India, o experienta vindecatoare pentru cei ancorati in material

Cum a fost la curs?

Pentru a urma acest curs trebuie sa ai mai intai certificarea pentru 200 ore, iar cursul facut aici este practic o aprofundare a cunostintelor dobandite si invatarea unor tehnici noi. Durata cursului a fost de o luna, timp in care am locuit in scoala, conditiile, dupa spusele coordonatorui fiind asemanatoare celor dintr-un ashram. Ne trezeam zilnic la 5:30 dimineata, incepeam cu practica de dimineata hatha yoga sau ashtanga, apoi urma ora de pranayama(tehnici de respiratie) si meditatie, micul dejun la ora 10, urmat de alte doua cursuri, pranzul la ora 13, de la ora 14-18 cursuri de anatomie, filosofie, yoga terapeutica, cina la ora 19, stingerea la ora 21:00. Alimentatia a fost vegetariana. Fumatul si bauturile alcolice erau interzise, acesta din urma intreg orasul Rishikesh. In afara cursurilor din timpul zilei, fiecare dintre noi avea obligatia sa isi faca curat in camera, sa isi spele vasele si sa curate sala de curs. In putinul timp ramas,aveam de citit, si de scris pentru examenul final. Asadar fiecare zi era incarcata, iar timpul a trecut foarte repede. Duminica, singura zi libera, profitam sa vad orasul si imprejurimile.

Pe langa studiu, practica, in timpul acestui curs am avut ocazia sa cunosc oameni deosebiti, din diferite colturi ale lumii, cu povesti de viata impresionante, si a fost o bucurie sa pot lega prietenii cu fiecare.

Care era imaginea ta despre India inainte de a ajunge acolo si cum este acum?

Mi-am creat propria poveste despre India, imi imaginam ca totul este foarte frumos - oameni spirituali, care practica yoga, profesori cu un zambet bland de la care voi invata tainele yoga, iar eu ma voi plimba pe acele strazi linistite cum pareau in imagini, ascultand mantrele rasunand din temple si sunetul raului si privind maretia muntilor.

Dupa ce m-am inscris la curs si mi-am platit biletul de avion, mi-am facut o lista cu locurile pe care voiam sa le vad si le-am cerut parerea celor care fusesera deja acolo. Fiecare avea o alta poveste despre India. Unii m-au avertizat referitor la conditiile precare de igiena precara , mi-au spus ce nu am voie sa fac si sa mananc pe acolo si ca nu este un loc prea sigur pentru o femeie care calatoreste singura. Desi in suflet mi-a incoltit un sambure de teama de necunoscut, cu cat ma apropiam de data plecarii entuziasmul si nerabdarea de a ajunge in locul mult visat erau mai mari.

Primul lucru pe care l-am invantat cand am coborat din avion in Dehadrun, un aeroport in apropierea orasului Rishikes, dupa o calatorie de aproape 24h, a fost relatitivitatea timpului. Soferul care trebuia sa ma astepte a intarziat 30 de minute. Mi-a spus, zambind, ca a avut o mica problema cu masina. Cum am iesit din aeroport, a inceput nebunia strazilor din India, masini ce veneau din toate partile, claxoane, depasiri pe serpentine, maimute ce mergeau printre masini. Imi doream sa ajung la scoala si abia asteptam sa ma odihnesc, imaginadu-mi ca este o oaza de liniste. Nici pe departe. Scoala era la fel de agitata precum micul orasel. Zgomotul a fost primul mic soc, au mai urmat cateva, insa in timp am inceput sa ma obisnuiesc, iar atentia mea s-a indreptat catre lucrurile, locurile si intamplarile frumoase de care aveam parte in fiecare zi. M-am bucurat sa aflu ca Rishikesh este unul din cele mai curate si linistite locuri din India.

A.G. Billig
7 Februarie 2017

Urmareste-o pe A.G. Billig

Andreea Billig este scriitoare, autoare a best-seller-ului "I Choose...