Postat pe: 27 Aprilie 2014, ora 09:36
Buna ....
Va rog sa va opriti un pic si asupra postarii mele,am nevoie de sfaturi,sprijin moral,ca nu stiu sa depasesc situatia.Anul trecut tatal meu a inceput sa aiba niste dureri bucale,l am dus la medic,in iulie 2013 i s a facut biopsie,iar rexultatul a fost negatv,ca nu are cancer,insa starea lui nu se imbunatatea deloc,l am dus la Cluj la ORL,acolo mi au spus ca e o ciuperca si i au dat ceva tratament,insa nu l a ajutat deloc,saracul il durea si nu putea sa manance,medicii mi au spus ca o fi ceva intern....si asa am inceput investigatii la interne,lapneumologie,la cardiologie,la dermatologie,nimic...organeleii erau bune..am incercat si lazalau la un iridiolog,tot fara rezulat,iar anul acesta l am dus la oncologie,iar acolomedicul mi a spus ca are tumora maligna in metastaza,fara nici o sansa,tata era slabit avea vreo 45 de kg de la 90kg...nu putea sa manance,se ineca si cu apa,ca tumoara era la limba,....in momentul in care l am intrebat pe medicul onclog din cluj ce sa i dau pt dureri,raspunsul lui a fost ca pot sa i dau orice vreau eu,dupa ce i a luat biopsie,m a lasat cu el acasa,asa slabit si infectat cum era....trebuia sa astept rezultaTUL biopsiei ca sail poata interna onclogia din Baia Mare...dupa 10 zile l am internat in spital,unde nu i s a administrat tratament cu chimioterapie deoarece era prea slabit si corpul nu suporta tratamentul agresiv,asa ca l au tinut in perfuzii doua saptamani,timp in care el saracul nu a mancat si nu a baut nimic,deoarece se inecat ,era tumora preamare si infectata,in tot acest timp de cand s a imbolnavit eu i am vazut tot chinul,toata agonia,toata foamea...si nu l amputut ajuta...iar dupa doua saptamani ,a murit pe 1 aprilie....Nu a trecut nici o luna de cand a murit,iar eu nu stiu ce sa fac,cum sa traiesc fara el,ma simt vinovata ca nu am reusit sa l ajut,in gandul meu banuiam ca are cancer insa parca nu am facut nimic pt asta.....desi l am dus unde am stiut eu,ca medicii prea mult nu m au indrumat...ma simt vinovata ca poate daca il duceam mai repede la oncologie,poate mai traia....ma doare sufletul,numai la el ma gandesc,viata mea nu mai are sens,sunt in ultimul an la facultate dar nu ma mai intereseaza nimic,il vreau pe tati inapoi,dar nu l pot scoate din pamant...Ce sa fac?....Cum sa accept ca TATI A MURIT?...ma simt vinovata ca traiesc,ca mananc...mami dupa moartea lui s a intors in italia...iar eu ma simt abandonata de tati,ma simt singura....Va rog sa mi dati un raspuns..a poate mi se vor mai usca larimile din suflet si de pe obraji...Multumesc.
Va rog sa va opriti un pic si asupra postarii mele,am nevoie de sfaturi,sprijin moral,ca nu stiu sa depasesc situatia.Anul trecut tatal meu a inceput sa aiba niste dureri bucale,l am dus la medic,in iulie 2013 i s a facut biopsie,iar rexultatul a fost negatv,ca nu are cancer,insa starea lui nu se imbunatatea deloc,l am dus la Cluj la ORL,acolo mi au spus ca e o ciuperca si i au dat ceva tratament,insa nu l a ajutat deloc,saracul il durea si nu putea sa manance,medicii mi au spus ca o fi ceva intern....si asa am inceput investigatii la interne,lapneumologie,la cardiologie,la dermatologie,nimic...organeleii erau bune..am incercat si lazalau la un iridiolog,tot fara rezulat,iar anul acesta l am dus la oncologie,iar acolomedicul mi a spus ca are tumora maligna in metastaza,fara nici o sansa,tata era slabit avea vreo 45 de kg de la 90kg...nu putea sa manance,se ineca si cu apa,ca tumoara era la limba,....in momentul in care l am intrebat pe medicul onclog din cluj ce sa i dau pt dureri,raspunsul lui a fost ca pot sa i dau orice vreau eu,dupa ce i a luat biopsie,m a lasat cu el acasa,asa slabit si infectat cum era....trebuia sa astept rezultaTUL biopsiei ca sail poata interna onclogia din Baia Mare...dupa 10 zile l am internat in spital,unde nu i s a administrat tratament cu chimioterapie deoarece era prea slabit si corpul nu suporta tratamentul agresiv,asa ca l au tinut in perfuzii doua saptamani,timp in care el saracul nu a mancat si nu a baut nimic,deoarece se inecat ,era tumora preamare si infectata,in tot acest timp de cand s a imbolnavit eu i am vazut tot chinul,toata agonia,toata foamea...si nu l amputut ajuta...iar dupa doua saptamani ,a murit pe 1 aprilie....Nu a trecut nici o luna de cand a murit,iar eu nu stiu ce sa fac,cum sa traiesc fara el,ma simt vinovata ca nu am reusit sa l ajut,in gandul meu banuiam ca are cancer insa parca nu am facut nimic pt asta.....desi l am dus unde am stiut eu,ca medicii prea mult nu m au indrumat...ma simt vinovata ca poate daca il duceam mai repede la oncologie,poate mai traia....ma doare sufletul,numai la el ma gandesc,viata mea nu mai are sens,sunt in ultimul an la facultate dar nu ma mai intereseaza nimic,il vreau pe tati inapoi,dar nu l pot scoate din pamant...Ce sa fac?....Cum sa accept ca TATI A MURIT?...ma simt vinovata ca traiesc,ca mananc...mami dupa moartea lui s a intors in italia...iar eu ma simt abandonata de tati,ma simt singura....Va rog sa mi dati un raspuns..a poate mi se vor mai usca larimile din suflet si de pe obraji...Multumesc.