abuz sexual si fizic

Filmul "The Secret"

vreau un sfat

Allexxya Postat pe 4 Noiembrie 2008 15:27
Eu inteleg prin ce trauma ai trecut. Printr-o situatie de genul acesta am trecut si eu in copilarie. Deoarece parintii mei lucrau tot timpul, fratele si sora mea erau la scoala,eu am fost nevoita sa stau la bunici pana am intrat si eu la scoala si fiind o regiune de munte era un mediu sanatos ptr a creste. Fratele tatalui meu a fost singurul copil care a ramas la tara si sta practic in aceeasi curte cu bunicii,despartindu-i doar un gard. Unchiul meu are el un baiat mai mare si o fata un pic mai mica decat mine. Asadar,majoritatea timpului mi-l petreceam cu verii mei,insa la varsta de 4 ani am fost violata de varul meu,lucru care s-a intamplat de mai multe ori,pana intr-o zi cand m-am dus sa o intreb pe bunica ce imi face si de ce imi spune ca nu am voie sa zic nimanui ce se intampla. Atunci s-a declansat un adevarat scandal,fratele meu a innebunit cand a auzit intreaga poveste si mai avea un pic si "il juca in picioare". Insa ironia sortii, parintii lui au venit foarte revoltati la bunica si incercau sa ma scoata pe mine vinovata spunand ca eu l-am ademenit,eu un copil de 4 ani care nici macar nu stiam ce mi se intampla. Parintii mei probabil nici in ziua de astazi nu stiu aceasta intamplare, ptr eu timp de 16 ani m-am simtit vinovata si mi-a fost teama sa vb despre asta. Singurul caruia mi-am facut curaj sa ii povestesc este prietenul meu, care a fost super intelegator si a incercat sa ma ajute sa trec peste asta. Desi au trecut 16 ani de la aceasta intamplare eu nu am putut sa uit si mai ales ca nu am avut curajul sa vb despre asta, acum fiind prima oara cand discut despre viol. Sper ca nu v-am plictisit si daca ati putea sa ma ajutati sa trec peste asta,v-as fii recunoscatoare! Sa aveti o zi frumoasa!
Nu poti fi tu vinovata de acest lucru. Vinovati sunt exact toti care au aflat acest lucru si au tacut. Cel mai bine ar fi o terapie la o specialista [sunt probleme pe care o femeie le �ntelege mei bine decat un barbat, de aia specialistA] unde sa discuti despre trauma avuta. Imi pare foarte rau pentru tine. Dar parintilor le-as spune asta. Si nu stiu ce relatie ai cu unchiul tau si bunicii ca sunt si ei, precum am scris mai sus, vinovati ca nu au rezolvat in favoarea ta aceasta problema.Au stiut si au tacut, deci au acoperit o asemenea fapta. Esti sigura ca a lasat-o pe sora lui in pace?
Full_Metal_Jacket Postat pe 4 Noiembrie 2008 22:58
Nu a lasat-o nici pe ea in pace,stiu ca a patit acelasi lucru ca si mine,nu stiu insa exact cat a durat acest lucru, singura diferenta dintre noi doua este ca ea era mai mica si cred ca nici in momentul de fata nu constientizeaza ce i s-a intamplat. Intr-adevar, ai dreptate cand spui ca cei care au stiut si nu au facut nimic sunt vinovati,pentru ca el chiar daca era din familie tot trebuia sa fie pedepsit legal,deoarece prin faptele lui a traumatizat niste suflete si a cauzat multa suferinta. Parintilor mei nu le pot spune pentru ca imi este teama de reactia lor, mai ales ca a trecut atata timp,dar si rusine. Iti multumesc ca esti alaturi de mine si am postat aceasta intamplare ptr ca nimeni sa nu mai treaca prin ce am trecut,sau cel putin cel vinovat sa nu mai ramana nepedepsit!

Allexxya Postat pe 5 Noiembrie 2008 11:37
Probabil ca are niste "amintiri" de care nu este constienta cum sa le interpreteze. Nu crede ca a uitat si nu stie nimic. Poate nici macar nu stie ca nu e normal ce i sa intamplat... Da,el trebuia sa fie pedepsit. Nu numai pentru ce a facut, ci preventiv si pentru ce poate face in viitor... Gandestete ca poate va avea o familie si va face din acelasi lucru...Sau daca te-a violat pe tine, pe sora lui, ce a facut cu fetitele din vecini, ce face acuma? Eu zic sa te duci la specialista, macar sa discuti despre asta...Poate sa te hotarasti sa vorbesti si cu parintii si cu verisoara. Nu stiu cum sunt relatiile tale cu bunicii si toti ceilalti care au stiut.Daca tu mai poti vorbi cu ei, daca poti sta la aceasi masa cu ei la vreo festivitate...Eu nu as putea sa fac acest lucru.Sa mai vorbesc cu ei. Eu consider asa ceva fapte de neiertat orcat timp ar trece.
Full_Metal_Jacket Postat pe 5 Noiembrie 2008 12:14
Incerc sa imi fac curaj sa ma duc la o specialista si uneori ma gandesc chiar sa depun plangere la politie,dar pentru ca au trecut 16 ani de la cele intamplate nu cred ca mai ma ia nimeni in seama. Iar legat de sarbatorile petrecute in familie,am noroc, pentru ca desi mergem in fiecare an la bunici,nimeni nu prea ii sufera si asa ca ne lipsim cu totii de prezenta lor. Dar daca ti-as mai spune ca tot acest individ m-a lasat aproape oarba,pentru ca la varsta de 3 ani jumate, mi-a dat cu un bat in ochii si mi-a spart retina si cristalinul?fiind nevoita sa faca de urgenta 2 operatii destul de complexe in acea perioada si eu niciodata nu o sa vad bine cu ochiul stang,desi am fost la cei mai buni specialisti din tara,care mi-au spus ca mai bine de atat nu se poate. Offf, daca ar stii cineva cat am suferit eu din cauza acestui om!!!!! In momentul asta imi amintesc fiecare clipa de suferinta si incerc sa ma stapanesc sa nu izbunesc in plans,nu de alta dar sunt la munca si ma vad colegii si bineinteles as vrea sa sufere si el la fel cum am suferit eu! Bestdevilinside iti multumesc din tot sufletul ca ma asculti si incerci sa imi alini suferinta!you are a true friend
Allexxya Postat pe 5 Noiembrie 2008 12:57
Eu zic sa mergi la specialistA.Sa ai curajul sa vorbesti cu ea despre ce s-a patrecut. Intereseazate cum este cu plangerea. 16 ani nu este "mult". Eu am mai scris ca nu stiu cum este legislatia �n asemenea cazuri �n Romania. In germania valabilitatea infractiunii pentru plangere/reclamatie [trecerea de timp] incepe deabia la majoratul victimei. Iar acum ar fi momentul potrivit, ca esti foarte necajita,trista si furiosa de ce s-a intamplat, sa mergi la specialista si sa te interesezi cum este cu plangerea. Pentru linistea sufletului tau si ca sa inchei acest capitol urat din viata trebuie sa o faci. Ca alftel nu termini si traumele petrecute vor reveni. Daca vrei sa mai vorbesti, poti sa �mi scrii mesaj Si cand te hotarasti sa faci demersuri, te-as susine moral atata cat imi este prin intermediul netului posibil.
Full_Metal_Jacket Postat pe 5 Noiembrie 2008 17:11
In momentul in care am citit mesajul tau m-au napadit lacrimile ,m-a emotionat foarte mult sa vad ca exista si alt cineva in afara de prietenul meu care ma sustine si nu ma judeca.Iti multumesc din tot sufletul ptr sprijinul acordat. O sa ma interesez si in momentul in care voi lua o hotarare te voi anunta,desi sincer stii care este una dintre temerile mele? sa nu fiu judecata ca de ce am tacut atata timp si de ce brusc vreau sa mi se faca dreptate si acum ma refer in primul rand la cei din familie (incluzand bunicii,unchii,matusii,verii,fratii,etc.)... Iti urez sa ai parte numai de bucurii,implinirii si fericire,ptr ca esti un om deosebit! O seara frumoasa in continuare!
Allexxya Postat pe 5 Noiembrie 2008 20:22
De ce ai tacut? De rusine...Din respect pentru familie. Fiindca ai crezut ca poti uita,fiindca ai fost un copil, fiindca ai fost minora si nu ti-ai cunoscut drepturile, fiindca ai crezut, daca atitia au stiut, ca NU poate fi atit de rau cum este �n prealabil...Fiindca asta este o tema tabu si nu se discuta...Fiindca ai fost amentintata, fiindca ai crezut ca poti sa ierti,dar nu poti...Ca tia fost frica de ne�ncrederea celorlalti...Ca ai crezut ca poti trece peste aceste evenimente, dar a venit timpul si nu mai poti, a rabufnit totul, te-au coplesit sentimentele sau tea apucat tristetea copilariei pierdute din cauza lui. Daca vrei sa vezi un film danez din 1998 se numeste "Festen" sau versiunea engleza The Celebration [aniversare]. Poate �l gasesti pe net in engleza. Este foarte bine facut, trist, tragic si totodata cu scene umoristice. Arata reactia familiei la o tema tabu. Filmul incepe cu sarbatorirea tatalui care implineste 60 de ani.Este bogat, detine hoteluri si are 3 copii. La aceasta aniversare vin toate rudele si prietenii. Deci prima scena arata o masa festiva cu multi invitati, inclusiv copii (doi baieti si o fata] cu familia lor. >Toti duc o viata fara griji... Lipseste doar o fata a lui, care se sinucise cu cateva luni in urma, cica devenise nebuna. Fiul lui incepe o cuvantare in cinstea tatalui cu cuvintele: In acest moment raman toti incremeniti si nu cred, catva invitati si tatal il alunga de la masa, il bat si il tarasc in padure si il lasa lesinat acolo. In acest timp binenteles ca se discuta ce minciuna si festivitatea merge mai departe... Intre timp o fiica gaseste intr-un ascunzis pe care il foloseau in copilarie scrisoarea de adio a sorei care s-a sinucis. Scria ca nu mai poate trai cu traumele copilariei...Asta este cam jumatate din film.In parcursul festivitati se face o schimbare in comportamentul tatalui, care recunoaste la urma ce a facut...Iar in final sotia, care a fost la inceput de partea lui, �i spune sa pleca, ca este nedorit, la acesta anoversare... Regizorul a folosit pentru a autentiza problema oameni care nu sunt actori de meserie si a inregistrat filmul cu camera de filmat de mana intr-un mod "lipsit de profesionalitate". Asa cum s-ar putea intampla intradevar...si cum ar fi fost unul din invitati la acest eveniment...un film fare efecte cunoscute gen hollywood... Pe mine ma impresionat genul de film, modul artistic cum lucrat regizorul si subiectul tabu... Sa stii ca intodeauna exista oameni care se intereseaza sau incearca sa te ajute -in felul in care pot- si gandestete ce decizie vrei sa iei. Orcare decizie vei lua,nu va fi usor, va fi greu, dar cauta solutia sa �ti linistesti sufletul. Chiar daca trebuie sa lupti cu toti, chiar si cu cei care �i iubesti
Full_Metal_Jacket Postat pe 5 Noiembrie 2008 22:54
Asa este!o sa trebuiasca sa ma gandesc foarte bine inainte de a lua o decizie,ptr ca stiu ca vor fii multe controverse din aceasta cauza. O sa incerc sa discut despre aceasta problema si cu logodnica fratelui meu,care a terminat Psihologia si stiu ca m-ar asculta si m-ar ajuta sa iau o decizie,ptr ca stiu ca si fratele si sora mea (eu sunt cea mai mica) probabil cred ca eu am uitat acest incident,deoarece niciodata nu am discutat despre asta. Iar in legatura cu filmul recomandat, cu siguranta primul lucru pe care il voi face cand ajung diseara acasa este sa il caut pe net. Cei care te au aproape sunt foarte norocosi!!! Esti o adevarata prietena si o buna sfatuitoare! Ai grija de tine!pupici
Allexxya Postat pe 6 Noiembrie 2008 13:36
Ai si tu mare grija de tine Este foarte bine daca poti discuta cu fratele logodnicului problema asta si o sa poata sa te ajute sa iei o decizie. Poate sa fie logodnicul tau ca sprijin moral, sa te incurajeze cand vorbesti cel putin cu parinti. Si daca tie greu sa vorbesti cu parintii scrii tot ce ti sa intamplat... si le dai sa citeasca sau te inregistrezi si povestesti, sa asculte...Ar fi alte metode, daca iti este greu sa spui aceste lucruri fata de ei. Pupici
Full_Metal_Jacket Postat pe 7 Noiembrie 2008 01:27
Stiu ca exista si alte metode de a le spune parintilor mei ce s-a intamplat, insa mama mea este bolnava cu inima si nu cred ca ar rezista unui astfel de soc, poate ar fii mai bine doar sa inchid ochii si sa incerc sa uit...stiu ca acum vorbesc ca o invinsa si poate ca viata chiar m-a invins,cel putin in aceasta problema. Este foarte greu, mai ales atunci cand trebuie sa imi amintesc de acele intamplari, facandu-ma sa retraiesc acele clipe de groaza la nesfarsit...
Allexxya Postat pe 7 Noiembrie 2008 19:16
Nu are nici o scuza mama ta. Nici macar una. Am mai auzit de cazuri din astea cand mamele taceau "sa fie bine". deci NU! Te felicit ca ai curajul sa-ti cresti copiii singura. Si eu as fi facut la fel. Cat despre tatal tau? NU MERITA RESPECT. Sa fiu in locul tau, la 40 de ani ai tai, i-as spune tot ce am adunat de-a lungul anilor, frustrari, sentimente de vinovatie, repulsia pe care ai simtit-o, tot tot. Nu as mai da nici un semn de viata. Sa vorbesc la telefon cu ei? de ce? Pentru ce? Nu esti vinovata cu nimic. Creste-ti copiii, ei te iubesc cel mai mult, nimeni altcineva. Mi-as dori sa moara in chinuri lungi (Doamne iarta-ma, dar asa simt) acei neoameni care violeaza, abuzeaza si se simt puternici in fata unor copii, le distruge copilaria, visurile, crewdinta intr-o viata mai buna. Distruge o fetita care, probabil la 13 ani se gandeste la o rochita frumoasa, o papusa... e in crestere. Si mamele...cele care se complac in asa ceva, se fac ca nu stiu, nu vad nu aud...nu sunt mame. Iarta-ma, dar asa simt.
lonely_soul Postat pe 7 Noiembrie 2008 21:52
Nu are nici o scuza mama ta. Ea a acceptat sa traiasca asa, pentru ca altfel ar fi plecat, eu nu inteleg de ce a acceptat sa ai si tu parte de acelasi tratament ca si ea, tu ai grija de copii tai, refa-ti viata, si nu ii mai cauta deloc pe parinti in conditiile in care pot fii numiti astfel. Nu merita sa se preocupe nimeni de soarta lor! Imi cer scuze daca te deranjaza ca ti-o spun fara menajamente, dar asta e realitatea...
my_melody Postat pe 8 Noiembrie 2008 13:43
De la: Allexxya, la data 2008-11-07 19:16:49Stiu ca exista si alte metode de a le spune parintilor mei ce s-a intamplat, insa mama mea este bolnava cu inima si nu cred ca ar rezista unui astfel de soc, poate ar fii mai bine doar sa inchid ochii si sa incerc sa uit...stiu ca acum vorbesc ca o invinsa si poate ca viata chiar m-a invins,cel putin in aceasta problema. Este foarte greu, mai ales atunci cand trebuie sa imi amintesc de acele intamplari, facandu-ma sa retraiesc acele clipe de groaza la nesfarsit... Cred ca iti este groaza si ca retraiesti acele intamplari. Dar "amintirile urate" si traumatizante nu se uita prin inchiderea ochilor. Ar fi usor,daca fiecare ar putea sa "inchida" capitolele urate ale vietii si sa arunce cheia cat mai departe. Din pacate acele imagini traumatizante au "viata lor" ...si pot aparea instantaneu, dispar, crezi ca ai uitat...iar cand iti este lumea mai draga apar din nou... De la: Allexxya, la data 2008-11-06 13:36:37Asa este!o sa trebuiasca sa ma gandesc foarte bine inainte de a lua o decizie,ptr ca stiu ca vor fii multe controverse din aceasta cauza. O sa incerc sa discut despre aceasta problema si cu logodnica fratelui meu,care a terminat Psihologia si stiu ca m-ar asculta si m-ar ajuta sa iau o decizie,ptr ca stiu ca si fratele si sora mea (eu sunt cea mai mica) probabil cred ca eu am uitat acest incident,deoarece niciodata nu am discutat despre asta. Iar in legatura cu filmul recomandat, cu siguranta primul lucru pe care il voi face cand ajung diseara acasa este sa il caut pe net. Cei care te au aproape sunt foarte norocosi!!! Esti o adevarata prietena si o buna sfatuitoare! Ai grija de tine!pupici Ai luat pana la urma o hotarare? Ce vrei sa faci? Chiar daca parintii sunt bolnavi, sau mai bine zis mama ta ... Nu trebuie sa o "scutesti" pe ea si sa te "sacrifici" pe tine. Iar "rusinea"...Da iti este,fiindca este o tema care nu se discuta,o tema tabu, strigatoare la cer...Tu nu ai facut nimic sa-ti fie rusine. De rusine sunt aia care au stiut lucrul asta si au tacut...Si vinovati. Din punct de vedere moral si juridic. O intrebare mai am...Si te rog sa nu te superi sau sa te faca sa plangi din nou...Poti fi linistita, cand exista posibilitatea sa o faca mai departe cu alte fetite? Atata timp cat e liber si nu a primit pedeapsa care i se cuvine, exista sansa sa o faca mai departe... Stiu ca doare intrebarea, dar eu nu vreau sa inchizi ochi, si sa uiti in felul asta... Pentru tine este un lucru foarte important sa �ti gasesti linistea ta sufleteasca. Si aia o vei gasi, chiar daca faptele nu se pot sterge din amintirea ta, doar simbolic prin pedepsirea faptasului...Sa ti se faca "dreptate".
Full_Metal_Jacket Postat pe 30 Noiembrie 2008 21:44
Eu nu cred ca ai trecut peste ce ti s-a intamplat in copilarie chiar daca tu crezi asta Trebuie sa cauti ajutor specializat. Bestdevil - cuvantul pe care-l cauti este " a se prescrie".
Kathara Postat pe 30 Noiembrie 2008 21:57
Ma scuzi ca trebuie sa iti zic dar tatal tau nu e altceva decat un BETIV SI UN OM CARE NU STIE PENTRU CE DRAQU TRAIESTE IAR PARINTI LUI LAU NEGLIJAT SI LAU NASCUT LA BETIE! e mai bine asa! NU TE SUPARA TE ROG! ASTAI ADEVARUL
TheEminescian Postat pe 31 Decembrie 2008 17:43
Stai linistita,acum ai viata ta , ai copii,asa ca ai grija de ei si concentreaza-ti atentia asupra lor...creste-i frumos si te vei simti implinita prin ei ...uita trecutul,sterge cu buretele...nu merita..
liza24_84 Postat pe 31 Decembrie 2008 17:51
Nici eu nu stiu daca acest caz e real sau nu (suspiciunile mele au alt motiv: nu vad o doamna la 40 de ani sa isi puna nick-ul evanescence), dar cunosc un caz asemanator. Sa nu uitam, ca atunci cand doamna avea 14 ani, era inca comunism, lumea era mult mai putin informata, copii nu vedeau la televizor filme despre cum ar putea sa isi denunte parintzii abuzivi la Protectia minorului. Intamplarea de care va spun s-a petrecut prin '88, cand una din prietenele mele , tot un copil, ea avea 7 ani atunci, dupa ora 17,tot o chema tatal ei in casa, ceea ce nu se intampla pana atunci. La inceput , noi am avut reactii de copii "aaa, iar pleci in casa, cand noi vrem sa jucam de-a v-ati ascunselea", spargi gasca, etc, insa mereu iesea iar seara, cand venea mama ei de la servici, pe la 19, insa trista, plansa. Noi stiam deja, ca se auzeau uneori tipete si scandal de la ea din casa, ca tatal ei bea, si uneori o bate pe mama ei, si pe copii, si asta credeam ca se intampla si atunci, ca tatal ei a batut-o, dar nu. Abia dupa cam 2 - 3 saptamani de program din asta, ea a spus ce se intampla unei alte fetite, prietena ei cea mai buna. Dar cum sunt copii la varsta aia, si nu pot tine in ei un secret care ii depaseste, am aflat si eu. Tatal ei o chema in casa, imediat ce ajungea de la servici, cand inca mama ei nu era venita, si ceilalti copii erau afara (era si o familie numeroasa, erau 6 frati), si o obliga pe M. sa "il suga", contact sexual oral. Eu cand am aflat, la randul meu nu am putut tine secretul in mine, si i-am povestit bunicii mele, de care eram mai apropiata. Bunica mea mi-a spus ca M. trebuie neaparat sa vb cu mama ei, dar personal ea nu a intervenit, insa mi-a interzis sa ma mai duc pe la usa pe la ei, sa o mai chem pe M. la joaca. Asta am si facut, i-am spus lui M. sa vb cu mama ei, ca sa o lase in pace taica-su, dar (vorbele astea au ramas in mintea mea si acum, pentru ca m-au socat) M deja vorbise cu mama ei "I-am spus, a zis ca asha ii face si ei" Deci, sunt cazuri si cazuri. E trist ca nu a reactionat nimeni concret in cazul lui M. Acum are 26 de ani, lucreaza, nu are insa nici o relatie cu un baiat, inca locuieste cu ambii parinti, si exact ca in ceea ce s-a povestit in topic, tatal ei ii vb extrem de urat, mai ales cand bea, pentru ca de viciul asta, el nu a scapat.
Aladiah Postat pe 31 Decembrie 2008 22:50
Din pacate si eu am trecut printr-o exp similara cu ata , numa k ''aceal'' nu era tatal meu de sange, ci vitreg.Am suportat andi de abuz, de teroare vazand-o zilnic pe mama plina de sange si gandindu-ma daca o s-o gasec moarta intr-o zi.Cumplita situaitie, care s-a terminat dupa 10 ani la plecare dobitocului inuman.De atunci rel cu mama a inceput sa fie cum trebuia sa fie de la inceput, dar totusi ura din inima mea nu disparuse.Nu am mai discutat de atunci despre cele intamplate, hotarandu0ma sa-mi vad de viata mea si sa uit trecutul. Mi-am iertat mama, odat cu trecrea anilor, considerand ca nu am dreptul sa judec, este parintele meu indiferent de ce a fost si, eu ca om fac greseli fara fi parinte......... Tu daca ai iertat-o pe mama ta fa tot posibilul si vb cu ea, du-te acasa daca ti-e frica mergi cu cineva, vb cu ea ptr ca o viata avem si trebuie sa iertam la fel cum si altii ne iarta.... Te pup si multa bafta
jeanpierre Postat pe 6 Ianuarie 2009 22:59
Ai facut foarte bine, iti poti creste copiii in armonie, chiar daca uneori eu vor intelege acest lucru; nu-ti face probleme, mergi inainte! Cu tatal tau trebuie sa opresti orice fel de legatura si daca poti, scoate-o si pe mama ta de sub influente lui; ea nu este la fel de puternica, dar sufera si are nevoie de ajutor.
rodikutza Postat pe 26 Ianuarie 2009 11:36
Din nefericire In Romania nu sunt organizatii care intr-adevar sa protejeze copii de abuzurile din familie, si nici parinti deschisi cu copii lor.Si eu am trecut printr-o astfel de experienta, numai ca a fost cu ''tatal meu vitreg''.Am trait 10 ani de cosmar din care numai vedeam scapare .Dar Dumnezeu m-a ajutat, mi-a dat putere si am lasat trecutul in spate.Mama nu m-a crezut niciodata, iar de atunci nu am mai discutat cu ea subiectul ''abuz''. Am urat-o indealungul anilor ptr ca aveam nevoie de ea, nu aveam bunici, tata smadp.Sfatul meu este sa mergeti inainte sa le oferiti copiilor vostri ceea ce nu a-ti avut parte, fiti prietenii lor, iubitii si dati-va o sansa. Va pup si fiti tari!
jeanpierre Postat pe 26 Ianuarie 2009 19:17
De la: googoodoll, la data 2008-09-23 00:07:04deci mie mi se pare de necrezut partea cu mama care nu facea nimic fiindca si ea era batuta. pai eu ii taiam gatul cu cutitul, daca imi agresa copilul , ma refer fizic, nici nu vreau sa ma gandesc la viol , brrrr Si mie...o mama "leguma"... atat de slaba de inger incat cred ca se bucura ca scapa ea de bataie si o lua fiica ei....ceva de genul las' sa-i dea ei ca pana ajunge la mine se calmeaza....foarte nasol...si acum trecand peste mama aceea "inexistenta" si tatal acela bestie - de care eu scapam cu niste matraguna - de ce ai stat tu in casa aia bantuita ? de ce nu ai plecat unde vezi cu ochii ? nu inteleg cum poate suporta cineva o asemenea viata...daca se poate numi viata... sa fi avut un asa tata (e un greu exercitiu de imaginatie)...as fii instigat-o pe mama impotriva lui pana facea ceva...daca nu, scapam eu de el....ce naiba doar erai minora..nu pateai nimic...
ocs Postat pe 12 Februarie 2009 18:19
De la: evanescence, la data 2008-09-22 23:35:00Bunà, as vrea si eu un sfat.. Inainte de a avea 14 ani, am fost abuzatà de tatàl meu..fizic si sexual.Batutà cu fiecare ocazie, orice motiv era bun ca sà o iau pe coajà...dar nu o palmà...bàtaie ca in final eram toatà v�nata pe picioare si pe corp...Ceea ce m-a deranjat, este cà niciodata mama nu a intervenit ca sà ma apere, auzind, binenteles tipetele , vàicàrelile si pl�nsutile mele...Abuzul fizic a �nceput de micà...abuzul sexual, un pic �nainte de a avea 14 ani...nu i-am spus niciodatà mamei ca tata a buzat sexual de mine, pentru ca nu stiu daca ma credea, pentru ca mi-era frica de tatàl meu,si pentru ca mi-era mie rusine...Astazi sint mamà de doi copii, pe care �i educ singurà(tatàl lor a incercat sa de-a in ei, binenteles dupà ce o luasem si eu...dar l-am paràsit..prefer sa creascà �n liniste si fara teama si fricà de un tatà dictator...), insa care este problema mea astàzi???tatàl meu avea o situatie , vreau sa zic un bun statut, dar la ora catualà, ma sunà ca sà ma insulte pe mine si pe copii mei, trat�ndu-ma de desfrinata , c..., si toate diminutivele cuvintului precedent...,�mi insultà copii, �mi interzice sà mai sun acasà...ca sà vorbesc cu mama.. cum ati proceda �n locul meu???Astazi am 40 de ani , s�nt plecatà de acasà de 18 ani, si sincer nici eu nu as mai vrea sà am contact cu tatàl meu, dar mamei �i gasesc scuze, ca si ea era batutà..Cum ati face �n locul meu?? Foarte rau ca s-a intamplat asa ceva .Nici nu vreau sa imi imaginez prin ce ai trecut:( Nu ai de ce sa ii rasp la telefon.. cauta o alta modalitate de ati contacta mama fara sa afle el. eu cred ca ar tb sa mentii relatia cu mama ta .. sa ii spui ce ai patimit... si poate o sa afli ceva care o sa te ajute sa o scoti din mediul ala .. bineinteles dk vrei.
flururas Postat pe 12 Februarie 2009 18:26
da e cam cusuta cu ata alba k e mult prea grav ce scrii tu aici.dar dak e asa de ce nu vine mama ta la tine si logic ar fi sa nu se mai intoark la sotul dictator.e ilogic sa nu-i spui mamei tale pana la varsta asta k a abuzat de tine.
lacrasar Postat pe 21 Februarie 2009 15:33
Doneaza 2 euro prin sms la 890 in retelele vodafone,orange si cosmote pentru a construi cat mai multe centre rezidentiale destinate victimelor abuzului sexual si violentei domestice. NOI SPUNEM NU ABUZULUI SEXUAL FATA DE MINORI! pentru mai multe detalii intrati pe www.aitc.ro TREBUIE SA II AJUTAM PE CEI CE SUNT,POATE, IN SITUATIA IN CARE AM FOST SI NOI
Postat pe 13 Iulie 2009 15:42
incearca sa nu-i mai suni pt k iti faci rau asa...iar o mama care permite ca fiica sa sa sufere asa mult nu stiu daca ar trebui scuzata....e adevarata nu ai voie sa-i judeci sunt parintii tai dar cel putin ai dreptul sa hotarasti acum daca mai merita sa vb cu ei sau nu ai grija numai de ingerasii tai si bv tie pt curajul de care ai dat dovada cand nu ai acceptat sa fii batuta si ai preferat sa mergi sg mai departe
puyaroxy Postat pe 13 Iulie 2009 23:34
Da' ce familii de monstri si degenerati sunt astea, frate?! Mi se ridica parul in cap cand citesc cat de multe fete/ femei au avut asemenea probleme in familie! Ce fel de tati aveti, doamne pazeste?! Cum sa ierti asemenea fapte, pai ce astea sunt fapte pe care sa le faca un tata?! Asa ceva nu se iarta, toate porcariile astea ar trebui pedepsite crunt! Eu n-am vazut asa ceva in familie, dimpotriva... cand eram mica, tatal meu imi citea tot felul de basme si povesti, cand ma culcam venea si imi mai povestea cate ceva pana adormeam, ma ducea la plimbare cu tricicleta, imi aducea de cate ori putea portocale, banane, ciocolata chinezeasca etc, tot felul de chestii care imi placeau si nu prea se gaseau pe vremea aia (tocmai ca stia ca imi placeau); imi cumpara carti de colorat; mai tarziu un pic imi rezolva problemele pe la matematica (bine, asta nu inseamna ca n-am luat-o si pe cocoasa cand mai faceam una alta, na...) ... si tot asa pana in ziua de azi cand continua sa faca si pt mine si frate-meu o multime de lucruri, desi acu' suntem adulti iar el are o varsta deja... De aia nu pot sa intzeleg ce fel de oameni sunt aceia care fac ce au facut parintzii vostri... Oricum, nu va mai uitati in urma si traiti-va vietile, nu mai permiteti sa va faca sa suferiti in continuare! La urma urmei, meritati o viatza buna si puteti decide cine sa faca parte din ea!
darksukkubus69 Postat pe 27 Noiembrie 2009 22:35

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
imi poate da cineva ceva sfaturi despre un tatuaj :)	6	De la: kudika225054 13 Iulie 2010 17:44
hellp urgent	2	De la: blaa 4 Aprilie 2010 04:23
eu gemeni ,el rac	13	De la: ramonnneeelll 31 Iulie 2009 01:14

help me!	13	De la: ella_c 21 Aprilie 2010 10:05
Ce cadou sa ii iau?	6	De la: yumalai 2 Iunie 2010 11:38