Cea mai urata despartire!

Cel mai neinspirat cadou de Craciun primit vreodata

Anya_myr Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:42
cea mai urata despartire e ce in caren ici macar persoana care hotaraste ca "trebuie" nu isi doreste acest lucru. asa mi s-a intamplat mie, in prag de sarbatori, cu doar un an in urma. dupa 3 luni de asteptare eram din nou aproape si sarabatorile mi le inchipuisem cu totul altfel decat urmau sa fie. imi spunea ca vrea sa ne despartim pentru ca drumurile noastre sunt diferite sica eu am un drum mai bun de urmat in viata decat cel care ar putea fi alaturi de el.(eu aveam de terminat o facultate el muncea in italia) asta imi spunea dar tot ce facea imi arata altceva..imi arata ca ma iubeste inca. nu pot explica in cuvinte cat de greu mi-a fost,,,nu am renuntat..si am incercat sa il conving ca nu e cea mai buna decizie. totusi revelionul l-am petrecut in companii diferite. a realizat ca a gresit inainte sa plece ...si cea mai frumoasa declaratie de iubire mi-a facut-o de pe aeroport :"daca ar fi sa dau timpul inapoi la vacanta petnrecuta impreuna nu te'as mai lasa sa pleci acasa".dar totusi s-a terminat. cu multumirea ca am reusit sa il fac sa inteleaga ca nu trebuia sa renunte am reusit sa trec peste si sa ma concentrez pe lucrarea de licenta si pe toate cate aveam de facut. numai Dumnezeu m-a ajutat sa le duc la bun sfarsit pe toate. a rupt legatura de tot dupa vreo 2 luni de la plecarea lui in care parca ne aratam mai multa iubire ca inainte. "friendship often ends in love ,but love never ends in friendship" ne stiam de mici , am renuntat la prietenie pentru jumatate de an de iubire,si am sfarsit prin a nu ne mai cunoaste...s-a meritat?
Totul a inceput in 22 noiembrie 2006....departe de casa fara prea multi prieteni,o parte din timpul liber il petreceam pe internet..dintr-un impuls pe care nici acum nu mi-l explic am postat un anunt pe un site unde ceream niste sfaturi..el a fost singura persoana care am simtit ca mi-a dat sfaturi din inima fara nici un interes,facand schimb de id-uri cu el am inceput sa vb despre noi..eu il vazusem in poze dar el nu...cu toate acestea vroia f mult sa ne intalnim. Eu eram innebunita dupa el ,dupa cum vb ,dupa felul lui de a fi si asa ne-am intalnit in 24 noiembrie..Nu o sa uit niciodata ziua aceea..a fost de vis...un print din poveste...totul a decurs f repede ..zi de zi ne intalneam si vreau sa mentionez ca eu eram sigura ca ma iubeste dupa doar o luna..in 15 martie am plecat in vacanta in italia sa ma prezinte mamei lui..totul a fost bine ,eram cea mai fericita femeie din univers,era totul prea perfect,in 1 aprilie ne-am mutat impreuna...si de atunci a inceput calvarul..dupa doar 2 zile aflasem ca barbatul perfect si care ma iubeste ...ma inseala din ziua cand m-a cunoscut..nu imi explicam de ce...daca nu ma iubea de ce statea cu mine...am trecut peste asta in speranta ca o sa fie bine de acum inainte...in 11mai de ziua mea m-a cerut de nevasta,am facut logodna deci toate mi se pareau din nou minunate..aveam iarasi incredere in el...in luna iunie la inceput am aflat ca el niciodata nu a incetat sa vb cu aceea persoanasi ca lipsea de la munca numai sa se intalneasca cu ea si multe altele..eram distrusa..acum nu mai vedeam scapare pt ca il simteam si pe el mult mai distant..totusi am ramas impreuna ,el imi jura ca nu o sa ma mai insele si ca totul o sa se schimbe...in iulie am aflat ca sunt insarcinata ...ca o sa avem un bebe..pt mine a fost o veste minunata chiar daca poate nu era momentul perfect..insa pt el nu..a plecat si m-a lasat singura cu bebelasul care urma sa vina.spunand ca nu e pregatit si ca vrea altceva de la viata..Eram distrusa nu stiam ce sa fac,prietenii care ii aveam ii pierdusem din cauza lui,nu aveam la cine sa apelez.Noptile erau un chin,dar m-am hotarat ca fie ce o fi merg mai departe...singura .nestiind nimic de el..atata noroc ca aveam munca dar nu prea m-am descurcat..chiria era de 790 lire pe luna si eu castigam 1200 pe luna..am muncit pana in luna a 8 cu greu dar m-am descurcat si am facut un baietel frumos si sanatos...mi-am chemat parintii aici sa ma ajute cu bebelasul meu sa pot muncii din nou si acum totul e bine..de el nu mai stiu nimic dar el stie ca am facut un baiat,baiatul lui si nnu m-a cautat...asta e viata cu buna si cu rele..si ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat si imi da putere sa merg mai departe singura fara el
ardeleanca19 Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:49
CEA MAI URATA DESPARTIRE...MI-E GREU SA VORBESC DESPRE ASTA...DE CE??? PENRU CA E GREU SA RETRAIESTI TRECUTUL, DUREREA, DEZAMAGIREA, AM TRAIT O POVESTE DE VIS...DUPA O VIATA MONOTONA ...L-AM CUNOSCUT PE EL...CEL CARE MI-A ARATAT CA VIATA MERITA A FIE TRAITA...CARE MI-A READUS ZAMBETUL PE BUZE...PARCA ACUM IL VAD,PUR SI SIMPUL PREZANTA LUI IMI LUMINA ZIUA DAR CA TOATE POVESTILE IN CELE DIN URMA SE TERMINA...INTR-UN FEL SAU ALTUL TOATE DESPARTIRILE DOR...SI TOTI CONSIDERAM CA DUREREA NOASTRA E CEA MAI MARE.. CAND M-AM DESPARTIT AM SIMTIT CA TOTUL IN JURUL MEU SE DARAMA, SE PRABUSESTE...AM SIMTIT CA NIMIC DIN VIATA MEA NU MAI ARE SENS...STI CUM E... DUREREA SUFLETEASCA E ASA DE MARE INCAT SE TRANSFORMA IN DURERE FIZICA, PARCA NU MAI POTI RESPIRA SI LACRIMILE NU-TI AJUNG SA-TI PLANGI DUREREA. TE PLIMBI CA UN NEBUN PE STRAZI CU LACRIMILE CURGAND SIROAIE PE OBRAZ FARA SA-TI PESE DE PRIVIRILE INTRBATOARE A CELOR CARE TREC PE LANGA TINE...ITI PASA DOAR DE DUREREA TA, DE SUFERINTA PRICINUITA DE DESPARTIRE GANDUNDU-TE CUM SA O SCOTI DIN SUFLET, DORINDU-TI CU DISPARARE SA NU MAI SIMTI NIMIC...JURANDU CA N-O SA MAI IUBESTI NICIODATA L-AM IUBIT SI STIU CA M-A IUBIT, DAR DESTINUL NOSTRU NU A VRUT SA FIM IMPREUNA...ASTA SI LASITATEA LUI N-AM DESPARTIT CAND AM AFLAT CA IN CURAND VA FI TATIC.

Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:54
....5 ani, de paradis, calatorii,armonie perfecta,nu era nevoie de cuvinte ca sa ne intelegem, ne stiam sufletul si trupul fiecaruia cu ochii inchisi......ireal de frumos,ne lipasem cu momente grele,5 ani de recuperare de pe urma drogurilor, lupta impotriva bolii (dependenta e o boala nu un viciu),impotriva traumelor lui din copilarie....sufletul meu pereche...avusese ghinionul de a suferi enorm in viata, dar si binecuvantarea de a invata prin aceasta suferinta sa aprecieze viata,sinceritatea,iubirea...Ultimul an, al saselea, datorita job-ului (eram extrem de ocupata),a faptului ca ne-am stabilit intr-o alta tara si a schimbarilor drastice (pt care eram convinsa ca era pregatit),a fost un an dur,in care putinul timp pe care il petreceam era plin de taceri imense sau de reprosuri inutile..;era vina mea?!nu mai conta...stiam ca nu mai eram acolo unul pt altul,prioritaitle ni se schimbasera,am lasat cotidianul si chiar alte persoane sa intevina intre noi...ne-am separat,pentru a gandi limpede,pentur a analiza lipsa celuilalt din viata noastra,eram un dead man walking....un cadavru ambulant,el era in sufletul si trupul meu,dar voiam sa stiu ca nu era pt mine doar pentru a-si mentine recuperarea sau din datorie,ci pentru ca ma iubea,pentru ca ceea ce cladisem era unic si pur... el a considerat ca neglijenta mea,faptul c anu il mai acceptam "neconditionat" insemna ca vreau sa plece, totul era inteles pe dos,separarea temporara (6 luni) a devenit ceva nociv,incepuse sa ii palca viata pe jumatate cu mine, (ne vedeam cand avea nevoie de ceva anume,nu cand sunam eu),ma simteam tradata, uzata...am decis sa ii vorbesc depsre divort, din moment ce viata lui era f frumoasa si fara prezenta mea....A plans, m-a implorat, dar nu mai rezistam..eu care eram un om echilibrat si aveam o lume plina de minunatii (familie super intelegatoare pentru o reltie mixta si dificila pt care ma zbatusem atata timp),un job bun si altele,eu ajunsesem un om trist, fad,chiar depresiv.Am decis ca era vorba de supravietuire:eu sau el....nu il mai puteam lasa sa traiasca cu energia mea. Am plecat in strainatate pt o vrmee la un curs?unde am primit la scurt timp un telefon ca avusese un accident de masina,si nu, nu era ok, nici in coma pt ca eu sa incerc sa il salvez din nou,era mort pe loc,intr-o alta tara,unde trebuia sa merg s ama ocup de formalitatile necesare pt a-l ridica de la morga si a-l duce in tara lui.....Lumea s-a prabusit,o parte din mine a murit,bagasem divortul pt ca voiam sa ii fie bine, sa nu il tin langa mine din datorie sau stiu eu din ce...cum nu facuse nimic sa ma opreasca, credeam ca era solutia pe care si-o dorea,credeam ca il cunosteam, ca stiam exact ce se petrecea oin sufletul lui...Nu voi sti niciodata daca a ales sa moara sau a fost un accident aa cum dupa timp indelungata de anchete s-a constatat,stiu doar ca desi is e furasera actele,avea asupra lui poza preferata cu mine si cd-ul cu cantecul nostru! Restul,am invatat sa accept, sa simt, sa imi asum greseli,sa lupt cu regrete si sentimente de vinovatie,din fericire, am avut sprijinul necesar,desi nu stiu daca il meritam! Am plecat un an in strainatate,unde am lucrat si voluntar,am invatat sa ma confrunt cu demonii :mei si sa fiu recunoscatoare pt ceea ce am! Mult noroc tuturor si multumesc pt posibilitatea de a scrie pe scurt povestea despartirii mele! bluesky
roxanaessam Postat pe 16 Noiembrie 2008 11:23
cea mai urata despartire sa produs acum o luna.cand cel care credeam ca ma iubeste cu adevarat,mia spus ca tot ce a fost intre noi a fost o minciuna,si nici na fost vorba de iubire.dupa aproape 3 ani sia dat probabil sema ca nu sunt eu cea pe care o vrea cu adevarat langa el. am fost socata sa il aud cum vorbeste,si cu cata usurinta imi spune pa. dar macar am invatat ceva,din toata povestea asta,am lasat mult de la mine,iar chestia asta ma afecteaza acum. va pup,mai vb
Postat pe 16 Noiembrie 2008 11:29
Da, pot sa-ti spun din proprie experienta ca e mai bine asa. Continuarea studiilor este mult mai importanta decat orice barbat din lumea aceasta. Timpul iti va demonstra ca asa este.
Postat pe 16 Noiembrie 2008 11:34
HMM DAAA....Un subiect destul de DELICAT...cea mai urat despartire la mine a fost acu 6 ani...a fost ceva ce m-a MARCAT si nu am sa uit niciodata momentele alea...iubeam un barbat cu 6 ani mai mare decat mine si nu eram cu el decat de 6 luni.inainte de a fi cu mine el a rupt o relatie de 4 ani...totul a fost frumos si desi nu ma daruisem lui am ajuns sa-l iubesc enorm...era fff atent cu mine ma alinta si avea grija de mine...numai ca intr-o buna zi maicasa a aflat de mine si a inceput scandalul...ca o vrea pe fosta lui inapoi..a inceput sa o cheme la ei acasa si sa faca tot posibilul sa ii impace cand imi aduc aminte cat am mai suferit..eram atat de naiva pe zi ce trecea aia era tot mai prezenta in viata lui....am ajuns sa se ia pana si maicasa de mine cum ca-i stau in cale ..ca nu sunt de el sa-l las in pace....el nu mai stia ce sa mai faca ..pana intr-o zi cand ne-am intaln si mi s-a parut mie ff schimbat..nu mai era acel barbat atent si grijuliu cu mine..el incerca sa-mi spuna ca nu poate trece peste maicasa si ca s-a impacat cu fosta dar ca o sa fie bine pana la urma sa am un pic de rabdare..zilele treceau,de el auzeam din ce in ce mai putin ca peste o luna sa aflu ca SE INSOARA pt mine a fost un soc atat de mare ca am avut si ganduri sinucigase....parca mi-a cazut cerul in cap...pt mine nim nu mai era la fel ...era cea mai mare dezamagire din viata mea si cred ca lovitura cea mai de pret care m-a facut intr-un fel sau altul sa ma maturizez mai repede decat trebuia...astazi sunt casatorita il iubesc mult pe sotul meu dar si acu cand imi aduc aminte prin ce am trecut mi se pune un nod in gat...nu stiu daca isi poate imagina cineva cum e sa-l vezi pe omul pe care il iubesti mire cu alta mireasa...e groaznic
treysy Postat pe 16 Noiembrie 2008 11:48
buna!mi-am facut mult curaj..k sa incep sa descriu cea mai urata despartire.. am avut mai multe despartiri nu foarte amiabile...dar doar una nu o pot uita..pt k a fost cea mai rea.Cand am auzit de acest concurs..gandul ma dus direct la aceasta despartire..pe care urmeaza sa o descriu! eram in clasa a 11a,cand mam imprietenit cu un coleg de clasa.ne intelegeam foarte bine k amici..pana cand intro zi...am devenit iubiti.ne placea f mult unul de celalalt,ne intelegeam bine,ne spuneam tot ce aveam pe suflet..k un adevarat cuplu.Inainte sa fim iubiti..pe vremea cand eram doar amici...el imi povestea de iubita lui.erau impreuna de 2 ani.imi spunea ca vrea sa se desparta de ea...k nu mai merge..etc. Am acceptat sa fiu iubita lui,abia dupa ce mia spus k nu mai e cu fata respectiva.am avut unele indoieli..dar nu leam luat in seama.ne intelegeam foarte bine..dupa o perioada...fata respectiva..mia aflat id-ul de messenger,si a intrat sub alt nume,ca sa numi dau seama cine e..si a intrat in vorba cu mine...mia spus k cunoaste pe cineva din liceul meu..si incepuse sal descrie..mia spus si numele,ady...dar erau multi de ady..pana cand mia spus porecla:"pinguinu"(asa i se spunea de mic).eu cand am auzit..iam spus k e cu mine in clasa..si a avut o tactica foarte bine gandita..pt k pana la urma ma facut sa spun..k eu sunt prietena lui..pe urma ma intrebat dak iesim si noi in oras...eu iam spus k da..dar mai mult stam impreuna la sc.. Urmatoarea zi..el era pe teren la fotbal.si eu ma duceam in clasa..nici macar nu sa uitat la mine!cand am ajuns in clasa...primesc un sms.. "de ce iai spus claudiei k noi suntem impreuna? sa vezi ce-ti fac cand ne intalnim! " claudia era fosta lui.Ramasesem foarte perplexa..uimita..pt ca eu habar nu aveam..de ce se intampla.in fine..in ziua aceea nu neam vazut...si am vb seara pe mess.bineinteles..k ma luat la intrebari..k de ce iam zis k suntem impreuna,k id-ul acela...era defapt ea...si k eu am zis k iesim in oras..si k nici macar nu era asa...ma amenintat k o sa patesc ceva exact cand nu ma astept...din cauza k iam distrus relatia de 2 ani.deci el nu se despartise de ea...cum mia spus..era si cu ea...si cu mine doar se juca.. in fine..a doua zi..la sc...lam asteptat sa vb..bineinteles k prietenii lui din liceu...ma amenintau si ei...k eu sunt de vina...si k e prost ady k nu ma bate. iar eu...nu am mai stat la toate orele..simteam nevoia sa ma destind.asa k leam luat pe prietenele mele..si am mers in parc.pe drum...el era cu fata aia claudia..si cu 2 prieteni ai lui,din liceu.m-a vazut,l-am vazut...dar am trecut unul pe langa altul fara sa zicem nimic.mai tarziu...ma prinde el din urma..cu cei 2 prieteni ai lui...dar fara ,prietena lui claudia...si imi spune ca ce fac...am iesit la agatat?!eu am inceput sa plang..si sa-l intreb k tot eu sunt vinovata??!! eu am fost cu 2 de-o data sau el??si mia spus k ce??chiar am fost asa de naiva sa cred k renunta la o relatie de 2 ani pt mine??? deci nici nu va puteti imagina ce am simtit...pur si simplu vroiam sa intru in pamant...si sa nu mai stiu de nimic!dupa ce tot incercam sal fac sa inteleaga k el e cel care a gresit,si k nu trebuia sa ma minta.dar fara nici un rezultat..am renuntat sa mai vb..si mam retras pe o banca..suferind in tacere..una din prietenele mele care era cu mine..a venit la mine si ma luat in brate..iar cealalta se certa cu el...incercandu-l sal faca sa inteleaga k a gresit,si k sa jucat cu sentimentele mele.apoi..peste vreo cateva zile..mia spus pe mess ca vrea sa fim iar amici...si iam spus...k intre noi doi nu mai poate fi nimic...nici macar o prietenie..pt k sincer..ajunsesem sal urasc. bineinteles k "scumpii" lui amici din liceu...tot il "spala in urechi" si ii spunea k cica am zis eu cate si mai cate vorbe urate de el...cand defapt nu era deloc asa....si trebuie sa va spun...k de cand cu cearta...nu am mai avut liniste in liceu...cand ma vedeau prietenii lui..imi spunea k o sa vad eu..si radea de mine mereu...k am fost o proasta.si pana la urma...cam asa a fost..am fost naiva si fraiera....dar asta e.....am facut o greseala...de o regret si acum! multumesc mult kudika si charm..pt posibilitatea..de a ma descarca! :)
Florrentina_flor Postat pe 16 Noiembrie 2008 12:01
nu fa aceeasi greseala pe care am facut-o eu. uneori de ce e mai bine sa nu-l afli. si la mine a disparut dupa o perioada ce parea de basm: vorbeam de casatorie, copii. si acum a reaparut si am ocazia sa vorbesc cu el despre ce s-a intamplat si constientizez ca-mi va servi niste explicatii tesute cu grija si care in viziunea lui vor parea plauzibile. "De ce" te poate impiedica sa mergi mai departe si sa stii ca in viata tu trebuie sa ai grija de tine pentru ca nu se ocupa altcineva de asta. si daca el considera ca nu meriti nici macar o explicatie nu e o persoana care iti vrea bine si gindeste-te ca tot oftind dupa o imagine pentru ca asta ti-a servit in tot raportul s-ar putea sa pierzi alte persoane care chiar te merita si ti se potrivesc. am inteles cu greu ca in viata tre sa iubesti o persoana cu defecte cu tot si te asigur ca el nu ti-a aratat nici un moment cine era in realitate, si-a construit un model pe care i se parea ca toate femeile si-l doresc. ai grija de tine si zi multumesc ca ai scapat de o persoana de genul acesta: falsa. Stiu ca tot ce ai simtit tu e adevarat si ca suferi dar ia-o ca pe o lectie de viata cum o iau si eu. Eu il vad diseara dar asa imi vine sa anulez intilnirea si sa nu aflu acel"de ce".
amelinda_00 Postat pe 16 Noiembrie 2008 12:01
cea mai urata despartire din viata mea a avut loc aseara,pe 15 noiembrie... Urma sa facem 3 ani in mai putin de o luna ji totusi akum totul s-a terminat pt totdeauna. Despartirea a avut loc din cauza unei greseli din trecut,dintr-o perioada in care eram tot despartiti....m-am sarutat cu un prieten bun de-al lui. Deabea aseara s-a gandit sa-i spuna adevarul,exact cand ne mergea mai bine...exaact cand dovezile ca ma iubeste veneau mai des din partea lui. Nu a vrut sa ma ierte . m-a chemat la el sa vb si de cand am intrat in apartament mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu el..a inceput sa imi ceara explikatii si sa ma acuze. M-a dat afara spunandu-mi ca nu o sa ma ierte niciodata, ca numai vrea sa ma mai vada si ca din momentul ala numai reprezint nimika pt el... M-a sters din viata lui,ka si kand nu as fi existat vreodata. Am plans extraordinar de mult desi stiuh ca nu sunt singura vinovata pt ruptura. Ma doare sa stiu ca numai pot sa-l sun sa vad ce face....ma doare sa stiuh ca nu v-a mai fii niciodata al meu.... Sunt roxana si am 19 ani...si totusi consider ca nu o sa regret niciodata o despartire mai mult decat pe aceasta...cea mai urata, cea mai dureroasa.....pt ca il iubeam mai mult decat pe oricine. 3 ani degeaba.......
kitiy Postat pe 16 Noiembrie 2008 12:13
buna...as vrea sa va povestesc si eu cea mai urata despartire... Povestea mea de iubire a durat aproape 1 an si jumatate,dar nici acum nu stiu cat a fost adevarat...totul a inceput in vara lui 2007 cand l-am cunoscut in orasul unei prietene(sta la jumatate de ora d mine-cu masina).era asa frumusel si m-a atras.a fost dragoste la prima vedere...am inceput sa aflam multe amanunte despre viata noastra si am hotarat ca ar fi bine sa incercam o relatie..SERIOASA!eu cum m-am indragostit imediat de el,am acceptat desi nu eram sigura.am acceptat si sa-mi incep viata sexuala alaturi de el(poate doar sa nu-l pierd) si tocmai asta a fost greseala mea!!!el a vazut k am fost virgina si poate k lucrul asta l-a facut sa stea cu mine,chiar daca mai avea prostul obicei de a mai sta cu vreuna...dupa aproape jumatate de an am aflat ca a mai facut prostii..adica el se mai saruta cu cate una la discoteca daca eu nu ma duceam...in fine...lucruri pe care eu i le iertam din cauza ca-l iubeam prea mult...multi incercau sa-mi deschida ochii si eu nu vedeam...era complet oarba...si aveam multa incredere in el...am trecut prin multe,i-am iertat multe si inca mai credeam in el...credeam ca poate se schimba...dar el facea in asa fel incat eui sa cred tot ce-mi spunea...si asa a trecut aproape un an jumate...acum,de o luna,chiar parea foarte schimbat...a luat si permisul si de atunci ma lua aproape mereu cu el,chiar daca erau si prietenii lui(acest lucru nu-l facea inainte,mi-era interzis(cum ar veni)sa merg cu el si cu prietenii lui oriunde)si imi arata mai multa afectiune decat de obicei,chiar crezusem ca s-a schimbat.dar si de data asta totul era o minciuna...am aflat ca sambata trecuta a stat cu una si a facut si sex.si desi el a gresit,nu-mi mai dadea niciun semn.pana la urma tot eu m-am decis sa-l caut,k aproape de fiecare data(eu preferam sa-l caut si sa ne impacam,chiar daca nu greseam eu...nu suportam sa nu-i aud vocea nici macar o zi)SI am fost vineri,pe 15 nov la Balul Bobocilor de la el din liceu.ne-am int si nici n-a venit sa ma salute.daca am vazut ca a facut asa,m-am dus la el si l-am intrebat ce face si de ce nu raspunde la telefon...mi-a spus ca nu-i treaba mea si ca sa astept ca o sa ma sune el(stiu ca atunci cand spune asa,e sigur ca nu ma suna).si eri,p 16 nov am aflat ce s-a intamplat sambata trecuta(am aflat de la o prietena buna care ma anunta mereu ce face el)...si dupa ce ca abia mai rezistam,ca eram coplesita de durere,mai aflasem si chestia ca am fost inselata si mintita in fata de el...durerea mea s-a dublat si am inceput sa plang....asa cum eram eu deja obisnuita...i-am dat msj si i-am spus ca am aflat ceea ce-mi ascundea el si ca-l urasc din tot sufletul pt ce mi-a facut de-a lungul timpului si ca e mort pt me...si s-a vazut ca aseara la discoteca n-a fost deloc afectat,le-a sp prietenelor mele ca el s-a certat cu mine.Sincera sa fiu,nu o sa-l uit atat de repede si nici nu-l urasc asa cum i-am spus lui...Il iubesc din toata inima,dar m-a facut sa sufar prea mult si mi-am dat seama ca nu merit atata suferinta...Ca poate ca daca el m-ar iubi.asa cum spunea,n-ar mai fi facut atatea prostii...
NicoLucy Postat pe 16 Noiembrie 2008 12:26
M-am casatorit in 1996 cu un barbat pe care il credeam barbatul visurilor mele, barbatul ideal......am fost fericiti......nu stiu ce s-a intamplat......dar in 2006 in toamna comportamentul lui se schimba...e rece , distant , se purta tot mai urat cu mine.....iar eu incerc sa vorbesc cu el....sa vad ce se intampla la care el imi spune ca sunt nebuna, ca totul se intampla in mintea mea bolnava, ca am doar scenarii de telenovela in cap......incep sa ajunga la urechile mele tot mai multe "barfe" ca ar avea pe cineva......incerc sa fac investigatii ........cred ca el si-a dat seama ca eu stiu ca el are pe cineva si ...........fuge .......in ianuarie 2007 cu o femeie in Italia.......fara a spune nici un cuvant.....a spus "plec la fotbal" si nu s-a mai intors....eu eram nora....am ramas acasa cu parintii lui....din italia nu a luat legatura nici macar cu parintii lui......iar cand noi a (eu si parintii lui) am luat legatura cu el....a spus doar vorbe urate....jigniri.... Poate oare un om sa se schimbe asa mult? Nu stiu daca e cea mai trista despartire........pentru mine a fost cea mai crunta lovitura primita de la viata !
Manu72Manuela Postat pe 16 Noiembrie 2008 12:34
Despartire...da...eu cred ca daca simti ca ceva nu mai merge sa lasi libertate celuilalt fara sa-l ranesti....ne-am despartit pentru noi...dar nu pentru o lume intreaga...nici pentru familie si copii..dar noi traim de 4 ani in lumi separate...da...e urat...ca nu avem decat conversatia pe tema copiilor....si atat...in rest...totul e ca intre straini....vecini mai bine zis...locuim in aceeasi casa cu 2 intrari separate cu living comun,bucatarie comuna....dar sera cand ne retragem in dormitoare..ne spunem noapte buna ca intre vecini...si ne-am iubit 10 ani in urma celor 4....dar oare cine a iubit?eu cred ca am sufocat...relatia..iubindu-l prea mult, fiind egoista si vrand ca tot ce e al lui sa-l imparta doar cu mine....si viata mi-a demonstrat...ca gelozia e o boala...si provine tot din egoismul necontrolat...am povestit tuturor..am primit aplauze pentru felul cum am procedat... pe scurt ca o poveste de pus in scena.....maternitatea cu cel de-al 2 lea baietel a pus in obscuritate relatia intima a noastra....era firesc pentru mine...pentru el...nu...pentru ca era expus ispitelor...prin natura anturajului...7 luni a fost ca la panda..si vanatoare...apoi cand a constientizat ca persoana respectiva ii afecta foarte mult viata..a pus punct..ce a urmat? apriga si inversunata...amanta ..a postat toata povestea pe toate adresele de mail...pe pagini...citite de cunoscuti..cu fragmente din conversatiile nocturne, inregistrari, fotografii....asta chiar in prima zi a noului an de atunci...el nu stia nimic...ne-au sunat prietenii ne-au spus, am deschis amandoi..am vazut amandoi...el a avut o cadere psihica....eu nu calma si sigura pe mine..am spus...ramai...dar nu cu mine....ce a fost al meu si l-am impartit cu alta...nu mai e al meu.. multumesc...kudika
marab Postat pe 16 Noiembrie 2008 12:34
a fost dragoste la prima vedere...ne-am cunoscut intr-o dimineata printr-o prietena comuna .. inca din seara respectiva am ramas impreuna . Am fost impreuna 3 luni si ne era foarte bine , eram fericiti , iubeam tot ce faceam impreuna , iubeam tot ce avea legatura cu relatia noastra , eram nedespartiti, m-a schimbat f mult . Dar pana akum 2 zile cand mi-a zis k nu se poate acomoda cu sentimentele mele , ca este mult in urma mea si k ii este frica sa iubeasca . Ne-am despartit si ma doare enorm , nu ma pot obisnui cu ideea ca nu mai e cu mine , k nu mai il pot vedea mereu in viata mea , k nu mai fake parte din viata mea .
Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:02
Citind ce a-ti scris,am ajuns la concluzia ca daca te inseala odata nu trebuie sa-l ierti.Cate dintre voi a.ti facut asta si cate au avut apoi o relatie minunata?Am citit toate povestioarele si va zic eu..nici una.De ce ?pt ca barbatul,apoi,te ia de naiva,daca odata l-ai iertat o sa-l ierti si a doua oara.Cred ca pt ei asta e ca o proba de dragoste finala.Mai intai te cucereste,apoi te adora si tu...normal cazi in plasa,apoi te ignora,putin cate putin,iti cere banii pt" masina",tu faci orice ca sa-l aduci inapoi pe cel care te adora,si....apoi proba finala.Dar mai e o varianta de individ....cel care te bate(te bate si te inseala,asta ar fi a treia).Poi el zice ca meriti,ca nu-i faci mancare buna,ca stai prea mult la servici,ca nu-i mai acorzi destula atentie,motive se gasesc.Si le spun in asa fel incat tu,traumatizata,incepi sa le crezi,Apoi te face sa crezi ca meriti bataia,si-l ierti la rugamintile lui,ca n-o sa mai faca,ca o sa se schimbe,ca tu esti femeia vietii lui,bla bla bla.Si mai vine o saptamana de dragoste,Apoi o ia de la cap.Iar tu nu ai curaj sa spui stop.De ce?Pt ca acelasi individ te-a facut sa crezi ca fara el esti un nimeni,ca cine o sa mai stea cu tine(tu fiind inainte o fata dupa care intorceau barbatii capul pe strada,dar ce-i drept te-ai cam neglijat in ultima vreme,asta pt ca l-ai pus pe el mereu pe primul plan).Va spun,ca au o psihologie inversa de invidiat,si stiti ce?chiar functioneaza pt unele dintre noi.Eu cred ca in viata tre sa existe o balanta,dai cat primesti.Iar daca vezi ca nu se poate,renunta,ca o faci pt tine,pt viitorul tau.Chiar daca te doare atunci,o sa treaca.Si inca ceva,barbatii sunt atrasi de femeile puternice,asta nu inseamna ca nu tre sa mai fii feminina,care stiu ce vor de la viata,care sunt confidente(daca spui NU sa ramana NU),care au incredere in ele si care le dau de inteles barbatilor ca fara ei, vor fi aceleasi(nu vor fi deprimate,nengrijite,sau planse,chiar daca noi plangem nopti intregi),ca universul lor nu se termina odata cu plecare lui fat frumos.Dar toate astea tre sa le crezi TU mai intai,ca el sa reactioneze.Stiu ca e greu,dar nu va lasati calcate in picioare,ca nu merita.Va pup.Fiti frumoase!
rusu_irina Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:03
Buna! Este pt prima data cand scriu aici si asta pt ca referitor la acest subiect chiar am ceva de spus. M-am mutat acum 10 ani in Bucuresti, la 19 ani. Am inceput o relatie cu un barbat cu 8 ani mai mare decat mine. In orasul de provincie de unde vin eu lumea e simpla si mereu sincera. Asa ca la fel am fost si eu in aceasta relatie. A inceput incet si fara sa-mi dau seama dupa aproape 2 luni eram indragostita pana peste urechi si de asta mi-am dat seama cand am avut prima cearta si nu ne-am vazut 2 zile. Mi s-au parut un cosmar. Dar au trecut si ne-am impacat. Timpul trecea, noi locuiam impreuna, el se mutase la mine. Toate erau bune si frumoase. Existau si la noi mici certuri si discutii ca in orie relatie, insa invatasem sa trecem repede si usor peste ele. Impacarea era atat de dulce. Asta pana intr-o zi cand venind de la munca spre casa el m-a sunat si m-a intrebat ceva cat se poate de banal: daca sa cumpere sau nu paine. Mi-a zis ca in 30 de minute ajunge acasa, insa surpriza ............ nu a mai ajuns nici pana in ziua de azi. La telefon nu a mai raspuns niciodata. La inceput mi-am facut griji, ma gandeam ca poate s-a intamplat ceva. Asa a trecut prima noapte si o zi. Il sunam continuu dar nu a raspuns. L-am cautat la munca. El era sofer de distributie si mai facea si curse in tara. Colegul lui mi-a spus ca e plecat in cursa in afara Bucurestiului. Asa m-am convins ca nu se intamplase nimic. Pur si simplu el alesese sa dispara fara niciun cuvant. Sa nu ma intrebati de ce nu l-am cautat acasa. Parintii lui nu mai traiau, iar cu fratele si sora nu era in cele mai bune relatii. Zilele au trecut, telefoane .... insa degeaba. Nu mi-a mai raspuns niciodata. A urmat o perioada de cosmar pt mine. Nopti nedormite, nu mancam nimic, mi-am luat concediu pt ca nu eram om si nu puteam munci. In casa nu mai puteam sta. Acolo locuiam cu el, mi-era greu sa fiu singura. Dupa 2 luni i-am aruncat toate hainele si lucrurile pe care le avea acolo. Intre timp aflasem ca el o ducea f bine isi continua viata, insa alaturi de alta femeie. M-am mutat din apartamentul unde locuisem cu el (era inchiriat). Aveam cosmaruri in fiecare noapte. Un individ aparea si vis si imi spunea ca o sa mor si asta numai din cauza lui Cristi (asa il chema). Asta pana cand acelasi individ din vis mi-a aparut in fata pe strada ziua in amiaza mare si mi-a spus acelasi lucru si a disparut imediat. Am fost atat de speriata incat nu-mi dadeam seama daca a fost real sau o inchipuire de-a mea. Probabil de la atata suferinta. A trecut jumatate de an care a fost ingrozitor pt mine. Slabisem ingrozitor, la munca nu mai eram acelasi om, cu prietenii numai eram aceeasi. Devenisem un om trist si inchis in mine, cel mai bine ma simteam doar eu cu mine, nu vroiam sa ies in oras, desi avusesem ceva invitatii de la diversi barbati. Si poate a fi trebuiat sa ies, poate m-as fi simtit mai bine. Intr-o buna zi ma intalnesc cu prietenul lui cel mai bun pe strada. Intamplator. Si atunci am aflt adevarul: Cristi era insurat. De aproape 10 ani. Asta insemna ca cei 3 ani petrecuti alaturi de mine, toate sarbatorile petrecute impreuna, toate concediile au fost mimate, ai fost niste mari si urate minciuni. Au trecut aproape 7 ani de atunci, insa nu am reusit sa mai am o relatie de durata. Mi-e frica si ma port urat cu barbatii. Inca mai cred ca ei nu vor decat sa ma insele si sa ma minta. Oricat as incerca sa ma controlez nu pot s-o fac. Daca incep o relatie si trece o zi si nu m-a sunat deja intru in panica si din pacate lucrul asta se vede, iar barbatii interpreteaza lucrul asta ca finn d disperare. Niciunul nu a avut taria si rabdarea sa ma intrebe ce se intampla cu mine. POate daca as fi zis vreunuia ce mi s-a intamplat as putea trece peste. Insa nu mi-am pierdut speranta. Viata merge mai departe si sunt convinsa ca acolo undeva e si jumatatea mea.
corinatablet Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:13
FELICITARI PT ARDELEANCA19.TOATA STIMA
rusu_irina Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:22
Fiecare dintre noi a avut parte de o despartire ce ne-a marcat atat d mult incat chiar dak nu mai iubim ink ne mai gandim ce s-ar fi ales d povestea noastra dak nu ar fi luat sfarsit...asa cum am zis ''fiecare'' va pot impartasi si eu povestea mea...2 copii...atat d visatori in propria lor poveste incat orice posibilitate de a se desparti devenea un lucru minor pt ei...zile,saptamani,luni shi chiar ani in care isi jurau iubirea cu atata incredere in povestea lor...pot spune k simteam implinirea doar privindu-l si invers...doamne cat era de frumos sa sti k esti gandul cuiva cu care se trezeste...ma simteam asa cum trebuia...luptam amandoi pt orice lovitura incat s putem considera totul o incercare a vietii la fiecare cadere a noastra...IUBIRE si atat...ne hraneam cu ea zilnic..ii ceream ajutorul si eram doar noi 3...eu,el si sentimentul profund ce ne lega d 3 ani...purtand in suflet si iubirea fam,bineinteles k intro zi trebuia sa fim d acord sai viziteze dincolo...intoarcerea lui a fost atat d dulce...dar poate acest inceput a adus destramarea...inceputul cunoasterii altei lumi,l-a trimis din nou acolo...intro lume indepartata din care intelegeam in fiecare zi cum ceva dispare...desi vorbeam zilnic,speram in curand o reintalnire...din nou acea ''dulce revedere''d demult..dar uneori ramai cu speranta,cu dorul si cu amintirea celei mai mari iubiri ce uneori trebuie sa dispara vrand,nevrand,iar noi ramanem cu intrebarile..ink mai vad steaua noastra pe cer si o privesc cu drag d fiecare data,chiar dak acum simt k el nu mai exista..nsh dak vreodata ar putea redeveni omul din trecut..departarea la facut s inceapa cu timpul s ma raneasca atat d tare incat ma gand k traiesc intrun vis...nsh cum dar am avut puterea sai descopar masca ce o poarta d knd e acolo...in lumea ce nea adus nefericire......doamne cat era d greu...niciodata nam crez k anii aceia frumosi se pot transforma intr-o lume atat d nedreapta...ce viata ciudata...atatea lucruri p care nu le inteleg...dc mai existau atatea cuv frumoase si curajul nu sil putea arata...dc au existat toate acele nopti in lacrimi in fata unui web ??prea greu dar imi dau seama k visele lui s-au transformat si s-au schimbat...macar am inteles k nu mie locul langa el...atat d greu d crezut o schimbare brusca,lasitate,tradare si lacrimi nemeritate...nu regret atunci knd lam inteles k visele lui s-au implinit acolo...dar regret faptul k nam mai vazut limita...dar imp e atunci knd deschizi ochii...si knd i-ai deschis doare,dar poate nu atat d tare k atunci knd esti cuprinsa in vis,d faptul k ''tu'' ai devenit o ''ea'...
laulauriciu Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:26
Buna!Adevarule este ca orice relatie pe care o ai cu o persoana te marcheaza,fiecare are ceva deosebit si este unica,insa cea mai urata despartiere a fost anul trecut. La varsta de 19 de ani am intalnit un om deosebit daca va vine sa credeti intr-un autobuz...da ati vazut bn,mergeam cu tarnsportul in comun adica cu un autobuz si...minunea a fost sau destinul sa stau in spatele lui pe canapea chiar cu veriosara acestui individ.Eu cum sunt vorbareata din fire m-am facut imediat remarcata. La cateva zile vad ca ma suna cineva cu un nr necunosct,raspund si- aud o voce de barbat care imi sp ca:"Buna!Eu sunt tipul care a stat pe canapea chiar in fata ta,i-am cerut nr de tel veriosarei mele si m-am gandit sa te invit la un suc". Sincer am ramas socata dar nu l-am refuzat si la cateva zile m-am intalnit cu el.Am vb,am ras dar nu ma ataragea sincera sa fiu chiar nu-mi placea de tip.Intalnirile in oras au inceput sa vina din ce in ce mai des si de fiecare data incercam sa-l refuz si nu puteam.Am inceput sa tin la el si incet inct sa-l iubesc.Era o relatie pe care mi-o dorisem de mult.Eram mereu imprteuna nimic nu parea sa ne desparta.Parintii mei deveneau din ce in ce mai exigenti in ce privea relatia noastra ca el are o varsta in care trebuie sa se casatoareasac eu trebuie sa termin facultatea, ca el nu are scoala ca nu ne potrivim si tot felul de discutii.Si la un moment dat a aparut santajul.Daca am de gand sa mai continui cu el sa uit de ei.Ei nu o sa ma ami tina in facultate sa plec de acasa etc.El intre timp placase in alta tara si vb doar prin telefon,nu stiam ce sa mai fac eram presata psihic.El in loc sa ma sustina imi spunea sa am grija sa nu stau cu nimeni ca daca aude.....si de la el primeam acelasi lucrui si uite cum eream prinsa intre ciocal si nicovala.Intr-un tarziu am hotarat si i-am sp ca nu mai are rost relatia noastra.El mi-a sp sa-l uit si nu mi-a mai dat nici un semn de viata o perioada te timp."M- a durut sufletul", dar el nu o sa inteleaga nicodata de ce am facut asta.Acum este casatorit, afacut acest pas foarte repede de la despartirea noastra si nu inteleg de ce.Eu insa nu am avut timp de un an nici-o rel seriosa.Si acum cand il vad simt ca mi se inmoaie picioarele tremur toata si nu pot sa mai schitez nici-un gest, m-a marcat foarte mult aceasta relatie,pacat ca s-a terminat asa.
ionela_sanda Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:28
Cea mai urata despartire am avut-o la varsta de 17 ani, cand mi-am si inceput viata sexuala de altfel.. Nu era baiatul visurilor mele, poate k si eu am meritat-o, pentru ca am vrut sa ma razbun pe cel pe care-l iubeam dar acea "pereche de papuci" m-a marcat destul de tare. Am facut-o pentru ca ramasesem ultima din gasca, neatinsa, iar cel pe care-l adoram ma dispretuia pentru ca se uita numai in gura prietenilor, iar el, a stiut sa imi ia mintile cu vorbe de om matur... M-am culcat cu el, si la doua saptamani, cand urma ziua mea, mi-a trimis un mesaj cu "la multi ani.. relatia nu mai poate continua. sa fii iubita" What ?!... dak tu zici.. normal, a fost o perioada de depresie.. urmate cu multe altele de neincredere in barbati. Acum am o frumoasa relatie de un an si 3 luni, cu cel care atunci ma dispretuia ... si fetelor... vreau sa va spun ca "Fie roata si patrata tot se intoarce odata!!"
andette Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:37
totul a inceput acum 8 ani si jumatate...in liceu...prima dragoste, cara a durat 6 ani jumatate...colegi de liceu, plini de planuri si vise ,am mers impreuna la facultate...totul bine si frumos...aveam tot ce imi doream, ma consideram o fata norocoasa. la facultate, am stat mereu numai in apartamente inchiriate,iar el in camin.anul 3 de facultate incepuse promitator, stateam cu o amica din acelasi oras cu noi, ne stiam cu toti, avea speranta ca va fi mai usor de supravietuit daca ne cunosteam. practic, apartamentul cu o camera era locuit ziua de 2 cupluri, iar seara ramaneau doar fetele...fara un motiv anume...era ceva ciudat in toata situatia asta...iubitul meu se indeparta de mine, nu mai ieseam in oras...ajunsesem sa ne vedem doar sa mancam impreuna si cam atat.colega de apartament, in schimb era mai norocoasa, avea un prieten si 2-3 ani, si o banuiam k il inseala, ieseam mereu in oras dupa ce plecau baietii de la noi, si venea dupa cateva ore...tot timpul era cu telefonul in mana si scria mesaje...imi parea atat de ciudata k isi insela prietenul, si chiar vb cu iubitul meu k nu e treaba noastra chiar daca ne cunoastem, sa spunem nimic...curios a fost de acord, cu toate ca iubitul ei ii era prieten...si asa au trecut 4 luni in acel apartament...fara sa banuiesc ca...iubitul meu si colega de apartament avea o relatie...suspicioasa eram uneori, dar ma consideram nebuna ca m-as putea gandi la asa ceva, cand noi toti ne cunoastem si suntem din acelasi oras, mai ales k baietii nostri petreceau destul timp impreuna... am aflat de idila lor, si m-am mutat la o colga in camin, eram distrusa...totul se petrecea in sesiune, nu stiam cum sa reactionez si cum sa fac lucrurile sa para normale...ne-am despartit cu totii, ea a ramas in apartament, continuad sa fie vizitata de fostul meu iubit...nu au recunoscut nimic pana acum un an si jumatate, cu toate ca nu se mai fereau de nimmic...ii vedeam uneori la acceasi masa in oras, in cluburi, inconjurati de multa lume, el scuzandu-se ca ii e doar amica si are multe probleme, eu fiind in continuare acuzata k am pornit acest circ, ca ei 2 ar fi impreuna...in suferinta mea, incepusem sa cred k el avea dreptate..continua sa ma caute...ne-am impacat dupa 3-4 luni, in schimb nimic nu a mai fost la fel...ne certam mereu, eram geloasa, nu avema incredere in el , nu ne mai puteam suporta, tot timpul eram in tensiune amandoi...ne impacam, ne desparteam...continuand asa cu mici pauze un an de zile...cand am aflat ca este cu altcineva, o alta tipa din orasul nostru despre care nu stiam nimic...a durut enorm...am simtit k imi fuge pamatul de sub picioare...toate sperantele imi fusesera spulberate...nu il mai puteam crede cand imi zicea mereu: TOT A MEA VEI SI VOM TRECE IMPREUNA PESTE TOATE...a fost greu....de atunci au trecut 2 ani.vara trecuta am ales sa plec din tara pe toata perioada vacantei sa uit, sa ma refac si sa ma intorc cu forte proaspete...nu eram suficient de pregatita sa il vad alaturi de altcineva in oras....am plecta si ne-am luat ramas bun, bineinteles ca mi-a promis k ...la intoarcerea mea nimic nu va mai fi la fel, si vom fi iar fericiti...ba chiar m-a implorat sa nu plec....insa era prea tarziu...am preferat sa traversev oceanul, cea mai indepartata destinatie, inconjurata de oameni noi si minunati,in care nu am reusit sa il uit, continuand sa ne trimitem mesaje aproape zilnic, mesaje pline de sperante si vise...intoarcerea acasa se apropia, ba chiar mi-am schimbat data intoarcerii sa ajung mai repede sa ne reluam visele.stiam de la prietenele mele k toata vara s-a intalnit cu noua lui achizitie, si imi zicea k e doar de distractie si nimic nu se va mai compara cu ce am trait noi...intoarsa acasa, intr-un final l-am sunat si am iesim la un suc dupa vrea 2 saptamani...era schimbat,la fel de frumos...dar nu eram impreuna. iar mi-a promis ca vom fi impreuna...numai am sa am rabdare si sa ii dau timp sa o termine cu cealalata. intotdeauna am fost fata intelegatoare si am acceptat. au continuat mesaje si telefoane, ne-am mai intalnit de cateva ori si au fost mai mult decat simple intalniri...simteam k ne iubeam....trecusera 9 saptamani de cand eram acasa si inca nu se despartise....luasem o decizie: i-am zis unul prieten de-al lui, k exista cineva care mi-a starnit interesul...si interesul e din partea amandurora, un tip de la mine din camin(dupa ce am aflat de idila lui cu colega de apartament am locuit numai in camin...inceputuri noi, incercand sa schimb tot se ce putea)...in aceeasi seara pe la 2 dimineata, ma suna sa cobor sa discutam, initial refuz, apoi accept si cobor...ne intalnim, imi spune ce a aflat, ier eu, pregatita pt asta, incerc sa ii explic ca timp de 2 ani l-am asteptat si au fost numai vorbe goale, nu se va schimba niciodata si...nu mi-a demonstrat nimic, nu pot avea incredere in el...am izbucnit amandoi in lacrimi...nu ne-am dat seama cum am ajuns in situatia asta,...din cel mai admirat cuplu am ajuns sa ne face rau...ne durea pe amandoi...amandoi plangeam unul in bratele celuilalt, dar degeaba...mi-a spus k s-a despartit...si vroia sa ne impacam...m-am straduit sa nu il aud...lacrimile imi siroiau si mai tare....si i-am cerut sa nu ma mai caute, sa ma lase sa invat pentru rezidentiat, sa incerc sa fiu fericita,sa imi redea libertatea mea dinainte de a-l cunoaste...in final nu am ramas nimic: O DRAGOSTE ADEVARATA NU SE POATE SFARSI CU O PRIETENIE :(( TOTUL SAU NIMIC... l-am mintit....si printr-o minciuna am pus capat la toata suferinta...ne-am redat libertatea (el o avea). nu a existat nimeni in viata mea in afara de el, singurul meu prieten si unica mea iubire. stiu k intotdeauna m-a iubit, amandoi am gresit ca s-a ajuns in aceasta situatie...incerc sa ma pregatesc in fiecare zi k va veni iar ziua in care voi afla ca e cu altcineva...si niciodata nu voi fi pregatita pentru ea... am sfarsit prin a ne face rau si a ne risipi toate sansele ununi nou inceput....poate nu am fost niciodata suficienti de pregatiti sa luptam [pentru noi... el a gresit cand m-a inselat cu colega de apartament, si eu pentru k l-am iertat din prea multa dragoste si am trecut peste tot...suferim amandoi pentru prostiile noastre. am avut nenumarate ocazii sa fiu cu cineva, dar nu am putut...nu pot fi cu nimeni cand el e mereu prezent in inima si in gandurile mele, in planurile mele de viitor...nu ar fi corect pentru nimeni VIITORUL E PREZENTUL CE DEVINE TRECUT...asta sa tineti minte.
coldasice Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:50
l-am cunoscut in martie la niste colegi de facultate..a fost aproape dragoste la prima vedere...deja dupa vreo 3 zile dormeam la el si ne petreceam tot timpul impreuna. toata lumea observase schimbarea..imi spuneau ca radiez de fericire..si ca dragostea m-a schimbat cu totul in bine.eu am 22 de ani...el a facut 20 in iulie...dar nu conta diferenta....mi se parea matur in gandire si responsabil. sunt fecioara ca zodie si sunt geloasa si posesiva insa nu l-am sufocat niciodata. in fine..totul era frumos...am trecut si peste vacanta de vara in care ne-am intalnit doar de 2 ori pt ca eu eram dintr-o parte a tarii si elin alta...pe vara a incercat sa ma testeze si mi-a spus ca are pe altcineva..nu l-am crezut..si 2 zile in continuu l-am sunat...pana la urma a recunoscut ca a mintit..vroia doar sa vada dak il mai caut...si m-a invitat sa stau o saptamana la el acasa..sa i cunosc familia....am fost, totul a fost perfect, ai lui m-au placut imediat.. prima sapt de facultate am petrecut-o impreuna, singuri in apartament..toata ziua stateam in pat, ne alintam si vorbeam, faceam planuri de casatorie, nu ne-am certat deloc, eram incredibil de fericiti amandoi..se vedea de la o posta ca ne iubim....apoi lunea urmat mi-a trimis un mesaj la scoala in care imi spunea ca vrea sa ne despartim pt ca nu mai simte nimic pt mine..asa dintr-o data nu mai simte nimic....parca picase cerul pe mine..am incercat sa ii vorbesc, dar zicea ca nu vrea sa ma vada, ca ii e greu, peste cateva zile m-a cautat si imi spunea ca ma iubeste, la fiecare 2-3 zile vorbeam si ne spuneam ca ne iubim, si eu de fiecae data plangeam, i se rupeasufletul , dar tot nu a vrut sa ne impacam....au trecut 6 sapt de atunci dar eu inca plang mereu, si il caut, si tot mai sper, desi intre timp ne-am mai intalnit si el mi-a vorbit ft urat, apoi ft frumos, imi zicea ca m-am schimbat in bine. chiar ne-am intalnit o data la acelasi apartament pt a fii impreuna..dar atat..mi-a zis sa il las sa ma uite...si asa o sa fac...chiar el a zis ca nu ma merita..si asa este....acum incep sa imi revin..am inceput o noua relatie..poate va fi soare iar pe strada mea...dar tot vreau sa stiu daca duminica poti iubi din tot sufletul pe cineva iar lunea sa nu mai simti nimic
ank86 Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:55
ce sa spun!!!!!asteptarile mele erau altfel,dar sunt complet dezamagita!!!!!!din iubirea imensa ce a fost la inceput numai este nimic doar lipsa de respect si vorbe urate!!!!!!!!!!!!e foarte dureros sa stiii ca omul cu care ai facut dragoste si ti-ai impartasit toate bucuriile si supararile sa nu te mai respecte ba mai mult sa te tradeze si sa fie inbratele alteia!!!!atunci iti dai seama cat de proasta ai fost si cate sacrificii ai facut pt relatie!!!!!nu merita nimic in lumea asta lacrimile tale ,tine minte ca tu esti cea mai importanta si daca tu nu faci nimic pt tine nimeni nu va face!!!!!
1dana2 Postat pe 16 Noiembrie 2008 13:55
Buna.Am citit aceasta poveste care tind sa cred ca nu a fost una normala inca de la inceput,vezi tu nu poti parasi pe cineva atat de usor spunand de maine plec si gata iti poti relua viata.Totul era planificat cu mult inainte iar tu ai facut parte din necesitatile de momentt.Simpla iluzie uneori si iubirea.Sunt convins ca ai sa gasesti pe altcineva....
joe_querry Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:02
hmm.. n-as vrea sa scriu foarte mult.. insa..nu prea am de ales avand in vedere ce am de povestit.. a fost crunt.. ne gandim ca totusi in 2 ani avem timp sa cunoastem o persoana destul de bine... eu am vazut pe pielea mea ca nu este asa. am avut o relatie de 2 ani cu "prima iubire". in primele luni a fost foarte greu.. nu mergea deloc, imi dadeam toata silinta sa fac ceva sa mearga bine..n-am reusit. pana cand am lasat totul sa mearga de la sine. ok. a mers. dupa a mers foarte bine. si 2 ani de zile am avut o relatie de vis .. cand am facut 2 ani am incercat sa ii zic ca as vrea sa raman singura, ma speriase cu ideile lui de casatorie insa nu a inteles. in fine, pana la urma l-am evitat si mi-am facut un alt prieten insa stiind ca inca ma iubeste i-am mai raspuns la mailuri facand tot posibilul sa il indepartez usor, fara sa-l ranesc. a fost crunt. el a inteles cu totul altceva. afland intr-o zi ca aveam alt prieten s-a considerat tradat si a incercat sa ma faca sa ma intorc la in intr-o maniera nu prea placuta.. a sunat-o pe mama, s-a intalnit cu ea si i-a zis tot ce se putea mai rau si anume ca fumez,ca el a fost "primul baiat" si ca daca am alt prieten e posibil sa fac o prostie si sa ma culc cu el. a insistat atat pe capul mamei incat a venit acasa atat de suparata si de dezamagita de mine ca m-a batut (nu imi mai luasem bataie de cand eram mica) foarte rau si m-a facut de ras in fata fratelui.. m-am simtit ultimul om de pe pamant.. si in supararea ei s-a dus in camera, a luat o foarfeca si mi-a taiat parul (il aveam prins in coada).. in urmatoarea zi m-a amenintat ca ma da afara din casa si ca nu ma mai recunoaste drept fata ei.. si.. am fost obligata sa plec.. am plecat la prietena mea , am stat la ea 3 zile, iar mama m-a sunat sa-mi zica sa nu ma mai intorc si mi-a spus urmatoarele cuvinte pe care nu le voi uita niciodata : "mergi cu dumnezeu inainte" ..acum plang.. credeam ca reusisem sa trec peste asta insa se pare ca nu...in fine.. sa continui.. m-a sunat si cand mi-a zis cuvintele alea radea in telefon. mi-a zis ca ma va distruge,ca eu nu cunosc ce poate ea sa-mi faca.. mama fiind.. am plans ingrozitor,eram disperata,nu stiam ce sa fac si pana la urma m-am dus la bunica. a venit acolo, chitita sa dea in mine si sa o convinga si pe bunica sa ma dea afara.. dar nu a reusit.. si am ramas la ea. Fostul prieten (A) - cel cu care am stat 2 ani - ,daca a vazut ca nu ma intorc la el, a incercat sa imi faca si mai multe probleme. Si-a pus un prieten sa se intalneasca cu prietena mea si sa bage strambe intre noi facand-o sa creada ca eu am zis o gramada de lucruri urate despre ea,fapt neadevarat.Cum a plecat de la acea intalnire a venit la mine si mi-a zis tot insa am lamurit-o cam cum a stat treaba si inca o data A. a vazut ca nu poate sa imi faca mai mult rau. Dar.. un lucru mi-a pus capac. A sunat-o pe mama cu numar ascuns dupa ceva timp si i-a lasat mesaj vocal :"Doamna, sunt tatal lui ...(nu stiu ce nume a dat) si v-am sunat sa va rog sa ne intalnim cat mai curand sa vorbim sa vedem ce facem caci fiica dumneavoastra este insarcinata cu fiul meu. Va rog contactati-ma urgent" .Mama a disperat. A vrut sa ma duca la ginecolog si iar m-a batut. Pentru ce? Pentru niste minciuni si neincredere. I-am zis sa astepte 2 zile ca ar fi trebuit sa ajung in perioada "rosie".. a acceptat.. insa dupa 5 zile de asteptat,din cauza stresului nu a mai aparut nici un musafir (rosu).. si m-am dus dezamagita la ea sa o anunt de acest lucru. era totul planificat : trebuia sa merg cu ea la ginecolog. insa surpriza!! seara , dupa ce m-am descarcat si nu mai stateam sa astept stresata fiind, mi-a venit. i-am zis si s-a calmat. insa certurile nu s-au terminat aici. Mama si fratele au fost nevoiti sa se intoarca in casa unde stateam eu cu bunica..si iar am luat-o de la capat. luni de zile am fost sechestrata in casa, in camera mea. certuri peste certuri.. de stres am slabit intr-o luna 11 kg.. enorm de mult.. ajunsesem numai piele si os..insa tot ce vroiam era sa fiu linistita.. ce m-a durut cel mai tare a fost ca mama mi-a facut atatea lucruri,ca a zis ce a zis si ca pe fratele meu.. nu l-a interesat ... plang, plang si iar plang.. am ajuns sa nu mai am incredere in nimeni, nici macar in familie. vreau sa plec departe de toti insa nu am cum in acest moment.. sunt in clasa a 12a si telul meu este sa intru la medicina si doar asta vad in fata ochilor. o sa trag cu dintii sa ajung acolo si o sa va anunt intr-o zi ca imi este bine si ca sunt acolo unde imi doresc acum sa fiu. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce am trecut eu insa daca Doamne'fereste mai exista cazuri, eu va pot ajuta cu un sfat : "viatza noastra nu este asta, este cea care ne-o facem, si anume viitorul. Tragetzi tare acum,oricat de greu ar fi, pt ca in anii ce vor urma sa aveti parte de ce nu ati avut in trecut.
mada90 Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:04
Toti in viata am avut cea mai urata despartire,eu nu am avut una ci mai mult,va voi povesti pe scurt prima si urmatoarele 2,sper sa nu va plictisesc.Prima mea despartire dureroasa a avut loc in martie 2005,eram impreuna de 2 ani ne iubeam,urma sa ne casatorim,el cumparase o casa ce urma sa fie renovata,asa ca el a plecat in strainatate pt 3 luni,care au fost fff grele ,pt amandoi,dar in loc sa stranga bani pt casa el a cumparat masina,ceea ce m-a dezamagit enorm,asa ca am decis sa plec in italia,ceea ce am si facut.era greu el insista sa ma intorc eu nu gasisem de munca si ma chinuiam sa invat limba,cand in sfarsit mi-am gasit de lucru si dupa nenumarate insistente decid sa ma intorc la el,in ziua cand sa cumpar biletul suna telefonul,iar el imi cere sa-i trimit banii castigati cu scuza sa renoveze casa.Aveam data nunti stabilita,sala arvunita,dar am luat cea mai grea decizie din viata mea si l-am lasat,ma durut enorm,am plans timp de 2 ani pt asat,dar in tot raul e si un bine,el sa insurat imediat cu alta,noi ne-am despartit in martie iar actuala lui sotie in decembrie avea 6 luni de sarcina,deci mai bn asa. Cea de-a doua despartire cumplita :Dupa 2 ani de suferinta decid sa imi i-au viata in piept si incep sa ies cu un baiat,ne indragostim repede unul de celalat,dar dupa 6 luni de fericire el dispare fara nici o scuza,eu incerc sa aflu motivul,dupa alte 6 luni apare sa-si ceara iertare si sa o luom de la capat,motivul plecari lui era niciunul spune el,m-as fi simtit mai bine daca imi spunea pt alta,eram confuza si sufeream pt ca nu reuseam sa-l inteleg,asa ca i-am acordat a doua sansa ,dar nu a functionat si l-am lasat si pe el. As fi preferat sa se vb despre dragoste imposibila,care va asigur nu este imposibila dar noi o facem sa fie,momentan traiesc o astfel de experienta,multi vor spune ca imi place sa sufar,nu este asa,dar ma indragostesc des de cine nu trebuie....:*
Ele_ely Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:05
pt ardeleanca19 ti-am citit povestea....m-a sensibilizat foarte mult,imi pare tare rau prin ce ai trecut dar sti tanara si iti vei gasi si tu pe cineva,ai fost prea naiva si ai crezut in el!!!!poate ca ti-a foat invatatura de mintem cred ca esti dezamagita si ti-e foarte greu sa mai incredere in cineva!!!!oricum te admir pt ca eu daca as fi fost in locul tau nu stiu ce as fi facut!!!esti o persoana puternica si sa ramai asa sa nu te schimbi!!!!multa bafta!!!
1dana2 Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:11
Buna!Am citit cu atentie povestea ta care m-a impresionat foarte mult.Din pacate intalnim astfel de oameni peste tot,lucrurile iau rapid o noua intorsatura,oamenii sunt grabiti,stabilitatea e un obicei vechi iar relatiile sunt mai mult aventuri de lunga durata daca le putem numi asa.Insa cum unii nu au pic de remuscare in momentul in care dau nastere unui copil,nu isi asuma nici un fel de responsabilitate nu cred ca ii putem numi oameni normali iar acest lucru se evidentiaza in timpul relatiei in cazul in care nu esti prea orbit de iubire,In momentul in care decizi sa te muti cu o persoana trebuie sa iei in calcul mai multe variante inclusiv aceea de a avea un copil.Oamenii nu se schimba de pe o zi pe alta iar aceste greseli din relatii sunt efecte intarziate vazute din pacate atunci cand nu mai sunt prea multe de facut.Sfatul meu:pe viitor incearca sa iti alegi cu atentie persoana de langa tine,cauta in acea persoana ceea ce crezi tu ca te-ar multumi,nu ma refer la partea fizica(este doar o iluzie)...totul vine din interior iar oamenii de calitate din pacate ii gasesti rar.Insa sunt convins ca o sa gasesti fericirea adevarata si o sa treci peste trecut.Totul tine doar de tine.O zi minunata si succes.
joe_querry Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:15
Eu consider ca toate despartirile sunt urate si mereu cineva are de suferit...unii trec mai usor peste ele altii mai greu altii niciodata.Mi-e mie foarte greu sa trec peste pentru ca barbatul acesta se incapataneaza sa revin si iar sa revina mereu in viata mea...ma simt k intr-un cerc vicios din care nu pot sa ies..pentru ca n-am putere sa zic nu. L-am cunoscut cand credeam ca dragostea vine la toti mai putin la mine.Eram la piscina cu sora mea si fiind destul de dragute multi baieti intorceau capul dupa noi.El era cu grupul de prieteni a venit unul dintre ei la noi si ne-a abordat.Nu stiu daca a fost dragoste la prima vedere dar cert e ca in ziua respectiva i-am cazut in mreje si de atunci n-am mai putut iesi nicicum.Am fost cea mai fericita cat timp am fost impreuna...dar el a ales altfel...dupa cateva saptamani doar mi-a trimis un SMS in care imi zicea k nu mai putem continua pentru ca eu oricum o sa plec la sfarsitul vacantei si apoi el ce o sa faca.Da...avea dreptate...da eu urma sa plec...Dar sufletul meu refuza sa accepte orice era logic si rational...l-am iubit cu disperare si am plans zile si nopti dupa el...nu conta unde eram...pe strada in casa in parc cu familia..plangeam.Biata mama nu mai stia ce sa faca sa ma consoleze..adevarul e ca nu de consolare aveam eu nevoie atunci ci de iubirea lui...Au trecut 6 luni pana am resuit sa-l uit cat de cat si sa-mi vad de viata mea..si inca alte 6 luni pana am reusit sa-mi intemeiez o alta relatie.Pe Cata il vedeam salvarea mea credeam ca il iubesc si am fost fericita aproape un an si jumatate cu el.Ei dar viata ne joaca mereu feste si surprizele nu inceteaza sa apara in vietile unora.Am hotoarat ca vacanta de vara sa ne-o petrecem iarasi in Spania...Oricum la baiatul dinainte nu ma mai gandeam..si Madridul e mare..ce sanse aveam sa-l intalnesc intr-un oras atat de mare.Dar ceea ce credeam ca e aproape imposibil s-a inatmaplat.Aceasi piscina aceleasi circumstate doar ca eu eram cu un baiat si el cu alta fata.Eu ii vrobeam foarte urat la inceput am refuzat chiar si sa-l salut.A doua zi primesc un telefon de la varul lui cu care am ramas prietena...ca daca vreau sa ies cu el intr-un club.Am acceptat si in ziua cu pricina a venit dupa noi...insa nu singur ci cu varu sau.Am vorbit cu el si am incercat sa ne clarificam lucrurile...si de aici au inceput iarasi zilele fericite...mi-am dat seama cat il iubesc daca doi ani n -au fost suficienti sa-l uit.De data asta a durat mai mult adica intreaga vacanta de vara ne vedeam aproape zilnic.I-am dat totul,am trait cele mai fericite nopti alaturi de el...parea ca totul e perfect dar s-a terminat totul...din nou...de data aceasta din cauza mea.A trebuit sa ma intorc in tara pentru ca mai am 2 ani de studii.La 21 de ani am iubit cu putini iubesc in viata si am suferit la fel de mult...si sunt sigura ca o sa mai sufar pentru ca acest barbat se pare ca imi iese in cale cand ma astept mai putin..dar reapare mereu.Una peste alta e barbatul vetii mele
real_girl823 Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:30
Cea mai urata despartire din viata mea a fost anul acesta in februarie.Am fost plecata la munte cu colegii pentru trei zile...zile in care am observat ca prietenul ma suna destul de rar desi noi vb la telefon de cateva ori pe zi.Dar nu m-as fi gandit niciodata ca are de ganda sa imi dea papucii fiind impreuna de un an si cateva luni. Am ajuns acasa in jurul orei 9.A venit in gara,m-am dus acasa,apoi am mers la el.In tot acest timp l-am simtit indiferent si ganditor da nu mi-a spus nimic.A doua zi...in jurul orei 4 am incercat sa il sun de nenumarate ori,dar refuza sa imi raspunda si nu intelegeam de ce.Pana cand am intrat pe messenger si am vazut un mesaj de la el prin care se despartea de mine cu motivul ca are de gand sa plece in Spania sa lucreze acolo dar nu vrea sa se intoarca si considera ca asa e mai bine pentru amandoi.Ca o relatie la distanta nu face bine nimanui.A fost cea mai urata zi din viata mea pentru ca noi am mai vorbit despre asta si ne-am inteles ca daca ar fi sa mearga,in urmatorii 2-3 ani urmam sa ma duc si eu.Am reusit sa vorbesc cu el pe net si am reusit sa-l conving sa vina sa vorbim fata in fata.Dar a fost nevoie de 3 ore de discutie ca sa ajunga la concluzia ca a facut o mare greseala si ca nu stia de ce a luat acea hotarare.Cu timpul am reusit sa ii scot ideea aceea din cap si acum suntem tot impreuna.:)
Postat pe 16 Noiembrie 2008 14:30

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Castiga una dintre cele doua rochii de zi oferite de Sense!	364	De la: concursKudika 17 Decembrie 2014 16:47
Castiga saptamanal o pereche de Pantofi Kudika! - 17-23 iunie	867	De la: concursKudika 28 Iunie 2013 16:46
Castiga o geanta GUESS	1446	De la: concursKudika 18 Decembrie 2013 16:58

Castiga una dintre cele 21 de bratari Diva Universal! - saptamana 3	192	De la: concursKudika 19 Noiembrie 2013 07:36
Castiga saptamanal o pereche de Pantofi Kudika!	676	De la: concursKudika 24 Iunie 2013 17:23