Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
De la: Mircea63, la data 2008-11-03 17:46:23FRUMOS, ICA DRAGA. am o sugestie pt domnul mircea... uite aici gasesti absolut to ce te intereseaza cu si despre biserica.... http://acatistier.org/ unele dintre aceste site-uri au si forumuri, nu e exclus sa gasesti acolo parteneri mai interesanti de discutie decat..... femeile de pe kudica... |
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 3 Noiembrie 2008 18:08 |
||
|---|---|---|
|
Multumesc mult draga "dandanaua" ! Eu totusi nu sunt de acord sa moara Romeo ! De nici un fel. Femeile (vorba ta) de pe Kudika, sunt si ele fapturi create de Dumnezeu. Sunt si ele suflete din suflarea lui Dumnezeu, suflete pe care Dumnezeu le vrea inapoi. Am sa te rog sa nu-mi mai spui "domnul Mircea" ! Ci simplu Mircea. Eu imi cer iertare daca am suparat pe cineva. Intentia mea a fost si este sa ajut. DOAMNE AJUTA ! mircea |
||
|
Mircea63 Postat pe 5 Noiembrie 2008 05:03 |
||
De la: Mircea63, la data 2008-11-05 05:03:39Multumesc mult draga "dandanaua" ! in nefericitul caz in care nu ai habar la ce anume se refea semnatura mea am sa iti dau un indiciu.... este numele unui film ....care de fapt si de drept este o fantastica poveste de dragoste. cat despre ultimele 2 cuvinte au fost adaugate tocmai pt a deosebi povestea mea de cea a filmului..... asta ca sa intelegi. intentia ta desi este una buna.... este totusi una gresit inteleasa din cauza limbajului pe care i-l folosesti. in plus, cred ca de cele mai multe ori credinta in Dumnezeu este foarte diferita de credinta in "biserica". pt mine este foarte simplu sa cred in Dumnezeu ,dar ma scot din toti pepenii preotii (marea majoritate pt ca exista si exceptii) si Biserica vazuta ca institutie. am eu o chichita cu autoritatea....daca vrei sa o iei asa. deci daca vrei sa te exprimi in vreun fel anume,incearca sa renunti la citate din Biblie si sau alte chestii de genul asta. slujba o ascult duminica de obicei nu si pe 'kudika' o zi placuta iti doresc si tie. |
||
|
|
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 5 Noiembrie 2008 09:15 |
||
|
Nu crezi ca este loc sub soare pentru toata lumea? Chiar si aici la kudika? Daca te deranjeaza acest subiect, incearca sa-l eviti! Nu este greu! Sa ne respectam unii pe altii iar nu este atat de greu!? |
||
|
Postat pe 5 Noiembrie 2008 17:43 |
||
|
Bine ai venit "dandanaua"! Nu ma deranjeaza remarcile tale ,dimpotriva ma bucur pentru orice persoana care are credinta in Dumnezeu si se lauda cu Domnul lui ,fiecare are o relatie personala cu EL si impartaseste experientele pe care le are cu Nazaretianul(EL -Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu care este si prietenul meu ). Tu l-ai cunoscut in mod personal ?Esti sigur de mantuirea ta? Crezi ca vei avea parte de Imparatia Cerurilor ?Daca da ,care este siguranta ta si ce argumente ai in sensul acesta ? Sper ca nu te-am suparat prea mult cu intrebarile mele . Intr-o inima in care locuieste Hristos ,acolo nu-i loc de critica ,ci de apreciere ,nu-i loc de ura ,ci de dragoste(agape) ,nu-i loc de dezbinare ,ci de unitate si porunca spune :"Sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti ". Sa ne ajute bunul Dumnezeu sa-L reprezentam cum se cuvine . Cu dragoste de oameni si de semeni , "un pacatos(a) iertat(a) ,prin meritele LUI !" |
||
|
ica2 Postat pe 5 Noiembrie 2008 21:15 |
||
|
Buna "Dianana " ! Mi-a placut mult poezia postata ! O sa revin cu comentarii mai tarziu .. Domnul sa te binecuvinteze ! |
||
|
ica2 Postat pe 5 Noiembrie 2008 21:24 |
||
|
Dragele mele, dragii mei Da, este posibil ca unii oameni sa considere ca credinta in Dumnezeu, Dumnezeu nu are loc aici, pe forumul Kudica. Sa ma ierte acestia, dar eu cred ca Dumnezeu este pretutindeni ! El este Frumusetea fiecarui suflet, El este Frumusetea si Armonia Creatiei. El ne tine pe noi in viata ! Fara Dumnezeu nu putem nici macar sa respiram. Sa fim constienti de acest lucru. Dragostea, Mila, Bunatatea din inimile noastre ne face vii ! Fara Ea suntem morti ! "Dandanaua reloaded" draga, sa ma ierti daca te-am suparat ! Nu aceasta a fost intentia mea ! DOAMNE AJUTA ! Mircea |
||
|
Mircea63 Postat pe 7 Noiembrie 2008 20:52 |
||
|
FARA DUMNEZEU NU EXISTA VIATA. "Domnul ne da putere sa biruim raul cu pace. Cata vreme suntem aici, in trup, se cuvine sa biruim toate acestea prin puterea lui Dumnezeu. Aceasta si vrea Domnul de la noi, sa respingem raul prin intelegere si sa ne intoarcem cu toata inima si cu toata fiinta noastra catre El, catre Domnul. Dispozitia pe care o avem fata de semeni este dispozitia pe care o avem si fata de Dumnezeu. Interesele si planurile noastre ne incurca mult in viata. Interesul, si planul unu, apoi doi, si trei, si patru, si cinci. Socotim ca nu vom izbuti nimic daca nu planificam, daca nu socotim, daca nu facem ceva. Trebuie sa ne ostenim sa lucram dupa constiinta, dar nu in graba, caci din graba ne rastoarna vrajmasul. In graba aceasta nu ne mai ingrijim daca nu cumva vatamam vreo persoana sau vreun interes al semenilor nostri, daca nu impiedicam pe cineva - fiindca nu avem grija acestui lucru, preocupati fiind de planurile noastre. Si uite asa gresim fata de aproapele nostru de-a lungul vietii. Iar cand gresim fata de aproapele, nu gresim de fapt fata de o fiinta omeneasca, ci gresim personal fata de Dumnezeu. Caci Dumnezeu locuieste tainic in fiecare suflet, si pretutindenea odihneste. Iar felul in care ne purtam cu aproapele este felul in care ne purtam cu Dumnezeu. Sa ne fie limpede ca nu suntem pe calea cea buna, daca ne purtam cu dragoste fata de cei ce au dragoste pentru noi, iar celor care ne urasc le intoarcem cu aceeasi masura. Aceasta nu este calea cea buna, caci se cuvine sa fim fii ai luminii, fii ai dragostei, fii ai lui Dumnezeu, copiii Domnului. Da, sa fim copiii Sai, sa avem caracterul Sau - caracter Dumnezeiesc, caracterul pacii, al dragostei si al bunatatii. A nu te impotrivi celui viclean inseamna a-ti pazi pacea launtrica Stim cum a fost Domnul cata vreme a fost in trup - a fost cu grija fata de toti, fata de fiecare, fata de cei ce il prigoneau. El este Dumnezeu Atotputernic - un singur gand si cuvant al Sau, si totul cade, totul se naruieste. Dar El ne-a aratat calea, cum se cuvine sa invatam a ne feri de rau. Domnul insusi spune: "Sa nu stati impotriva celui viclean." Spune sa nu ne impotrivim celui viclean, si a nu ne impotrivi inseamna a ne pazi pacea launtrica. Impotrivirea este ceva rau, ea vrea sa intoarca ceva cu aceeasi masura si, atunci, se porneste razboi - hrana pentru duhurile cele cazute din vazduhuri. Iar cand ataca si nu intampina impotrivire, atunci armele lor cad de indata si sant biruiti. De aceea, sa ne ostenim, cu orice pret, cu ajutorul lui Dumnezeu si sa Il rugam neincetat: "Doamne, pazeste-mi pacea launtrica, invata-ma sa fiu un suflet linistit, pasnic, bun - asa cum sunt ingerii si sfintii Tai." De aceea trebuie neincetat sa fim si cu gandurile la Dumnezeu. Celor pe care ii iubim in viata aceasta, rudelor noastre, celor apropiati noua le daruim toata atentia si viata noastra, gandurile si simtirile, totul. Iar Domnul tocmai aceasta vrea de la noi - sa avem luare-aminte fata de Dansul, caci El este Parintele nostru. Cu dreptate ne cere sa ii inapoiem ceea ce ne-a dat, pentru binele nostru, ca sa fim partasi la bucuria dumnezeiasca, la pacea si viata dumnezeiasca, sa nu fim straini si sa nu ne chinuim singuri. Pentru aceasta, sa invatam a ne ruga neincetat Domnului, sa Il cautam in rugaciune neincetata. Sfintii Parinti se rugau: "Doamne, izbaveste-ma de uitare!" Sfintii Parinti spun: "De indata ce ne trezim, grija noastra sa fie la Dumnezeu, cugetele noastre sa se uneasca cu Domnul." Si asa, pe parcursul zilei, necurmat, neincetat, sa ne amintim de Domnul. Sfintii Parinti se rugau: "Doamne, izbaveste-ma de uitare!" Sfintii Parinti se rugau neincetat pentru acesta, pentru izbavirea de uitare. Caci ne pierdem in obiecte, in lucruri, in munca.. uitam ca Domnul este pretutindenea, ca este de fata, uitam ca lucrarea pe care o facem este si lucrarea Sa. Credem ca oamenii sant cei ce ne-au dat sa savarsim sarcina aceasta, si parca o lucram cu voie - iar daca o savarsim prin vointa, atunci se naste in noi cartire si impotrivire. Asa curge viata noastra de zi cu zi, in impotrivire, asa imbatranim, santem deja in varsta, iar viata noastra a trecut in necontenita impotrivire. Daca nu trecem cu timpul peste aceasta impotrivire launtrica, nu putem intra in imparatia Cerurilor Trebuie acum sa deprindem viata cea cereasca - si acesta nu e lucru usor, caci am trait pana acum o viata marginita, a impotrivirii. Iata, de pilda, un familist - care are aici familie, casa, stie sa isi faca munca, dar adesea face vreo munca fara voia sa, pentru ca, sa zicem, tatal lui i-a spus ca cutare treaba trebuie facuta asa si asa, iar el o face impotriva vointei sale, si lucrul nu iese cum trebuie. Asadar, daca lucram astfel, in launtrul nostru se face impotrivire; daca nu ne lepadam cu timpul de aceasta impotrivire launtrica, nu putem sa intram in imparatia Cerurilor, in rand cu ingerii, printre sfinti. Caci ne-am deprins sa ne impotrivim intotdeauna la ceva, caci intotdeauna ceva nu este dupa voia noastra. Nu ne-am deprins cu ascultarea. Nu am invatat sa ne supunem voii lui Dumnezeu, ci dorim sa fie voia noastra. Ei, pai, fiule, voia ta nu trebuie s-o faci! Pe cei ce isi fac voia proprie nu-i vor primi nici cerul, nici pamantul. De aceea sa-i multumim, sa-l laudam pe Dumnezeu pentru toate - si pentru situatia in care ne-a pus. El stie ce si cum, iar apoi va scoate ceva deosebit de frumos din noi, cand ne vom smeri. Se cade sa stim ca aici pe pamant facem lucrarea Sa, fara a tine socoteala de cine ne incredinteaza sarcina. El conduce aceasta lucrare a noastra, El este Cel ce ne-o da, si fie ca santem credinciosi sau necredinciosi, fie ca vrem sau nu vrem, se cuvine sa implinim planul lui Dumnezeu". staretul Tadei de la manastirea Vitovnita |
||
|
Postat pe 11 Noiembrie 2008 23:12 |
||
De la: ica2, la data 2008-11-05 21:15:57Bine ai venit "dandanaua"! am sa incerc sa iti raspund la modul cel mai serios. nu pot sa ma laud cu Dumnezeul meu,pt ca nu este doar al meu.... pot doar sa iti spun ca acea credinta izvoraste de dincolo orice dubiu, nu pot sa iti explic in cuvinte normale de ce anume cred, nu am incercat vreodata sa imi explic de ce anume cred nici macar mie. a cunoaste personal ....nici atat nu pot sa spun,nu sunt Moise ,Doamne iarta-ma! dar I-l simt in fiecare respiratie, in fiecare zambet de copil, in fiecare munte pe care am urcat,in fiecare nor la care imi ridic ochii. pur si simplu simt acea credinta in EL. nu trebuie dovedita,nu trebuie argumentata, pt mine in asta consta credinta....a avea certitudini fara argumenteuniversal valabile. cand ies pe usa dimineata si imi spun Doamne ajuta ma gandesc nu doar la mine ci la toti cunoscutii si necunoscutii.... cat despre rai si iad...sa ajungem acolo, ,pana la Dumnezeu ne mananca sfintii.... in inima mea este loc pt multe sentimente, asta ma defineste ca persoana, nu pot sa elimin ura sau dragostea din sufletul meu, am zis mult ura...dar... asta sunt eu. in asta consta insasi definitia persoanei care sunt azi...a simti . as fi ipocrita sa spun ca nu sunt geloasa ca nu sunt invidiaoasa ca nu sunt nervoasa..... muuult prea ipocrita, si atunci in ciuda defectelor mele,incerc sa imi duc zilele asa cum stiu mai bine. |
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 12 Noiembrie 2008 16:37 |
||
De la: Mircea63, la data 2008-11-07 20:52:48Dragele mele, dragii mei uite mircea, vezi?, asta e o replica frumoasa, spusa din suflet si cu o demnitate rar intalnita. sunt doar cuvintele tale si asta imi place. nu citate din biblie, tocmai pt ca mai uit si pe alte topicuri si vad atat de multa ura si intoleranta religioasa incat ma ingrozesc si ma intreb de ce oare nu putem vedea sufletele oamenilor dincolo de religie dincolo de dogme religioase sau dincolo de etnii??? de ce nu putem vedea doar sufletul???? de aceea ma irit si imi cer scuze eu . |
||
|
dandanaua_reloaded Postat pe 12 Noiembrie 2008 16:40 |
||
| imi place ft mult sa intru pe topicul asta si deseori gasesc raspunsuri si ma linistesc sufleteste...si nu prea imi place sa vad ca mai sunt mici intepaturi...cred ca aici pe topicul asta ar trebui sa intre cat mai multi care pot sa dea un sfat folositor si ptr cei care dumnezeu nu are loc in viata lor...fiindca eu zic ca in tot pasul avem nevoie de EL...si El nu ne lasa niciodata fara raspunsuri..mai devreme sau mai tarziu....rabdare..... | ||
|
butterly Postat pe 12 Noiembrie 2008 21:37 |
||
|
RABDA CU RABDARE SI PUNE-TI NADEJDEA IN DUMNEZEU !!!-a fost sfatul primit de la un mare duhovnic, parintele Dositheos, staretul Sfintei manastiri Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril din Kendalia, Texas. Parintele staret este ucenicul Batrinului Efrem din Arizona, parinte care este vazator cu duhul. Vedeti voi, dragii mei, dragele mele ?! Hristos este Frumusetea din fiecare inima, Frumusetea din fiecare fiinta, Frumusetea din intreaga Creatie ! Taina acestei vieti care se intimpla este ca aceasta Frumusete invinge moartea ! Om rau nu exista pe Pamint. Exista numai om orb, iar pe acest orb noi trebuie sa-l iubim si sa ne fie mila de el. Orbul care ne uraste, care ne vrea/face raul, orbul care ne ocareste sau chiar ne face zile negre, viata grea s.a.m.d. Trebuie sa ne fie mila de el, sa-l iubim si sa-l iertam pt. ca Dragostea noastra, Mila noastra, Iertarea noastra sa-l lumineze si sa-l intoarca cu fata catre Dumnezeu ! Eu numic nu pot ! Dragostea mea poate totul ! Parintele Cleopa spunea ca cel mai mare dusman al omului (sufletului) este iubirea de sine. Daca noi am intui macar putin maretia Jertfei pe care Domnul nostru Iisus Hristos o face pentru mintuirea noastra, atunci nu ar mai exista loc pt. pacat in viata noastra ! Am fi necontenit intr-o stare de traire a recunostintei noastre pentru Dumnezeu ! Am fi coplesiti de aceasta traire ! Am fi intr-o rugaciune continua. Daca vom invata sa avem grija de altii, sa-i facem sa simta ca-i iubim, sa invatam a ne sacrifica pt. ei, sa-l marturisim pe Hristos prin Jertfa noastra din Dragoste pt. aproapele, atunci vom constata cu uimire ca sufletul nostru isi gaseste Pacea, Bucuria chiar in aceasta Jertfa. Sufletul nostru pe Ea o cauta ! Pe Hristos il cauta. Numai Jertfa din Dragoste pt. alte suflete are puterea sa curete inimile noastre de rautate, invidie, ura, patimi ! Numai Jertfa din Dragoste pt. alte suflete are puterea sa ne curete inimile de moarte ! Sa multumim lui Dumnezeu ca ne da viata aceasta ca fiind sansa noastra de a ne jertfi pt. alte suflete, pt. fiecare suflet pe care-l intilnim. Era o data un slujitor la stapin. Stapinul l-a nedreptatit o data iar acesta a trecut cu vederea. L-a iertat pe stapinul sau si s-a rugat pt. el. L-a nedreptatit si a doua oara iar slujitorul a rabdat si de data aceasta si l-a iertat. Nimic nu i-a zis ci numai s-a rugat pentru el. A venit vremea de l-a nedreptatit si a treia oara, insa si de data aceasta slujitorul nu a zis nimic ci l-a iertat in inima lui. S-a rugat si de data aceasta ca sa-l ierte Dumnezeu si sa-l miluiasca. A mai trecut o vreme si stapinul s-a imbolnavit grav. Simtea sfirsitul aproape. Atunci simtindu-si sufletul ingreuiat a chemat pe sluga lui si si-a cerut iertare cu lacrimi in ochi. Acesta vazind pocainta sincera din inima stapinului sau, l-a cuprins o asa de mare Mila pentru el si s-a rugat lui Dumnezeu pentru stapinul sau. Iar Dumnezeu simtind Mila din inima slujitorului, a raspuns rugii sale si a vindecat pe stapinul sau dindu-i timp de pocainta pentru toate gresalele facute in viata. Si a slobozit stapinul pe slujitor si familia sa si i-a facut liberi. Vedeti voi cum se poate salva un suflet cu Rabdare, Dragoste, Mila si Iertare ?! Dar inca mii de suflete se pot salva cu acestea ! Sa ma iertati ca am scris mult !!! sa nu uit : frumos mesajul parintelui staret, Diana ! Sa ne mai scrii. BUNUL DUMNEZEU SA VA DEA MINTUIREA !!! Mircea |
||
|
Mircea63 Postat pe 13 Noiembrie 2008 18:42 |
||
|
A INCEPUT POSTUL CRACIUNULUI Incepand cu data de 14 noiembrie, crestinii ortodocsi intra in Postul Craciunului. Acest post, primul din anul bisericesc si ultimul din anul civil, se incheie pe 24 decembrie. Prin durata lui de 40 de zile, ne amintim de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, cand acesta astepta sa primeasca cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatra ale Tablelor Legii. Astfel, crestinii postind 40 de zile, se invrednicesc sa primeasca pe Cuvantul lui Dumnezeu intrupat si nascut din Fecioara Maria. A inceput Postul Craciunului. A inceput restaurarea chipului tot mai palid al lui Dumnezeu din om. Ce minunat lucru se petrecea inainte de caderea in pacat. Omul raspundea lui Dumnezeu fara sa se ascunda. Iar raspunsul sau era unul bineplacut lui Dumnezeu. Iar ca omul sa ofere neincetat raspuns bun, primeste porunca de a nu manca din pomul cunostintei binelui si raului. Stim ca omul nesocoteste porunca data, iar bunurile pamantesti inceteaza a mai fi o sursa de comuniune cu Dumnezeu. Astfel, relatia dintre om si lume duce la stricaciune progresiva si la moarte. Concentrandu-si interesul asupra simturilor trupesti isi inmulteste satisfactiile trupesti, dar ii creste nefericirea. Ajunge sa isi identifice existenta cu mijloacele si confortul pe care le are la dispozitie. Iar cand le pierde pe acestea, simte ca isi pierde insasi existenta. Iata unde a ajuns omul. Prin post, prin limitarea cantitatii de hrana precum si a placerilor, credinciosul se impotriveste legii pacatului si-L introduce pe Dumnezeu in viata sa. Isi doreste ca nimic sa nu mai fie fara voia Sa. Iar aceasta dorinta aduce adevarata odihna. Din contra, confortul material provoaca paralizie spirituala. Il tine pe om prizonier cotidianului si cand este strigat de Creator, omul nu mai poate raspunde decat sub aceasta forma: "Sunt gol si m-am ascuns". Dezlegari in Postul Craciunului Dupa randuiala din pravile, in timpul acestui post, miercurea si vinerea nu mancam cu untdelemn si nu bem vin. In aceste doua zile postim pana la ora 3-4 p.m., cand manacam hrana uscata sau legume fierte. Daca se intampla sa cada miercuri si vineri un sfant care sa aiba Doxologie mare, dezlegam numai la untdelemn si la vin si mancam o singura data in zi. Daca s-ar intampla miercuri sau vineri sa cada un sfant care are Priveghere, dezlegam la untdelemn, la vin si la peste. Si daca se va intampla pomenirea sfantului al caruia este hramul Bisericii, miercuri sau vineri, de asemeni mancam peste. Marti si joi nu mancam peste ci numai untdelemn si vin. Daca se intampla sa cada un sfant marti sau joi, care sa aiba Doxologie mare, atunci mancam peste. Sambetele si duminicile mancam peste. La sarbatoarea Intrarii Nascatoarei de Dumnezeu in Biserica, in orice zi se va sarbatori, chiar daca va fi miercuri sau vineri dezlegam si la peste. Din ziua a 20 a pana in ziua a 25 a lunii decembrie, chiar de va fi vreun sfant , in ziua de sambata si duminica nu mancam peste. In tipicul Sfantului Sava intalnim urmatoarele precizari: "Deci suntem datori in aceste 40 de zile sa pazim in fiecare saptamana, trei zile postindu-le fara untdelemn si vin: luni, miercuri si vineri. Iar daca se va intampla vreun sfant mare in aceste zile intru pomenirea lui dezlegam si facem praznic pentru dragostea sfantului. Adica in ziua a 16-a, a 23-a si a 30-a ale lunii noiembrie. Si in zilele 4,5,6, 9, 17 si 20 ale lunii decembrie. Daca aceste zile se vor intampla marti sau joi atunci mancam peste iar daca va fi luni, miercuri sau vineri dezlegam numai la untdelemn si vin, iar peste nu mancam in afara de faptul daca se va intampla sa fie hramul Bisericii. Deci daca se va intampla hramul vreunui sfant dintre acestia in manastire atunci dezlegam la peste si la vin in orice zi ar cadea. Iar unele Tipice de la ziua a 9-a a lunii Decembrie poruncesc sa postim si la peste, sa nu mai facem nici un fel de dezlegari, in afara de sambata si duminica si de va fi hramul vreunui sfant (cand se dezleaga)." |
||
|
Postat pe 14 Noiembrie 2008 19:54 |
||
|
Multumim frumos Diana draga pentru efortul tau de a ne scrie despre acest post ! De fapt eu cred ca Domnul nostru Iisus Hristos se naste cu fiecare dintre noi, cei ce credem in El. Hristos vine ca sa ne scoata din robia patimilor trupesti si sufletesti si astfel sa vindece neputintele noastre de a invinge moartea pt. ca viata aceasta este lupta noastra cu moartea. Lupta asta are loc in inimile noastre. Telul nostru trebuie sa fie eliberarea din robia patimilor. Si nu putem face asta decit traind credinta in Dumnezeu care este Puterea Vietii de a invinge moartea. Asa sa ne-ajute Bunul Dumnezeu ! Amin ! mircea... |
||
|
Mircea63 Postat pe 16 Noiembrie 2008 02:57 |
||
|
Credinta in Dumnezeu, in orice fiinta naturala decurge din frica. Bineinteles ca si un ateu ca mine, pus in situatii extreme, poate judeca altfel decit o fac azi... Dar, pina una alta... Frica de care pomeneam anterior este fatza de ideea ca totul in jurul nostru - de fapt - nu are rost, ca este paralizant de dureros sa te intrebi unde se etrmina timpul si spatiul din jurul nostru, ca sintemd e fapt singuri, ca DUPA nu e nimic... Astea le avem in cap cam dintotdeauna, dar me este cumplit de frica de asa ceva - iar atunci apare ideea de Dumnezeu. Ca in relatia cu acesta avem sumedenie de inconsecvente, de inchinat si acestuia si Mamonei, asta e partea a doua... Telul de fapt este sa o ducem noi bine, sa ne inabusim nesiguranta. Si bineinteles sa dam bine in ochii celorlalt. Caci ce da mai bine decit sa scoti panglici bisericesti! Eu am trecut prin sportul credintei, pe la 20 de ani, apoi Dumnezeu - daca o exista - a permis mintii mele sa-si puna intrebari privind cele din jur. Am ajuns tot mai mult la senzatia, convingerea ca El nu exista. Si ca pur si simplu stam intr-o ograda fara cap. Faptul ca savanti, minti luminate imoaca si gindirea sloboda si ideea de Dumnezeu, aia tzine, in opinia mea, de povestea cu "Hainele Imparatului"... Repet, in spatele la tot e multa frica pe care nu sintem in stare sa ne-o asumam... Ne depasheste de multe ori - dar si a recunoaste asta nu e o treaba deloc usoara... |
||
|
Mircea_O Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:37 |
||
ai mare dreptate.....in ziua de azi oameni se roaga la dumnezeu cand au vro problema....chiar vb cu prietenele mele despre asta si ne-am dat seama ca si noi facem la fel...  si nu e bn deloc....ai scris f frumos:* 
|
||
|
Amalutza Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:05 |
||
un subiect despre care se poate discuta la infinit.Nu e nimic de contestat doar de adaugat.Cere si ti se va da si nu uita ca nemultumitului i se ia darul 
|
||
|
xandra79 Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:22 |
||
| Oare numai in zilele de post trebuie sa ne rugam si sa fim mai buni,sau sa ne revizuim comportamentul? Lucrul acesta trebuie facut in fiecare zi,nu numai in cele cateva zile de post. Inainte k Isus sa Fie luat de soldatii romani,in acea noapte,S-a dus cu ucenicii in gradina Ghetsemani si le-a zis sa staruie in rugaciune pt a nu cadea in ispita si S-a indepartat de ei k la o aruncatura de piatra pt a Se ruga Tatalui,iar knd S-a intors la ei,i-a gasit adormiti si intristat le-a zis:"Pentru ce dormiti?Sculati-va si rugati-va ,ca s anu cadeti in ispita." Eu cred k avem ceva de invatat din aceasta ;) | ||
|
Lavypush Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:14 |
||
|
Mantuitorul a postit 40 de zile inainte de inceputul activitatii Sale publice (Mat. IV, 2 ; Marcu I, 13 si Luca IV, 1-3) si a invatat pe ucenicii Sai, ca postul este inseparabil de rugaciune (Mat. IV, 1 ; Marcu IX, 29). El l-a recomandat ca pe un mijloc de lupta impotriva ispitelor si a puterii diavolului (Mat. XVII, 21), staruind ca nu trebuie practicat numai cu forme externe, dupa obiceiul iudeilor, ci cu voie buna si cu constiinta ca, postind, savarsesti o fapta bine placuta lui Dumnezeu (Mat. IV, 16). Sfintii Apostoli au practicat si ei postul. Asa, de ex., Sfantul Apostol Pavel a postit si a indemnat pe fiii sai duhovnicesti sa practice postul, unit cu rugaciunea (Fapte IX, 9 ; XIII, 2-3 si XIV, 23 ; 2 Cor. VI, 5 ; 1 Cor. VII, 5). Crestinismul a dat postului o insemnatate mare in viata religioasa si mai ales in viata monahala, facand din el un act de virtute si de cult, un mijloc de progres in viata spirituala, de lupta impotriva patimilor si a poftelor. S-a accentuat indeosebi sensul spiritual al postului, precizandu-se ca postul adevarat consta nu numai in abtinerea voluntara de la mancare si bautura, ci intr-o straduinta neincetata de a domina, cu spiritul, cu vointa, toate patimile si poftele. Este vorba deci, de un efort pentru innoirea vietii, prin intronarea suprematiei spiritului asupra trupului. Postul este conceput deci si practicat in crestinism ca un mijloc de progres in virtute si ca un act de cult, ca o jertfa vie de evlavie, de cainta, de supunere fata de Dumnezeu si un mod de cinstire a Lui. De regula postul religios se incheie si se incununeaza prin impartasirea cu Sfantul Trup si Sange al Domnului, care este in acest caz o pecetluire si o incununare a straduintelor noastre ascetice si duhovnicesti. Postim, pentru a face scoala atentiei la inima noastra: sa ne dam bine seama cu ce si cum lucreaza ea, daca primim sau nu primim dragostea lui Dumnezeu. Sa ne fixam atentia asupra Mantuitorului, Care locuieste in noi si sa ii urmarim lucrarea de dragoste, careia sa ne asociem. Sa facem scoala asocierii noastre la dragostea Lui, care lucreaza in propria noastra inima. Sa ne controlam daca suntem dragoste, sau nu. De aceea atentia noastra este atintita asupra lui Hristos, ca sa invatam sa ne asociem cu El in orice atitudine fata de viata. Sa fim atenti la faptul ca Hristos din inima noastra e iubire si ne cheama la impreuna-lucrare cu El. Ne tot spovedim, ca sa ne impartasim si ne impartasim pentru a face cunostinta, mai de aproape, cu duhul iubirii, ca, intru acest Duh al iubirii sa ne putem asocia cu Mantuitorul, real, in activitatea noastra, dandu-ne seama unde si in ce gresim, mereu fiind constienti de lipsa noastra de dragoste. Permanent ne caim, adica ne controlam, ne dumirim ca n-am avut dragoste, uitand ca Hristos isi desfasura in noi dragostea Sa; n-am fost colaboratori cu El si ne rusinam. Ne caim, pentru faptul ca Dumnezeu vede cum am uitat ca viata noastra e dragostea Lui. Traind, sa punem in valoare dragostea! Trebuie trasa alarma, sa fim atenti si sa postim, pentru a pune dragostea in miscare. Postul atentioneaza ca viata consta din lucrarea lui Hristos in inima noastra. Lucrul acesta se uita. Postul, inteles cu adevarat, nu numai ca infranare de la mancare, este o impreuna traire cu Dumnezeu si atunci hotararea de a veni la Sfanta impartasanie trebuie sa se axeze pe aceasta tema: ma voi incadra in voia lui Dumnezeu fiind atent ca, de aici inainte, in tot ce fac sa lucrez cu o dragoste asemenea celei a lui Dumnezeu. Se spune ca prin post "dobandim Raiul", iar aceasta e o afirmatie vaga. Ce este Raiul, ce anume a pierdut Adam pierzand Raiul? Adam a pierdut Raiul, prin abaterea atentiei sale de la Dumnezeu. Dumnezeu i-a pus in vedere: Fa asa, nu altfel! El n-a mai ascultat, si-a permis iesirea din voia lui Dumnezeu, care ar fi trebuit sa fie legea vietii lui. In felul acesta a pierdut Raiul. Mai departe, sa vedem care e voia lui Dumnezeu, ca sa o putem face. Am iesit din voia lui Dumnezeu, am pierdut Raiul. De ce? Pentru ca am iesit din dragostea Lui, din duhul daruirii noastre, intru dragoste, aproapelui. Porunca va dau voua, sa va iubiti! A iesi din voia lui Dumnezeu, inseamna a ne sustrage de la porunca dragostei. Omul refuza lepadarea de propria-i voie - nu-mi vine sa ma nimicesc pentru altul, nu-mi convine parerea lui Dumnezeu, dupa care ar urma sa renunt la firea mea cazuta pe care o identific cu insasi persoana mea. Ca Petru, care i-a spus Mantuitorului: "Nu Te du, Doamne!". Raspunsul il cunoastem: "Inapoia Mea, satano!". Daca nu gandesti cele ale lui Dumnezeu, esti satana. Neacceptand duhul dragostei, duhul daruirii noastre aproapelui, ne sustragem poruncii lui Dumnezeu. Dumnezeu porunceste acest fapt, deoarece dragostea este necesara vietii. Daca porunceste, o face ca sa ne serveasca, nu ca sa ne aserveasca. El tine la propria noastra fericire. Ne porunceste sa fim fericiti, fiindca o vrea Tatal. Iesind de sub porunca Lui, ajungem la nefericita situatie de a nu cunoaste Raiul. Sa folosim postul, cum l-a folosit Mantuitorul, pentru a invata sa iubim ca Dumnezeu, constienti ca noi cu El iubim, cand iubim. Nu putem iubi fara El. Asta inseamna a te impartasi cu El: ne insusim iubirea Lui, invatam sa iubim ca El, cu masurile Lui. El are masurile nemarginirii binelui. Numai cu masurile Lui putem trai adevarata viata, iar masurile Lui le invatam prin post, care ne antreneaza veghea si atentia la El. In post inveti masura lui Hristos, Care face dumnezeieste tot binele. Invatam a asculta de El, nu de ceea ce ne vine noua a face. invatam sa ne incadram in ceea ce stim - prin credinta - ca il bucura pe Hristos, Care e inima noastra. Degeaba vorbim despre post si dragoste, daca nu intelegem ca prin post invatam a pune in aplicare tocmai dragostea, care sa devina apoi legea vietii si a manifestarilor vointei noastre; asa departe sa mearga vointa noastra, pana unde o duce dragostea lui Dumnezeu. Neconstientizarea necesitatii de a face din post o reala problema de viata, datorita lipsei de cultura duhovniceasca, viata noastra e searbada, pe tot parcursul anului. Ne coplesesc atatea neajunsuri, tocmai fiindca pierdem sensul vietii, cel aratat de Mantuitorul Care, de fapt, ne si traieste viata, in noi insine. De indata ce se termina Postul, in restul anului suntem total inconstienti. Nu stim ca Hristos ne duce viata mai departe? Aceasta e caderea: nesimtirea rusinoasa dusa pana la a uita ce e cu tine, cine esti. Oamenii cauta scuze si fac comentarii, cu totul in afara intelepciunii crestine. Parca ar cauta intunericul, nu lumina, si pentru aceasta vor auzi: "Duceti-va acolo unde este scrasnirea dintilor". |
||
|
Postat pe 17 Noiembrie 2008 20:15 |
||
|
DESPRE RUGACIUNE Ce este rugaciunea? Stim cu totii, in Filocalia (Culegere din scrierile Sfintilor Parinti care arata cum se poate omul curati, lumina si desavarsi), aflam ca rugaciunea inseamna vorbirea mintii noastre cu Dumnezeu. Dumnezeu este Duh, este Minte, este intelepciune. Deci, tot cu aceasta latura a vietii noastre comunicam cu Dumnezeu prin rugaciune. Rugaciunea trebuie facuta cu staruinta. Sa nu ne descurajam cand ni se intampla ca rugaciunea sa fie neascultata, ci sa staruim. Ne putem intreba: cand ne implineste Dumnezeu mai repede rugaciunile noastre? Si raspunsul este in mai multe chipuri: cand rugaciunea noastra este insotita de post, de milostenie si de viata fara prihana. Milostenia si postul sunt cele doua aripi ale rugaciunii. Ce trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre? Pentru ce oamenii cer lucruri netrebnice? Sa-I cerem sanatate trupeasca si sufleteasca. Sa-I cerem luminarea mintii si intelepciune, pentru a nu gresi calea catre El. Sa-I cerem bunatate sufleteasca si smerenia inimii, caci spune Domnul: invatati-va de la Mine ca sunt bland si smerit cu inima si veti afla odihna sufletelor voastre. Sa-I cerem dreapta socoteala in tot ce facem, avand convingerea ca atunci cand vom muri, vom da seama inaintea judecatii lui Dumnezeu de felul cum ne-am trait viata pe pamant. Sa-I cerem ravna pentru citirea Sfintelor Scripturi, intelegerea lor si implinirea poruncilor lui Dumnezeu. Sa-I cerem harul Duhului Sfant si mantuirea sufletelor noastre. Sa-I cerem lui Dumnezeu ceea ce este vrednic de El si cele pe care El ni le poate da; numai El ni le poate da. Sa-I cerem ajutor ca, in toata viata noastra, sa cautam mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate celelalte se vor adauga noua. Asta sa-I cerem lui Dumnezeu in rugaciunile noastre. Care sunt foloasele rugaciunii? Prin rugaciune se poate dobandi de la Dumnezeu orice ai cere, numai sa fie vrednice de Dumnezeu rugaciunile noastre. Trebuie, insa, ca rugaciunea sa fie facuta cu inima curata, cu staruinta si cu smerenie, insusi Mantuitorul Hristos ne fagaduieste acest lucru, cand zice: Toate cate veti cere intru rugaciune, crezand, veti lua. Si iarasi: Cereti si se va da voua. Cine se roaga din toata inima, adancind cuvintele rugaciunii, pe langa implinirea cererii sale, va dobandi si o pace launtrica pe care nu i-o poate da lumea, acea pace fagaduita de Iisus Hristos Mantuitorul, cand a spus: Pacea Mea o dau voua, nu precum da lumea va dau Eu (Ioan 14, 27). Si simtim atunci o siguranta ca nu suntem singuri pe lume, numai cu oamenii, ci cu noi este Dumnezeul parintilor nostri, Care ne ocroteste si ne apara in viata noastra pamanteana. Iar pentru ca nu stim daca toate rugaciunile noastre ne sunt de folos, totdeauna este bine sa incheiem rugaciunea noastra cu aceste cuvinte: Doamne, Care stii toate, ajuta-ne ca rugaciunea pe care o fac inaintea Ta, sa se implineasca dupa voia Ta cea sfanta! Doamne, faca-se voia Ta in viata mea! |
||
|
Postat pe 18 Noiembrie 2008 17:45 |
||
|
"Mircea O" draga, "Dumnezeu a permis mintii tale sa-si puna intrebari" spui tu ?! Credinta in Dumnezeu se naste din frica ?! Da-mi voie, sa nu te superi ca te contrazic. Uite ce cred eu. Eu cred ca fiecare suflet are in el o Frumusete, o Sfintenie pe care Dumnezeu a pus-O cind L-a creat dupa chipul si asemanarea Sa. Si crezind in aceasta Lucrare a lui Dumnezeu, care este Sfintenia fiecarui suflet, eu zic ca noi credem in Dumnezeu. Deci pe Dumnezeu in Sine nu-l vedem, insa vedem Lucrarea Sa Sfinta. Pe Dumnezeu il vedem in si prin Lucrarea Sa Sfinta. Acuma ce are frica si cu credinta in Dumnezeu ?! Este adevarat ca frica dispare acolo unde adevarata credinta incepe. Insa eu personal nu din frica cred ca omul crede in Dumnezeu. Omul crede in Dumnezeu pentru ca este constient, pt. ca realizeaza ca exista o Putere nemarginita care a creat totul si care stapineste si controleaza totul ! Omul vede si crede in Frumusetea Creatiei ! In Armonia Ei ! Omul crede ca prin Dragoste poate sa invinga moartea. Adica exista o Dragoste care este atit de mare incit te face sa te jertfesti pentru cel care sufera, pentru sufletul lui ! Iar Dragostea aceasta daca o porti in inima ta cu Ea treci prin moarte ! Da ! Exista o Dragoste atit de puternica incit Ea poate trece prin moarte ! Dragostea aceasta este Hristos, Dumnezeul cel Viu care invinge moartea. Sa ne bucuram ca existam si prin bucuria asta sa fim recunoscator lui Dumnezeu de existenta noastra, de viata aceasta care este sansa noastra de a ne desavirsi in Dragoste, Bunatate, Iertare, Mila, Ingaduinta fata de neputintele aproapelui. Viata aceasta este de fapt devenirea inimii noastre. Calea pe care ea merge. Si daca inima noastra merge pe calea desavirsirii in Virtutile acestea, atunci mergem pe Calea de intoarcere la Dumnezeu ! Uite o demnstratie stiintifica. Evolutia se face in timp, nu-i asa ? Cel desavirsit mai poate evolua undeva ?! Eu zic ca nu. Noi avem timpul nostru, fiecare timpul sau. Sfintii au atins desavirsirea prin Mila lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu a oprit timpul lor in loc. Putrezirea truplui dupa moarte este un proces fizic ce are loc in timp. Insa timpul lor fiind oprit, trupul Sfintilor nu a mai putrezit. Astfel ca prin Mila lui Dumnezeu noi avem Sfinti si Sfinte moaste. De alte minuni pe care Dumnezeu le face, nu mai vorbesc aici. Cred ca te-am convins ca nu din frica omul crede in Dumnezeu. Ci din constienta existentei unei Puteri care stapineste peste toate, si peste viata si peste moarte. Eu personal, prin Mila lui Dumnezeu am simtit ca El exista ! Si acest Adevar nu mi-l mai poate lua nici moartea ! Multumesc lui Dumnezeu pentru marele Sau Dar ! DOAMNE AJUTA ! Mircea..... |
||
|
Mircea63 Postat pe 19 Noiembrie 2008 20:42 |
||
|
BUNA "DIANANA"! Scuse ca am intarziat cu comntariul meu ,cu privire la frumoasa poezie pe care ai postat-o tu pe acest bloc . Ce pot sa spun , decat ca ma regasesc in versurile respective si nu numai eu ,cred ca majoritatea procedam asa cand ne rugam . " RUGACIUNE O, iarta-mi, Te rog Doamne, atatea rugaciuni Prin care-Ti cer doar paine si paza si minuni .................................................................. O, iarta-mi felu-acesta nebun de a ma ruga Si-nvata-ma ca altfel sa stau in fata Ta Nu tot cerandu-Ti Tie sa fii Tu robul meu Ci Tu cerandu-mi mie, iar robul sa fiu eu Sa inteleg ca felul cel bun de-a ma ruga E sa doresc ca-n toate sa fie voia Ta. Amin" De multe ori cerem si iar cerem de la Dumnezeu ,lucruri pe care nu le primim si nu intelegem de ce ?Asta pentru ca nu stim sa spunem :"Doamne faca-se dupa Voia Ta totul "! |
||
|
ica2 Postat pe 19 Noiembrie 2008 21:17 |
||
|
Mi-a fost foarte greu sa comentez niste randuri scrise mai sus de cineva care se numeste "ateu"! Sti, eu nu cred ca exista atei ci numai niste persoane ratacite, niste persoane in continua cautare pe niste drumuri ratacite care nu duc nicaieri! Un om trecut prin viata cu bune si rele, sa nu fi simtit niciodata prezenta lui Dumnezeu, macar in momentele grele!! Sincer, cred ca este foarte greu asa! Un om fara Dumnezeu este un om singur, frica cea mare atunci intervine pentru ca nu esti decat o frunza in vant, fara aparare! Cand il ai pe Dumnezeu in suflet nu mai ai frica, ci doar pace si iubire! Si nu este greu sa ajungi la Dumnezeu, trebuie numai sa-l cauti, sa-l chemi! Si sa-i multumesti ca existi! |
||
|
Postat pe 19 Noiembrie 2008 22:16 |
||
|
Da, dragii mei, dragele mele SA MULTUMIM LUI DUMNEZEU PENTRU FIECARE RESPIRATIE ! CA DE LA EL VINE PUTEREA ! DOAMNE AJUTA ! mircea |
||
|
Mircea63 Postat pe 19 Noiembrie 2008 22:59 |
||
De la: dianana, la data 2008-11-19 22:16:52Mi-a fost foarte greu sa comentez niste randuri scrise mai sus de cineva care se numeste "ateu"! Eu sint ateul. Nu stiu cum se face ca tocmai voi, cei carora v-a sus Cineva mina in cap, nu admiteti si un alt punct de vedere. Celalalt e "ratacit" daca a binevoit sa impartaseasca alta optica. Eu dau voie altcuiva sa creada 0si chiar ma amuza miile de religii, fiecare convins ca a lui e unica, si celelalte sharlatanii. Voi nu. "Forta" voastra rezida in crucificarea, fie si simbolica, a necredinciosilor. Asta pentru ca o singura fisura in edificiul vostru vi-l face teribil de fragil. Pai mai bine in nesiguranta mea, decit in siguranta voastra - obtinuta prin asa mijloace. |
||
|
Mircea_O Postat pe 20 Noiembrie 2008 21:32 |
||
| Eu spun k in fiecare zi trebuie sa ne indraptam atentia spre Dumnezeu,in fiecare zi trebuie sa avem grija cum de comportam,in fiecare zi trebuie sa facem fapte bune,nu numai cand e post si cand se apropie sarbatorile pt k El ne poarta de grija in fiecare zi,ne da tot ce avem nevoie(in masura mai mare sau mai mica...dupa meritul fiecaruia),in fiecare zi ne arata iubirea Lui pt noi.Lui ii datoram totul,pt k si-a dat viata pt noi,pacatosii.Avem un Dumnezeu atat de mare!!!Glorie Lui si voi sa aveti o seara binecuvantata.Va pup,Iasmina | ||
|
Iasmina89 Postat pe 20 Noiembrie 2008 21:49 |
||
|
Inainte de a te amuza "miile de religii", nu ar strica sa te documentezi, sa citesti cum s-au format aceste mii de religii, de unde a pornit totul, de unde vine ortodoxia? Cred ca ai foarte mult de citit pentru a-ti forma o parere, daca esti sau nu ateu, daca ti-a pus sau nu cineva "mana in cap", etc. Daca un tanar ar vorbi asa ca tine, as gandi ca mai are timp sa afle adevarul, dar la 51 ani... e destul de trist! |
||
|
Postat pe 21 Noiembrie 2008 20:00 |
||
relatia cu dumnezeu sa fie psiva sau activa? 
|
||
|
Postat pe 21 Noiembrie 2008 20:02 |
||
"Domnule" Mircea nu ai inteles bine titlul? Era despre relatia cu Dumnezeu. Daca esti ateu nu aveai tu treaba cu subiectul, nuh? Abtine-te de la comentarii de proasta calitate. Fugi ca te cheama depravatii scuze voiam sa zic bisexualii. M-am saturat de situl asta pe care domni si doamne ca tine IN GHILIMELE of course...il fac de tot rasul. Sa fiu rea pana la capat vezi ca s-a adoptat scrierea cu a in loc de i ca in MERGAND nu MERGIND. Nu pot sa exemplific prea bine ca nu scriu de la calculatorul meu. Daca tot esti asa modern si adaptat la rau pardon la nou poate inveti si sa scrii. Hai ca poti stiu ca poti trebuie sa poti.  Sa ma ierte ceilalti utilizatori daca i-a ofensat comentariul meu insa m-am saturat de oameni depravati si rai care intra doar ca sa jigneasca. Daca asa sunteti virtual unde nu avem nimic de impartit nu vreau sa stiu cum sunteti in realitate. 
|
||
|
Postat pe 22 Noiembrie 2008 00:46 |
||
|
pai nici comentariul tau n-a fost chiar cusher, nu? intoleranta nu-i buna, nici de-o parte, nici de alta. |
||
|
googoodoll Postat pe 22 Noiembrie 2008 00:53 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| inca o problema a sufletului... | 66 | De la: vas25 27 Aprilie 2009 12:46 |
| am o retinere in a pronunta un nume..sunt nebuna la cap? | 54 | De la: fluturas_ 27 Noiembrie 2009 02:22 |
| credinta... | 10 | De la: Adora_me 3 Februarie 2009 09:32 |
|
|
||
| nevoia de afectiune | 4 | De la: dana_mv 8 Februarie 2009 15:29 |
| domnisoara care ma dat peste cap | 26 | De la: kudika_andrei 2 Iunie 2013 10:46 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.