Hai sa vorbim despre tine: Ce parere ai despre mine?

Ma fascineaza dialogul zilelor noastre. Oamenii vorbesc fara sa se auda, te intreaba fara sa fie interesati de raspuns, te sfatuiesc fara sa le ceri parerea, te ghideaza fara ca ei sa vada, te felicita ca sa le raspunzi la fel, se supara daca nu faci ca ei, iar in final te parasesc daca indraznesti mai mult decat ei isi doresc.

Asta e lumea ce ne inconjoara. Iar tu inca apleci urechea la vorbele lor intrebandu-te: “Ce zice lumea despre mine?” Inca iti alegi vorbele si gandurile dupa un model de success si astepti cuvinte de lauda, aplauze.
Asteapta!!

Ce s-ar fi intamplat cu mine daca as fi astept incurajarea, atentia, iubirea celor care m-au conceput?? Acum n-as fi fost cine sunt, acum n-as fi fost, cred. Lumea asta plina de specialisti spune ca nu poti trai fara iubire si gesturi de afectiune. Adevarat. Eu am avut noroc ca in primii ani de viata am fost iubita si imbratisata, altfel n-as fi rezistat in cursa asta numita viata. Si mai stiu ca la 4 ani jumatatea care m-a conceput s-a carat. Asa am ramas cu o jumatate zdobita, ranita si disperata. Cum am mers mai departe? Fara prea multa iubire, atentie, incurajari sau cuvinte de lauda. Educatia s-a facut cu lingura de lemn si cu furtunul de la masina de spalat pe spate. Corectiile m-au indrumat spre calea mea. Se pare ca suferinta scoate ce-i mai bun din noi.

M-a intrebat de curand o doamna, in urma unei discutii despre educatie, “Si ce, ti-a stricat bataia?” Nu stiu cum sa raspund la o intrebare atat de invaziva decat astfel: “Intorceti-va, va rog, sa vedem daca bataia doare, stimata doamna.” Da, nu cred ca educatia se face dupa modelul strabunicilor, care legau copiii obraznici in lanturi si ii loveau cu joarda. Nu cred ca ne nastem sa suferim; nu cred ca fericirea e formata din scurte fragmente. Cred ca fericirea TREBUIE sa persiste! E o alegere. Totul tine de alegeri in viata. Alegi bine, traiesti bine. Si daca ei n-au stiut ce sa-ti dea si cum sa te educe, inseamna ca numai tu poti alege ce-i mai bine pentru tine. Si daca ti-au dat toata iubirea, afectiunea si educatia din lume, tot n-au nici un drept sa-ti spuna ce usa sa deschizi in viata. De ce? Fiindca e viata ta!

Am aflat ca oamenii care ranesc au fost la randul lor raniti. E un cerc vicios. Dar acum poti sa alegi. Iesi din cerc. Scrie-ti soarta. Nu astepta!! Timpul nu vindeca ranile, doar le adanceste. Daca nu te vindeci singur, daca nu te impaci cu trecutul, daca nu te iubesti, daca nu actionezi, daca nu visezi, viata se va dovedi foarte grea pentru tine.

---