Oare mai poate fi reinviata o iubire distrusa in timp?

ma intreb..a meritat?

Nu ma mai vrea, dar vrea sa ramanem prieteni...

pitik_mare Postat pe 21 August 2008 10:03
Daca la un moment dat am iubit pana la a uita de propria persoana, am renuntat la propria familie pentru a fi cu si langa iubirea vietii mele, am venit intr-un loc unde nu cunosteam pe nimeni pt a fi cu el si m-am dedicat intru totul relatiei noastre, oare mai exista posibilitatea sa simt din nou ce simteam candva? Dupa aproape 3 ani de zile in care am locuit impreuna, la varsta de 22 de ani am facut pasul si m-am casatorit cu un "copil" rasfatat de 24 de ani, eu fiind un "copil" putin mai matur datorita conjuncturilor nefavorabile din viata. De-a lungul timpului ne-am confruntat cu probleme, cu lucruri urate facute de el pe ascuns, cu momente in care am fost singura in tot ceea ce ma privea, momente foarte grele in care nu am avut sprijinul lui, momente in care dragostea mea era "recompensata" cu tipete, nervi, nepasare, egosim etc. Toate astea s-au intamplat in timp, timp in care am incercat sa le vb cu el, sa incercam sa le rezolvam impreuna dar nu au dus la niciun rezultat. La un moment dat am simtit ca nu mai pot si am pus punct, ma termina psihic durerea, ma omora usor , usor faptul ca iubirea vietii mele se multumea cu a fi prezent doar fizic si cu ai fi exclusiv lui bine. Cert e ca, dupa ani de rugaminti si muuuuulta suferinta , s-a trezit abia acum aproape doua luni...dar a fost prea tarziu, nu mai simt iubirea de altadata, il privesc ca pe un om foarte drag mie, caruia vreau din tot sufletul sa-i fie bine,cu care as imparti totul in continuare, mai putin patul ...si ma doare acest lucru...ma doare ca abia acum, dupa ce mi-a calcat sufletelul in picioare 3 ani, abia acum a inteles ceva...ma doare ca-l vad suferind...de aceea va intreb pe voi, OARE MAI POATE FI REFACUTA O INIMA DISTRUSA LENT SI-N TIMP? EU SIMT CA NU...POATE VOI AVETI ALTA PARERE...
eu una personal cred ca nu..poate din cauza ca sunt mai pesimista..dar intotdeauna iti vei aduce aminte de trecut ..si ca te-ai calcat in picioare..poate daca reusesti sa treci peste trecut si el se va schimba intr-adevar..poate mai exista o sansa... dar daca tu simti ca nu mai merge nu are rost sa iti prelungesti aceasta situatie..
beem Postat pe 21 August 2008 10:14
Mi-era teama ca nimeni nu-mi v-a raspunde la intrebare...se pare ca m-am inselat! Iti multumesc pentru parere ...vreau ca inainte de a lua o decizie finala sa aud si parerile altora,din exterior...am mai discutat si cu alte persoane care, pur si simplu, cand le-am povestit de la inceputuri pana la sfarsit mi-au spus ca niciun om nu merita asta...acum, nu stiu...as vrea sa mai pot dar in acelasi timp, stiu ce simt! Ma intreb oare nu a venit vremea sa ma gandesc si la mine facand, pe cat posibil, abstractie de el, de parintii mei , de parintii lui?Suna a egoism? Nu prea stiu ce e ala ,cand vine vorba despre sotul meu, dar, stiindu-mi sufletelul atat de ranit, parca as vrea sa pot fi putin "egoista Inca o data...multumesc!

pitik_mare Postat pe 21 August 2008 14:13
Merita sa incerci sa-ti salvezi casnicia. Cu totii trecem prin anumite impasuri dar nu trebuie sa inchidem portile dragostei. Cand doi oameni se cearta vina e a amandurora bineinteles ca nu in egala masura, prea multe detalii nu stiu despre relatia voastra insa eu te sfatuiesc sa incerci. Mai da-i o sansa. Sper sa va mearga bine
Postat pe 22 August 2008 16:50
he.. uneori e bine sa fi un pic egoista.. pentru ca o data trecut pragul..si simtindu-ti inima franta.. ceva te apasa :) si doare. ar trebui sa mai incerci o perioada..incearca sa fiti ca la inceput.. sa va redescoperiti.. cred ca asta ar putea sa va lege din nou.. nu mai pune raul in fata.. e om..a gresit..poate s-a schimbat. singura iti vei da seama de asta.. la primul semn de egoism pleaca..lasa-l sa vada ce pierde.. te va cauta singur dupa. multa bafta.. vei avea nevoie.. caci astfel de decizii.. nu se iau chiar peste noapte..desi in unele cazuri.. e necesar.
luke_at_me Postat pe 22 August 2008 17:23
Buna! Vreau sa iti spun ca m-au trecut fiorii cand ti-am citit povestea...in sensul ca este identica cu a mea!Si chiar in acest momente trec prin acelasi calvar ca si tine:nehotarare.Singura diferenta este ca eu am 4 ani de casnicie si 24 de ani...Si mi-e frica...si sufar...la fel ca tine am avut parte de foarte multe momente urate care m-au distrus incet si sigur...Acum cand sa pun capat s-a schimbat total...e ca in primul an...chiar ma uimeste,insa cum ai spus si tu:e cam tarziu,deoarece ma lasa rece...Si apoi,mai e si proverbul "lupu isi schimba parul,dar naravul ba!". Sfaturi nu sunt in masura sa dau,pareri caut si eu,insa iti pot oferi sprijinul meu!
deelyutza Postat pe 2 Septembrie 2008 23:49
Se pare ca exista mii de astfel de povesti nefericit de reale...am 27 de ani.oarecum ma incadrez in aceeasi schita de iubire transformata in esec. am asteptat 7 ani, am primit acele sentimente de afectiune sincera din partea lui dupa lungi si profunde provocari.ne-am acordat sanse nenumarate dar am ajuns in final sa punem punct pentru ca balansand clipele frumoase cu cele mai putin normale am considerat ca nu vom forma niciodata familia pe care mi-o doresc. a fost dificil sa accept ca nu mai am sentimente de iubire, de dor, nu mai exista dorinta de a experimenta noi lucruri alaturi de el..la fel de dificil a fost sa accept singuratatea mult recomandata dupa o astfel de relatie.a fost dur sa le prezint parintilor mei, ai lui hotararea, cu atat mai mult cu cat m-am apropiat foarte mult de familia lui..dar, a trecut.. acum imi este mult mai bine. am transformat relatia in prietenie evitand astfel sentimentele de ura, frustrare care ar fi putut sa se dezvolte pe viitor.am invatat foarte multe despre mine din aceasta relatie, am inceput sa ma schimb si sper ca viitoarea relatie sa fie o reusita. pentru a fi fericit intr-un cuplu tb sa fii sincer cu tine, cu celalalt, sa comunici, sa intelegi ceea ce ti se comunica, sa tranformi clipele petrecute impreuna in momente naturale de placere autentica.sunt de parere ca daca iti doresti cu adevarat sa reinvii iubirea trebuie sa lupti pentru voi si vei fi implinita, e mult mai usor decat sa renunti si sa o iei de la capat...oricare ar fi decizia ta trebuie sa-ti urmezi calea si sa fii impacata cu tine insati. e greu sa dai sfaturi in astfel de cazuri pentru ca tu stii cel mai bine ce iti palce si ce nu iti place in relatia ta, tu stii care iti sunt limitele. e foarte important sa nu ajungi in postura de a-l insela pentru ca inevitabil poti descoperi ceea ce-ti doresti in altcineva..e unul din testele de incercare la care suntem supusi in momentele critice ale unei relatii.. pupici si multa forta interioara!!!
Gabriela_Culea Postat pe 15 Septembrie 2008 09:14
salut...ceva aproape la fel am trait si eu...am renuntat la familie si m-am mutat undeva la tara pt el..nu am ascultat de nimeni decat de inima mea, dar se pare ca pt el nu au fost suficiente toate sacrificiile mele. Pe scurt dupa mai mult timp m-am hotarat sa ma intorc la ai mei, nu mai puteam trai cu o persoana care nu era niciodata langa mine, care ma aduses intr-un loc si uita sa mai vina acasa... Mi-am facut bagajele si m-am intors la ai mei. Dupa un timp in care incercam sa mi-l scot din minte a revenit si-a cerut scuze a zis ca a fost un prost, etc...si fraiera de mine ce crezi...l-am crezut...mare gresala AM incercat sa o luam de la inceput, dar nimik nu a mai fost la fel imi aducea aminte de tot ce imi facuse de toate neplacerile pe care le indurasem alaturi de el....deci iubirea ce ne lega odata nu mai putea fi reinviata oricat m-am straduit. A ramas acel gust amar peste care nu am putut trece. Parerea mea este ca nu poate reinvia. Daca s-a terminat i-ao de la capat dar cu altcineva cu el nu va mai fi la fel, sau cel putin la mine nu a mai fost si pt a doaua oara cu aceasi persoana am ajuns sa ne despartim. De data asta definitiv.
lori75 Postat pe 15 Septembrie 2008 19:05
pt pitik mare....: stii zicala aia? pestele de la cap sa impute...deci nu mai spera.....barbatii sunt niste .... pui mici de scorpie....!!!
chery Postat pe 16 Septembrie 2008 12:04
Buna tuturor, Sincer m-au impresionat toate povestile scrise aici,deoarece stiu si eu cat e de greu sa suporti atata umilinta, atata nepasare, atata durere, atata neputiinta... Stiti ce e cel mai interesant?faptul k noi femeile suntem in stare de atatea sacrificii, suntem atat de puternice si nu ne lasam induplecate de nimic atunci cand ne dorim ceva cu ardoare... Cand o relatie nu merge noi suntem primele care ne ingrijoram si tot noi suntem singurele care dorim sa facem k totul sa mearga bine...de ce? Tocmai din faptul k noi suntem niste fiinte minunate...stim sa ne bucuram de lucruri atat de minuscule cum ar fi un sarut fugar, o inbratisare scurta, un suras trecator, o floare ( chiar si ofilita ), o strangere de mana...toate acestea ne impresioneaza si ne dau curajul de a merge mai departe... Noi suntem intr-o familie totul, si trupul, si gatul, si capul, si umarul pe care se poate plange,...dar suntem si temelia...o temelie atat de puternica pe care nu reuseste nici o vijelie sa o doboare... Nu-i asa k suntem niste fiinte puternice? si tocmai pt. k suntem atat de puternice, noi avem in viata de trecut cele mai mari obstacole, de facut cele mai multe sacrificii, dar stim si sa ne bucuram de tot ce ni se ofera... Tu te intrebi daca mai poate fi inviata o iubire? Eu te intreb daca esti sigura k a murit candva? Dece te intreb asta? Tocmai pt. faptul k dai dovada k iti pasa! Sunt convinsa k ai fi tare fericita cand acest " EL "ar avea o reusita in viata, ai fi distrusa daca ar avea un esec si nu ai putea fi langa el,si te-ar durea si faptul k l-ai vedea in bratele alteia...de ce? Tocmai pt. k iti pasa...pt k il iubesti...am dreptate? Parerea mea e k tu stii sigur k inca il iubesti, dar ,adevarata problema aici e daca mai ai puterea sa continui aceasta relatie, si aici tu stii ce iti doresti cel mai mult... Ai scris k te-ai casatorit cu "un copil"...dar te intreb : crezi tu oare ca nu toti sunt niste copii? Intreaba pe oricine si ai sa vezi k toti sunt imaturi si copii la orice varsta si din orice familie provin... Sincer eu consider k te-ai casatorit prea devreme...dar nu sunt in masura sa te judec, nici eu nu sunt mai presus cu nimic...stiu si eu cum e sa suferi si sa fi "calcata in picioare" dar pot spune k eu am invatat ce important este faptul k sunt femeie, k sunt puternica si k pot trece peste orice greutati fara sa ma plang! Cred k asta este adevarata reusita in viata! Si stii de ce? Pt. k eu consider k noi suntem cele puternice, noi detinem controlul, puterea si cheia! Singurul nostru defect este acela k suntem in stare de sacrificiu atunci cand iubim, ne lasam calcate, umilite, tradate...si nu ne oprim sa iubim...e singurul nostru defect! Mai consider eu k mare parte din vina atunci cand nu merge o relatie e tot a noastra pt k noi ii supraestimam pe acesti "copii imaturi"...si ziceti si voi daca merge o astfel de comparatie intre Ahile (noi femeile) si Ratoiul Donald (ei barbatii)...nu-i asa k nu merge? Draga mea poate acum ai puterea sa recunosti k inca iti pasa...si k inca il iubesti, daca e asa acum gandeste-te k problema ta reala este daca mai vrei aceasta relatie? Tu stii daca mai vrei sa induri tot ce ti s-a intamplat in aceasta relatie, pt k sincer eu nu stiu daca cineva se poate schimba cu adevarat! Eu nici nu cred k ai vrut vreodata sa il schimbi...de ce? pt k te-ai indragostit nebuneste de el asa cum era...cu bune si cu rele!Poate vina este a ta, poate l-ai iubit prea mult si neconditionat...l-ai facut pe acest copil sa simta k are tot ce isi doreste alaturi de tine, i-ai oferit tot si ai uitat sa-l responsabilizezi si pe el si sa-i arati k si tu ai nevoie de afectiune, de un suflet alaturi...k pana la urma si tu erai tot un copil...insa un copil foarte puternic! Tu stii ce e mai important acum�aceasta relatie sau sufletul tau, dar nu uita k sufletul tau si-ar gasi alinarea tot in bratele lui! Aceasta inima ranita si-ar gasi alean langa inima lui� Daca am dreptate gandeste-te bine ce drum alegi�si nu uita k e omeneste sa gresesti si o a doua sansa i-o poti acorda oricui, pt k nu cred k nu ai avea unde sa te intorci daca ar fi la fel, dar daca asta este adevarata sansa spre fericire? Gndeste-te bine! Iti doresc success si sa alegi calea cea mai buna pt. tine. Daca mai doresti sa vorbim , poti sa imi scrii pe adresa personala de e-mail : mariagogota@yahoo.com Multa bafta si multa fericire iti doresc!!!!!!!!
mariagogota Postat pe 6 Octombrie 2008 14:53
Care e situatia ta acum?As vrea sa stiu, poate ca multe dintre noi am vrea.Am simtit cuvintele tale ca si cum ar fi fost ale mele.As vrea sa raspunzi.
gabi_banaduc Postat pe 11 Octombrie 2008 13:17
Inainte de toate trebuie sa te gandesti la tine insuti............ca el cu siguranta a avut grija sa se gandeasca...........am avut si eu o rel de aproape 2 ani ,la inceput toate bune si frumoase dar ca apoi sa ne transformam in amici mai mult....pur si simplu s-a racit...a intervenit monotonia,obisnuinta,nevoia de a avea pe cineva langa mine......pana intr-o zi cand a spus EL,,,NU MAI VREAU.. A fost,,GREU,, putin spus,au venit toate examene,fara job,etc....dar cineva acolo sus ma iubeste si am reusit sa trec peste examene,sa imi gasesc un job bun... Intr-o zi s-a trezit sa isi ceara IERTARE... Plangeam si nu imi venea sa cred urechilor.... .....credeam ca am invins prin atitudinea aceasta din partea lui.....dar nu a fost asa Cand flacara nu mai palpaie macar, nu are rost sa mai incerci sa o tot aprinzi........ Am inteles ca IUBIREA ADEVARATA ,aceea despre care vorbeste toata lumea trebuie sa iti aduca liniste,zambet pe buze sa fii FERICIT SUFERINTA nu are ce cauta...... Cine nu stie sa aprecieze ce are langa el 2, 3 ani nu o va face nici mai incolo Doar orgoliul sa nu piarda ii determina sa fie DULCICI.......PREA TARZIU INSA Il regret....DAR....nu a fost langa mine cand aveam mai mare nevoie de el Ce im garanteaza ca nu ar mai face asta?.....nimik Nu vreau sa traiesc cu nesiguranta in suflet...MERITAM MAI MULT E greu sa iubesti............. Aveti grija de voi fetelor CAPUL SUS , PRIVIRE IN FATA....ZAMBETUL PE BUZE
deiutza82 Postat pe 25 Octombrie 2008 00:13
Parerea mea este ca dragostea poate fi salvata daca MAI EXISTA... Daca tu il iubesti si in clipa de fata si consideri ca totusi MERITA, atunci fa ce crezi de de cuviinta, adica lupta si invinge "raul" ... Insa daca dragostea ta (ale lui sentimente ies din schema) simti ca s-a spulberat ... ca s-a stins, atunci cred ca ai gasit singurica raspunsul ... ca sa fiu mai explicita, daca ai avut si de suferit, daca nici nu-l mai iubesti, CE ROST ARE ? Ar fi masochism din partea ta sa ramai alaturi de el .. De fapt, cel mai important aspect este urmatorul: De ce sa stai cu un om cu care esti nefericita? chiar daca sa zicem ca va iubiti unul pe celalalt ... daca nu sunteti fericiti, nu veti face altceva decat sa va raniti unul pe celalalt si sa va chinuiti ... cand viata e asa scurta si destul de grea si de amara in multe momente ale ei, de ce sa te chinui si tu (cu mana ta)? La inceput cand ne imprietenim cu o persoana de sex opus este atractia ... apoi apar misterul, dorinta ... ne indragostim mai apoi ... totul bine si frumos ... o data cu trecerea timpului, au loc modificari .. totul se schimba, se transforma ... pasiunea treptat se diminueaza (ideal este sa nu dispara), dragostea ramane in cazurile fericite dar imbraca diverse forme ... deci, cu ce ramanem o data ce pasiunea isi ia zborul incetisor , o data cu inaintarea in varsta? cu prietenia, cu respectul ... aici vroiam sa ajung !!! Trebuie intotdeauna sa privesti oamenii cu putina detasare in sensul ca nu trebuie sa ii "judeci" dupa locul pe care il ocupa in viata ta ... vai, iubitul meu e cel mai bun (pt ca sunt indragostita de el) sau prietena mea este omul cel mai de incredere ... Nu! Oamenii trebuie priviti, indiferent de ipostaza lor, ca oameni, ca persoane ... Deci, ia analizeaza-l tu putin pe al tau "domn" ... nu il analiza dupa cum te alinta sau cum te-a curtat la inceput sau cum te mangaie seara inainte de culcare ... uita-te la el ca OM ... ce fel de om este ? poti comunica cu el? te poti baza pe el? te sustine cand ai nevoie? ce caracter are ? Adica ai putea supravietui cu el, o data ce nu mai simti pasiune si o dragoste oarba? Eu zic ca etsi tanara si puternica pentru a face urmatorul pas: sa iti refaci viata !
annne_marrrie Postat pe 28 Octombrie 2008 14:08
Ati pus o intrebare. Rasunsul din punctul meu de vedere este NU. Categoric nu.Ce a fost, a fost, si a trecut. Pana nu accepti realitatea nu poti trece mai departe. Nici nu am citit toate povestile, sunt prea triste.Dar doresc tuturor celor care ne-au impartasit aici istoriile lor sa poata depasi momentele de "doliu" psihologic putand trece mai departe.Ar fi poate un pas spre liniste si fericire. va doresc tuturor o zi buna. Emilia.
xENx Postat pe 14 Noiembrie 2008 09:19
Eu sunt casatorita de 3 ani de zile si am 23 de ani. Din fericire nu am trecut prin ce treci tu. Am un sot mai mult decat minunat, desi este mai mare decat mine cu 11 ani. Sfatul meu este urmatorul: exista fericirea absoluta si nu trebuie sa te sacrifici pentru a-i multumi pe ceilalti din jurul tau. Eu am suferit foarte mult din cauza mamei lui, am ajuns sa fac si 5 crize de fiere. In fine, a trecut acum si vrem sa ne mutam amandoi singuri. Fiecare sufera la un moment dat dar o sa vezi ce bine o sa te simti cand o sa poti sa o iei de la capat.Fiecare clipa este importanta in viata unui om. Gandeste-te ca nu o sa te mai intalnesti cu varsta care o ai si crede-ma ca 3 ani sunt suficienti pentru a-ti da seama daca te merita sau nu. Sfatul meu este sa o iei de la inceput si sa iubesti orice clipa pe care o petreci. Multi am uitat sa iubim natura, darul vietii, si cel mai important - am uitat sa ne iubim putin si pe noi insine. Ana-Maria
anamaria_stoica Postat pe 18 Noiembrie 2008 15:11
mesajul se adreseaza tuturor femeilor care trec prin aceleasi incertitidini ca si pitik mic. fetelor, sunteti foarte tinere, aveti toata viata in fata, nu faceti concesii unor persoane care daca nu v-au apreciat de la bun inceput nu vor stii s-o faca nici a doua oara. nu exista a doua sansa in acet caz. exista a doua sansa atunci cand participi la o competitie sportiva, dar in nici un caz in casnicie. ce s-a rupt nu se mai poate innoda, e ca si un cearceaf...il cosi daca s-a rupt dar nu mai arata la fel. de aceea nu stati pe ganduri, dati la o parte trecutul si cautati-va fericirea adevarata...pentru ca ea exista si asteapta s-o gasiti. va doresc putere de decizie, tarie de caracter si mult noroc in noua voastra viata.
chandramuki_md Postat pe 6 Ianuarie 2009 10:34
Eu nu cred ca mai poate sa fie reinviata o iubire moarta la viata.... stiu si am trecut prin asta... si chiar cred ca dupa ce sentimentele se sting... daca se pierde si respectul reciproc .. toate mor... si ramana doar sentimentul de obisnuita
anastashy Postat pe 20 Februarie 2009 15:44
Ai mare dreptatee!!!
anastashy Postat pe 20 Februarie 2009 15:45
atata timp cat esti libera de orice alta dragoste...eu zic ca da. a...si normal atata timp cat respectivul nu repeta greselile gata facute....sau macar nu inainte de a cere un sfat ceva...cu mentiunile : cand nu stii ce vrei e mai bine sa-ti vezi de treaba. cand nu stii cum sa obtii ceea ce vrei, e mai bine sa nu te hazardezi. iar cand nu stii de ce nu obtii ce vroiai....ar trebui sa fie limpede ca nu e bine ce ai facut. Atat ma pricep eu sa zic. :\| Va mai ganditi si voi. :)
ecce_cortex Postat pe 21 Februarie 2009 16:29
ai spart vreodata o oglinda?...daca lipesti toate cioburile la loc...mai poate fi ca inainte?
annanna Postat pe 23 Februarie 2009 14:18
stii vorba aia: ierti dar nu uiti? eu cred ca o sa fie si cazul tau daca continui.. succes!
ionyy88 Postat pe 23 Februarie 2009 15:17
De la: ionyy88, la data 2009-02-23 15:17:29stii vorba aia: ierti dar nu uiti? eu cred ca o sa fie si cazul tau daca continui.. succes! ce rost are....daca oricum sunt prea diferiti...si totul e vesnic complicat intre ei
ecce_cortex Postat pe 24 Februarie 2009 18:12
eu cred ca o iubire adevarata nu moare niciodata.Daca el e sincer cu tine poate ar trebui sa i mai dai o a doua sansa.Sper sa iti gasesti linistea sufleteasca si sa fi fericita din nou.
seasons_in_my_life Postat pe 25 Februarie 2009 17:28
Si eu sunt oarecum in aceeasi situatie...Ce difera la mine..este ca el s-a purtat mereu frumos cu mine...ma adora..dar eu nu mai stiu ce simt....mi-e teama ca nu-l mai iubesc...Mereu mi-am rezolvat singura problemele dar acum ma depasesc...Suntem de aproape 3 ani impreuna..si de 2 ani si jumatale locuim impreuna..am suferit mult din cauza lui..pentru ca voiam sa fie baiatul perfect...si el nu era kiar asa..avea un defect care ma omora incetul cu incetul,,si anume se enerva fara motiv si intr-un minut ii trecea si regreta....mi-a jurat de atatea ori ca o se schimbe ca o sa devina baiatul perfect...si acum ca devenit...ma simt goala...poate de la atat asteptat?kiar nu stiu ce sa fac,..parca imi taieste altcineva viata...nu prea ma mai bucur de nimic nu numai de relatia cu el......nu imi mai vine sa-i spun te iubesc...sa-l alint...si el simte asta si sufera enorm...el vrea sa ne casatorim.(si eu ma gandeasc la acele momente si ele ma mai incurajeaza)..ma adora...si mie mi-e tare teama ca as putea sa nu-l mai iubesc...asta sa fie cumva ceea ce se numeste Depresie? cum sa-mi dau seama ce e important pt mine?ma intreb mereu daca atunci cand fac un gest frumos...este pentru ca simt sau pentru ca stiu ca asa trebuie...n-am mai fost niciodata asa confuza...
oana_min Postat pe 26 Februarie 2009 14:53
Am avut o frumoasa relatie de 5 ani. Ne-am iubit ca doi nebuni, aveam planuri mari de viitor (stiam si cum va arata viitoarea nostra casa), toti ne indrageau, unii ne invidiau si multi ne intrebau frecvent cand ii chemam la nunta. Usor, usor am inceput sa ne departam si sa nu mai existe comunicare din partea lui. Ma iubea, numai ca...din cauza serviciului (era politist) devenise mai dur si indiferent. Ma durea ingrozitor si incercam sa trag de el cat se putea ca sa continuam relatia, dar...dupa un an si jumatate, nu mai stiam daca il iubesc sau doar este atasare intre noi, caci locuiam impreuna de 3 ani. Ma durea sufletul si nu stiam pe ce cale sa imbunatatesc lucrurile. El era un baiat minunat si suferea si el cand ma vedea suferind;imi spunea ca nu stie ce se intampla cu el...ca ma iubeste, dar nu stie ce sa faca sa fie ca inainte. Ajunsesem sa ne certam foarte urat. In ultimul nostru inceput de vara, am hotarat sa ne despartim. Venita din vacanta de vara, am locuit in continuare la el vreme de inca un an. Tensiunea se simtea din ce in ce mai tare intre noi.. Fiecare isi vedea de treaba si relatiile lui, insa ne gandeam unul la celalalt mereu. In vara urmatoare am intalnit un baiat care, desi nu mi-a placut fizic la inceput, am inceput usor usor sa il iubesc.Tot atunci m-am si mutat de la fostul. Acum sunt cu baiatul de care m-am indragostit mai greu, dar sigur si....ne indreptam....el spera din tot sufletul la un viitor cu mine, iar mie imi este teama sa imi mai fac planuri de viitor, la fel ca in trecut. Ma gandesc foarte des la cel din trecut, la fel si el (dupa spusele lui), dar...nu stiu daca as vrea sa innod acea ruptura. Stau si ma gandesc cat de norocoasa esti ca s-a intors la tine si ma bucur pt tine...stiu sentimentul mult visat si mi-as fi dorit sa simt pe viu si eu acea bucurie...oare vreau si acum?! Sfatul meu este sa mai dai o sansa a ceea ec a fost minunat odata intre voi! Nu te gandesti ca poate ai sa ajungi la o varsta mai inaintata si ai sa te gandesti :oare cum ar fi fost daca....?
look_at_me Postat pe 4 Martie 2009 17:52
CREDEMA K SI MIE MI SE INTAMPLA ACELASI LUCRU...SNT CU PRIETENU MEU DE 3 ANI SI PUR SI SIMPLU AM MOMENTE CAND SIMT K NU ESTE ACOLO...NU SUPORTA SA MA VADA PLANGAND SI CU PROBLEME SI NICI NU FACE NIMIC K SA MA AJUTE...MA FACE SA MA SIMT PENIBIL IN CELE MAI INTUNECATE MOMENTE ALE MELE!ASA A FOST MEREU...DEFAPT ASA SNT BARBATII...LE E BN CAND SI TIE TIE BN DAR NU STIU CE SA FACA ATUNCI CAND ESTI MAI PUTIN BN SI DE MULTE ORI GRESESC SI NU FAC DECAT SA INRAUTATEASCA SITUATIA.....AM TRECUT SI EU PRIN CEVA ASEMANATOR TOT CU EL CAND SI EU AM PUS CAPAT RELATIEI DIN CAUZA UNOR VB GRELE ADRESATE IN MOD REPETAT,LIPSA DE INTERES SI MAI MULTE IAR DP CATEVA SAPT A INCEPUT SA MA CAUTE....SIA DAT SEAMA CE A PIERDUT!DP 1 LUNA JUMATE LA INSISTENTELE LUI MAM INTORS LA EL!NU A URMAT O PER PREA FRUMOASA...SE PURTA CIUDAT SI MAI MULT NE CERTAM...LA INCEPUTUL ACESTUI AN NEAM DESP IAR DP O PER DE CATEVA ZILE MA CAUTAT DIN NOU SI MIA JURAT K PT MN SE SCHIMBA SI K MA IUBESTE...LA INSISTENTELE UNOR PRIETENI AM ACCEPTAT SI ASTA!...ACUM INTRADEVAR SA SCHIMBAT...PUR SI SIMPLU SIA IMPUS SA FIE ALTUL SI A REUSIT...POATE A FACT CHESTIA ASTA SI LA GANDUL K MA VA P[IERDE PT K AVEAM DE GAND SA MA DESPART DEFINITIV DE EL!CE SA ZIC...TOTUL E POSIBIL!!!DP ATATEA INTAMPLARI INCA MAI SNTM IMPREUNA SI NE IUBIM!...DISCUTA CU EL PUNEI IN VEDERE NISTE LUCRURI,FAL SA TE ASCULTE SI VZI CE SE INTAMPLA...DC TE IUBESTE POATE VEI AJUNGE SA NUL MAI RECUNOSTI...ADIKA SA SE SCHIMBE IN BN!SUCCES!
Postat pe 8 Martie 2009 12:40
eu vin din postura de baiat la acest sub.ma identific tare mult.si eu am avut o rel de 3 ani in care am facut foarte multe greseli pe care le regret enorm acum insa din pacate s a ajuns la final.cel mai mult ma doare k at knd am cunoscut o era cea mai buna fata din lume era asa dulce si atenta iar greseliile mele au schimbat o 180 de grade.pana la urma pe mine toate greseliile si experientele m au imbunat iar pe ea au inrait o.de multe ori ma gandesc si nu mi dau seama kta rautate zace in ea.dar ca si concluzie sunt sigur k nu se mai poate salva nimic si cel mai bine e pe fiecare pe drumul lui desi hotararea asta ma usuca.cel mai mare regret e k nu am cunoscut o mai tarziu knd am fi fost mai maturi am2 insa viata merge inainte si pana la urma ce e al nostru e pus deoparte
Marinca_Alexandru_1 Postat pe 1 Septembrie 2012 15:12
Am si eu o intrebare.Ce te determina sa faci unele lucruri care o faceau sa sufere?Daca poti fi sicer..eu o sa raman cu dilema asta toata viata
kudika_14886 Postat pe 1 Septembrie 2012 23:07
Eu cred ca e posibil daca crezi cu adevarat in asta...pt ca mi s-a intamplat si mie...trebuie sa lupti desi doare ca un cutit infipt in rana...dar iti va acorda o alta sansa...
kudika_23667 Postat pe 18 Decembrie 2012 09:22
Cineva a intrebat ce ne determina sa facem persoana iubita sa sufere...e NEATENTIA. Suntem atat de relaxatiincat nici nu ne mai dam seama de ce facem sau spunem. Ne ia pur si simplu valul si facem unele lucruri la care el/ea nu se asteapta de la noi....si asa distrugem cele mai frumoase perioade din viata noastra....-jane-
kudika_23667 Postat pe 18 Decembrie 2012 09:27

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Sa mai continui?	9	De la: just_because 15 Octombrie 2008 16:40
m-a parasit iubita	39	De la: kudika404106 30 Martie 2014 14:40
m am saturat de el,dar il iubesc	43	De la: Indiana_Jones 2 Octombrie 2011 00:13

cat de deschisi sant barbati spre a experiminta alte si ale metode de satisfacere	44	De la: Tharr 6 Noiembrie 2010 06:30
despartire din cauza banilor...	24	De la: lempika 2 Decembrie 2010 10:26