Experienta Beck’s, pe care evenimente preccum cel de vineri incearca sa o promoveze, este una traita de un colectiv de fani ai muzicii bune, este una centrata pe distractia si voia buna facilitate, nu descatusate, de berea germana. Recunosc – cum stateam tremurand pe peronul 14 al Garii de Nord, ma pregateam mental pentru o atmosfera mai haotica pe trenul Beck’sperience, cel care, intr-o ora, avea sa spuna “nu” conventionalului. Insa organizatorii si-au facut bine lectia si i-au descurajat pe fanii prea inraiti ai berii, au dat fanilor o partitura muzicala de exceptie, iar rezultatul mi-a intrecut asteptarile.
Pana la 22:00, ora plecarii, posesorii celor 300 de invitatii se urcasera deja in trenul brand-uit de Becks cu abtibilduri pe toate geamurile. Pe cand imi oblojeam degetele albastrite de frig intr-un calduros vagon-restaurant, am auzit vocea amfitrionului Ciprian Dinu (DJ la radioul meu preferat) si m-am linistit: tot ansamblul vizualo-auditiv pregatit de Beck’s parea o premeditare dulce, menita sa ma plaseze in elementul meu. Panelele aliniate de-a lungul vagoanelor, ecranele presarate in spate si in fata, toate imbracau vagoanele intr-o atmosfera eleganta, cu mult superioara imaginilor de cosmar cu care e familiarizat, din pacate, oricine face naveta cu CFR-ul. In timp ce musterii deja dadeau pe gat berile gratuite incluse in invitatie (primiseram 4 cupoane, a cate o bere fiecare), ni se anuntau prin difuzoare concertele si concursurile puse la cale pentru animarea celor 6 ore de drum la care ne angajaseram. Eu ma uitam in jur, cu ochi de cronicar: adunatura caleidoscopica de calatori facea parte din ineditul experientei, mai ales pentru ca organizatorii au stiut sa multumeasca asa o multime multicolora (ca varsta, look si manifestari) de petrecareti. E greu sa injghebi un mini-festival pentru consumatorii de bere, de vreme ce preferinta la bautura nu ne da de gol gusturile in materie de muzica. Daca Beck’s a promis un du-te-vino neconventional, era de la sine inteles ca muzica aferenta va vira spre alternativ, insa cheia succesului unei asemenea afaceri a constat in alegerea unor formatii digerabile – chiar si pentru iubitorii de pop, dance sau house, adica, intr-un cuvant, mainstream. DJ-ii (Gojira, Vika Jigulina si Haute Couture) au avut grija sa mixeze variatiuni dansabile, care au antrenat gleznele si-au incalzit vagoanele pana la sufocare – scopul era ca, pe parcursul orelor de bubuiala propagata de-a lungul si de-a latul trenului, fluxul melodic sa joace rol de punte intre house-eri si rock-eri... Nemaiauzit? Poate. Pe de alta parte, nimic nu leaga oamenii ca suflul mortii-n ceafa, iar topaiala pe ritmurile dracesti cam ameninta sa rastoarne Hi-Fi-ul feroviar...
Spune-ti parerea!