ne-am despartit, acum vrea sa fim prieteni ...se poate???

De la: josephine_27, la data 2009-05-23 00:32:45si daca trebuie sa va vedeti zilnic... non stop... ?!

am scris in bara de google "ne-am despartit" ca pe o concluzie a unei relatii frumoase. si am ajuns aici si am vazut ca s-au despartit si altii. nu cred in prietenie dupa o relatie, poate doar daca oamenii se despart de comun acord si au prieteni extrem de comuni. am iubit f mult un baiat acum vreo 4 ani si suntem prieteni extrem de buni si in ziua de azi. pt ca avem acelasi grup de prieteni, pe care il consider deja fam mea. deci exista prietenie dupa. recunosc ca desi aveam adesea iubit si el iubita, tot nu ne abtineam de la comentarii pe care numai noi le percepeam si bla bla. dar e ok, pt ca stim ca nu ne mai iubim si ne vedem de ale noastre.
mai grav e ca de curand m-am despartit de omul cu care imi imparteam secundele din viata de ceva timp. omul care tot de curand mi-a devenit si coleg de ... birou. adica inevitabil ne vedem 8 ore pe zi 5 zile pe sapt. imi este cel mai bun prieten si este exact genul de relatie pe care mi-o doream. as fi vrut sa ii fiu alaturi la bine si la rau, dar el nu ma vrea la rau. zice ca e cel mai bine pentru mine. stiu in adancul sufletului ca are dreptate, dar imi este greu sa ma gandesc ca nu mai este iubitul meu. ne comportam exact la fel, nimic nu este schimbat, poate doar ca vbim mult mai rar la telefon. dar in rest, este exact aceeasi marie, cu alta palarie... nu vreau sa ii fiu doar prietena si nu vreau sa ii fiu doar colega. m-am indragostit de omul asta din primele 4 secunde si nu il cunosc altfel decat ca pe iubitul meu. e o relatie pt care am muncit, am pus suflet si pe care o indragesc tare mult... nu ne-am certat niciodata, nu ne-am injurat si nu ne-am inselat. nu am motive sa il urasc. el trece printr-o perioada nefasta si insista ca vrea sa fie singur. pentru ca prob respective ar afecta-o enorm si pe femeia de langa el. dar eu sunt dispusa sa ii fiu alaturi... i-am explicat. nu intelege. nu a spus nimanui ca nu mai suntem impreuna, pana si prietenilor lui tot eu le-am spus atunci cand ne invitau sa facem diverse;... imi e greu sa il vad zilnic si sa comunic cu el non stop gandindu-ma ca se poate sa nu mai fie cale de intoarcere... nu astept sfaturi... e greu si sa le dai si inteleg... este iubitul meu, prietenul meu si colegul meu... am suferit ca un caine doua zile si el a stiut si a zis ca ii pare rau dar ca totul e spre binele meu. de cateva zile nu mai sufar decat in sufletul meu, il iubesc si vad in ochii lui ca si el simte multe lucruri pt mine si ca ii e greu. dar... O Doamne ce greu e cateodata....

De la: xandra95, la data 2009-09-15 23:36:03

De la: josephine_27, la data 2009-05-23 00:32:45si daca trebuie sa va vedeti zilnic... non stop... ?!

am scris in bara de google "ne-am despartit" ca pe o concluzie a unei relatii frumoase. si am ajuns aici si am vazut ca s-au despartit si altii. nu cred in prietenie dupa o relatie, poate doar daca oamenii se despart de comun acord si au prieteni extrem de comuni. am iubit f mult un baiat acum vreo 4 ani si suntem prieteni extrem de buni si in ziua de azi. pt ca avem acelasi grup de prieteni, pe care il consider deja fam mea. deci exista prietenie dupa. recunosc ca desi aveam adesea iubit si el iubita, tot nu ne abtineam de la comentarii pe care numai noi le percepeam si bla bla. dar e ok, pt ca stim ca nu ne mai iubim si ne vedem de ale noastre.
mai grav e ca de curand m-am despartit de omul cu care imi imparteam secundele din viata de ceva timp. omul care tot de curand mi-a devenit si coleg de ... birou. adica inevitabil ne vedem 8 ore pe zi 5 zile pe sapt. imi este cel mai bun prieten si este exact genul de relatie pe care mi-o doream. as fi vrut sa ii fiu alaturi la bine si la rau, dar el nu ma vrea la rau. zice ca e cel mai bine pentru mine. stiu in adancul sufletului ca are dreptate, dar imi este greu sa ma gandesc ca nu mai este iubitul meu. ne comportam exact la fel, nimic nu este schimbat, poate doar ca vbim mult mai rar la telefon. dar in rest, este exact aceeasi marie, cu alta palarie... nu vreau sa ii fiu doar prietena si nu vreau sa ii fiu doar colega. m-am indragostit de omul asta din primele 4 secunde si nu il cunosc altfel decat ca pe iubitul meu. e o relatie pt care am muncit, am pus suflet si pe care o indragesc tare mult... nu ne-am certat niciodata, nu ne-am injurat si nu ne-am inselat. nu am motive sa il urasc. el trece printr-o perioada nefasta si insista ca vrea sa fie singur. pentru ca prob respective ar afecta-o enorm si pe femeia de langa el. dar eu sunt dispusa sa ii fiu alaturi... i-am explicat. nu intelege. nu a spus nimanui ca nu mai suntem impreuna, pana si prietenilor lui tot eu le-am spus atunci cand ne invitau sa facem diverse;... imi e greu sa il vad zilnic si sa comunic cu el non stop gandindu-ma ca se poate sa nu mai fie cale de intoarcere... nu astept sfaturi... e greu si sa le dai si inteleg... este iubitul meu, prietenul meu si colegul meu... am suferit ca un caine doua zile si el a stiut si a zis ca ii pare rau dar ca totul e spre binele meu. de cateva zile nu mai sufar decat in sufletul meu, il iubesc si vad in ochii lui ca si el simte multe lucruri pt mine si ca ii e greu. dar... O Doamne ce greu e cateodata....

De la: xandra95, la data 2009-09-16 01:02:17as vrea si eu sa nu fim in aceiasi locatie dar....intamplarea face ca tocmai la mine in birou are mereu cate ceva de facut, iar daca are putin timp mai servim si o cafea........dar bineinteles ca prieteni, subietul"noi" este tabu, nu mai exista ....., nu vrea sa vb despre asta deloc

De la: krsu_chriss, la data 2009-01-21 12:07:07

De la: wdy, la data 2009-01-21 12:03:33cum zici tu,eu am revazut pe cineva dupa 15 ani si parca m-am intors in timp,intelegi ce-ti spun

iteleg ce spui dar eu nu simt lucrul asta........ba chiar acum imi este ca un frate

De la: morticia_adams, la data 2009-09-16 01:10:21

De la: krsu_chriss, la data 2009-01-21 12:07:07

De la: wdy, la data 2009-01-21 12:03:33cum zici tu,eu am revazut pe cineva dupa 15 ani si parca m-am intors in timp,intelegi ce-ti spun

iteleg ce spui dar eu nu simt lucrul asta........ba chiar acum imi este ca un frate

probabil pt ca nu te ai culcat cu el!

De la: Dellyce13, la data 2008-09-15 12:49:27De cateva zile ne-am despartit ...zice ca nu mai merge,s-a consumat tot ce era frumos...i-am spus ca poate trecem printr-o criza de monotonie,sa n se grabeasca, putem sa ne salvam relatia,dar nu vrea.I-am respectat decizia, nu l-am mai cautat,am vrut sa ii arat indiferenta Aseara m-a sunat sa ma intrebe de ce nu l-am mai cautat, se gandea la mine ,nu vrea sa fiu suparata pe el.Mi-a cerut sa ramanem prieteni. Nu ii pot intelege decizia lui, am avut moemente tensionate, familia lui nu ma accepta,am discutata,a spus ca asta nu afecteaza relatia noastra,sa stau linistita ..si iata ,dupa 2 saptamani imi cere sa ne despatim..il iubesc enorm de mult, nu il urasc dar ma doare ca vrea sa ramanem doar amici..nu stiu ce sa fac? Oare asa e mai bine pentru moment? sa il stiu cat de cat alaturi de mine? sa stiu ca e bine?

De la: Dellyce13, la data 2008-09-15 12:49:27De cateva zile ne-am despartit ...zice ca nu mai merge,s-a consumat tot ce era frumos...i-am spus ca poate trecem printr-o criza de monotonie,sa n se grabeasca, putem sa ne salvam relatia,dar nu vrea.I-am respectat decizia, nu l-am mai cautat,am vrut sa ii arat indiferenta Aseara m-a sunat sa ma intrebe de ce nu l-am mai cautat, se gandea la mine ,nu vrea sa fiu suparata pe el.Mi-a cerut sa ramanem prieteni. Nu ii pot intelege decizia lui, am avut moemente tensionate, familia lui nu ma accepta,am discutata,a spus ca asta nu afecteaza relatia noastra,sa stau linistita ..si iata ,dupa 2 saptamani imi cere sa ne despatim..il iubesc enorm de mult, nu il urasc dar ma doare ca vrea sa ramanem doar amici..nu stiu ce sa fac? Oare asa e mai bine pentru moment? sa il stiu cat de cat alaturi de mine? sa stiu ca e bine?

De la: kudika196519, la data 2010-06-15 15:52:41
Ba chiar SE POATE, dar nu imediat dupa despartire. Nu este usor, dar se poate.

Un exemplu clar este relatia de acum cu cel care va fi intotdeauna „dragostea vietii mele“.

S-a terminat din cauza unei „prietene“ care l-a convins ca il insel. Prostia lui ca a fost prea orgolios sa stea de vorba cu mine atunci. Cert e ca dupa multi ani ne-am reintalnit intamplator si am ajuns sa discutam vrute si nevrute si chiar am ajuns prieteni foarte apropiati. Am ajuns sa si vorbim despre motivele despartirii noastre si ne-am dat seama cat de copii am fost.

Sentimentele dintre noi NU au disparut si cu siguranta NU vor disparea niciodata. O stim amandoi. Ne-am reintalnit insa mult prea tarziu pentru a relua o relatie amoroasa. Eu sunt casatorita cu un barbat pe care il iubesc, asteptam un copil, iar el urmeaza sa se casatoreasca cu cea mai de treaba fata pe care am intalnit-o in viata mea. Ma bucur din tot sufletul ca a intalnit o astfel de persoana.

Probabil dragostea pentru el trece de egoismul de a-l vrea langa mine, cu orice pret. Ma bucur pentru fericirea lui.

Acum suntem prieteni foarte, foarte buni si ii ajut cu nunta cu tot ce pot. Imi cer amandoi sfaturi despre multe aranjamente de nunta.

Eu si el suntem destul de maturi pentru a sti ca ne-am ratat sansa si trebuie sa apreciem sansele pe care ni le-a dat Dumnezeu, alaturi de persoanele care sunt acum langa noi.

Depinde de maturitatea fiecaruia si de conceptiile fiecaruia. Eu am considerat ca el este omul care ma cunoaste cel mai bine, chiar si dupa atatia ani si chiar daca a avut o perioada de „ratacire“. Uneori cred ca mai bine si decat sotul meu. Nu are rost sa stric o astfel de prietenie, pe care o consider mai importanta decat orice iubire care la un moment dat se poate stinge.

Scuze ca am scris atat de mult, insa am vrut doar sa demonstrez, ca indiferent de sentimente, daca exista maturitate, se poate ramane intr-o relatie de prietenie.