Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| Buna,Claudya10.Intrebarea ta mi se pare foarte potrivita.Sunt studenta in anul 2 la psihologie,si fac lucrurul acesta in primul rand pentru ca iubesc oamenii si vreau sa-i ajut si pentru ca de mica am observat ca am abilitati pentru aceasta profesie,si nu stiu daca ai auzit ca in psihologie se spune ca de mic un copil isi descopera pasiunile urmand ca la maturitate sa si le dezvolte.Deci mai am foarte putin si o sa am o diploma care sa-mi certifice statutul de "prietena" a celor care au nevoie de mine.Pentru ca relatia dintre un psiholog si cel care i se adreseaza,sa nu folosesc termenul de "pacient" trebuie sa fie in primul rand o relatie de prietenie.Relatia de prietenie te apropie foarte mult,pe cand cea de "pacient" te distanteaza.Handicapul este atunci cand il crezi pe cel care vine la tine ca la un prieten cu sufletul deschis,un pacient,pentru ca el nu sufera de o boala,ci doar are nevoie de un sfat sincer care sa-l ajute sa treaca peste momentul dificil.Atata timp cat in psihodiagnoza cel care are nevoie de tine vine si-si expune problema in primul rand,si tu ca psiholog trebuie sa faci o schema de comun acord in urma careia sa parcurgi un traseu de autocunoastere,si prin indrumari sau sfaturi cum le mai spun eu,poti gasi o solutie si un sprijin,eu cred ca nu este nimic rau in asta.Si inca ceva pe un forum nu poti avea un contact direct cu persoana si problema acesteia in sine.Si eu ce fac aici este o modalitate prin care sa pot fi sufleteste alaturi de cei care au nevoie de "sfaturile" mele,si un mijloc in urma caruia eu sa-mi dau seama daca am facut alegerea potrivita ca viitoare psiholog.Toate cele bune si sa auzim de bine. | ||
|
Postat pe 29 Martie 2008 19:14 |
||
|---|---|---|
| Am si eu o problema cu logodnicul meu...suntem de trei ani impreuna...Pana anul trecut iubitul meu era foarte afectuos si tandru.In timp s-a racit fata de mine.Are momente in care revine la starea de la inceputul relatiei...si momente lungi ( o saptamana chiar) in care el este mai rece cu mine.Am incercat sa discut cu el pe tema asta sa vad ce sunt schimbarile acestea bruste pe care le face...dar mereu imi spune ca mi se pare...stiu ca ma iubeste mult si nu are pe altcineva,dar totusi cateodata nu-l inteleg.Te rog ajuta-ma am nevoie de un sfat...il iubesc prea mult si nu vreau sa-l pierd!!! | ||
|
pr3tty_ang3l Postat pe 10 Aprilie 2008 11:15 |
||
| Buna,psihoyzzy! :) E admirabila dorinta ta de a impartasi celorlalti din experienta si parerile tale.La ce facultate esti? | ||
|
|
||
|
despinarose Postat pe 11 Aprilie 2008 17:13 |
||
| Buna,pr3tty ang3l!Posibil sa aiba probleme la serviciu,sau poate un dezechiliburu emotional,si de asta sa aiba starea asta,insa daca tu simti ca te iubeste nu trebuie sa-ti faci probleme trebuie sa-l intelegi si sa ai rabdare cu el.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 12 Aprilie 2008 20:58 |
||
| Buna,despinarose!Asa simt ca este bine pentru cei din jurul meu si pentru sufletul meu.Sunt la Universitatea Spiru Haret.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 12 Aprilie 2008 21:01 |
||
| Buna,psihozzy,as vrea sa-mi spui cum pot scapa de pofta de mincare.Eu stiu ca este ceva psihic,nu am nici o problema de sanatate,imi place mincarea.Ma abtin,chiar am silueta dupa 2 nasteri am 54 kg si 1.64 dar ar fi atit de simplu sa nu imi mai placa sa maninc,nu as mai fi atit de frustrata,nervoasa irascibila etc.Mai rau e ca tind sa inlocuiesc mincarea cu cite un pahar de alcool | ||
|
Postat pe 14 Aprilie 2008 17:49 |
||
| Buna,cleops.Pofta de mancare vine dintr-o alta nevoie de a inlocui ceva in psihicul si activitatea ta.Faptul ca-ti place sa mananci nu este o problema,insa ai putea incerca sa mananci lucruri mai usoare,si de obicei ai putea incepe sa micsorezi pofta de mancare prin mancare care se rontaie,alune,nuci,fructe,acestea sunt indicate.In nici un caz sa nu inlocuiesti mancarea cu un pahar de alcool,mai bine un suc natural.Incearca sa mergi in natura,sa citesti sa faci activitati care-ti plac si sa incerci sa inlocuiesti iideea si pofta de mancare.O sa fie bine.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 14 Aprilie 2008 20:15 |
||
| Bine spus draga mea copila.Dar vezi tu eu am 2 copii,o fetita de 2 ani si un baietel de 4 luni.Inchipuie-ti ca nici nu se pune problema de a mai avea timp pentru mine,si imi este foarte dor de viata care o duceam inainte.Sa nu fiu inteleasa gresitImi iubesc copii,ei ma fac sa ma simt fericita,mi i-am dorit foarte mult dar oare pot gresi prin faptul ca mi-e dor de ...mine?In ultima vreme nici nu am mai apucat sa ma gindesc la mine,daca am nevoie de ceva...daca...Eu ies cu copii in oras la joaca dar nu e acelasi lucru,asta e asta simt.Inainte aveam o viata sociala activa acum parca sint rupta de lume.Inainte nici nu aveam timp sa ma gindesc la mincare.Dar ,cred ca pe parcurs va trebui sa ma obisnuiesc cu mine cea care sint adica mama a 2 copii. | ||
|
Postat pe 15 Aprilie 2008 15:40 |
||
| Cine este in poza alaturata comentariului meu si ce acuta?Eu sint Cleops am scris mesaj pe 15 aprilie la ora 15 40 si aia nu e poza mea.Helloooooooo!!!!!!!! | ||
|
Postat pe 15 Aprilie 2008 15:45 |
||
| buna.acum cateva luni bune,adica anu trecut,m-am despartit de un baiat pe care il iubeam foarte mult,desi el cred k nu imi impartasea aceleasi sentimente,dar se vedea k era atras de mine.de atunci am mai incercat cu o gramada de alti baieti,dar nu am putut sa-l uit si tot la el ma gandesc si pe fiecare il compar cu el.nu am gasit pe nimeni mai bun si nu mai suport .ma simt foarte singura desi in prezent am prieten si prietene si o gramada de persoane alturi.nu am nevoie de nimeni ,nici de parintzii mei,(desi pe unul nu il am)doar pe el il vreau.nu mai suport sa traiesc fara el.IL VREAU!!!!nu stiu ce sa ma mai fac | ||
|
play_doll Postat pe 15 Aprilie 2008 16:35 |
||
| Buna,play doll.Starea pe care o ai este inca a unei tinere indragostite de acea persoana.Trebuie sa incerci sa te mobilizezi si sa nu te mai gandesti la el,practic sa-ti vindeci sufletul,trebuie sa-ti canalizezi energia in asa fel incat sa te ajute.Incearca sa nu te mai gandesti la el.prin autocunoasterea sufletului poti accede intr-o sfera superioara in acre sa nu-l mai vezi pe el.O sa fie bine.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 15 Aprilie 2008 21:28 |
||
|
ce inseamna psihodependenta?daca exista ,cum se manifesta si cum se poate trata? |
||
|
Postat pe 18 Aprilie 2008 14:05 |
||
| Buna,cristinuza.Psihodependenta este dupa cum si etimologia acestui cuvand o spune legatura obsesiva de ceva.Dependenta psihica excesiva.Exista,si este de mai multe feluri,depinde de natura ei.Se manifesta prin stari de nervozitate,anxietate,tulburari de personalitate.Se poate trata prin psihoterapie si prin tratament psiholgic autosugestionat.Te mai astept si cu alte intrebari,si va reamintesc sunt aici pentru a invata alaturi de voi dragele mele prietene si dragi prieteni.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 23 Aprilie 2008 20:22 |
||
|
Buna. Vreau si eu o parere (sau mai multe, poate au mai fost si altii in situatia mea): cum faci un barbat cu niste relatii esuate destul de urat in trecut sa nu mai fuga de angajamente? Totul a inceput doar la nivel sexual pentru el, dar cu timpul a inceput sa tina la mine, sa isi doreasca sa vorbim mai des, sa ii placa sa imi povesteasca ce i se intampla in viata de zi cu zi, sa recunoasca faptul ca tine la mine si ca nu mai e ceva strict sexual, ca are nevoie de mine... doar ca atunci cand se pare ca lucrurile incep sa avanseze, da inapoi. De regula, nu mai suna sau nu mai raspunde la telefon cateva zile dupa o intalnire; este o persoana care pune pret pe independenta sa si care mi-a recunoscut recent ca stie ca merit mai mult pentru ca mereu am facut in asa fel incat sa ii fie lui bine, dar ca ii este frica sa se implice mai mult si atunci simte nevoia sa dea inapoi. Daca il las in pace, suna singur dupa cateva zile, dar nu am niciodata siguranta ca revine. Din moment ce exista o baza de sentimente pe care se poate "lucra", sunt curioasa daca exista vreo modalitate prin care sa il vindec de aceasta teama si sa il fac sa nu mai dea inapoi... |
||
|
Lola_Lolita Postat pe 27 Aprilie 2008 14:07 |
||
| Buna,Lola Lolita.Cazurile de acest gen se pot remedia prin constientizare in psihoterapie,insa acum nu stim sigur daca el ar accepta aceasta idee.Cel mai sigur ar fi sa purtati o discutie deschisa in care sa va priviti sincer in ochi si sa va spuneti ce simtiti,si impreuna sa luati o decizie.Teama lui se explica fie printr-o varsta destul de tanara si deceptii repetate din care si-a construit o bariera protectoare,fie printr-o necunoastere de sine care sa-l determine sa procedeze asa.Insa nu uita comunicarea este cheia,incearca sa vorbesti cu el deschis,sa-l faci sa constientizeze ceea ce simte si sa acctioneze in cauza.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 30 Aprilie 2008 13:35 |
||
| De psihoterapie nici nu se pune problema, mai ales ca noi oricum, la modul oficial, nu suntem impreuna (exact din motivele enuntate mai devreme). Nu mai este la o varsta foarte tanara (are 30 de ani), dar deceptii a avut in trecut pe plan amoros, iar femeile respective nu au iesit nici in prezent din viata lui, mai tine legatura cu ele si mai izbucneste ocazional cate o cearta cu ele. Discutia fatza in fatza s-a soldat exact cu aceasta marturisire de partea lui: ca isi doreste ceva mai mult, ca trebuie luat totul foarte incet; la ceva timp dupa asta, a venit si a zis ca recunoaste ca eu merit mai mult de atat, dar ca se sperie de ideea de a se implica prea mult si atunci simte nevoia sa dea inapoi. Dar niciodata nu da inapoi definitiv, sa zic ca nu ma mai cauta niciodata sau ca nu imi mai raspunde la telefon daca il las in pace cateva zile. Ceea ce ma duce cu gandul ca intr-adevar il leaga ceva de mine: fie doar partea sexuala, fie si ceva mai mult. Asa ca tare mi-as dori, daca s-ar putea, sa il incurajez in vreun fel sa nu mai dea inapoi si sa ne acorde o sansa... | ||
|
Lola_Lolita Postat pe 30 Aprilie 2008 14:42 |
||
| Buna,Lola Lolita.Cea mai buna solutie in acest caz este sa fi alaturi de el,sa-i arati intr-un fel sentimentele,si sa te simta alaturi,ca sa-i poti demonstra sentimentele pe care i le porti.Si cea mai buna solutie,vorbeste-i mereu din suflet.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 30 Aprilie 2008 20:57 |
||
| Buna, am nevoie si eu de un sfat te rog...acum 7 luni am terminat o rel.de 5 ani...am trecut prin niste momente oribile...el a fost primul baiat din viatza mea, in care aveam incredere totala.Recunosc relatia nu mai mergea deloc,amandoi eram vinovati...motivul despartirii a fost o tipa...el a zis ca o place pe ea pt.ca este opusul meu:face ce zice el, se duce unde zice el, se intelege bine cu amicii lui, daca afla ca el de duce la "fetitze", il iarta..spre deosebire de mine care daca aflu ca a facut asa ceva...imediat zic ca s-a terminat si ies cu altul....si mai ales este cu ea pt. ca....atunci cand vine la el aks...spala vasele si face curat..cu alte cuvinte este O FATA DE CASA...Am suferit mult dupa el, inca sufar enorm..problema este ca dupa despartire noi am mai av intimitati...pur si simplu in fatza imi zice ca este atat de fericit cu fata asta...dar cand ma priveste...simt ca ma iubeste, ii se citesc iubirea in ochii...l-am facut sa creada ca imediat dupa despartire am inceput o noua relatie,ca sunt fff fericita, cand ne-am int. acum 2 zile, dupa 3 luni...m-a intrebat de iubitul meu, a vr sa-i arat poze cu el...eu i-am aratat niste poze oarecare...deci este convins ca eu st fericita..dar nu este asa...pur si simplu innebunesc...nu stiu ce simte cu adevarat pt.mine...pt.fata aia...simt ca nu tine la ea cum zice, mi-am dat seama si dupa felul cum vb cu ea la tel..dc o iubea atat de mult nu mai se intalnea cu mine...dar daca ma iubea pe mine cu adevarat, oare nu era acum cu mine???Nu mai stiu ce sa cred..blestemata fie clipa cand iar ne-am intalnit...imi mai trecuse dar acum am luat-o de la capat, numai la el ma gandesc...spune-mi te rog parerea ta...crezi ca ar fi mai bine daca i-as spune ca nu am nici o relatie, ca nu a fost nici un baiat in viata mea in afara de el? Crezi ca mai exist in inima lui?? Scz ca am scris atat de mult.... | ||
|
deea_elena Postat pe 3 Mai 2008 15:25 |
||
| Salut.Imi pare bine ca exista acest forum pentru ca sint atite probleme si macar pot vorbi despre ele indiferent ca sint ajutata sau nu dar macar pot vorbi .In viata de zi cu zi nu am timp sa fac psihoterapie,copii,casa imensa in care locuim,sotul,imi ocupa tot timpul.De 2 ani mi s-a descoperit o afevtiune a inimii,nu foarte grava dar suparatoare,la un moment dat dupa citiva ani va fi nevoie de o interventie chirurgicala.De atunci ideea mortii a inceput sa ma inspaiminte,ideea ca s-ar putea sa nu imi mai vad copii niciodata,sa nu mai vad lumina zilei niciodata ma inspaiminta.Nu este o spaima oarecare,nu pot sa dorm,pling si tremur toata de spaima,am senzatia ca simt raceala sicriului,a pamintului,simt ca imi este frig,e intuneric,si acel spatiu strimt oribil al sicriului....Si ...ai sa rizi dar de multe ori ma gindesc daca ma voi trezi dupa citeva ore dupa ce voi fi ingropata si voi muri in chinuri groaznice,in intuneric in frig,de frica de sete,de foame...Astea sint obsesiile mele care nu-mi dau voie sa am zile normale de viata si crede-ma as vrea sa fie copilarii dar sint reale,iau sedative,le amestec cu alcool doar ca sa uit dar nu are nimic efect,dupa fiecare criza de inima pe care o am aceste ginduri revin iar si iar mai vii ca niciodata | ||
|
Postat pe 3 Mai 2008 18:47 |
||
| Buna,Deea Elena.Nu este nicio problema faptul ca ai scris mai mult,oricum marturisirea sentimentelor este o buna terapie,si daca te ajuta sa te descarci chiar te rog sa mai scri.Cel mai bine ar fi daca i-ai spune adevarul,sincer gelozia provocata nu aduce niciun beneficiu,din cantra va poate indeparta,daca tu crezi el inca mai tine la tine,ar fi cel mai bine sa-i spui adevarul,pentru a nu distruge sentimente.Insa spune-i in asa fel incat daca afla si totusi o va alege pe cealalta tu sa nu ai un sentiment ciudat.Toate cele une. | ||
|
Postat pe 3 Mai 2008 20:46 |
||
| Buna,Cleops.Problema ta este o fobie puternica de moarte si o claustrofobie.Tu trebuie sa incerci sa te linistesti,sa afli cu exactitate de la un medic tratamentul si ceea ce trebuie sa urmezi pentru a te face bine.Fiind probabil o persoana santoasa fara complicatii de sanatate in viata acum este si normal sa te sperii,insa nu trebuie sa te gandesti acum decat la cele doua comori care te inconjoara sa le dedici timpul si atentia ta,chiar ele sunt medicamanetul in psihoterapie.Incearca sa te detasezi sa nu te mai gandesti la moarte,fa plimbari in natura,admira verdele puternic al frunzelor,lasa-l sa-ti inunde sufletul si mintea,admira florile,asculta ciripitul pasarilor,si in niciun caz nu te mai gandi la moarte,esti tanara,ai penrtu ce trai,si fii sigura ca orice are o rezolvare,te vei face bine,totul e sa mergi la doctor si daca trebuie sa faci o interventie sa o faci la timp si sa-ti contiunui drumul alaturi de cei dragi.Dedica parte din timpul tau pentru ceea ce-ti place,si inlatura prezenta alcoolului,nu-si are locul in viata ta,si incearca sa nu faci foarte mult efort.Toate cele bune si multa sanatate. | ||
|
Postat pe 3 Mai 2008 20:54 |
||
| Multumesc din suflet.Nici nu stii cit de mult lupt cu mine insami ca sa revin la normalitate.Intradevar cred ca e vorba de o claustrofobie dar cind si de unde a aparut?Eu nu eram asa.Zilele trecute cind mergeam in masina,era supraaglomerata eram eu copii mei cumnata cu fata ei sotul si sotul meu si deodata m-am simtit agitata,parca nu mai aveam aer,auzeam fel de fel de zgomote in cap si ma intrebam oare nu ajungem mai repede? Si atunci am realizat ca am ajuns o claustrofoba,dar de ce? Si crede-ma de cite ori ma plimb prin natura si respir aer curat ma gindesc iar si iar ca s-ar putea sa nu mai vad nimic din toate astea.De pasti am fost la inviere in cimitir...Nu-ti poti imagina cit de greu am suportat imaginea mormintelor,a crucilor,a chipurilor batrine zbircite de batrinete,aveam impresia ca deja eu ii vedeam morti tremuram toata,imi era rau cum am ajuns acasa am inghitit pe nerasuflate calmante ca sa imi revin. Ma intreb sint medicamente pentru aceste fobii? Sau trebuie sa urmez obligatoriu sedinte de psihoterapie? | ||
|
Postat pe 4 Mai 2008 10:04 |
||
| Multumesc mult pt.sfat...m-am gandit mult si ti-am dat dreptate..cel mai bine este sa-i spun adevarul...dar eu una nu pot sa vb cu el..asa ca am rugat-o pe sora mea sa vb cu el, sa-i spuna tot..ea stie exact ceea ce simt, tot ce s-a int intre noi...a vb azi cu el...i-a spus ca nu am avut nici un prieten, ca nu m-am culcat cu nici un baiat...si mi-a zis ca parea foarte indiferent...si parca ii era putin mila de mine...sa nu mai zic ca i-a spui surorii mele, ca eu l-am obligat acum cateva zile, cand ne-am intalnit..eu l-am obligat sa fim impreuna..eu doar l-am sarutat..daca nu vroia, ma indeparta si isi vedea de drumul lui, nu?...Oricum simt o durere enorma, dar pe de-o parte simt si usurare...am scapat de atata minciuni si macar nu m-ai ma considera o usuratica...se pare ca am vazut ceea ce vroiam eu sa vad...nu am vazut adevarul...ca el are viatza lui acum, iar eu numai fac parte din ea..eu sunt o amintire...atat...oricum ms mult pt sfat, chiar m-a ajutat... | ||
|
deea_elena Postat pe 4 Mai 2008 14:34 |
||
| Buna,Deea elena.Ma bucur ca te-a ajutat sfatul meu,sa stii ca eu sunt alaturi de tine,stiu cum este sa treci prin asemena momente insa cu timpul o sa vezi ca va fi numai o amintire undeva departe.Viata merita traita si merita sa mergi inainte acum cu gandul ca tu ai incercat sa fiti impreuna.Toate cele bune si ca se te mai delectezi iti ofer adresa unei reviste in care o sa gasesti echilibrul www.elystar.ro.Ai grija de tine si de sufletul tau. | ||
|
Postat pe 4 Mai 2008 21:48 |
||
| deea,parerea mea e ca...el nu s-a descoperit pe sine cand era cu tine...i-a placut de tine insa mai mult fizic,el vrea o femeie carpa,ceea ce el si-a dat seama ca tu nu poti fi ! asa ca a gasit ce il multumeste pe el,o femeie carpa sa nu ii reproseze nimic,nici macar micile lui escapade cu alte femei,asa se considera el implinit poate...tu nu l-ai cunoscut bine ,gandeste-te la asta, ai crezut in masca lui cand erati impreuna,si ti-ai format o parere gresita despre personalitatea lui ,sau despre ceea ce isi doreste el ,el nu vrea o femeie puternica,ci una pe care s-o controleze ,pentru ca e putin frustrat si asa se simte el bine, se simte barbat-si la final mi-am facut o mica parere si depsre tine: esti putin naiva ca ti-ai pus toata increderea si ai asteptat atata de la el,oricum el are de pierdut dar nu -si va da seama de asta,nu-ti pierde energia sa i-o arati,va vedea lucrul asta fara sa-i arati/demonstrezi tu ! asta e parerea mea ,poate ma insel | ||
|
lief Postat pe 9 Mai 2008 17:29 |
||
| Psihologul e cel ce te face sa iti intelegi problemele iar de multe ori nu le poate rezolva,nu pt ca oamenii sufera din banalitati ci pt ca psihologul la randul lui este si el om cu probleme cotidiane nu un robot al raspunsurilor si framantarilor pacientilor.De exemplu,la un subiect deschis de mine pe forum,numit "PARANOIA",se poate spune ca psihologul este un prieten de nadejde care te asculta si te sfatuie,dar in multe cazuri nimic mai mult,sunt chestii care le poti rezolva doar tu,mental si uneori fizic,degeaba psihologul te sfatuie,daca mintea ta este inca sub umbra temerilor si a constiintei confuze.Si totusi...toate se pot rezolva dak ai vointza,asa ca a consulta un psiholog in problemele personale este un pas inainte spre a te convinge ca tu poti fi propriul psiholog. | ||
|
Postat pe 11 Mai 2008 22:30 |
||
| Buna, Youbita! Intr-adevar psihologul nu poate rezolva direct o problema, cum ar face-o un medic, care ar transcrie o pastila si gata ar dobandi vindecarea. Psihicul fiind cel mai complex sistem uman si cel care practic da comanda in tot ceea ce facem, trebuie ajutat, si cel care ajuta cu adevarat este psihologul. Un psiholog cand intra in cabinet isi lasa la usa problemele, el nu are voie printr-un tratat deontologic sa sa gandeasca in timpul sedintelor la problemele lui, chiar daca este si el om. Nu este un robot pentru ca daca ar fi un robot nu ar putea sa experimenteze, sa identifice si sa ofere o alternativa trairilor emotionale. Psihologul face cursuri pe diverse teme pentru a putea intelege trairile unui om, si are alternative terapeutice la problemele acestuia. Ca sa poti dialoga cu propria persoana trebuie in primul rand sa discuti despre tine, pentru a-ti intelege problemele, psihologul de aceasta data este mediana dintre cele doua lumi, cea personala si cea teoretica. Ai perfecta dreptate in ceea ce priveste vointa insa ea trebuie sa fie impletita cu motivatia pentru a da roade. Psihologul este acel om care face legatura dintre persoana si persoanalitate, este prietenul care-l intelege pe om si nu il judeca oferindu-i ajutor neconditionat. Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 13 Mai 2008 13:20 |
||
| Buna! sunt in general o persoana care iubeste oamenii si relatiile intre acestia si de obicei imi dau silinta sa iau deciziile corect atat fata de mine cat si fata de ceilalti, dar de data asta am dat-o in bara, am avut o relatie care a durat 7 ani dupa care eu sa las totu balta si sa plec in Belgia pentru studii..aici am cunoscut un barbat cu care si pana in prezent am o relatie dar nicidecum nu-mi pot explica care e esenta ei, eu nu sunt unica lui femeie si nici nu sunt sigura ca as vrea sa fiu pentru ca mereu as avea dubii in privinta lui, avem o relatie speciala la nivel spiritual, ne simtim super bine impreuna si pe plan sexual, dar asta e, eu nu sunt unica...problema mea este ca accept situatia asta si nu inteleg de ce, cu alti barbati sunt foarte cruda pot sa zic, sunt destul de multi sarmanii care isi dau silinta insa eu ii refuz din prima,sunt destul de simpatica si as putea avea orice barbat imi doresc, asa am crezut...poate totusi ar trebui sa fiu mai atenta si la altii, dar nu pot, cand il vad imi simt sufletul impacat..nu pot sa zic ca sunt indragostita insa stiu ca nici cu unul altul nu as putea sa ma port la fel..de exemplu sa-i permit sa-mi aduca la cunostinta ca azi e cu o anumita persoana:) in unele momente ma simt oribil, dar din alt punct de vedere sunt o persoana libera, pot sa fac ce vreau fara ca sa simt vre-o remuscare..la un moment dat am inceput sa pun in practica o strategie de cucerire, dar am inteles: nu asta il va retine, deloc, doar propria dorinta...ahhhh, ce ciuda imi e uneori si nu pot intelege ce ma atrage atata la el, as vrea sa scap de povara asta, poate am eu o problema si n-o vad? | ||
|
lilka Postat pe 17 Mai 2008 20:17 |
||
| Buna,Lilka.Nu tu nu ai nicio problema,sau poate doar faptul ca te lasi dominata de personalitatea acestui barbat.Intr-un fel am putea considera ca este bine faptul ca te simti implinita cand il vezi,insa asta nu inseamna ca el semnifica o stabilitate pentru tine,si sincer relatia cu un astfel de om nu ti-ar aduce niciun beneficiu,din contre,ai putea pierde timpul in care ai putea gasi pe altcineva alaturi de care sa pornesti un drum in viata.Ideea este ca tu sa-ti analizezi foarte bine sentimentele,si sa te gandesti ce anume te face sa fi totusi cu el.Dupa aceasta analiza,sa te gandesti cum ai putea face sa renunti la el,si daca nu poti face acest lucru,si el iti este sufletul pereche dar un pic cam hoinar,ar trebui sa-i spui clar,pentru ati da seama de sentimentele lui pentru tine.Toate cele bune. | ||
|
Postat pe 20 Mai 2008 14:11 |
||
|
felicitari pentru topic, multi au de invatat din experientele impartasite de voi. FELICITARI |
||
|
Postat pe 29 Mai 2008 10:20 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Am invatzat multe lucruri | 8 | De la: Ele_ely 18 August 2009 12:22 |
| Reflecta imaginea cuiva caracterul persoanei respective? | 15 | De la: liza24_84 3 Mai 2009 11:55 |
| Copii invata jucandu-se! | 1 | De la: tudosa_doina 17 August 2012 17:37 |
|
|
||
| cum e posibil ?? | 65 | De la: polin 26 Noiembrie 2011 16:12 |
| a fost vina mea???heeelpp | 10 | De la: mona18deea 27 Iulie 2009 23:38 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.