Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
  
|
||
|
victoria62 Postat pe 17 Martie 2010 16:59 |
||
|---|---|---|
|
foarte frumoasa
|
||
|
victoria62 Postat pe 17 Martie 2010 17:03 |
||
De la: kudika129015, la data 2010-03-17 17:03:27foarte frumoasa e un topic unde multe povesti cu talc te pot lumina.........miki a facut treaba buna ....e singurul subiect care te invata ceva esential!  pupici multi V.. 
|
||
|
|
||
|
Celia_29 Postat pe 17 Martie 2010 17:06 |
||
| - Cat de mult ma bucur ca va plac aceste povestioare ... asa ma faceti sa mai postez si altele. Sunt cel mai fericit daca pot ajuta , sau daca aceste povestioare ajuta in vreun fel macar o singura persoana stiu ca nu mi-am irosit timpul degeaba. | ||
|
supermiki Postat pe 17 Martie 2010 21:56 |
||
De la: supermiki, la data 2010-03-17 21:56:08 - Cat de mult ma bucur ca va plac aceste povestioare ... asa ma faceti sa mai postez si altele. Sunt cel mai fericit daca pot ajuta , sau daca aceste povestioare ajuta in vreun fel macar o singura persoana stiu ca nu mi-am irosit timpul degeaba. In nici un caz nu-ti irosesti timpul degeaba !! Suntem multi care am invatat cate o lectie din povestioarele tale si ale celorlalti care le-au scris aici !Am scris si eu o povestioara acasa dar e cam lunga si nu am avut timp sa o scriu aici ! Dar promit sa o scriu cat de curand si sper sa va placa !! |
||
|
diana1981 Postat pe 18 Martie 2010 10:06 |
||
| de fapt povestile cu talc...te baga intr/o nebuloasa si mai mare...!!!! | ||
|
andreea_n_x Postat pe 18 Martie 2010 10:13 |
||
|
buna supermiki. eu am devenit o mare fana a povestioarelor tale . dar sa nu o uitam pe celia 29. care la fel ca tine scrie povestioare de iubire . sint asa de frumoase ca ai citi intruna.
|
||
|
victoria62 Postat pe 18 Martie 2010 17:37 |
||
| - Daca asa crezi tu Andrea, ai dreptate! ... iar daca crezi ca poti invata ceva si aplica ... iar ai dreptate ! ... ce crezi TU aia este adevarat ... PENTRU TINE !! .. Nu eu spun asta ci un om mult mai inteligent decat mine, care se numeste Henry Ford. Eu doar am ales sa invat de la el si de la altii ca el citindu-le cartile si cuvintele intelepte ... preluandu-le mentalitatea si modul de gandire. Si eu NU CRED ... eu sunt COMVINS ca daca urmez si ma comport si ascult si urmez intelepciunea aratata in talcul acestor povestioare ... si a altor invataturi date de oameni exceptionali ... si EU am sanse sa ajung la randul meu un om de exceptie!! ... Pentru ca INTOTDEAUNA vei ajunge media oamenilor cu care te inconjori. Chiar si in intelepciunea populara de mii de ani de la noi se spune ca cine se aseamana se aduna. In cazul in care spui ca eu de fapt nu ma inconjor cu acesti oameni ... te inseli ! ... Chiar daca nu ma inconjor fizic, ma inconjor cu ei mental si spiritual ... Citindu-le cuvintele sunt de fapt cu ei. Si pentru ca le si urmez ... este doar o chestiune de timp pana voi fi ca ei ! ... Si chiar daca n-as ajunge exact ca ei ... cu certitudine voi ajunge mult mai bine decat daca as asculta de toti negativii si negativistii care iti spun cat este de greu asta sau aia ... si se focalizeaza pe ne NU merge, pe ce NU este bine, pe ce NU poti obtine pe ce NU merita pe cat este de greu aia sau cealalta in loc sa se focalizeze pe solutii si NU pe probleme ! ... Insa oricum TU AI DREPTATE !! .. pentru TINE. | ||
|
supermiki Postat pe 18 Martie 2010 19:33 |
||
|
Asa este kudika129015 ... am citit povestioarele Celiei si ma inclin in fata lor, intradevar sunt minunate ! |
||
|
supermiki Postat pe 18 Martie 2010 19:35 |
||
|
- Un banc cu talc am sa va spun de data asta. Bancul poate il cunoasteti ... acum sunt curios daca si talcul. ( ... nu prea aveti cum, dar cine stie ...) Foarte beat, un barbat aplecat peste masa de la bar se chinuia sa infiga o scobitoare intr-o maslina. Dupa vreo doisprezece incercari inca nu a reusit. In cele din urma barmanul, exasperat, i-a luat scobitoarea si a infipt-o in maslina si i-a spus: "Uite asa se face!" ... "Mare lucru" - spune betivul, "Deja o obosisem atat de tare incat nu mai avea cum sa scape." MORALA: Nimeni nu mai este pregatit sa accepte nimic. Nici daca esti beat mort nu mai accepti nimic, ci vei incerca sa rationalizezi totul, sa gasesti scuze. Unul dintre mentorii mei si am chiar onoarea sa imi fie partener intr-o afacere, are un motto: "Cine vrea sa realizeze ceva cauta mijloace, cine nu - cauta scuze." Cred ca am devenit o natie de lasi. Altfel cum am fi putut fi tinuti atat timp in sclavie comunista? ... Iar acum in aceasta democratie sau capitalism autentic ... Am devenit foarte eficienti in gasirea a tot felul de scuze si rationamente. (Asta ne e soarta ... asa vrea Dumnezeu ... etc). Toate acestea nu sunt altceva decat rationamente. Acum suntem printre cei mai saraci din Europa. Am pierdut curajul sa privim cu sinceritate situatia in care ne aflam, sa vedem totul in mod autentic. In schimb, asa cum am spus, am devenit foarte eficienti in a evita totul si a gasi scuze. Trebuie sa devenim din nou sinceri cu noi insine. Daca nu avem curaj, macar sa recunoastem ca suntem lasi. Este primul pas care ne poate elibera ... care ne poate transforma ! ... Iar asta este asa ORI de sunteti de acord cu mine - ori ca NU sunteti de acord ! |
||
|
supermiki Postat pe 18 Martie 2010 19:58 |
||
| - Asteptam povestioara ta Diana ! ... | ||
|
supermiki Postat pe 18 Martie 2010 21:09 |
||
|
Mama il intreaba pe fiul ei: - Ai de gand sa mananci sau nu? ... Baietelul incapatanat ii raspunde: - Nu imi place deloc cum faci mancarea! Nu mananc nimic. Nici macar cainele nu manaca din mancarea facuta de tine! Atunci mama ii spune: - O sa vezi ca peste douazeci de ani le vei spune altor fete ca "mama mea era o bucatareasa foarte buna!" MORALA Asa sunt oamenii. Dupa douazeci de ani, acelasi baietel ii va spune sotiei sale ca mama sa gatea excelent. Iar cand era mic, el reprezenta o problema pentru mama, si mama pentru el. Dupa o vreme va uita totul si si va incepe sa inventeze un trecut care nu a existat. Oamenii sunt inventivi cu trecutul. Mai mult, oamenii nu isi inventeaza doar trecutul ci si viitorul. Cei mai multi incearca sa creeze un viitor si dau gres; atunci pentru a compensa escul incep sa inventeze trecutul. Si in privinta asta nimeni nu te poate impidica. Si cei mai multi poate nici nu o fac constient. Pur si simplu ei chiar cred ca s-a intamplat asa cum spun ... ei spun acele idei false cu cea mai mare sinceritate |
||
|
supermiki Postat pe 21 Martie 2010 22:01 |
||
|
Gata, gata , scriu povestioara.Dar e cam lungã sã nu ziceþi cã nu v-am avertizat ºi vã rog sã-mi iertaþi eventualele greºeli , sunt începãtoare !!! Hoþul de inimi -Baba nebunã creºte mãtrãgunã,baba nebunã creºte mãtrãgunã,baba nebunã creºte mãtrãgunã !! -Copii ce faceþi acolo?!! Nu va e rusine? Plecati imediat de la fereastra femeii !! -Lasã-i iî pace vecinã, cã au ºi ei dreptate, n-am vazut persoanã mai antipaticã ºi mai rea decât baba aia ! Cam asta era pãrerea majoritãþii locatarilor din blocul 14 C despre bãtrâna de la parter.Vaduvã de ceva ani buni, bãtrâna locuia singurã, nu avea prieteni ºi singurele rude care o vizitau din când în când erau fiica ei ºi nepotul care veneau sã se asigure cã o sã le lase lor casa.Bãtrâna nu era o persoanã foarte popularã, mereu ursuzã, supãratã pe toþi ºi pe toate, nemulþumitã ºi rãutacioasã ,era ocolitã de vecini ºi copii din cartier o necãjeau de cate ori aveau ocazia.Singurul lucru care arãta cã totuºi era om , erau florile de la fereastrã.Dealtfel fereastra era singura ei legãturã cu lumea de afarã.Stãtea toata ziua acolo spionându-i pe vecini ºi bolborosindu-i din când în când.Dar mai era cineva care-i spiona pe vecini.Se strecura pe la roþile maºinilor pândind orice miºcare, sãrea prin iarba înalta din grãdina blocului ºi cel mai probabil iºi avea sãlaºul la subsol unde era spaima ºoriceilor. Nimeni altul decât motanul vãrgat poreclit Hoþu' de cãtre copii. Era un motan vãrgat trecut de prima tinereþe cu o ureche ciuntitã probabil în lupta cu vreun alt motan dar cu coada mereu în vânt.Hoþu' era prietenul tuturor mai puþin al....bãtrânei de la parter.Hoþu' ºi baba erau duºmani juraþi, mai ales cã Hoþu' avea o plãcere deosebitã sã doarmã în ghivecele babei ºi chiar nu de puþine ori intra la ea în casã prin fereastra deschisã ºi-i fura ceva de pe masã sau îi lãsa vreun cadou mirositor dupã canapea. Într-o zi pe când baba luase o pauzã de la spionatul de la fereastrã, Hoþu' îºi fãcu curaj ºi cu o singurã sãriturã aterizã pe jardinierele cu flori.Le mirosi îndelung ca pentru a savura parfumul, se frecã de câteva dintre ele dupã care sãri pe dulapul din bucãtãrie.Pãºind usor cu labuþele lui moi ,Hoþu' îºi fãcea încetiºor drum printre cãni, farfurii ºi ºtergare spre frigider.Nasul lui roz adulmeca uºa în timp ce mustãþile se miºcau în sus ºi în jos.Miammmm era ceva bun acolo ºi trebuia sã facã cumva sã punã lãbuþa pe el.Întinse uºor gheruþele ºi începu' sã tragã de uºa frigiderului, mai întâi gentil apoi mai cu putere scoþându-ºi ºi mai mult cârligele din teacã.Pânã la urmã uºa cedã deschizându-se ºi Hoþu' bãgã lãbuþa cu bãgare de seama sã vadã ce poate pescui de acolo. Succes !! Tocmai pe raftul de sus era un ºir lung de cârnaþi afumaþi.Hoþu' îi trase afarã ºi prinse în gurã unul dintre ei. -Aoleu, pisicã nenorocitã !!Ce faci la mine-n casã ?! Lasã cârnaþii fir-ai al dracului astãzi ºi mâine !Daca te prind cârnaþi te fac !Lasã-i jos n-auzi? Zât! Zât ! Baba auzise zgomote în bucãtãrie ºi veni tocmai la timp sã-l vadã pe Hoþu' cu ºirul de cârnaþi în gurã.Furioasã la culme apucã ce-i era la îndemâna ºi zbârrrrr dupã motan , dar nu reuºi decât sã nimereasca o farfurie care se sparse cu zgomot.Hoþu' când vãzu cã nu mai e loc de întors fugi pe unde vãzu cu ochii dar fãrã sã-ºi lase din dinþi preþioasa pradã. A zburat de pe frigider drept pe perdelele babii ºi alunecã de pe ele pe pervaz dupã care demarând cu un picior în ghiveci ºi cu altul afarã fugii în grãdinã lasând în urmã farfurii sparte, perdele sfâºiate, ghivece rãsturnate ºi una bucatã babã exasperatã. Trecura cateva luni de atunci dar baba tot ii purta ranchiuna lui Hotu' pentru carnatii afumati si povestea de pierderea ei ingrozitoare tuturor celor ce aveau urechi si rabdare sa o asculte.Daca pana acum nu-l putuse suferi, dupa ultima lui isprava motanul Hotu' si baba devenisera dusmani de moarte. Dar iata ca sosi si ziua in care baba r,apusa de batranete dar mai ales de ura din sufletul ei, cazu la pat.Cum nu avea pe nimeni caruia sa-i pese de a trecusera deja 2 zile de cand zacea acolo.Nu mai avea putere sa ajunga la telefon sau sa strige dupa ajutor.Disperarea incepea sa o cuprinda si baba credea ca o sa moara singura si neimpartasita in patul ei.Se gandea la cum isi traise viata, la barbatul pe care il pierduse, la fiica nerecunoscatoare si nepotul care deabia astepta ca ea sa moara.De, ii trebuiau bani pntru masini si distractii si apartamentul ei .desi micut, inca mai facea ceva paralute.Daca ar putea sa o ia din nou de la inceput, poate ar face lucrurile diferit, poate ar fi o alta persoana, poate....dar era prea tarziu.Nu mai putea sa faca nimic, nici macar sa ceara ajutor.Si la cat de urat se purtase cu vecinii n-ar fi mirat-o daca ar fi refuzat sa o ajute. La un moment dat se auzi un zgomot in bucatarie.Batrana impietri gandindu-se cu groaza ca inainte sa-si dea obstescul sfarsit va fi jefuita sau mai rau...Doamne fereste !Astepta cu sufletul la gura ca un handralau sa dea navala la ea in camera sa-i ceara bijuteriile si banii dar in loc de bocanci grei pe podea se auzira niste pasi sfiosi.Of era motanul cel hotoman,iar intrase pe fereastra probabil in cautare de alt sir de carnati gutosi. -Ah, tu erai motanule !Ai venit sa ma jefuiesti din nou neobrazatule?!Sau poate credeai c-am murit si-ai venit sa ma mananci pe mine !!N-ai sa vezi !!Zat de-aici fir-ai tu sa fii de pisica !! In loc sa se sperie Hotu' facu un salt exact pe pieptul babei.O privi cu ochii lui verzi-galbui de parca ar fi vrut sa vada mai departe de ei. -Aha, am inteles, pisica diavoleasca! Vrei sa te razbuni,profiti ca nu mai pot sa ma misc si vrei sa-mi scoti ochii cu ghearele tale.Zat de aici ca te musc ,ai auzit? Te musc !! In disperarea ei baba incepu sa faca gesturi caraghioase cu gura care nu mai avea nici un dinte.Cel mult putea sa-i faca un masaj motanului cu gingiile.Hotu' nu se lasa intimidat , usor dar sigur isi pregati locul si se aseza covrig pe pieptul babei dupa care incepu sa toarca satisfacut. -Aoleu Doamne! De ce ma pedepsesti asa !Am ajuns sa doarma toate pisicile vagaboande si puricoase pe mine !! Doamne ! Doamne !! Degeaba se tanguia baba, Hotu' sforaia fericit pe pieptul ei si pana la urma se linisti si ea.Era ceva ciudat de linistitor si relaxant in paraitul acestei pisici.Demult nu mai simtise o inimioara batand alaturi de a ei.Pana la urma nu era asa rau.Pana la urma era chiar...placut. In dimineata urmatoare baba se simtea si mai rau.Oasele si toti muschii o dureau de cat timp statuse imobilizata in pat.Gatul ii era uscat de sete si stomacul o durea de foame.Se simtea din ce in ce mai slabita. -Aoleu, cred ca mi-a sunat ceasul! Asta a fost. Ce sa-i faci.Nu-mi pare rau decat ca mor singura.Singura am trait, singura o sa mor. Vai de capul meu! Capul ii cazu intr-o parte si intreg corpul ii fu cuprins de moleseala mortii. -Mama, mama, n-auzi ?! -Bre mamaie, n-auzi bre ?!! Alo !! -Ce, ce s-a intamplat ? Unde ma aflu? Ce-i cu mine ?! -Ete ca s-a intors baba din morti !! -Taci ma boule! Mama , sunt io fata ta si cu nepota-tu.Esti la spital ! Era cat pe ce sa dai ortu' popii. -La spital?! Dar cum am ajuns aici ? -Vecinii tai au auzit o pisica miorlaind la usa.Cica facea urat de tot.Asa ca dupa ce au tot sunat si batit au spart usa si te-ai gasit lesinata in pat.Ne-au sunat si pe noi si am venit cat am putut de repede. -Pe dracu'ati venit cat ati putut de repede1 Ati venit sa va luati mostenirea, las' ca stiu io!Puteam sa putrezesc acolo singura ca voi nu va-nvredniciti un telefon sa-mi dati.Halal de voi ! -'Ai bre nu mai vorbi asa, asa ne cunosti tu pe noi ?! -Vreau acasa la mine!Nu mai vreau sa stau aici!Vreau inapoi la casuta mea, duceti-ma acasa ! -Bine , bine, nu mai tipa ca te-am auzit de prima oara . Ajunsa inapoi batrana dadu nas in nas cu vecinii ei.Nu putea sa-i priveasca in ochi.Fuseses atat de rea si nefuferita si ei ii salvasera viata.Nu merita ! -Doamna , gata, v-ati si intors ?!Ma bucur ca va simtiti mai bine, ne-ati cam speriat ! Vedeti ca v-am udat eu florile , n-aveti grija! -Da, da, va multumesc! Va multumesc din suflet ! Apartamentul era la fel de gol si intunecat cum il lasase.Lucrurile erau aruncate vraiste si un morman de vase nespalate era bazait de muste in chiuveta. -Aoleu, mama, da' cum poti sa traiesti in jegul asta! Ia uite si tu ce e aici 1 -Si ce-ai vrea sa fac cand eu deabia pot sa ma scol din pat1Daca-ti veni si voi sa ma ajutati ar fi altfel, da' voi nu veniti decat din an in Paste sa vedeti nu cumva am murit ca sa-mi vindeti apartamentul , sa va faceti de cap cu munculita mea! -Ai bre mamaie lasa-ne 1Da' ce crezi ca noi n-avem problemele noastre?!N-am ce face toata ziua decat sa vin sa fac pe menajera!Uite ca sa nu mai zici ca nu te iubeste nepota-tu si nu-i pasa de tine,uite ce-am facut:i-am pus otrava de sobolani la nenorocita aia de pisica de care te tot plangeai.De azi dimineata cred ca a mancat deja,probabil e prin gradina cu burta-n sus, se bronzeaza la soare !! Ha, ha, ha, ha !!De-acu' n-o sa-ti mai faca probleme! Vezi ce te iuebste nepota-tu ! Batrana ramase ca traznita la auzul acestor vorbe.Nu-i venea sa creada.Dintre toate marsaviile pe care le-ar fi putut face nepota-su, tocmai asta ! -Ce-ai facut nenorocitule ?!!Te omor cu mana mea ordinatule !!Piei din ochii mei ! -Ia te uite babornita, dupace ca am vrut sa o ajut mai face si figuri.Cred ca a luato razna.Mama p-asta trebuie sa o bagam la azil ca nu mai avem viata cu ea! Cu o putere venita de nicaieri baba o rupse la fuga pe scari spre gradina. -Hotu', Hotu' !! Pisi, pisi, pisi !!Hotuuuu' !! II zari blana arcata langa o tufa de trandafiri. -Hotu'. hotu' mama ! Dar era prea tarziu.Hotu' era mort.Mancase din conserva otravita lasata de netrebnicul de nepot chiar aproape de fereastra babei.Baba lua in brate corpul neinsufletit al motanului si-l puse pe pieptul eiu mangaindu-l. -Hotu', motanul babii.N-am vrut mama, n-am pus eu otrava! Tu ai fost singurul meu prieten, singura mea alinare!Cum sa-ti fac eu tie rau ! Hotu' mamei, Hotu' mamei !! Lacrimi amare siroiau pe obrajii brazdati ai babei cazand pe blanita moale si prafuita a lui Hotu'.Dar Hotu' nu mai torcea si n-o mai mangaia cu boticul lui roz.Vecinii se adunara in jurul lor.Erau tristisi furiosi de cele petrecute.Hotu' fusese al lor, al tuturor.Era de-al casei.Le era mila si de baba.In sfarsit arata ca are suflet.Hotu' ii furase si ei inima.Bietul Hotu' ! Biata baba ! Era iar singura pe lume. |
||
|
diana1981 Postat pe 22 Martie 2010 20:13 |
||
Am incercat sa scriu cu diacritice dar n-am mai avut rabdare si nici timp.Ce bine ca mi-a dat prin cap sa-i dau un copy ca era cat pe ce sa o pierd, Kudika asta tare buclucasa e !!Dupa 3 ore de tastat cred ca o luam razna daca pierdeam povestioara. Anyway ,sper ca v-a placut !! 
|
||
|
diana1981 Postat pe 22 Martie 2010 20:15 |
||
| - Este extraordinara povestioara ta Diana ... de multe ori invatam de la animale ce inseamna iubirea! ... noi devenim din ce in ce mai reci ... Am cunoscut odata pe cineva, un om extraordinar, care avea obiceiul sa spuna: "De cand am cunoscut oamenii, am inceput sa iubesc animalele!" ... Si cateodata il inteleg perfect ! ... | ||
|
supermiki Postat pe 22 Martie 2010 22:49 |
||
De la: supermiki, la data 2008-08-06 01:47:40 as putea sa va mai scriu daca va plac ... hai inca una! intr-adevar e mare lucru sa stii, sa poti, sa vrei, sa imparti inima ta cu altii fa-oo caci va fi bucuria suprema Daruieste si altora din preaplinul inimii tale |
||
|
GYPSI Postat pe 23 Martie 2010 09:03 |
||
| - Intr-adevar este o povestioara extraordinara ... apreciez ca ti-a placut si tie ! ... | ||
|
supermiki Postat pe 23 Martie 2010 14:05 |
||
|
buna. o poveste foarte frumoasa, mi-a placut foarte mult . animalele si pasarile ne iubesc neconditionat. citind astfel de povestioare poate vom deveni mai buni . o zi buna . o primavara frumoasa la toata lumea.
|
||
|
victoria62 Postat pe 23 Martie 2010 16:44 |
||
|
POVESTEA COPACULUI Se spune ca a existat odata un arbore batran si maiestuos,cu ramurile intinse spre cer.Cand inflorea,fluturi de toate formele si culorile veneau de pretutindeni si dansau in jurul lui.Cand facea fructe,pasari din tari indepartate veneau sa guste din ele.Ramurile sale aratau ca niste brate vanjoase.Era minunat. Un baietel obisnuia sa vina si sa se joace sub el in fiecare zi,iar copacul s-a obisnuit cu el si a inceput sa-l iubeasca.Ceea ce este mare si batran se poate indragosti de ceea ce este mic si tanar,cu conditia sa nu fie atasat de ideea ca el este mare,iar celalalt mic.Copacul nu avea aceasta idee,asa ca s-a indragostit de baiat.Egoul incearca intotdeauna sa iubeasca ceea ce este mai mare decat el.Pentru adevarata iubire,nimic nu este insa mare sau mic.Ea ii imbratiseaza pe toti cei de care se apropie. Asadar,copacul s-a indragostit de baietelul care venea in fiecare zi sa se joace sub el.Ramurile sale erau foarte inalte,dar el si le apleca,pentru ca baiatul sa le poata atinge pentru a-i mangaia florile si pentru a-i culege fructele.Iubirea este intotdeauna gata sa se incline;Egoul,niciodata. Daca incerci sa te apropii de un ego,acesta se va inalta si mai mult,devenind atat de rigid incat sa nu-l poti atinge.Ceea ce poate fi atins este considerat a fi mic.Ceea ce nu poate fi atins,cel care sta pe tronul puterii,este considerat a fi mare. Asadar,ori de cate ori venea copilul,arborele isi pleca ramurile.Cand micutul ii mangaia florile,batranul copac se simtea cuprins de un val incredibil de fericire.Iubirea este intotdeauna fericita cand poate darui ceva;Egoul nu este fericit decat atunci cand poate lua ceva de la altcineva. Baiatul a crescut.uneori,dormea in poala copacului,alteori ii manca fructele,sau purta o coroana impletita din florile sale.Se simtea atunci de parca ar fi fost regele junglei.Florile iubirii te fac intotdeauna sa te simti ca un rege,in timp ce ghimpii egoului te fac sa te simti mizerabil. Vazand cum baiatul poarta o cununa din florile sale,dansand cu ea,copacul se simtea fericit.il aproba cu ramurile sale;Canta in bataia vantului. Baiatul a crescut si mai mult.a inceput sa se catere in copac,leganandu-se pe ramurile sale.Ori de cate ori se odihnea pe ele copacul se simtea fericit.Iubirea este intotdeaunafericita atunci cand altcineva se poate sprijini de ea;Egoul nu este fericit decat atunci cand altcineva il reconforteaza. Timpul a trecut ,iar baiatul a inceput sa fie apasat de alte indatoriri.avea ambitiile lui.Trebuia sa isi treaca examenele,sa isi faca prieteni...de aceea,a inceput sa vina din ce in ce mai rar pe la copac.Acesta il astepta insa cu o nerabdare din ce in ce mai mare,strigandu-i din adancurile sufletului sau: "Vino,vino.te astept".Iubirea isi asteapta intotdeauna obiectul afectiunii sale.Ea nu este altceva decat o continua asteptare.Cand baiatul nu venea,copacul se simtea trist.Singura tristete pe care o simte iubirea este aceea de a nu se putea impartasi cu altcineva,de a nu se putea darui.atunci cand se poate darui in totalitate,iubirea este fericita. Baiatul a crescut si mai mult,iar zilele in care trecea pe la copac au devenit din ce in ce mai rare.Toti cei care cresc in lumea ambitiilor isi gasesc din ce in ce mai putin timp pentru iubire.Baiatul a devenit ambitios prins in afacerile sale lumesti."Ce copac?De ce ar trebui sa-l vizitez?" Intr-o zi,pe cand trecea prin apropiere,copacul i-a strigat:"Asculta!Te astept in fiecare zi,dar tu nu mai vii pe la mine." Baiatul i-a raspuns:"Ce poti sa-mi oferi,ca sa trec sa te vad?Eu imi doresc bani"egoul este intotdeauna motivat,are intotdeauna un scop.Iubirea nu are nici un scop.ea reprezinta propria rasplata. Uimit,copacul i-a spus baiatului:"Nu vei mai veni decat daca iti voi oferi ceva?Iti ofer tot ce am." Iubirea nu tine niciodata nimic pentru ea.Egoul o face,dar iubirea se daruieste neconditionat. "Din pacate ,nu am bani.aceasta este o inventie a oamenilor.noi,copacii,nu avem bani.in schimb,suntem fericiti.Crengile noaste se umplu de flori,apoi de fructe.umbra nostra ii racoreste pe cei incalziti.Cand bate vantul,dansam si cantam.Desi nu avem bani,pasarelele se cuibaresc pe ramurile noastre si ciripesc vesele.Daca ne-am implica si noi in afaceri financiare,am deveni la fel de inraiti si de nefericiti ca voi ,oamenii,care sunteti nevoiti sa stati prin temple si sa ascultati predici despre iubire si despre pace.Noi nu avem nevoie de predici,caci traim tot timpul aceste stari.Nu,noi nu avem nevoie de bani." Baiatul i-a spus:"aAunci,de ce sa vin la tine?Nu am de gand sa merg decat acolo unde pot obtine bani.Am nevoie de bani." Egoul cere intotdeauna bani,caci banii inseamna putere,iar aceasta este cea mai mare nevoie a sa. Copacul s-a gandit mult,dupa care a spus:"Atunci,culege-mi fructele si vinde-le.In felul acesta,vei obtine bani." Baiatul s-a luminat imediat la fata.S-a urcat in copac si a cules toate fructele copacului,chiar si pe cele necoapte.In graba sa,i-a rupt crengile si i-a scuturat frunzele,dar copacul s-a simtit din nou fericit.Iubirea se bucura chiar si atunci cand este lovita.Egoul nu este cu adevarat fericit nici macar atunci cand obtine ceva.El nu poate simti decat nefericire. Baiatul nu si-a dat nici macar osteneala sa-i multumeasca arborelui,dar acestuia nu-i pasa.Adevarata sa multumire s-a produs atunci cand acesta a acceptat oferta sa de a-i culege fructele pentru a obtine bani in schimbul lor. Baiatul nu sa mai intors multa vreme.acum avea bani si era foarte ocupat sa obtina cu ajutorul lor mai multi bani.A uitat cu totul de copac,si astfel au trecut anii. Copacul era trist.Tanjea dupa intoarcerea baiatului.La fel ca o mama cu sanii plini de lapte care si-a pierdut copilul.Intreaga sa fiinta tanjeste dupa copilul pierdut,pentru a-l stange la piept si a se usura.Cam la fel tanjea si copacul nostru.Intreaga sa fiinta era in agonie. Dupa multi ani,baiatul,devenit intre timp adult,s-a intors la copac. Acesta i-a spus:"Vino la mine.Vino si imbratiseaza-ma." Barbatul i-a raspuns:"Termina cu prostiile.Faceam asemenea lucruri pe vremea cand eram un copil fara minte." Egoul considera iubirea un lucru prostesc,o fantezie copilareasca. Copacul a insistat:"Vino,mangaie-mi crengile.Danseaza cu mine." Barbatul i-a raspuns:"Termina cu flecareala asta stupida!Acum doresc sa imi construiesc o casa.Imi poti oferi o casa?" Copacul a exclamat:"O casa?Bine,dar eu traiesc fara sa stau intr-o casa." Singurii care traiesc in case sunt oamenii.Toate celalalte creaturi traiesc liber,in natura.Cat despre oameni,cu cat casa in care traiesc este mai mare,cu atat mai mici par in interiorul ei. ,,Noi nu traim in case,dar uite ce iti propun:imi poti taia crengile,pentru a-ti construi o casa cu ajutorul lor". Fara sa mai piarda timpul,barbatul a luat un topor si i-a taiat crengile copacului.din acesta a ramas acum doar trunchiul,dar el ear foarte fericit.Iubirea este fericita chiar si atunci cand ii sunt taiate membrele de catre cel iubit.Iubirea nu stie decat sa daruiasca.Ea este pregatita intotdeauna sa se ofere in intregime. Barbatul a plecat,fara sa-si mai dea osteneala sa arunce in urma macar o privire.Si-a construit casa visata,iar anii au trecut din nou. Copacul,devenit acum un simplu trunchi fara crengi,a continuat sa-l astepte.Ar fi vrut sa il strige,dar nu mai avea ramuri si frunze care sa poata canta in bataia vantului.Vanturile continuau sa bata,dar el nu mai putea scoate nici un sunet.Cu un efort suprem,sufletul sau a reusit sa rosteasca o ultima chemare:"Vino,vino,iubitul meu." Timpul a trecut,iar barbatul a imbatranit.odata,se afla prin apropiere,asa ca a venit si s-a asezat sub copac.Acesta l-a intrebat:"Ce mai pot face pentru tine?Ai venit dupa foarte,foarte mult timp." Batranul i-a raspuns:"Ce poti face pentru mine?As vrea sa ajung intr-o tara indepartata,sa castig si mai multi bani.Pentru asta am nevoie de o barca." Fericit,copacul i-a spus:"Taie-mi trunchiul si fa-ti o barca din el.As fi extrem de fericit sa devin barca ta si sa te ajut sa mergi astfel in tara aceea indepartata,pentru a castiga mai multi bani.Dar,te rog,ai grija de tine si intoarce-te cat mai repede.Voi astepta de-a pururi intoarcerea ta". Omul a adus un fierastrau,a taiat trunchiul copacului,si-a facut o barca din el si a plecat. Acum,din copac nu a mai ramas decat radacina,dar el a continuat sa astepte cu nerabdare intoarcerea celui iubit.A asteptat mereu si mereu,constient insa ca nu mai avea nimic de oferit.Poate ca barbatul nu se va mai intoarce niciodata.Egoul nu se duce decat acolo unde are ceva de castigat. Odata,m-am asezat langa un ciot.acesta mi-a soptit:"Am un prieten care a plecat departe si nu s-a mai intors.Ma tem sa nu se fi inecat,sau sa nu se fi ratacit.poate ca s-a pierdut in tara aceea indepartata.Poate ca nici macar nu mai este in viata.O,cat mi-as dori sa aflu vesti de la el!Ma apropii de sfarsitul vietii,asa ca tot ce mi-as mai doriar fi sa aflu vesti despre el.Atunci as muri linistit.Dar stiu ca nu ar mai veni nici daca mi-ar mai auzi strigatul,caci nu mai am nimic sa-i ofer,iar el nu intelege decat acest limbaj"... O lacrima imi strabatu obrazul....nu m-a recunoscut... |
||
|
GYPSI Postat pe 23 Martie 2010 21:10 |
||
|
in speranta ca va placut povestea mai sus postata iata mai postez una.... O femeie saraca cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus: Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca dupa ce vei iesi poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important. Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce. Vocea misterioasa i-a vorbit din nou: “ Ai doar 8 minute!” Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis. Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru, iar poarta s-a inchis pentru totdeauna. Bogatia a durat putin, iar disperarea pentru totdeauna. La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu:” Nu uita ce e cel mai important!” Si cele mai importante sunt valorile spirituale, familia si copii, viata, educatia, bunul simt, reputatia, dragostea, adevarul si demnitatea de om. In schimb castigurile, bogatia, placerile materiale ne fascineaza intr-atat incat uitam de ceea ce e mai important. Asa ne risipim timpul si dam la o parte esentialul: “ Bogatia sufletului.” Sa nu uitam niciodata ca viata in aceasta lume trece repede si ca moartea vine cand ne asteptam mai putin. Iar cand poarta vietii se inchide pentru noi, nu ne mai folosesc la nimic regretele. Traim intr-o lume de probleme, nelinistiti, si toate numai pentru ca am uitat ce e cel mai important: “Bogatia sufletului!” |
||
|
GYPSI Postat pe 23 Martie 2010 21:18 |
||
|
Un vultur zbura in inaltimi, se desfata de frumusetea lumii si gandea în sinea lui: "Trec in zbor peste departari întinse: peste vai si munti, mari si rauri, campii si paduri; vad multime de fiare si pasari; vad orase si sate si cum traiesc oamenii. Dar cocosul de la tara nu cunoaste nimic în afara ograzii în care traieste si nu vede decat cativa oameni si cateva dobitoace. Voi zbura la el si-i voi povesti despre viata lumii". Si vulturul a venit sa se aseze pe acoperisul gospodariei si a vazut cat de tantos si de vesel se plimba cocosul în mijlocul gainilor lui si s-a gandit: "inseamna ca e multumit cu soarta lui; dar, cu toate astea, îi voi povesti cele ce cunosc." Si vulturul a început sa-i vorbeasca cocosului despre frumusetea si bogatia lumii. La început cocosul l-a ascultat cu atentie, dar nu întelegea nimic. Vazand ca nu întelege nimic, vulturul s-a mahnit si i-a fost greu sa mai vorbeasca cu cocosul. La randul lui, cocosul, neîntelegand ceea ce-i povestea vulturul, se plictisea si-i era greu sa-l asculte. Si fiecare a ramas multumit de soarta lui. MORALA Asa se intampla atunci cand un om invatat vorbeste cu unul neinvatat. Asa se intampla cand un om cu o gandire mai profunda, un om cu vise si scopuri, un om care lupta pantru scopurile lui, incearca sa dea din viziunea lui cuiva limitat. Omul cu viziune este asemenea vulturului, dar cel limitat este asemenea cocosului. Sufletul celui vizionar se desfateaza de pace, dar sufletul celui limitat sta gol si imprastiat. Omul care are scopuri zboara ca vulturul spre înaltimi, simte cu sufletul pe Dumnezeu si vede lumea întreaga, chiar daca s-ar ruga in întunericul noptii; dar omul limitat se bucura de slava desarta, sau de bogatii, sau cauta desfatarile trupesti sta in zona lui de comfort ... sau care crede el ca este comfortabil. Si atunci cand un om vizionar se intalneste cu unul limitat, legatura amandurora e lucru plictisitor si anevoios. |
||
|
supermiki Postat pe 5 Aprilie 2010 21:38 |
||
|
Un pui de camila o intreaba pe mama sa: - De ce avem copite asa mari? Ea se apleaca si-i rãspunde: - Dumnezeu ne-a fãcut astfel pentru ca are un plan special pentru noi. si incepe sa explice … - Copitele mari ne-au fost daruite pentru a ne impiedica sa ne afundam in nisip. - Oh! Dar de ce avem gene aºa lungi? - Pentru a ne proteja ochii de nisip. - Dar de ce avem cocoase? - Cococasele sunt bune pentru a stoca grasimi ºi a avea astfel rezerve suficiente pentru a strabate distanþe mari de-a lungul desertului. - Inteleg! Puiul de camila isi ridica capul si privindu-si mama in ochi spuse: - Deci … copitele mari ne ajuta sa nu ne afundam in nisipul desertului, genele lungi ne protejeaza ochii impotriva nisipului purtat de vantul din desert, iar cocoasele sunt depozite de energie care ne ajutã sa parcurgem distante mari … si atunci … ce cautam noi în aceasta cusca din inima unei gradini zoologice? Asemenea puiului de camila, am pus aceleasi intrebari. Cata vreme am fost orb si m-am inchis intr-o cusca a autocompatimirii ºi supararii! Imi era teama sa pasesc in afara acelei custi. Dar, surpriza! Unde-mi fusese capul? Cusca era autoimpusa. Cel mai rau era ca eu sustinusem zabrelele custii prin atitudinea mea negativã, la fel de rece ca metalul. In cele din urma, nerabdarea de a depasi granitele custii m-a facut sa-mi deschid urechile si sa aud o soapta incurajatoare: “Dumnezeu te-a creat pentru mult mai mult de atat. Dumnezeu nu a creat rebuturi.” Straduindu-ma sa ma eliberez, am distrus cusca si am iesit in desertul vietii. Am trecut prin caldura naucitoare fiind determinat sa ajung la capat. Am indurat soarele orbitor cu perseverenta si tenacitate. Mi-am innabusit setea cu inspiratie proaspata si curaj. Iar copitele increderii m-au protejat de afundarea in nisipul insecuritatii. Avand un plan, m-am asigurat ca am o rezerva suficientã de intelepciune ºi atitudine pozitiva care sa ma ajute sa parcurg drumul lung. Oh! De fiecare data cand ajungeam la un punct al calatoriei mele, ochii mei vedeau o cu totul alta lume, plina de oportunitaþi. Dar cel mai important este ca am fost incantat sa realizez ca ... intr-adevar fusesem creat pentru mult mai mult! Custile vin in diferite forme ºi dimensiuni. Unele sunt de naturã fizica. Altele sunt emotionale sau chiar mentale. Dar nici una nu poate sa reziste fortei determinarii de a le depasi. Meritã efortul, iar rezultatele sunt ... pur si simplu uimitoare! Asa ca ... clipind din genele lungi pentru a ma feri de nisipul descurajarii, te provoc: Fa un pas inapoi si priveste zabrelele custii tale, zabrelele care te limiteaza. Trage aer in piept, darama-le si intra in prospetimea unei noi vieti. |
||
|
supermiki Postat pe 5 Aprilie 2010 22:01 |
||
|
HRISTOS A INVIAT ! Foarte frumoase povestioarele tale GYPSI. Mi-au placut foarte mult . Te mai astept cu mare drag cu noi povesti. O primavara frumpasa tuturor.
|
||
|
victoria62 Postat pe 6 Aprilie 2010 16:37 |
||
|
Noi te ajutam sa iti gasesti tinuta potrivita si sa fi mereu in pas cu moda la preturi accesibile. In cazul in care nu ai gasit nimic care sa-ti atraga privirea, poti sta linistita pentru ca pe http://clublady.webs.com/ gasesti produse noi in fiecare saptamana, |
||
|
printesa17 Postat pe 9 Aprilie 2010 18:12 |
||
|
Era odata un baiat care locuia cu mama si bunicul. Bunicul nu era batran, dar era paralizat in carucior. Fata sa era schimonosita, iar baiatul nu mai dorea sa il hraneasca. A facut acest serviciu zilnic, pana la adolescent. A facut asta constiincios, dar nu cu bucurie, pentru ca era greu. Pe masura ce a crescut, a realizat aceasta responsabilitate. Intr-o zi a spus mamei: - “De azi, tu trebuie sa-l hranesti pe bunicul”. Mama i-a raspuns cu rabdare baiatului sa ia loc, si i-a povestit … ceea ce de fapt s-a intamplat: - “Ai devenit tanar acum, este timpul sa stii adevarul despre bunicul tau. Bunicul tau nu a fost totdeauna in carucior. Cand erai bebelus a fost un accident”. Baiatul s-a intins pe acaun in timp ce mama lui a inceput sa planga.” A fost un incendiu. Tatal tau era jos … si credea ca tu esti sus cu mine, iar eu credeam ca esti jos cu el. Ambii am fugit, lasandu-te singur sus. Bunicul a fost primul care si-a dat seama de asta. Era in vizita la noi. Fara un cuvant a fugit in casa, te-a gasit, te-a infasurat intr-o patura … si s-a aruncat cu tine in brate. Asa ai ajuns in siguranta la tatal tau si la mine. El a fost internat de urgenta cu rupturi de oase, arsuri si inhalare de fum. Motivul pentru care el este astazi asa, este pentru ce a suferit in acea zi, pentru a-ti salva tie viata”. Baiatul avea si el lacrimi in ochi, nu stiuse nimic. Si atunci, fara vreun efort, fara a se plange, a luat pranzul bunicului si i l-a dus. Morala: Cand stim DE CE facem ceva … nimic nu ni se va mai parea greu sau plictisitor. Cand stim DE CE atitudinea noastra se schimba automat ! …Cand stim de ce … avem si o atitudine buna. |
||
|
supermiki Postat pe 16 Aprilie 2010 22:04 |
||
De la: supermiki, la data 2008-08-05 16:11:54 Haide-ti sa incep eu ... Foarte frumos !!
|
||
|
Calyope Postat pe 17 Aprilie 2010 12:48 |
||
|
Foarte frumos . o seara placuta .
|
||
|
victoria62 Postat pe 17 Aprilie 2010 18:44 |
||
|
Am sa va spun un o povestioara sau mai bine zis un banc ... dar care bine-inteles are si un talc. Stiu, vad ca nu este prea multa lume interesata de asa ceva, insa in cazul in care totusi se mai gasesc oameni poate se va gasi cineva sa aprecieze si aceste povestioare. Erau doi oameni care conduceau o masina si erau in urma unui camioneta care avea o prelata inchisa. Cand au ajuns la o intersesctie, iar semaforul s-a facut rosu, doi oameni solizi au coborat din camioneta cu niste bate in mana si au inceput sa loveasca in prelata in lateralul camionului, in timp ce strigau puternic. Oamenii din automobilul din spate s-au speriat. Si-au zis: “oamenii astia nu sunt normali!”. Dar cand semaforul s-a facut verde, zdrahonii s-au urcat in camioneta si au pornit mai departe. Cand au ajuns la urmatoarea intersesctie si semaforul era din nou rosu, aceiasi oameni au coborat si au repetat faza de mai inainte. Acum oamenii din automobilul din spate au devenit curiosi de ce se intampla. La fiecare intersectie faza se repeta. Intr-un final si-au dat seama ca cei din fata lor nu sunt atat de periculosi si nu au nici o treba cu ei. Dupa un timp, nemairezistand curiozitatii i-au intrebat: “Da’ de ce faceti asta?”. Oamenii au raspuns: “ Noi conducem o camioneta de o tona. Suntem incarcati cu doua tone de pasari vii. Si trebuie sa tinem parte din pasari in zbor tot timpul.” Morala … Nu credeti , nu simtiti ca , cateodata si viata ta este cam asa? … Ca trebuie sa tii jumatate din pasari in zbor tot timpul? … Ai slujba, ai familia, ai sanatatea, ai afacerea, ai prietenii, ai hobbiurile … si ti se pare ca niciodata nu ai destul timp. Si tot timpul esti pe graba. Iar asta uneori iti provoaca stress, si griji : “Petrec suficient de mult timp in afacerea mea? … Dar am suficient de mult timp cu familia mea? … Dar nu-mi pot permite sa imi pierd serviciul ! … Si nici nu vreau sa ma imbolnavesc! … “ Viata uneori este foarte plina, foarte ocupata … Ti-ai pus vreodata intrebarea ce ar fi de facut? … |
||
|
supermiki Postat pe 26 Aprilie 2010 12:44 |
||
| ok! asteptam! | ||
|
kudika164844 Postat pe 26 Aprilie 2010 13:01 |
||
| - Astepti ... ce? ... astepti sa sa iti pui intrebarea, astepti sa incepi sa gandesti ... astepti sa mai postez povestioare care te pun pe ganduri ? ... Oricum, ma bucur ca ai vizitat topicul de povestioare ! | ||
|
supermiki Postat pe 26 Aprilie 2010 17:20 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Nu am reusit sa am orgasm | 44 | De la: antipatica 11 Iunie 2009 23:08 |
| Cum procedezi in cazul de fata ? A-ti testat? | 2 | De la: greierash_is_back 1 Noiembrie 2009 13:33 |
| Important!!!!!!!! Tks | 5 | De la: _dulcik_ 23 Aprilie 2009 11:09 |
|
|
||
| controversat...;)) | 12 | De la: crissa_909 22 Mai 2009 16:10 |
| iphpne | 3 | De la: micnegrusiurat4 19 Iulie 2009 00:06 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.