M-am ingrasat 22 de kilograme in trei luni. Ajunsesem sa NU MA MAI SUPORT

Eram despartita de iubitul meu de aproximativ trei luni; era ceva normal la noi, despartirile si impacarile erau la ordinea zilei. Faceam asta de mai bine de cinci ani. Intr-o seara, m-a sunat si m-a invitat la cina. Bineinteles ca am acceptat. Cand am ajuns la restaurant, i-am dat un mesaj pentru a ii spune ca am ajuns si ca il astept afara. Cand l-am vazut, am inceput sa ii fac cu mana ca o nebuna. S-a uitat ciudat la mine. Mi-a luat un minut sa imi dau seama ca de fapt nu m-a recunoscut.

Mai tarziu, mi-a marturisit ca pareo-ul (material care se poarta peste costumul de baie) pe care il purtam ca pe o rochie (l-am cumparat cu el in urma cu un an, inainte de a merge in vacanta), a fost singurul care l-a ajutat sa isi dea seama ca eu eram de fapt.

Din pacate, el nu era singurul care a trebuit sa caste bine ochii cand ma vede pentru a isi da seama ca eu sunt. In cele trei luni de cand ne-am despartit, am inceput sa iau Prednison… si m-am ingrasat aproape 20 de kilograme.

S-a intamplat extrem de rapid. Aparent, peste noapte m-am trezit ca trec de la marimea 4 la marimea 12. Grasimea s-a adunat pe stomacul meu si in zona cefei, la obraji si sub barbie. Cand ma vedeau, oamenii ma intrebau daca am fost la stomatolog, atat de umflata era fata mea. Eram cu totul o alta persoana.

Pentru o fata hot de 20 de ani, New York-ul este un oras minunat in care sa locuiesti. Multi iti dau locul lor in metrou, iti ofera bauturi gratis la bar sau iti zambesc cand treci pe langa ei. Nu mi-am dat seama cati barbati se uitau la mine pana cand, dintr-o data, nu mai erau. Kilogramele erau de vina. Acum, ca sunt mai plinuta, strainii se lovesc de mine… este ca si cum nu m-ar vedea. Pe trotuar, oamenii incearca mereu sa treaca de mine. Nu conteaza cat de repede merg… nimeni nu vrea sa mearga mai lent decat o femeie grasa.

Inainte de a ma ingrasa, aratam destul de bine. Desi mama si fratele meu au avut probleme cu greutatea, eu am semanat cu tata – care arata foarte bine. Niciodata nu am avut vreo problema cu persoanele grase, insa ma mandream cu silueta mea. Cand am pus 20 de kilograme in plus, m-am simtit ca si cum as fi nevoita sa le explic oamenilor in mod constant: “Nu intelegi, de fapt sunt slaba.” Inca ma vedeam o femeie slaba si imi era greu sa le explic celor din jurul meu intreaga poveste pentru ca ei sa nu creada ca sunt lenesa sau iresponsabila.

Cand am ajuns la 22 de kilograme, mi-am dat seama cat de greu este sa fii gras – chiar si alte femei se simt indreptatite sa comenteze despre corpul tau. Oamenii comentau si inainte despre corpul meu, cand eram slaba, insa atunci era un compliment. Acum primesc tot felul de priviri si mustrari. Un barbat de la spalatorie mi-a spus ca nu arat bine si ca am nevoie de exercitii fizice. Ginecologul meu a tinut mortis sa precizeze despre vergeturile de pe coapsele mele si mi-a tinut o predica, in care mi-a spus cat de usor este sa slabesti cu dieta si exercitiu fizic.

Cresterea in greutate m-a ajutat sa inteleg mai bine modul in care personalitatea mea este perceputa. Dintr-o data am inceput sa imi fac griji ca sunt prea agresiva sau insensibila. Acum, ca sunt plinuta, simt ca trebuie sa arat altfel – inainte purtam haine mai frumoase, ma machiam tot timpul… si eram si mai rea. Ii sta bine unei fete slabe, care are parul rebel, un tricou larg, parca aruncat pe ea, si o pereche de skinny jeans.. dar cand vezi o fata grasuta imbracata asa, crezi ca este neglijenta.

Cresterea in greutate m-a facut sa am grija si ce mananc la munca. Daca un coleg isi serbeaza ziua de nastere si eu mananc o felie de tort, ma simt ca si cum toti m-ar privi, gandindu-se ca de-asta sunt grava. Nu vreau sa cineva sa ma vada ca o persoana lenesa sau lacoma. Simt presiunea de a prezenta un stil de viata sanatos pentru a demonstra ca si fetele grase sunt sanatoase.

Nu mi-am dat seama nciodata cati dintre prietenii mei au fost langa mine doar pentru ca aratam bine. Toata lumea se compara cu tine; daca eu spun “Ma simt grasa” si ei sunt si mai grasi, se simt de parca i-as insulta in mod direct. Iar asta ma innebuneste. Am avut certuri dificile cu multi despre asta. Unul mi-a spus “Da, nu ti-ai dat seama ce ai spus, dar tu ai fost o scandura pana acum si toti te uram.” Ma gandesc ca multi se bucura pentru ca m-am ingrasat si se asteapta ca acum sa ii inteleg pentru ca si ei sunt grasi.

Stiam ca ma voi ingrasa din cauza pastilelor pe care le luam, asa ca am simtit ca aceasta crestere in greutate a fost scapata de sub controlul meu. Am stiut ca a fost o alegere sanatoasa pentru mine sa trec pe medicamente. A fost mai frustrant dupa ce m-am oprit din a le lua pentru ca nu am putut scapa de kilogramele acumulate. Am angajat un antrenor personal, am mers la sala in fiecare zi si am inceput sa mananc alimente cat mai usoare, in special legume. Am pierdut, poate, 2 kilograme. Atunci am ajuns sa inteleg si eu oamenii care au probleme cu greutatea.

Cand m-am ingrasat, mi-a fost greu si sa cumpar haine pentru corpul meu. In cele mai multe magazine nu gasesti haine de dimensiuni mari – ei se opresc la marimi precum 8 sau 10, iar hainele din magazinele speciale pentru grasuti incep de la marimea 16.

Nici nu stiu cum sa ma imbrac pentru a arata decent. Sanii mei au crescut foarte mult si tot timpul par sa sara din sutien. La inceput nu stiam cat de mult o sa ma ingras, asa ca mi-am cumparat o gramada de pantaloni cu elastic in talie si rochii largi. Dupa un timp, mama mi-a spus ca trebuie sa caut haine in care sa ma simt confortabil, dar care sa ma si ajute sa arat mai bine.

Mi-a luat un an sa gasesc pe cineva care sa vrea sa aiba o prietena grasa.

sursa: NYmag.com

foto prima pagina: femeie trista, Shutterstock

---