Sfarsitul suferintei este atat de aproape ca l-ai trecut cu vederea

Daca stai sa privesti putin in urma, iti vei da seama ca tot ceea ce inseamna gandire, este un amalgam de credinte, idei, pe care le-ai capatat de-a lungul vremii, prin fiecare intalnire pe care ai avut-o in aceasta viata cu alti oameni.

Acest ansamblu informational este dobandit. Cand te-ai nascut, erai gol de orice , erai incocent, erai pur si totusi erai in viata, si mai mult decat atat nu aveai probleme.

Si atunci de ce continuam sa ne agatam de aceste idei despre ceea ce credem ca suntem, despre ceea ce credem ca e viata?

Ai curajul sa renunti la ele, ai curajul sa le pui la indoiala, ai curajul sa treci dincolo de ele, si sa simti cu adevarat uniunea cu Dumnezeu, cu sursa, cu adevarata ta natura.

Doar uita-te, doar experimenteaza, ce se intampla, cand devii constient de gandurile tale si de credintele tale, cand le privesti pur si simplu in fata, cand iesi din tine si te contopesti cu Dumnezeu.

Pentru ca asta inseamna sfarsitul suferintei. Sa vezi cine esti cu adevarat, sa dai la o parte ceea ce nu esti, si sa ramai din nou in acea inocenta abundenta din toate punctele de vedere.

Cu cat vei face mai mult acest lucru, cu cat vei fi mai constient, cu atat si lucrurile din viata ta vor incepe sa se aseze, sa se armonizeze.

Niciodata nu cauta solutia in exterior, pentru ca totul pleaca de la sursa. Foloseste-ti gandirea pentru lucrurile practice ale vietii, iar cand vine vorba despre a lua o decizie, despre a merge intr-o directie, doar opreste-te si devino constient, reconecteaza-te cu sursa ta interioara si solutiile vor veni de la sine.

Pentru ca adevarata intelepciune nu inseamna sa te bazezi pe minte, pe ceea ce crezi ca stii, ci adevarata intelepciune este sa de deschizi posibilitatilor infinite, inteligentei infinite, sa te deschizi in fata divinitatii insesi.