusit sa fac sa imi placa aceste lucruri...el de aici nu vrea sa plece pt nimic in lume..tin sa mentionez ca pt fosta lui prietena a lasat un job din austria super platit ca numai putea de dorul ei..si pt mine e dureroasa rau treaba asta...acum tot ma gandesc sa plec in germania au pair, sa lucrez acolo 1 an si dupaia sa imi caut un alt job mai bine platit, dar parca ma gandesc, cum sa il parasesc?! il iubesc mult , nu vreau sa il fac sa sufere, dar traiesc intr-o monotonie de am ajuns depresiva..am ajuns in stadiul in care imi este frica sa ma despart de el, ca poate nu mai gasesc pe nimeni...stiu ca suna stupid dar asta simt...as vrea enorm sa plec in germania, dar as vrea sa vina cu mine, nu mai rezist sa stau aici, chiar daca am facut tot posibiul sa imi placa,nu imi place...mama mea mi-a spus sa fac ce imi spune inima..dar NU STIU ce imi spune inima...:((..cum sa aflu ce imi spune inima ??...sper ca ati inteles ceva din tot ce scriu aici si va rog sa imi fiti prietene in acest moment, ca nu am pe nimeni in fara de voi cu care sa vorbesc ...va pup :*

De la: kudika_6458, la data 2012-06-09 12:16:31Multumesc pt sfaturi..pai in primul rand tot ce am spus a fost din inima...prietenele nu mi le-a acceptat pentru ca nu ii se pare normal ca intr-o relatie sa mai am prietene, sa mai ies cu o prietena la o cafea, asta este singurul motiv..iar egosit si orgolios , este, nu e doar parerea mea..asta chiar si mama lui mi-a spus..si mi-a demonstrat prin diverse fapte....am discutat de foarte multe ori cu el acest subiect, insa singura lui concluzie este sa na despartim, nu sa ajungem la un numitor comun cum as vrea eu..tot timpul imi reproseaza ca eu nu vreau familie, ca eu nu vreau sa fie bine pt noi,etc..si tot eu sunt aia care am sacrificat pt noi multe , si culmea eu sunt aia care nu vrea sa fie bine pt noi...si atunci ma sacrific eu pt relatie, nicidecum el...nu spun ca nu ma iubeste, dar nici nu are face ceva pt mine iesit din comun, cum ar fi sa isi schimbe stiul de viata de exemplu, sau sa ne mutam impreuna la oras...mie ciuda pe faptul ca il iubesc sincer,si ca nu am puterea sa ma despart de el si sa fac ceea ce imi doresc..imi este frica de acest pas foarte tare :( nu stiu daca e corect sa vorbesc asta pe un forum, nu cred ca e corect pt relatie sa fac asta, dar chiar nu am la cine sa apelez ...si ma simt presata de timp..si ca trebuie sa iau odata pt totdeauna o decizie..

De la: kudika_6458, la data 2012-06-09 10:35:49Buna fetelor,va scriu pe acest forum in speranta ca voi primi niste sfaturi.Am o relatie de 2 ani cu un tip cu 5 mai mare ca mine,eu fac 23 luna asta.Situatia sta in felul urmator : nu stiu dac il iubesc sau este dependenta...eu zic ca il iubesc mult...dar....in acesti 2 ani de zile mi-am pierdut toate prietenele pentru ca lui nu ia placut de nici una dintre ele..m-am mutat dintr-un oras frumos si mare , intr-un sat pentru el, nu locuim impreuna, vrea sa facem pasul asta, insa eu nu vreau...am un job care nu imi place ,tot pentru el, adica sa fiu aici la sat sa nu stau departe de el...eu consider ca am facut multe sacrificii pentru el, dar parca nu simt asta si din partea lui..problema este ca nu sunt fericita, nu stiu de ce...va spun sincer, multe persoane ar dori sa aiba ce am eu..as putea spune ca am tot ce is doreste un om de la viata...am masina,casa frumoasa,un prieten care ma iubeste, care are un job cu un salar ''extraterestru'' pt Romania, parinti buni...multi spun ca nu duc lipsa de nimic..dar nu sunt fericita...am stat in oras 7 ani de zile,imi place aglomeratia,oamenii,aici la sat totul e diferit,e sec, nu imi place deloc, m-am plafonat total...nu am mai fost intr-un club de 1 an jumate pentru ca lui nu ii place, si am varsta asta ca as mai merge si eu...nu are incredere in mine, si nu are nici un motiv sa nu aiba incredere in mine...e putin orgolios,se supar repede daca mai fac glume ''proaste'' cu el, se mai supara pe familia mea si are obiceiul sa spuna tot verde in fata si ma cam doare , ca familia ramane tot familie...va spun, nu dau vina pe el, dar am incercat sa imi impun eu mie, ca e ok aici cu el...ca avem casa frumoasa,ca rezist eu si la lucru ca trebuie sa imi placa la sat..pur si simplu ma oblig eu pe mine sa imi placa niste lucruri dar nu am reusit sa fac sa imi placa aceste lucruri...el de aici nu vrea sa plece pt nimic in lume..tin sa mentionez ca pt fosta lui prietena a lasat un job din austria super platit ca numai putea de dorul ei..si pt mine e dureroasa rau treaba asta...acum tot ma gandesc sa plec in germania au pair, sa lucrez acolo 1 an si dupaia sa imi caut un alt job mai bine platit, dar parca ma gandesc, cum sa il parasesc?! il iubesc mult , nu vreau sa il fac sa sufere, dar traiesc intr-o monotonie de am ajuns depresiva..am ajuns in stadiul in care imi este frica sa ma despart de el, ca poate nu mai gasesc pe nimeni...stiu ca suna stupid dar asta simt...as vrea enorm sa plec in germania, dar as vrea sa vina cu mine, nu mai rezist sa stau aici, chiar daca am facut tot posibiul sa imi placa,nu imi place...mama mea mi-a spus sa fac ce imi spune inima..dar NU STIU ce imi spune inima...:((..cum sa aflu ce imi spune inima ??...sper ca ati inteles ceva din tot ce scriu aici si va rog sa imi fiti prietene in acest moment, ca nu am pe nimeni in fara de voi cu care sa vorbesc ...va pup :*

De la: kudika_6458, la data 2012-06-09 10:35:49Buna fetelor,va scriu pe acest forum in speranta ca voi primi niste sfaturi.Am o relatie de 2 ani cu un tip cu 5 mai mare ca mine,eu fac 23 luna asta.Situatia sta in felul urmator : nu stiu dac il iubesc sau este dependenta...eu zic ca il iubesc mult...dar....in acesti 2 ani de zile mi-am pierdut toate prietenele pentru ca lui nu ia placut de nici una dintre ele..m-am mutat dintr-un oras frumos si mare , intr-un sat pentru el, nu locuim impreuna, vrea sa facem pasul asta, insa eu nu vreau...am un job care nu imi place ,tot pentru el, adica sa fiu aici la sat sa nu stau departe de el...eu consider ca am facut multe sacrificii pentru el, dar parca nu simt asta si din partea lui..problema este ca nu sunt fericita, nu stiu de ce...va spun sincer, multe persoane ar dori sa aiba ce am eu..as putea spune ca am tot ce is doreste un om de la viata...am masina,casa frumoasa,un prieten care ma iubeste, care are un job cu un salar ''extraterestru'' pt Romania, parinti buni...multi spun ca nu duc lipsa de nimic..dar nu sunt fericita...am stat in oras 7 ani de zile,imi place aglomeratia,oamenii,aici la sat totul e diferit,e sec, nu imi place deloc, m-am plafonat total...nu am mai fost intr-un club de 1 an jumate pentru ca lui nu ii place, si am varsta asta ca as mai merge si eu...nu are incredere in mine, si nu are nici un motiv sa nu aiba incredere in mine...e putin orgolios,se supar repede daca mai fac glume ''proaste'' cu el, se mai supara pe familia mea si are obiceiul sa spuna tot verde in fata si ma cam doare , ca familia ramane tot familie...va spun, nu dau vina pe el, dar am incercat sa imi impun eu mie, ca e ok aici cu el...ca avem casa frumoasa,ca rezist eu si la lucru ca trebuie sa imi placa la sat..pur si simplu ma oblig eu pe mine sa imi placa niste lucruri dar nu am reusit sa fac sa imi placa aceste lucruri...el de aici nu vrea sa plece pt nimic in lume..tin sa mentionez ca pt fosta lui prietena a lasat un job din austria super platit ca numai putea de dorul ei..si pt mine e dureroasa rau treaba asta...acum tot ma gandesc sa plec in germania au pair, sa lucrez acolo 1 an si dupaia sa imi caut un alt job mai bine platit, dar parca ma gandesc, cum sa il parasesc?! il iubesc mult , nu vreau sa il fac sa sufere, dar traiesc intr-o monotonie de am ajuns depresiva..am ajuns in stadiul in care imi este frica sa ma despart de el, ca poate nu mai gasesc pe nimeni...stiu ca suna stupid dar asta simt...as vrea enorm sa plec in germania, dar as vrea sa vina cu mine, nu mai rezist sa stau aici, chiar daca am facut tot posibiul sa imi placa,nu imi place...mama mea mi-a spus sa fac ce imi spune inima..dar NU STIU ce imi spune inima...:((..cum sa aflu ce imi spune inima ??...sper ca ati inteles ceva din tot ce scriu aici si va rog sa imi fiti prietene in acest moment, ca nu am pe nimeni in fara de voi cu care sa vorbesc ...va pup :*

De la: kudika_6458, la data 2012-06-09 14:17:43Nu stiu cum sa iti spun ca ma iubeste..simt ca ma iubeste...nu stiu ce sa zic..uneori ma gandesc si la faptul ca tine mult de mine ca ma vede serioasa si stie ca poate sa isi intemeieze o familie cu mine,o siguranta poate vede in mine, mai ales ca el face 28 de ani si vrea foarte mult sa se casatoreasca..si poate nu mai are rabdare sa caute alta, sa o cunoasca,se se obisnuiasca cu alta,si poate de aia tine atat de mult de mine sa nu plec ..si nu ma tine nimic legata de el,dar nu stiu, ma repet, imi este teama...imi este ciuda pe mine din multe motive, si ca stau aici pt el, si ca nu sunt in stare sa plec..am in suflet multe si nu stiu cum sa gasesc calea cea mai buna pt mine..adica,vreau sa plec in germania,sa stau acolo , dar vreau cu el, el nu vrea sa faca deloc pasul asta, dar deloc, nici macar nu imi spune''ma mai gandesc''..spune NU din start..sincer, ma enervez eu pe mine insami ca imi plang de mila de una singura la apropae 23 de aannni...si stiu ca nu e ok asta..stiu...

De la: kudika_6458, la data 2012-06-09 12:16:31Multumesc pt sfaturi..pai in primul rand tot ce am spus a fost din inima...prietenele nu mi le-a acceptat pentru ca nu ii se pare normal ca intr-o relatie sa mai am prietene, sa mai ies cu o prietena la o cafea, asta este singurul motiv..iar egosit si orgolios , este, nu e doar parerea mea..asta chiar si mama lui mi-a spus..si mi-a demonstrat prin diverse fapte....am discutat de foarte multe ori cu el acest subiect, insa singura lui concluzie este sa na despartim, nu sa ajungem la un numitor comun cum as vrea eu..tot timpul imi reproseaza ca eu nu vreau familie, ca eu nu vreau sa fie bine pt noi,etc..si tot eu sunt aia care am sacrificat pt noi multe , si culmea eu sunt aia care nu vrea sa fie bine pt noi...si atunci ma sacrific eu pt relatie, nicidecum el...nu spun ca nu ma iubeste, dar nici nu are face ceva pt mine iesit din comun, cum ar fi sa isi schimbe stiul de viata de exemplu, sau sa ne mutam impreuna la oras...mie ciuda pe faptul ca il iubesc sincer,si ca nu am puterea sa ma despart de el si sa fac ceea ce imi doresc..imi este frica de acest pas foarte tare :( nu stiu daca e corect sa vorbesc asta pe un forum, nu cred ca e corect pt relatie sa fac asta, dar chiar nu am la cine sa apelez ...si ma simt presata de timp..si ca trebuie sa iau odata pt totdeauna o decizie..