povestioare ...

confuza..

inregistrati-va si castigati 500 euro

yumy Postat pe 16 Octombrie 2010 08:44
De la: anastasia_m, la data 2010-10-16 08:37:05 De la: yumy, la data 2010-10-16 08:34:30anas tu te culturizezi de dimineatza mama vino la mine la o cafea si daca vrei culturizare iti sau carti sa citesti zici?
As vrea sa va scriu o intamplare reala, din viata unuia dintre mentorii mei, este vorba de autorul mai multor carti ajunse bestseller-uri, carti de dezvoltare personala, si oratorul de succes , Dr. Stephen Covey. (n-am sa va spun mai multe despre el, pentru ca sunt sigur ca unii ati auzit de el, a fost si prin Romania de a tinut cateva seminarii, iar cei care nu ati auzit, puteti cauta pe internet� iar pe cei pe care oricum nu ii intereseaza � pentru aceeia de ce as mai scrie?) Intr-o duminica dimineata, Dr Covey mergea cu metroul prin New York. Pe timpul saptamanii, statiile de metrou sunt intestate de oameni care alearga incolo si incoace, insa duninica ei sunt destul de relaxati si destul de linistiti, chiar mai sunt locuri libere; citesc ziarul sau beau cafea in pahare de carton� Metroul ajunge in statie; usile se deschid, iar inauntru se napustesc doi copii, absolute de nestapanit. Acesti pusti se zbenguie, lovindu-se de peretii vagonului. Tatal lor ii urmeaza si se aseaza chiar alaturi de Covey, parand ca nu baga de seam ace se intampla. Pustii sunt neastamparati, alergand de colo � colo, strigand in gura mare, lovindu-se de oameni si imprastiindu-le acestora lucrurile. Ajung sa smulga un ziar din mainile unei batrane!!... Si Dr. Covey in acel moment, ca si toti din acel compartiment, ca si toti cei care am citit pana acum am spune ca acel om este in parinte iresponsabil, ca nu sties a-si stapaneasca copii� ca nu este un parinte bun. In cele din urma, Covey se intoarce catre barbat, si pe un ton vizibil iritat, spune: �Domnule, copiii dumneavoastra deranjeaza toata lumea! Nu i-ati putea cumva linisti putin?� Ei bine, barbatul isi ridica privirea pentru prima data de cand s-a asezat, se uita la Covey, inchide ochii, clatina usor din cap si spune: �Ah, aveti dreptate. Cred ca ar trebui sa iau masuri. Tocmai ne intoarcem de la spital, unde mama lor a murit acum o ora. Nu stiu la ce sa ma gandesc sic red ca nici ei nu stiu cum sa se poarte in asemenia situatie�� Vedeti cat de mult schimba o informatie toata perceptia asupra lucrurilor? Oare de cate ori in viata noastra avem pareri, opinii, vederi de care suntem siguri ca le-am inteles si stim, fara a avea TOATE informatiile?... Ce credeti, este bine sa punem intrebari pentru a avea o imagine de ansamblu a situatiei, sau sa ne formam propria opinie fara toate cunostintele despre situatie?... Cum credeti ca este mai corect? Cum ne este NOUA mai de folos? Oare ascultam intotdeauna cu rabdare pana la capat ceea ce o alta persoana incearca sa ne transmita? Ne-ar fi de mai mult ajutor daca am face-o? Atunci de ce nu o facem intotdeauna? (la intrebarea asta am cautat raspunsuri si am sa le postez pe blog, pentru ca topical acesta sa ramana doar pentru povestioare.)
supermiki Postat pe 16 Octombrie 2010 16:37
- Ma bucur sa va vad aici, asta imi arata ca mai si cititi din cele ce se mai scriu pe acest topic. Totusi as avea o intrebare: Oare v-ar deranja foarte tare daca v-as ruga sa postati doar on-topic sau povestioare? Va rog asta pentru ca cineva care se apuca sa citeasca, si la un moment dat da de altfel de discutii, poate nu mai citeste mai departe, crezand ca s-au terminat postarile cu povestioare. Nu ar fi pacat, ca cineva sa piarda o povestioara; pentru ca nu poti sti care dintre ele ar putea atinge viata cuiva intr-un anume fel, poate chiar sa-i schimbe viata in mod pozitiv... iar acea persoana sa piarda pentru ca nu a primit acea povestioara la timp?... Ce ziceti, am putea impreuna sa pastram acest topic diferit de altele?...

supermiki Postat pe 16 Octombrie 2010 16:54
De la: supermiki, la data 2010-10-16 16:54:49- Ma bucur sa va vad aici, asta imi arata ca mai si cititi din cele ce se mai scriu pe acest topic. Totusi as avea o intrebare: Oare v-ar deranja foarte tare daca v-as ruga sa postati doar on-topic sau povestioare? Va rog asta pentru ca cineva care se apuca sa citeasca, si la un moment dat da de altfel de discutii, poate nu mai citeste mai departe, crezand ca s-au terminat postarile cu povestioare. Nu ar fi pacat, ca cineva sa piarda o povestioara; pentru ca nu poti sti care dintre ele ar putea atinge viata cuiva intr-un anume fel, poate chiar sa-i schimbe viata in mod pozitiv... iar acea persoana sa piarda pentru ca nu a primit acea povestioara la timp?... Ce ziceti, am putea impreuna sa pastram acest topic diferit de altele?... Ai dreptate !!! o sa incercam sa respectam acest lucru!!!
anastasia_m Postat pe 16 Octombrie 2010 17:24
Alegerea corecta Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte. Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie. Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York , in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir. Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata. Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si� era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urat si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat: "- Vii cu mine soldat?" Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis: "- Buna ziua", si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus: "- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant." Sa aveti o zi frumoasa!
Malak Postat pe 22 Octombrie 2010 14:27
De ce tipa oamenii cand sunt suparati "Intr-o zi,un intelept din India puse urmatoarea intrebare discipolilor sai: -De ce tipa oamenii cand sunt suparati? -Tipam deoarece ne pierdem calmul,zise unul dintre ei. -Dar de ce sa tipi, atunci cand cealalta persoana e chiar langa tine? inreba din nou inteleptul -Pai,tipam ca sa fim siguri ca celalalt ne aude,incerca un alt discipol. Maestrul intreba din nou: -Totusi,nu s-ar putea sa vorbim mai incet, cu voce joasa? Nici unul dintre raspunsurile primite nu-l multumi pe intelept. Atunci el ii lamuri: -Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg. Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate. In final,inteleptul concluziona, zicand: -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere." -Mahatma Ghandi- Parca te face sa te gandesti de (cel putin ) 2 ori inainte...
Malak Postat pe 22 Octombrie 2010 14:31
Doar asta conteaza! Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari. In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea. Era dimineata cand a zarit in departatre turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas. Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci� �A trait sase ani, trei luni si patru zile�� A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile�� A trait trei ani, patru luni si patru zile�� A trait noua ani, opt luni si doua zile�� S-a intristat crezand ca nimerise intr-un cimitir pentru copii, si unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat: -De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate�?� -Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii! -Nu� doar ca, vezi� noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri� de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp� iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se� si asta este ceea ce vezi tu scris aici. -Timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va� -Da, pentru noi doar asta conteaza! Daca ar fi fost sa ai un astfel de carnetel, tu cati ani, cate luni si cate zile crezi ca ai fi adunat in el pana acum?
Malak Postat pe 22 Octombrie 2010 14:55
malak mia fost dor de povestioarele spuse de tine,mrss malak,nu stiu sa raspund citi ani,conteaza da ,dar nu am avut carnetel iar pe strada eu vad doar oameni tristi,au uitat sa mai zimbeasca si cred ca ei au carnetelul gol;numai bine si tie malak
mari58 Postat pe 22 Octombrie 2010 17:55
De la: supermiki, la data 2008-08-20 00:58:52 Tata uita de W. Livingston Larned "Asculta-ma fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei. Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale. Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus: "Pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!" Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani - si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti, fiule, asa se poarta un tata! Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri? Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovait in pragul usii. "Ce vrei?" m-am rastit. N-ai spus nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide. Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari. Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat. Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea mult de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta. Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo, rusinat! E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. Dar maine o sa fiu un tatic adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult." Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil, imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei. Ti-am cerut prea mult, mult prea mult MORALA In loc sa-i condamnam pe ceilalti, haideti sa-i intelegem. Sa gasim motivele pentru care fac ei ceea ce fac. Este mult mai profitabil si mai innobilant decat critica; ne atragem astfel simpatie, toleranta si bunatate. "A sti totul inseamna a ierta totul." Asa cum a spus Dr Johnson: "Nici macar Dumnezeu nu are de gand sa judece oamenii pana nu si-au dat ultima suflare." De ce am cere noi mai mult decat Dumnezeu?
anastasia_m Postat pe 24 Octombrie 2010 07:41
De la: maya02, la data 2008-08-20 09:44:14 Cand am citit pentru prima data acest mesaj am realizat cate lucruri pierdem fara sa ne dam seama... Am invatat... ca nimeni nu este perfect... Pina cind nu te indragostesti. Am invatat ...ca viata e dura... Dar eu si mai si!!! Am invatat ... ca sansele nu trebuie niciodata sa le pierzi. Acelea pe care le pierzi tu le prinde din zbor o alta persoana. Am invatat ca atunci cind porti pica si amaraciune fericirea se duce in alta parte. Am invatat... Ca ar trebui mereu folosite vorbe bune... Pentru ca miine poate va trebui sa le retragi. Am invatat ca un suris e un mod economic pentru a-ti imbunatati aspectul. Am invatat ca nu pot sa aleg cum ma simt... Dar pot mereu sa fac cite ceva. Am invatat...ca toti vor sa traiasca in virful muntelui... Dar toata fericirea si cresterea au loc in timpul urcusului. Am invatat ...ca trebuie sa te bucuri de calatorie si sa nu te gindesti doar la scopul ei. Am invatat ..ca e mai bine sa dai sfaturi doar in doua situatii... Cind sint cerute si cind de ele depinde viata cuiva. Am invatat ca cu cit irosesc mai putin timpul... Mai multe lucruri reusesc sa fac. mai am de invatatat!!!
anastasia_m Postat pe 24 Octombrie 2010 07:43
De la: supermiki, la data 2008-08-24 10:33:50 - iar acum una cu dedicatie speciala pentru cativa prieteni virtuali ... nu voi spune care ... dar daca vor citi ... si bine-inteles vor si intelege ... vor stii ei carore li se potriveste ... siii ... poate ii ajuta!! ... UN CUI IN INIMA A fost odata un baiat cu un caracter foarte urat. Tatal lui i-a dat intr-o zi un saculet cu cuie si i-a spus sa bata cate un cui in usa gradinii de fiecare data cand isi pierde cumpatul si/sau se cearta cu cineva. In prima zi a batut 37 de cuie �n usa. Saptamanile ce au urmat a invatat sa se controleze si numarul cuielor batute �n usa s-a micsorat de la o zi la alta. Descoperise ca este mult mai usor sa te controlezi decat sa bati cuie intr-o usa. In sfarsit a sosit ziua in care baiatul nu a mai batut nici un cui �n usa. S-a dus prin urmare la tatal sau sa ii spuna ca nu a mai batut nici un cui �n aceasta zi. Tatal lui i-a spus atunci sa scoata un cui din usa pentru fiecare zi care trece in care nu isi pierde rabdarea. Zilele au trecut si in sfarsit baiatul a putut sa-i spuna tatalui ca a scos toate cuiele din usa. Tatal l-a condus pe baiat pana in fata usii si i-a spus: � Fiule, te-ai purtat foarte bine dar priveste cate gauri sunt in usa ! �. Nu va mai fi niciodata ca inainte. Cand te certi cu cineva si cand ii spui lucruri urate ii lasi o rana ca aceasta. MORALA Poti infige un cutit intr-un om si sa il scoti imediat dar rana va ramane pentru totdeauna. Nu are importanta de cate ori te vei scuza, rana va ramane. O rana verbala face la fel de rau ca si una fizica. Cei dragi te fac sa zambesti si te incurajeaza. Sunt gata sa te asculte atunci cand ai nevoie, te sustin si �si deschid �n fata ta inima. Ai grija cu sentimentele lor. FOARTE FRUMOS SI ATAT DE ADEVARAT!
anastasia_m Postat pe 24 Octombrie 2010 07:50
De la: , la data 2008-08-25 21:43:03Legenda celor 8 minute Legenda spune ca o femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: � Ai doar 8 minute!� Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:� Nu uita ce e cel mai important!� Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: � Bogatia sufletului.� Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: �Bogatia sufletului!�
anastasia_m Postat pe 24 Octombrie 2010 07:54
De la: supermiki, la data 2008-08-25 23:31:46O ALTA DEMONSTRATIE DE NASTERE A UNEI PARADIGME Intamplare reala � Povestirea este dintr-un film documentar realizat de dr Eden Ryl, psiholog comportamental si cunoscut conferentiar. In acest experiment, o stiuca mare a fost introdusa intr-un bazin, fiind hranit cu plevusca. Camerele de luat vederi au inregistrat reactiile stiucii pe parcursul a mai multe zile. Dupa o perioada, oamenii de stiinta au schimbat conditiile, montand o bariera de sticla intre stiuca si �hrana� sa. De fiecare data cand incerca sa manance un pestisor, stiuca se lovea inevitabil de panoul de sticla. Dupa cateva esecuri da a ajunga la hrana si mai multe lovituri dureroase � pestele cel mare a renuntat sa mai atace pe cei mititei plaSATI DE PARTEA CEALALTA A PANOULUI. Atuci cand a ajuns la concluzia ca stiuca este sufficient de infometata, oamenii de stiinta au inlaturat panoul de sticla, permitand micilor pastisori sa inoate nestingheriti prin tot bazinul. Erau la dispozitia marii si infometatei stiuci. Spre surprinderea tuturor, stiuca nu a incercat nici un moment sa manance vreunul dintre pestisori. Inota pur si simplu prin bazinul plin de hrana � desi era flamanda pana la disperare. Totusi nici nu a INCERCAT sa manance vreunul. Dupa atatea incercari nereusite si dureroase de a ajunge la hrana, se parea ca pestele cel mare renuntase sa mai INCERCE. In cele din urma pestele cel mare a murit � de foame � intr-un bazin plin cu hrana!! Hrana era intangibila. Pestele CREDEA ca hrana este intangibila. MORALA Cati oameni sunt azi intr-o situatie asemanatoare? Ei pastreza in minte incercarile nereusite de a obtine succesul, esecurile trecute, jena de a nu fi atins un obiectiv, momentele de respingere si descurajare � si astfel isi formeaza convingerea ca pentru ei succesul si o viata plina de semnificatie sunt INTANGIBILE. Convingerea gresita ca nu mai putem avea success dupa un insucces poate nun e costa viata, ca in cazul stiucii, darn e poate costa CALITATEA vietii pe care ne-o dorim. DECI !!! - SA LUAM DECIZIA DE A INCERCA DIN NOU !! Intreaba-te chiar azi, �Ce as putea realize daca, incepand cu ziua de azi voi lasa in urma toate experientele negative si voi ignora toate esecurile care m-au marcat si voi alunga amintirile dureroase?� Oamenii spun deseori: � Am incercat asta si inainte si n-a mers, nu vreau sa mai trec prin asa ceva din nou�. Foarte probabil ca nici nu ai CUM sa mai treci la fel prin aceeasi intamplare. Lumea se schimba� si ti la fel. Ce era odata adevarat � s-ar putea san u mai fie acum. Poti sa te descurci mai bine si, in multe feluri, poate ca ai dobandit deja mai multe cunostinte care sa te pregateasca mai bine pentru o noua incercare. Poti allege sa incerci din nou. Poti alege sa schimbi ceva la modul in care abordezi lucrurile. Ceea ce a fost �. nu mai EXISTA in mod identic. Sper sa nu va fi plictisit � am scris mai mult ca am lins cateva beri � si acum fac pe desteptul �
anastasia_m Postat pe 24 Octombrie 2010 07:57
Buna dimineata! Mie imi plac pildele lui Bruno Ferrero.Aici este un link unde gasiti cateva : http://www.lumeaingerilor.ro/Default.aspx?tabid=350
alina02 Postat pe 24 Octombrie 2010 09:00
De la: mari58, la data 2010-10-22 17:55:53malak mia fost dor de povestioarele spuse de tine,mrss malak,nu stiu sa raspund citi ani,conteaza da ,dar nu am avut carnetel iar pe strada eu vad doar oameni tristi,au uitat sa mai zimbeasca si cred ca ei au carnetelul gol;numai bine si tie malak Multam fain mari . Uite inca una care sper ca iti va placea: Ce este dragostea? O intrebare frecventa pe Google pare a fi: �Ce este dragostea?�� Ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala. Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi. �Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece. Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava� in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia. Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: �Si dvs va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?�. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: �E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea�., Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile, spunandu-mi in sinea mea: �Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!� nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au�. Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie.
Malak Postat pe 27 Octombrie 2010 15:20
mrss malak imi place sa iubescsi sa fiu iubita si traiesc fiecare clipa ca si cind ar fi ultima
mari58 Postat pe 27 Octombrie 2010 18:36
Un om de afaceri american statea langa chei, intr-un mic sat mexican de coasta, cand un pescar isi trage barca la mal. In barca erau cativa pesti frumosi. Americanul il felicita pentru pestele prins si il intreaba cat timp i-a luat sa-l pescuiasca. - Foarte putin, a raspuns mexicanul. - De ce nu stai mai mult pe mare sa prinzi mai mult peste ? a intrebat atunci americanul. - Mi-ajunge sa-mi intretin familia, i-a raspuns pescarul. - Si ce faci in restul timpului ? a vrut sa stie omul de afaceri. - Dorm pana tarziu, pescuiesc putin, ma joc cu copiii, imi fac siesta impreuna cu nevasta-mea, in fiecare seara ma plimb prin sat, beau un pahar de vin si cant la chitara cu prietenii. - Domnule, am o viata plina si sunt foarte ocupat, a incheiat pescarul. - Uite, il ia peste picior americanul. Am studiat Economia la Harvard si te pot ajuta. Ar trebui sa pescuiesti mai mult si cu banii pe care-i castigi in plus sa-ti cumperi o barca mai mare. Cu ceea ce castigi de pe urma barcii mai mari iti poti cumpara cateva barci si mai tarziu chiar o flota de pescuit. In loc sa vinzi pestele prin intermediari, il poti vinde direct la o fabrica, iar mai tarziu iti poti cumpara propria fabrica de prelucrare a pestelui. Ai putea astfel controla produsul, procesarea si distributia. Va trebui sa pleci din sat, sa te muti in Mexico City, apoi la Los Angeles si, mai tarziu, la New York, de unde iti vei conduce afacerea tot mai infloritoare. - Si cat va dura sa fac toate astea , senor ? intreaba pescarul. - Vreo 15-20 ani, raspunde americanul. - Si apoi ? - Apoi vine partea cea mai buna, rase americanul. Iti vinzi afacerea si devii foarte bogat , ai lua cateva milioane. - Milioane, senor ? se mira pescarul. Si dupa asta ? - Dupa asta te retragi din afaceri, te muti intr-un satuc de pescari pe malul oceanului si te scoli tarziu, pescuiesti putin, te joci cu copiii, iti faci siesta impreuna cu sotia, te plimbi seara prin sat, bei un pahar de vin cu prietenii, cantati la chitara....
BEL_AMY1 Postat pe 28 Octombrie 2010 11:34
--- SCRISORI DE LA TEDDY In timp ce se afla in fata copiilor din clasa a 5-a, Doamna Thompson, in prima zi de scoala, le-a spus un neadevar. Ca majoritatea profesorilor, le-a spus elevilor sai ca ii iubeste pe toti la fel de mult. Totusi, acest lucru nu era posibil, deoarece in primul rand, cufundat in banca sa, era baietelul numit Teddy Stallard. Doamna Thompson il urmarise pe Teddy in anul precedent si observase ca acesta nu se juca cu ceilalti copii, hainele sale erau neingrijite si era murdar mai tot timpul. Si Teddy putea fi nesuferit. Se ajunsese pana acolo incat Doamnei Thompson ii facea placere sa scrie pe lucrarile acestuia, cu un creion gros si rosu, un X mare si ingrosat si sa ii dea nota 4. La scoala la care preda doamna Thompson, trebuia sa revizuiasca toate caracterizarile elevilor, iar pe Teddy il lasase intentionat la urma. Totusi, cand a deschis dosarul acestuia, a ramas surprinsa sa vada ca profesoara din primul an scrisese "Teddy e un copil istet, isi face temele cu grija, este manierat si este o placere sa fii in prajma lui". Profesoara din clasa a 2-a scrisese "Teddy este un elev excelent, apreciat de colegii sai, dar este tulburat de faptul ca mama sa sufera de o boala incurabila, iar viata de acasa trebuie sa fie foarte grea" Profesoara din clasa a 3-a scrisese "Moartea mamei sale il afectase foarte mult. Se straduieste foarte mult, dar pe tatal sau nu il prea intereseaza, iar climatul de acasa il va afecta in curand, daca nu se va schimba ceva" Profesoara dintr-a 4-a a scris "Teddy este retras si nu mai este interesat de scoala. Nu are multi prieteni si uneori adoarme in timpul orei" De-acum, doamna Thompson intelesese problema si i-a fost rusine de ce facuse. S-a simtit si mai prost cand elevii ei i-au adus cadouri de Craciun, legate cu panglici frumoase si impachetate in hartie stralucitoare. Mai putin Teddy. Cadoul acestuia era impachetat cu hartie obisnuita de culoare maro. Doamnei Thompson i-a fost greu sa il deschida in fata celorlalti. Unii dintre elevi au inceput sa rada cand a descoperit o bratara careia ii lipseau unele pietre si o sticluta de parfum pe trei sferturi goala.. Ea i-a certat cand a observat ca bratara era draguta si parfumul mirosea frumos. Teddy Stallard a ramas dupa ore in acea zi doar pentru a-i spune "Doamna Thompson, astazi mirosi exact ca si mama". Dupa ce copiii au plecat, a plans timp de aproape o ora. In acea zi, a incetat sa mai predea citirea, scrierea si aritmetica si a inceput sa ii invete pe elevi. Doamna Thompson i-a acordat o atentie deosebita lui Teddy. Pe masura ce lucra cu el, mintea sa a inceput sa isi revina. Cu cat il incuraja mai des, cu atat acesta reactiona mai bine. Pana la sfarsitul anului, Teddy ajunsese cel mai istet elev din casa, si, in ciuda promisiunii ca ii va iubi pe toti la fel, Teddy a devenit alintatul sau. Un an mai tarziu, a gasit o scrisoare de la Teddy in care ii spunea ca e cea mai buna profesoara pe care o avusese vreodata. Au mai trecut inca sase ani pana a mai primit un semn de la Teddy. Apoi el i-a scris ca terminase liceul al treilea in clasa, si ca ea ramasese cea mai buna profesoara pe care o avuse. Patru ani mai tarziu, a mai primit o scrisoare care spunea ca va termina in curand si facultatea cu cele mai bune rezultate. Inca o data o asigura pe doamna Thompson ca fusese cea mai buna profesoara. Apoi au mai trecut inca patru ani si a mai venit o scrisoare, cu acelasi mesaj, dar numele expeditorului era schimbat: Dr. Theodore Stallard. Apoi o noua scrisoare in care o anunta ca se va casatori. Ii spunea ca tatal sau a murit cu cativa ani in urma si o intreba daca ar vrea sa participe la nunta si sa stea in locul in care sta de obicei mama mirelui. Bineinteles ca a acceptat. Si a purtat bratara careia ii lipseau unele pietre si a folosit acelasi parfum pe care il primise demult de la Teddy. S-au imbratisat, iar Teddy i-a soptit la ureche "Multumesc pentru ca ai crezut in mine. Multumesc pentru ca m-ai facut sa ma simt important si mi-ai aratat ca pot insemna ceva." Doamna Thompson i-a soptit cu lacrimi in ochi "Teddy, ai inteles gresit. Tu esti cel care m-a invatat ca pot schimba ceva. Nu am stiut cum sa predau elevilor pana te-am intalnit pe tine." MORALA: Nu poti niciodata sa stii cum poti influenta viata altora prin ceea ce faci sau prin ceea ce nu faci. Tine seama de acest lucru in aventura ta prin viata si incearca sa schimbi ceva in viata celorlalti (si ar fi ideal daca ar fi in bine). Si nu uita!: Nimeni nu are dreptul sa priveasca o alta persoana de sus, decat in momentul in care se apleaca si ii intinde o mana pentru a-l ajuta sa se ridice!
BEL_AMY1 Postat pe 28 Octombrie 2010 11:35
Foarte frumos Freddye!
Calin_ Postat pe 28 Octombrie 2010 11:55
De la: Calin_, la data 2010-10-28 11:55:53Foarte frumos Freddye! salut Safule...pe unde haladuiesti?...vezi ca esti dat in urmarire...daca te prinde fixul...ai bagato...
BEL_AMY1 Postat pe 28 Octombrie 2010 11:58
De la: alfredodecurtofreco, la data 2010-10-28 11:58:01 De la: Calin_, la data 2010-10-28 11:55:53Foarte frumos Freddye! salut Safule...pe unde haladuiesti?...vezi ca esti dat in urmarire...daca te prinde fixul...ai bagato... Fusai plecat din localitate pentru cateva zile... . Dar cine ma urmereste? Ce am facut?
Calin_ Postat pe 28 Octombrie 2010 12:02
Perla si scoica Scoica a vazut o perla cazuta pe fundul oceanului. Dupa mari eforturi, a reusit sa apuce perla si a asezat-o langa ea, pe o frunza. Stia ca oamenii cauta perle, asa ca s-a gandit: - Aceasta perla ii va tenta. O vor lua, iar pe mine ma vor lasa in pace. Cand a aparut primul cautator de perle, ochii acestuia erau conditionati sa caute scoici, nu perle stand pe frunze. De aceea, el a apucat scoica, care, intamplator, nu avea inauntru nicio perla, si a lasat perla sa cada din nou pe fundul oceanului. Stim exact unde trebuie sa privim. Tocmai de aceea nu reusim sa gasim Esentialul.
Malak Postat pe 29 Octombrie 2010 14:52
De la: Malak, la data 2010-10-27 15:20:45 De la: mari58, la data 2010-10-22 17:55:53malak mia fost dor de povestioarele spuse de tine,mrss malak,nu stiu sa raspund citi ani,conteaza da ,dar nu am avut carnetel iar pe strada eu vad doar oameni tristi,au uitat sa mai zimbeasca si cred ca ei au carnetelul gol;numai bine si tie malak Multam fain mari . Uite inca una care sper ca iti va placea: Ce este dragostea? O intrebare frecventa pe Google pare a fi: �Ce este dragostea?�� Ei bine, cea mai frumoasa explicatie am auzit-o cu cativa ani in urma de la o prietena asistenta medicala. Zilele astea ploioase mi-au reamintit povestea pe care astazi m-am gandit sa o impartasesc cu voi. �Era o dimineata aglomerata la cabinet cand, in jurul orei 08:30, intra un domn batran cu un deget bandajat. Imi spune imediat ca este foarte grabit caci are o intalnire fixata pentru ora 09:00. L-am invitat sa se aseze stiind ca avea sa mai treaca cel putin o jumatate de ora pana sa apara medicul. Il observ cu cata nerabdare isi priveste ceasul la fiecare minut care trece. Intre timp ma gandesc ca n-ar fi rau sa-i desfac bandajul si sa vad despre ce este vorba. Rana nu pare a fi asa de grava� in asteptarea medicului, ma decid sa-i dezinfectez rana si ma lansez intr-o mica conversatie. Il intreb cat de urgenta este intalnirea pe care o are si daca nu prefera sa astepte sosirea medicului pentru tratarea ranii. Imi raspunde ca trebuie sa mearga neaparat la casa de batrani, asa cum face de ani buni, ca sa ia micul dejun cu sotia. Politicoasa, il intreb de sanatatea sotiei. Senin, batranul domn imi povesteste ca sotia, bolnava de Alzheimer, sta la casa de batrani de mai bine de 7 ani. Gandindu-ma ca intr-un moment de luciditate sotia putea fi agitata de intarzierea lui, ma grabesc sa-i tratez rana dar batranul imi explica ca ea nu-si mai aduce aminte de 5 ani cine este el... Si-atunci il intreb mirata: �Si dvs va duceti zilnic ca sa luati micul dejun impreuna?�. Cu un suras dulce si o mangaiere pe mana, imi raspunde: �E-adevarat ca ea nu mai stie cine sunt eu, dar eu stiu bine cine este ea�., Am ramas fara cuvinte si un fior m-a strabatut in timp ce ma uitam la batranul care se indeparta cu pasi grabiti. Mi-am inghitit lacrimile, spunandu-mi in sinea mea: �Asta este dragostea, asta este ceea ce imi doresc de la viata!... Caci, in fond, asa este dragostea adevarata ?!� nu neaparat fizica si nici romantica in mod ideal. Sa iubesti inseamna sa accepti ceea ce a fost, ceea ce este, ceea ce va fi si ceea ce inca nu s-a intamplat. Persoanele fericite si implinite nu sunt neaparat cele care au tot ce-i mai bun din fiecare lucru, ci acelea care stiu sa faca ce-i mai bun din tot ceea ce au�. Viata nu inseamna sa supravietuiesti unei furtuni ci sa stii sa dansezi in ploaie. f.f.f.f.frumos
ALEXA70 Postat pe 29 Octombrie 2010 16:18
Povestea spune ca un rege african avea un prieten foarte bun din copilarie. Acest prieten avea obiceiul ca indiferent de situatia in care se afla (pozitiva sau negativa) sa reactioneze la fel: "E foarte bine!" Intr-o zi, regele si prietenul sau se aflau la vanatoare. Prietenul incarca si pregatea armele pentru rege. Dintr-o greseala, o arma s-a descarcat si i-a retezat regelui buricul degetului mare. Examinand situatia, prietenul a remarcat ca de obicei: "E foarte bine!" . La asta regele a replicat: "Nu, nu e bine deloc!" si a ordonat ca prietenul lui sa fie aruncat in inchisoare. Un an mai tarziu, regele vana intr-o zona periculoasa. A fost capturat de canibali, care l-au dus in satul lor. L-au legat de un protap si se pregateau sa-l "prepare". Unul dintre canibali care vroia sa dea foc a observat ca regele nu avea buricul degetului mare. Fiind superstitiosi, aveau ca regula sa nu manance pe nimeni care nu era....intreg. In concluzie l-au eliberat pe rege. La intoarcerea acasa, regele si-a reamintit de intamplarea de la vanatoare cand isi pierduse degetul si, cuprins de remuscari, a ordonat ca prietenul lui sa fie eliberat. "Ai avut drepate", i-a spus prietenului proaspat eliberat. "A fost foarte bine ca mi-ai retezat buricul degetului." Si a inceput sa-i povesteasca patania cu canibalii. "Imi pare foarte rau ca te-am trimis la inchisoare atata vreme. A fost urat din partea mea sa fac acest lucru." "Nu ", a replicat prietenul , "Este foarte bine!". "Ce vrei sa spui cu asta, "Este foarte bine?!?" Cum poate fi bine sa-ti trimiti prietenul la puscarie un an?". "Daca n-as fi fost in puscarie, as fi fost cu tine." Indiferent in ce situatie te afli, depinde de tine si de atitudinea ta daca este o situatie buna sau una rea.
lexu90 Postat pe 2 Noiembrie 2010 17:38
Tacerea e de aur, vorba de argint Intr-o familie de tarani din muntii Tirolului se nascuse un fiu mut ca un peste. Baiatul indeplinea toate muncile care i se cereau si se arata cuminte si in celelalte privinte, dar nu scosese nici un singur sunet, in toata viata lui. Intr-o seara, se povesteste, muntenii se asezasera la masa. Si atunci, mutul a deschis deodata gura si a pronuntat, fara sa se incurce: "Supa-i prea sarata." Au incremenit cu totii de uimire, cu lingurile in aer, deasupra strachinilor aburinde. Primul care si-a regasit cumpatul a fost pater familias. "Baiete, de ce pana acum n-ai scos nici o vorba?", l-a intrebat. Iar tanarul si-a lasat privirile in pamant. "Pai, pen'ca, s-a incumetat el, pan'acu' supa n-a fost niciodat' prea sarata." Admirabila economie de expresie! Vai, de-am fi cu totii aidoma acelui pui de tarani: suficient de discreti si modesti ca sa renuntam la vorbele inutile. Din pacate, lumea, in totalitatea ei, este departe de acest ideal. Palavrageste, se cearta, dezbate, spune vrute si nevrute, nascoceste si raspandeste barfe, dupa cum ii sta in fire. Da, peste tot si mereu se vorbeste...
Malak Postat pe 3 Noiembrie 2010 09:53
Supermiki, in primul si primul rand, vreau sa te felicit pentru initiativa de a deschide un topic mai :"altfel",unde sa ne putem bucura de o atmosfera pozitiva, si de unde putem invata din multele povestioare postate de fiecare din noi, unde ne putem detasa cat de cat de rautatea care ne inconjoara din ce in ce mai mult...eu sunt relativ nou venita pe site si, intamplator am dat peste acest topic,deschis la o rubrica de moda, dar cu siguranta nu a fost:"doar o intamplare"! Pentru moment ma voi multumi sa citesc tot, dupa care promit sa postez si eu cate o poveste care este mai aproape de sufletul meu!
kudika330098 Postat pe 17 Noiembrie 2010 23:16
De la: supermiki, la data 2008-08-11 12:21:14 - Stelele de mare O teribila furtuna se abatu asupra marii. Vantul sufla inghetat, brazdand apa si inaltand-o in valuri uriase care se repezeau spre mal lovindu-l cu putere si produc�nd curenti care pãtrundeau �n ad�nc ca plugurile de otel si smulgeau din loc vietuitoarele marine, crustaceele si molustele, purt�ndu-le la zeci de metri de tarm. Atunci c�nd furtuna se potoli, la fel de repede precum se si pornise, apa se domoli si se retrase. Acum plaja era o imensa intindere de noroi unde se zvarcoleau in agonie mii si mii de stele marine. Erau atat de multe incat plaja parea ca devenise rozalie. Acest lucru facu sã vina multa lume pe acea parte a coastei. Sosira acolo si echipe de la diverse televiziuni pentru a filma straniul fenomen. Stelele marine erau aproape nemiscate. Trageau sa moara. In multime, tinut de mana de tatal sau, era si un copil care privea cu ochii plini de tristete micutele stele de mare. Cu totii se uitau si nimeni nu facea nimic. Dintr-odata, copilul lasa mana tatalui sau, isi scoase �ncaltamintea si fugi pe plaja. Se apleca si culese cu manutele sale trei stelute de mare; apoi, luand-o la fuga, le duse in apa. Dupa aceea, se intoarse inapoi si repeta operatiunea. De pe parapet, un om striga spre el: - Dar ce faci, baiete? - Arunc in apa stelele de mare. Altfel vor muri toate pe plaja, raspunse copilul fara a se opri din fuga. - Dar pe plaja asta sunt mii si mii de stele de mare: cu siguranta nu ai sa poti sa le salvezi pe toate. Sunt prea multe, mai striga barbatul. Ca sa nu mai spunem ca la fel se intampla pe sute de alte plaje de-a lungul coastei! Nu poti schimba lucrurile! Copilul zambi, se apleca iar si mai culese o stea de mare si, aruncand-o In apa raspunse: - Iata ca am schimbat lucrurile pentru aceasta. Barbatul ramase o clipa mut, apoi se apleca, isi scoase pantofii si sosetele si cobori si el pe plaja. Incepu sã adune stele de mare si sa le arunce in apa. O clipa mai tarziu coborara inca doua fete si astfel erau deja patru persoane care aruncau stele marine in apa. Dupa alte cateva minute erau cincizeci, apoi o suta, doua sute, mii de persoane care aruncau stele de mare in apa. Astfel au fost salvate toate. MORALA Pentru ca lumea sa se schimbe ar fi suficient sa aiba cineva - chiar si un prunc - indrazneala de a incepe. Dureros de adevarat si frumos in acelasi timp!
kudika330098 Postat pe 17 Noiembrie 2010 23:25
De la: Paula_Maria, la data 2008-08-11 22:04:42CATELUL In vitrina unui magazin de animale, era un afis: �Catelusi de vanzare�. Un baietel de 10 ani, intra si intreaba care-i pretul unui catelus. Vanzatorul ii raspunde ca pretul este intre 30 si 50$. Baietelul baga mana in buzunar scoate cateva monezi, numara 2.70 $ si intreaba: �as putea vedea catelusii�. Vanzatorul zambeste, fluiera, si din magazin iese afara cateaua, si in urma ei 5 catelusi frumosi. Al saselea catelus� ramase in urma si nu se apropia ! Baietelul intreaba: �De ce catelusul asta schioapata?� Omul ii raspunse ca s-a nascut cu o problema la picior si va schiopata toata viata! �Asta-i catelusul pe care-l doresc� a spus baietelul cu bucurie in glas. �Daca asta-i dorinta ta, ti-l dau gratis!� Copilul s-a suparat si a raspuns: �Nu-l vreau gratis, pretul lui e la fel ca si al celorlalti catei, iti voi da tot ce am la mine acum, si in fiecare luna iti voi plati 50 de centi, pana voi achita pretul lui intreg !� �Esti sigur ca vrei acest catelus? Doar niciodata nu va putea fugi sau sa se joace si sari ca ceilalti !� Baietelul s-a aplecat si si-a ridicat putin pantalonul si i-a aratat vanzatorului aparatul de fier ce-i sustinea piciorul stramb. �Nici eu nu pot alerga, de aceea acest catelus are nevoie de cineva care sa-l inteleaga !� Ochii vanzatorului s-au umplut de lacrimi cand i-a spus copilului: �ma rog si sper ca fiecare catelus sa aiba pe cineva care sa-l iubeasca, asa cum tu il vei iubi pe acest catelus!� In viata nu conteaza cine esti, conteaza ca cineva sa te pretuiasca si sa te iubeasca neconditionat! Un prieten adevarat, este acela care soseste in timp ce ceilalti dispar ! Da...impresionanta povestea...imi aduce aminte de catelusa mea ...bravos!
kudika330098 Postat pe 17 Noiembrie 2010 23:36
De la: supermiki, la data 2008-08-12 08:14:37 - - Cele trei cai Se spune ca erau trei prieteni care isi doreau sa urce un munte pentru ca in varful lui traia un batran plin de intelepciune pe care isi doreau sa-l cunoasca. La un moment dat au ajuns la o rascruce, si fiecare a continuat sa-si aleaga drumul dupa cum il indemna sufletul. Primul a ales o carare abrupta, ce urca drept catre varf. Nu-i pasa de pericole, dorea sa ajunga la batranul din varful muntelui cat mai repede. A doua cale nu era chiar atat de abrupta, dar strabatea un canion ingust si accidentat, strabatut de vanturi puternice. Al treilea a ales o carare mai lunga, care ocolea muntele serpuind in pante line. Dupa 7 zile, cel care urcase pe calea cea abrupta a ajuns in varf extenuat, plin de rani sangerande. Plin de nerabdare, s-a asezat sa-si astepte prietenii. Dupa 7 saptamani, ametit de vanturile puternice care i se impotrivisera, ajunse si al doilea. Se aseza in tacere langa cel dintai, asteptand. Dupa 7 luni sosi si cel de al treilea, cu fata stralucindu-i de fericire, semn al unei profunde stari de liniste si multumire interioara. Cei doi erau furiosi pentru ca drumul lor a fost greu si au avut mult de asteptat, in timp ce drumul lui a fost o adevarata placere. Asa ca l-au intrebat pe batranul intelept care a ales cel mai bine. -Ce ai invatat tu? il intreba pe primul. -Ca viata este grea si plina de pericole si greutati, ca este plina de suferinta si adeseori ceea ce intalnesc in cale imi poate provoca rani, ca pentru fiecare pas inainte trebuie sa duc o lupta incrancenata care ma sleieste de puteri. Asadar� am ales eu calea cea mai buna catre tine? -Da, ai ales bine� Si tu, ce ai invatat? il intreba pe al doilea. -Ca in viata multe lucruri ma pot abate din cale, ca uneori pot sa pierd drumul, ajungand cu totul altundeva decat doresc� dar daca nu imi pierd increderea, reusesc pana la urma. Asadar� am ales eu calea cea mai buna catre tine? -Da, ai ales bine� Si tu, ce ai invatat? il intreba pe ultimul. -Ca ma pot bucura de fiecare pas pe care il fac daca aleg sa am Rabdare, ca daca privesc cu Intelegere viata nu este o povara grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie sa iau parte, ca Iubirea care ma inconjoara din toate partile imi poate lumina sufletul daca ii dau voie sa patrunda acolo. Asadar� am ales eu calea cea mai buna catre tine? -Da, ai ales bine� Uimiti de raspunsurile batranului, cei trei prieteni au cazut pe ganduri. Si au inteles, in sfarsit, ca la orice rascruce POT ALEGE� iar viata fiecaruia este rezultatul alegerilor facute de-a lungul ei MORALA Macar pe undeva prin vreun colt de suflet� sa mai gasim putina Rabdare, un strop de Intelegere� si poate Iubire!
kudika330098 Postat pe 18 Noiembrie 2010 00:04
SECRETUL FERICIRII Cu mul�i ani in urma, a tr�it �n India un �n�elept care se spune c� p�zea �ntr-un cuf�r �nc�nt�tor un mare secret care l-a f�cut s� fie �nving�tor �n toate aspectele vie�ii sale �i care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Mul�i regi invidio�i i-au oferit putere �i bani �i au �ncercat s�-l jefuiasc� pentru a-i lua cuf�rul, dar totul a fost �n zadar. �i cu c�t �ncercau mai mult, cu at�t erau mai neferici�i, pentru c� invidia nu le d�dea pace. A�a au trecut anii �i �n�eleptul era �n fiecare zi mai fericit. �ntr-o zi a venit la el un copil �i i-a spus: "-Domnule, la fel ca �i tine, vreau �i eu s� fiu foarte fericit. De ce nu m� �nve�i �i pe mine ce trebuie s� fac pentru a reu�i?" �n�eleptul, v�z�nd simplitatea �i puritatea copilului, i-a zis: "-Pe tine te voi �nv��a secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine �i fii foarte atent." �n realitate sunt dou� cufere �n care p�strez secretul pentru a fi fericit �i acestea sunt: mintea mea �i inima mea �i marele secret nu este altceva dec�t o serie de pa�i pe care trebuie s�-i faci de-a lungul vie�ii: Primul pas este s� �tii c� Dumnezeu exist� �n toate lucrurile din via�� i, pentru aceasta, trebuie s�-l iube�ti �i s�-i fii recunosc�tor pentru toate lucrurile pe care le ai �i pentru toate lucrurile care �i se �nt�mpl�. Al doilea pas este s� te iube�ti pe tine �nsu�i �i �n fiecare zi, c�nd te treze�ti �i �nainte s� adormi, trebuie s� spui: �Sunt important, am valoare, sunt �n stare, sunt inteligent, sunt iubitor, a�tept mult de la mine, nu exist� obstacol pe care s� nu-l pot �nvinge.� Acest pas se cheam� autostim� ridicat�. Al treilea pas este s� pui �n practic� tot ceea ce spui c� e�ti �i, dac� tu g�nde�ti c� e�ti inteligent, ac�ioneaz� inteligent; dac� tu g�nde�ti c� e�ti �n stare, f� ceea ce ��i propui; dac� tu g�nde�ti c� e�ti iubitor, exprim�-�i iubirea; dac� g�nde�ti c� nu exist� obstacol pe care s� nu-l po�i �nvinge, atunci propune-�i scopuri �n via�� i lupt� pentru ele p�n� c�nd le vei ob�ine. Acest pas se cheam� motivare. Al patrulea pas este s� nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor ob�ine partea lor, tu o vei dob�ndi pe a ta. Al cincilea pas este s� nu p�strezi �n inima ta ranchiun� �mpotriva nim�nui; acest sentiment nu te va l�sa s� fii fericit; trebuie s�-l la�i pe Dumnezeu s� fac� dreptate �i tu� iart� �i uit�! �tiu c� e greu, dar nu imposibil. Al �aselea pas este s� nu iei lucrurile care nu-�i apar�in, aminte�te-�i c�, potrivit legilor nescrise ale naturii, m�ine vei pierde ceva de mai mare valoare. Al �aptelea pas este c� nu trebuie s� faci pe nimeni s� sufere; toate fiin�ele p�m�ntului au dreptul s� fie respectate �i iubite. Al optulea si ultimul pas: treze�te-te �ntotdeauna cu un sur�s pe buze �i observ� �mprejurul t�u, c�ut�nd s� descoperi �n fiecare lucru partea lui bun� �i frumoas�; ajut�-i pe cei care au nevoie, f�r� s� te g�nde�ti c� nu vei primi nimic �n schimb; c�nd prive�ti pe cineva, descoper�-i calit��ile sale. MORALA: Secretul fericirii se afl� �n fiecare, caut�-l �n interiorul t�u �i-l vei descoperi.!
kudika330098 Postat pe 18 Noiembrie 2010 23:36

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
se poate ierta o minciuna?	20	De la: laramira 18 Ianuarie 2010 09:28
ce cadou de craciun alegeti iubitului/sotului?	3	De la: julien90 22 Decembrie 2009 13:51
va rog help...	2	De la: paullina 8 Mai 2010 20:18

munca la domiciliu	2	De la: laurathegirl 20 Februarie 2009 18:39
de ce credeti voi ca nu se traduce cum trebuie titlul unui film..?	5	De la: Franzi 5 August 2009 11:01