casnicie esuata dupa 22 ani

De la: luchianramona, la data 2013-10-11 11:02:34Doar n-o fi centrul universului !!

De la: kudika_15804, la data 2013-10-10 11:54:05

De la: Teo_sol, la data 2013-10-10 11:22:37Adica primim o palma si sa intoarcem si celalalt obraz si sa ne prefacem ca nu s-a intamplat nimic. Ma rog...
Si nu se cearta nimeni, deja opinia este formata vis-a-vis de acest procedeu si de persoana care-l practica. Se vede si dupa traficul scazut pe forum. Cu ani in urma abia reuseai sa postezi si sa tii pasul cu discutiile care se purtau, asa de mult se posta, se comenta, se distra, etc.

Draga mea,esti libera sa faci ceea ce doresti,doar incearca sa faci abstractie de persoana mea,nimic mai mult,considera ca esti un user in exercitiul functiunii,poti posta ce vrei,poti astepta replica ,nicio problema,dar nu ma implica in mizeria existenta de la un timp incoace pe acest forum!!!Si cunosc foarte bine atmosfera prezenta anii anteriori,dar nu mai este actuala,ce putem face in acest caz????Personal,nu ma intereseaza sa fac ceva anume in sensul reabilitarii situatiei in care se afla acest site,ar insemna sa imi ocup un interval de timp,deja supraaglomerat!!Sa o faca cei care sunt vulgari,jignesc la fiecare postare si care au o atitudine,total nepotrivita unui site de socializare!!!Nu este vorba de intoarcerea obrazului,chiar nu sunt dispusa sa fac asa ceva,ci doar de adaptarea la conditiile actuale,site-ul Kudika nu este nici pe departe centrul universului,pentru mine cel putin,nu este!!!!

De la: dandenianca, la data 2013-10-11 13:34:18draga mea prietena, lucrurile stau cam asa:se face o saptamana de cand ne-am gasit apartament cu chirie, eu si fetele, si ne-am mutat.pe scurt iti spun ca suntem toate, fara nici o exceptie, devastate. nu are rost sa ma eschivez si sa ma mint singura de niste lucruri care exista.am trecut printr-o emigrare in Canada, mi-am ingropat amandoi parintii pe care i-am ingrijit pina au inchis ochii, dar nu am trait atata durere ca acum.e trist, dar adevarat.nu ma pot trezi din socul primit si ma lupt sa raman in picioare, pentru fete, si pentru ca trebuie sa le cresc de acum inainte.am plecat din casa, dupa 22 de ani, cu hainele mele si ale fetelor.oricum nu eram in stare sa iau nimic altceva ce mi-ar fi putut aminti de fostul sot si nici nu voiam pt.ca in f.scurt timp o sa plec din tara.ma intorc in Canada cu fetele si o iau- din nou- de la capat.sper doar ca bunul Dumnezeu sa imi dea putere si sa ma tina sanatoasa sa pot lucra pt. a-mi creste fetele.cand am emigrat , avem 32 de ani-in 2002- acum am...43 , deci nu mai e asa usor.dar,cu credinta si ajutor de la Dumnezeu, stiu ca o sa reusesc,pt. ca ...nu am de ales.vreau doar ca fetele saq sufere cat mai putin,sa nu ramana traumatizate dupa acest soc. noaptea ma impart intre dormitorul celei mici si celei mari-care luna asta face 18 ani-amandoua fac cosmaruri noapte de noapte, tipa, se trezesc plangand si se intreaba unde au gresit.atat cat pot, le imbabrbatez si le spun ca nu este greseala lor.noi , adultii, suntem cruzi, si lovim uneori fara sa ne uitam ce ramane in urma noastra.pacat... sunt 2 fete adorabile.sunt sigura ca orice mama crede asta despre copii sai, deci nu ma poate condamna nimeni.