Cea mai urata despartire!

Cel mai neinspirat cadou de Craciun primit vreodata

cornelia_leia Postat pe 14 Noiembrie 2008 09:10
Despartirea pe care a trebuit s-o suport este incredibila pentru mine.....nu pot sa inteleg DE CE? a avut loc.Ma framant incercand sa aflu motivul si nu reusesc, de aceea nu ma pot desprinde pentru a-mi continua viata. Dupa aproape doi ani in care am fost mereu pe aceasi "lungime de unda", timp in care nu pierdea zi sa nu constate ce incantat este ca viata i-a rezervat si lui un pic de fericire.Fericirea de a trai pentru si cu cineva, care ii acorda in sfarsit tandretea, intelegerea...dragostea de care era insetat,eu fiind persoana cu care si-a descoperit afinitati cum nu-si imagina(conform spuselor lui).Dupa toate cele traite mi-a spus......... la telefon, ca nu are sens sa mai fim impreuna pana nu-mi dau seama cu ce gresesc si .....a inchis telefonul pentru totdeauna, daca nu "aflu"singura greseala mea,asta fara nici o clarificare din partea lui. Nu a vrut sa discute, sa pot sa inteleg ceva din ceea ce se intampla. Nu e corect.Ma simnt nedreptatita profund si sunt revoltata pentru nedreptatea ce mi se face.Dragostea mea este rasplatita cu...UN TELEFON de neanteles.Mentionez ca nu accepta nici un fel de dialog. Am de rezolvat o problema , sa aflu o necunoscuta,si nimic nu ma ajuta. Trebuie sa stiu.....Vreau sa-mi pot continua viata , vreau sa fie frumoasa in continuare , dar nu pot pana nu aflu care-i cauza despartirii......ce ma fac? Timpul trece ireversibil.
Ca si toata lumea si eu am trait o poveste de dragoste care a luat sfarsit. Nu vreau sa povestesc foarte multe cum a facut aproape toata lumea,pentru ca nu vreau sa sufar din noi. M-am indragostit de un baiat sarmant,se purta foarte bine cu mine,ne intelegeam de minune.Asa a fost timp de 4 ani.De ziua mea am primit un inel de logodna si eram decisi sa facem nunta anul care urma.A doua zi cand am venit de la servici l-am gasit la calculator.Era incantat ca am venit acasa,dar am observat ca s-a grabit sa opreasca calculatorul.El era in bucatarie,si eu am deschis calculatorul,trebuia sa vb cu o prietena in America.Intamplator am vazut ce a vb el cu varul lui. Pe scurt scria ca are o amanta,ca nu se mai poate intalni cu ea ca eu sunt cam suspicioasa si alte lucruri urate.In seara aia i'am dat inelul inapoi.Am suferit foarte mult,nu ma asteptam niciodata ca el sa faca asta.
alyce19 Postat pe 14 Noiembrie 2008 09:34
....:(

Postat pe 14 Noiembrie 2008 09:39
Cea mai urata despartire a fost in urma cu 9 ani si acum inca ma mai gandesc la acea relatie . Am fost 2 ani impreuna si ne faceam planuri de viitor ,toate bune si frumoase pana intr-o zi cand cea mai buna prietena a mea a marturisit ca are pe alta si ca stie toata lumea mai putin eu,evident. Am decis sa pun capat relatiei si i-am spus raspicat ca nu doresc sa il mai vad niciodata. El a zis ca nu e adevarat si a cautat sa ma faca sa ma impac cu el,dar eu nu doream acest lucru asa ca mi-am gasit pe altcineva rapid ,doar sa ma lase in pace. Ma urmarea zi si noapte si ma suna mereu cand eram la intalnire cu actualul doar sa il faca gelos pe acesta si sa ma lase in pace. Mai mult s-a intalnit cu el si a vrut sa il convinga sa ma lase in pace spunandu-i lucruri urate despre mine care bineinteles nu erau adevarate. Ajunsese la un moment data sa ma ameninte ca se omoara si sa mergem la biserica sa jure cu mana pe biblie ca nu m-a inselat niciodata. Am avut noroc cu prietenul meu care acum a devenit sotul meu si avem un copil de 1 anisor care a avut incredere in mine si l-a convins pana la urma sa renunte. Cu chiu cu vai dupa un an de urmariri si amenintari am reusit sa scap de el,deoarece s-a mutat in alt oras. A fost un cosmar pentru mine ,desi credeam ca il iubesc apoi am realizat ca nici pe departe nu tineam la el si am ajuns sa il urasc atat de mult incat si acum mi se pare ca il zaresc pe strada si ma sperii ca nu cumva sa ma terorizeze din nou. Cred ca timpul vindeca rani si poate peste inca vreo 9 ani voi scapa de aceasta frica si il voi uita definitiv pe cel care a devenit cel mai urat cosmar al vietii mele!
alidascalu Postat pe 14 Noiembrie 2008 10:18
hmmm....bine zis cea mai urata despartire....sa va povestesc ceva din experienta mea....cu ex-ul am fost 4 ani jumate...indeajuns de mult sa ne facem planuri si tot tacamul....in ziua in care m-a adus de la facultate(terminasem anul II)mi-a dat si bomba....citez "ale te iubesc ca pe o sora nu ca si cum ai fi iubita mea!!!" ...in fata unei asemenea replici nu mai ai ce zice....ramai mut...si prima intrebare care mi-a venit in minte a fost" ti-au trebui 4 ani jumate sa-ti dai seama ca sunt doar o sora pt tine?!?!?!" si am plecat...si el la fel...au ramas fff multe intrebari la care atunci nu gaseam gaseam raspunsuri, raspunsuri care au venit de la el la mult timp dupa ce ne-am despartit...a venit sa-si ceara iertare...nu mai avea cui...acea persoana a murit in momentul in care am intors spatele si am plecat amandoi...un singur lucru i-am zis" puteai sa ma inseli cu alta si ti-o iertam, dar ce mi-ai zis nu poate fi iertat niciodata" asta a fost povestea mea...povestea care mi-a mancat anii cei mai frumosi ai copilariei...nu regret ce s-a intamplat, ma bucur ca am invatat in cine sa am mai multa incredere a doua oara si atunci cand intalnesc o persoana speciala sa stiu sa o pretuiesc. cu drag din drag, ale
akyutza_alexutza Postat pe 14 Noiembrie 2008 14:34
uate despartziri ati mai trait,dar stati sa o vedetzi pe a mea!
anka_wgb Postat pe 14 Noiembrie 2008 17:16
A fost o dragoste extraordina,a o dragoste la prima vedere, ne-am cunoscut si ne-am iubit imediat. Ne vedeam impreuna si la batranete. A fost ceva de nedescris, care poate o intalnesti odata in viata. Eu eram din cluj, el din Bucuresti, la inceput ne vedeam doar la sfarsit de saptamana, ca sa fim mai des impreuna, el a renuntat la familie prieteni si s-a mutat cu mine la Cluj. Totul a fost ca si in bazme. pana dupa 2 ani cand s-a dus intr-o delegatie la Botosani, In una din zile a murit bunicul meu pe care l-am iubit mai mult ca orice pe lumea asta, L-am sunat sa ii dau vestea, mi-a spus "Condoleante" pe un ton sec si imediat a trecut la a-mi spune sa ii pregatesc bagajele ca va trece prin Cluj si daca pot sa i le duc in gara ca va trece cu trenul prin Cluj dar nu va sta. In acel moment am crezut ca a cazut cerul pe mine si totul s-a intunecat, era negru inchis. L-am rugat sa imi spuna ce s-a intamplat si el a zis scurt "ca nu mai merge". Ca sa aflu mai tarziu ca m-a parasit pentru o fata din Botosani care pe deasupra mai semana si leit cu mine. (cu acea fata este casatorit acuma, la mai putin de trei luni dupa ce s-au cunoscut).Dupa acea trauma nu am mai putut sa am incredere in barbati, a trebuit sa treaca 8 ani ca sa pot sa incep o relatie si sa am curajul sa ma casatoresc. Acuma sunt fericita dar acolo in inima mea el tot a ramas ca o pata ce nu va mai iesi niciodata.
pinkipink Postat pe 14 Noiembrie 2008 18:38
Dupa 2 ani care au fost superbi, cei mai frumosi ani din viata mea fara nici o exagerare;am aprimit inelul.Deja discutam cum o sa arate casa , catelul, cum o sa fie cu copii, unde ne facem concediile etc....Parinti nostii nu se cunosteau asa ca am hotarat sa se intalneasca la el ca tocmai termisase facultatea si era o ocazie buna sa anuntam si logodna.Cand am ajuns la el m-am trezit ca nu eram doar noi si mai chemase si niste verisori de-a lui cu prietenele.Ne-am pus toti la masa, am incercat sa gasim cate un subiect de discutie si.........surpriza....iuby al meu nu mai vrea sa anunte logodna. Dupa ce toti au plecat acasa ne-am certat in sensul ca eu bateam din gura si el ridica din umeri. Dupa 2 zile era cu alta si imi trimite mesaj ca pe mine ma iubeste si ea e partenera lui de sex.Dupa cateva partenere de astea schimbate imi vine ca un catelush ca nu poate sta fara mine si eu........il iert.Dupa 3 luni vorbeste cu ai mei sa organizeze o masa ca vrea sa vina cu mama lui(tata lui a decedat de cativa ani).Era chiar de Pasti si masa trebuia sa aiba loc duminica, dar joi ma scoate in oras si cand ma duce acasa imi spune ca nu mai vine ca nu e pregatit si sa ii anunt si pe ai mei.Am primit un singur raspuns"nu sunt pregatit" . Am ramas paffff......inca o data mai ales ca nu i obligasem eu sa faca ceva si nici macar nu stiam tot ce hotarase el cu parintii mei.
simpaticuta_13 Postat pe 14 Noiembrie 2008 19:30
prima iubire. l-am iubit tare mult. o dragoste platonica. stiati ca exista dragoste la prima vedere? l-am iubit cu sufletul si toata inima mea. nici nu stiam pe cine. ne-am indragostit (ce stil ceausist! la coada la ulei . :). cozile acelea de pe timpul impuscatului.)i-am privit prima data ochii verzi albastrii k marea si restul au fost doar fluturii din stomac. apoi l-am iubit toata vara. si inca 4 ani. anii mei de liceu. stiam doar ca dispare o data cu vara. si nu stiam unde. am aflat cu tristete ca era la o scoala ....speciala din braila. o scoala pentru cei cu nevoi speciale. .... si l-am iubit in continuare. desi invatam bine, eram cea mai buna la matematica iar in '84 am intrat la facultate. stiu ca exista predestinare. si soarta. si daca dumnezeu vrea se poate . si daca e sa nu fie, nu e. nu am purtat nici o discutie cu acest baiat. insa 4 ani am trait cu el in suflet. fiecare zi. il asteptam si visam la ochii lui. si acum, la anii mei mi se strange inima cand ma gandesc la ei. eram la liceu si nu mi se parea nici un baiat mai bun k el. tacerea lui mi se parea speciala iar ochii lui.... erau marea pentru mine . si infinitul. dupa bacalaureat, tata m-a dus la bucuresti si m-am inscris la constructii. a fost un examen pe care l-am luat si m-am intors acasa bucurandu-mi parintii. stiam ca voi pleca si ca trebuie sa clarific si sa vorbesc cu EL. in cateva randuri , incercase o conversatie cu mine, m-a strigat, nu stiu cum aflase numele meu, dar n-am raspuns. si ma intreb de ce? pentru ca il iubeam si totusi nu am raspuns. poate ca inima mea stia ca altul e drumul. asa ca...in prag de toamna, l-am oprit eu si am stat de vorba amandoi, prima data. si i-am spus ca nu ne mai putem intalni k in toti cei 4 ani, diminetile pt ca eu voi pleca... si am privit cat de adanc am putut in ochii lui. sa imi potolesc setea de ochii lui. mai bine ii statea tacand.mai bine ca cei 4 ani nu a vorbit. nu l-as mai fi iubit niciodata. atunci am spus adio iubirii mele cu nevoi speciale.
irish05 Postat pe 14 Noiembrie 2008 20:21
a trecut aproape un an nu te mai gandi la ea.mergi mai departe .poate o alta fata te aspeapta undeva si tu stai si suspini dupa una care nu merita
andre26 Postat pe 14 Noiembrie 2008 21:52
aveam 19 ani si l-am intlnit pe El la un concert in aer liber, insotit de cativa prieteni atat ai mei cat se pare ca si ai lui.nu am stat mult acolo si ne-am hotarat sa plecam,dar ne-am facut loc cu greu prin multime.eu am ramas in coada grupului si el aproape de mine,cautandu-ma cu privirea.la un moment dat am simtit cum m-a luat de mana,atat de protector si... nu stiu cum sa explic, poate ca suna penibil,manelist sau a baliverna,dar am simtit ceva in mine,in noi,intre mine si el,parca ne cunosteam de un secol,parca eram tot ceea ce ne doream unul de la celalalt de atata timp...si nu,nu era nimic legat de o atractie sexuala ceea ce s-a intamplat in acel moment,pur si simplu am facut clic unul cu celalalt din priviri,ceva foarte simplu,nevinovat si natural,de la sine. m-a luat de mana iar eu i-am dat drumul destul de rapid,un pic confuza si amuzata fortat in sinea mea de ceea ce simtisem atat eu cat si el,ptr ca l-am simtit si pe el,i-am simtit emotiile si parca sufletul.de atunci ne-am tot vazut in iesiri de grup,facand de foarte multe ori bisericuta separata numai noi doi,discutand cate in luna si in stele.nu am intalnit in viata mea pe cineva cu care sa am atatea in comun,cu care sa gandesc exact la fel,completandu-ne ideile unul dupa celalalt,simtind acelasi lucruri,avand aceleasi aspiratii,dorinte,pana si acelasi stil al spiritului creativ,aceleasi gesturi ganduri si inchipuiri ale copilariei,absolut acelasi tot.da,sunt convinsa ca eram suflete pereche,nu ma intereseaza daca alti oameni rad la ideea asta ptr ca si eu am fost la fel pana sa il cunosc pe el-defensiva,chibzuita si cu picoarele exagerat de ancorate in pamant si in "rational".relatia a evoluat cu pasi mici si totusi atat de repezi,dupa 2saptamani si jumatate ne doream deja sa stam impreuna si discutam despre posibile angajamente pe termen lung... f lung... dupa cam 7 luni in care eram nedespartiti,repet,nedespartiti,imi spune intr-o zi ca... sotia lui e insarcinata ce? cum? care? unde? ce sotieeee???... nu am cerut nici o explicatie(ceea ce credeti-ma ca a fost foarte greu datorita felului meu de a fi),nu am vrut sa imi povesteasca absolut nimic,pur si simplu i-am spus sa nu ma mai caute,ca insist sa nu ma mai caute si ca din acest moment suntem despartiti.in final i-am urat o viata frumoasa si m-am facut nevazuta. de unde atata curaj si aceasta reactie?se pare ca totusi spiritul meu de conservare si "ratiunea" nu m-au parasit, si mi-am zis ca sunt cu mult,dar cu mult prea mica si prea tanara ca sa imi complic existenta si sa sufar fara sa merit si fara rost.am vrut sa pastrez momentele frumoasa,caci ele sunt cele de care ne amintim la sfarsit si sa merg mai departe,bucurandu-ma de surprizele vietii fie ele mai placute sau mai putin.important este sa stiu cum sa le fac fata.nu ma intelegeti gresit,nu spus ca nu am suferit,am plans enorm si m-am zvarcolit nopti intregi gandindu-ma si facandu-mi tot felul de scenarii.dar c'est la vie.vreau sa spun ca asta este pentru prima data cand povestesc ce s-a intamplat,pentru ca mi-a fost totusi atat de jena sa spun de ce m-am despartit cu adevarat de El. ps- era cu 6 ani mai mare decat mine.
carmen01 Postat pe 15 Noiembrie 2008 04:31
Ai grija de tine....si sa uiti de el, asta sa faci! Un barbat care fac asa ceva NU te iubeste, nu te-a iubit,e imatur si e BOU. Nu e nici o greseala, nimic sa iti dai seama...hai sa fm seriosi.... Daca era ceva si te iubea, vroia sa salveze situatia, sa incerce enervant sa te schimbe, nu, asa, pleaca si iti da un telefon... Nu te merita....din pacate oricat de buna a fost relatia e done acum.. Uite, eu, acu niste ani am fost cu un tip...la fel mi-a zis, cu TUPEU as putea spune acum --ca e ceva la mine care il face sa nu ma iubeasca! ce? nu poate sa imi spuna! Anyway am suferit ca un caine, am plans, am slabit, am fugit dupa el....hahaha acuma. De fapt dupa atatia ani e clar, tipul a facut tot ca sa ma faca sa fac sex cu el, mi-a luat puritatea desi se chema crestin si se spovedea ca un fariseu in toate posturile, si dupa ce s-a simtit bine de cateva ori pe suferinta mea.....pleca.....CA DIN VINA MEA NU MA IUBESTE.... Aveti grija de voi.....multa! De la: cornelia_leia, la data 2008-11-14 09:10:47Despartirea pe care a trebuit s-o suport este incredibila pentru mine.....nu pot sa inteleg DE CE? a avut loc.Ma framant incercand sa aflu motivul si nu reusesc, de aceea nu ma pot desprinde pentru a-mi continua viata. Dupa aproape doi ani in care am fost mereu pe aceasi "lungime de unda", timp in care nu pierdea zi sa nu constate ce incantat este ca viata i-a rezervat si lui un pic de fericire.Fericirea de a trai pentru si cu cineva, care ii acorda in sfarsit tandretea, intelegerea...dragostea de care era insetat,eu fiind persoana cu care si-a descoperit afinitati cum nu-si imagina(conform spuselor lui).Dupa toate cele traite mi-a spus......... la telefon, ca nu are sens sa mai fim impreuna pana nu-mi dau seama cu ce gresesc si .....a inchis telefonul pentru totdeauna, daca nu "aflu"singura greseala mea,asta fara nici o clarificare din partea lui. Nu a vrut sa discute, sa pot sa inteleg ceva din ceea ce se intampla. Nu e corect.Ma simnt nedreptatita profund si sunt revoltata pentru nedreptatea ce mi se face.Dragostea mea este rasplatita cu...UN TELEFON de neanteles.Mentionez ca nu accepta nici un fel de dialog. Am de rezolvat o problema , sa aflu o necunoscuta,si nimic nu ma ajuta. Trebuie sa stiu.....Vreau sa-mi pot continua viata , vreau sa fie frumoasa in continuare , dar nu pot pana nu aflu care-i cauza despartirii......ce ma fac? Timpul trece ireversibil.
BDT02 Postat pe 15 Noiembrie 2008 04:44
nam sa descriu cea mai urata despartire din viata mea dar pentru cei curiosi rog sa asculte roxete -enyone descrie perfect ce-am simtit atunci...........o zi buna la toti
malosanca Postat pe 15 Noiembrie 2008 14:03
sunt chioar satula de despartiri najpa....vreau si eu o relatie in care amandoi sa puan suflet:((
Postat pe 15 Noiembrie 2008 14:11
CEA MAI URATA DESPARTIRE??? PRIN ASTA CRED CA TREC EU ACUM... DE FAPT, NU CRED, SUNT SIGURA! Si nu stiam cat poate sa doara...Eram cea mai optimista, vesela, frumoasa, increzatoare si "nebuna" fiinta de pe pamant, toti prietenii o spuneau, pana si el a recunoscut-o! Dar acum, pe zi ce trece ma "transform" intr-o persoana mohorata, suparata, trista, mai tot timpul pusa pe ganduri, tacuta, inchisa in mine, nostalgica, fara chef de viata, retrasa, SINGURA!!! Eram si sunt indragostita lulea si iubesc cu tot sufletul pe cel care mi-a umplut inima de bucurie de mai bine de 2 ani! Acum, tot incerc sa mai trag cu dintii de o relatie, care se vede cu ochiul liber ca nu mai merge! Sunt de 2 ANI, 2 LUNI si 2 SAPTAMANI cu un om, despre care credeam ca e viata mea, universul meu, totul pentru mine! Zic "sunt" pentru ca eu tot incerc sa-l "fortez" sa continuam ceva ce nu demult, mergea ca pe roate...Am plecat dintr-un punct, in care am simtit ca ne iubeam la fel de mult, si eram in stare de orice unul pentru celalalt. Acum, am ajuns in situatia in care dragostea mea pentru el creste proportional cu scaderea dragostei lui pentru mine, sentimentele lui nu mai sunt ca la inceput...Chiar am si glumit amandoi , mai demult, pe tema asta: daca DRAGOSTEA NOASTRA = 1, din moment ce a mea creste, a lui trebuie sa scada! :(( Si am ajuns la criza asta, nu pentru ca ne-am fi inselat sau certat, sau oricare alt motiv specific unei "despartiri", ci doar din lipsa de timp unul pentru celalalt...meseria si studiile sunt la amandoi mai importante decat fiinta de alaturi.....totusi, la mine dragostea a continuat sa creasca, desi el imi spune mereu ca nu-l inteleg cat este de ocupat si obosit...Dar oare pe mine ma intelege cineva???? Am incercat sa fac ceva, sa schimb rutina asta in care am fost constienta ca am intrat, dar nimic...el vrea o pauza in care imi spune ca si-ar da seama daca poate sau nu sa traiasca fara mine! Iar eu nu pot s-o accept pentru ca-l iubesc prea mult ca sa-l las sa se indeparteze si mai mult de mine si o pauza asta ar insemna: sa ne racim de tot....iar cu invatatul n-o sa se termine prea curand: anul asta a intrat la medicina si sunt atatia ani in care nu cred ca s-ar schimba niciodata lipsa de timp, mereu o sa fim "ocupati cu altceva".....Asta e primul week-end pe care-l petrecem separat...suntem fiecare la casa lui si nu am vorbit deloc azi, desi e trecut de 3 pm...Probabil ca daca ar fi existat un motiv plauzibil pentru care ar fi trebuit sa fi pus capat relatiei, nu m-ar fi afectat asa mult! M-as fi consolat mai usor...Dar cel mai rau doare ca DRAGOSTEA LUI S-A STINS iar eu simt ca nu mai pot face nimic sa-l aduc inapoi... AM OBOSIT....situatia asta dureaza de mai bine de o jumatate de an si simt ca-mi ies din minti...NU MAI POT!!! Mi-e greu sa accept ca doar inceputurile sunt frumoase si ca dragostea nu dureaza o vesnicie!!! Desi e ca si cum as ramane fara aer, trebuie sa-l las sa "plece"....sper totusi ca CE NU TE DISTRUGE, TE FACE MAI PUTERNIC!
Catalina_Miloiu Postat pe 15 Noiembrie 2008 15:52
Cea mai urata despartire.S-a intamplat anul trecut...Ne-am cunoscut, ne-am indragostit si am inceput o relatie frumoasa. Fluturasi, nopti pierdute doar noi doi (a doua zi dormeam, la serviciu, cu capul pe birou :))), plimbari, cuvinte frumoase..Era suuuuper! Dar...Intr-o zi s-a intamplat. Din senin...M-am lovit de un "zid", am dat cu capul rau de tot si aproape ca nu imi venea sa ma dezmeticesc... Ma sunase. Eram la serviciu.I-am povestit amuzata ce visasem cu o noapte in urma. "Ha haa..Te-am visat aseara, erai cu o blonda :)) (ii placeau blondele si eu eram pe departe de a fi o blonda :D).Ploua.Si ati disparut, iar eu va cautam disperata. Vroiam explicatii", ii povestisem eu amuzata de visul meu. El nu a reusit decat sa rada putin fortat la tel. Ramasese sa vina sa ma astepte cand termin programul. Nu a mai aparut. L-am sunat. "Am avut treaba", imi spune. "Ok.Ne vedem diseara?", ii zic eu. "Aaaa, ma uit la meci cu baietii". Mda... L-am sunat a doua zi, spre seara. Nu ne mai vazusem de 2 zile (tot invocase in acele zile diverse motive: intalnire cu un vechi prieten, vizionat meci la tv cu gasca de ...baieti (oare??)) si vroiam sa-l vad neaparat. Mi-era dor de el...Raspunsul lui a venit sec: "Nu vreau sa te vad. Nu am chef".Mi s-au inmuiat picioarele.O mie de intrebari imi vuiam prin minte: Ce facusem? Cu ce gresisem? Nu vroia sa imi dea explicatii...Cuvinte goale, fara inteles...L-am lasat in pace.Am simtit ca ceva se intampla.Intr-o seara, la cateva zile dupa acea discutie telefonica fara noima, am iesit cu niste prieteni, un cuplu. Primesc un mesaj: "Imi pare rau pentru comportamentul meu, dar nu pot da ochii cu tine. Esti prea buna ca sa stai cu un nenorocit ca mine. Iar visul tau ...nu a fost un vis". Am citit de zece ori mesajul pentru a pricepe.Cum adica? Ce naiba? "Iar visul tau...nu a fost un vis"...Am simtit ca se prabuseste totul peste mine, ca ma sufocam. Am iesit din barul in care eram si am pus mana pe tel. L-am sunat. I-am zis tot ce aveam pe suflet. L-am denumit in fel si chip...Mai apoi, dupa ce am inchis...am plans.Am plans nu ptr ca il iubeam, ci pentru ca pentru prima data mi se intampla sa fiu inselata in halul asta, sa simt ptr prima data suferinta. Si durerea...chiar doare...:( Mai apoi, dupa cateva zile chiar am ras...Ce naiba, am premonitii? Cum naiba? Adica el chiar ma inselase in noaptea in care visasem. Stupefactia a fost si mai mare cand am aflat peste ceva timp ca se impacase cu fosta lui prietena si ca ea a fost cea cu care ma inselase. Si??? Era blonda... Am trecut peste. Am realizat ca nu l-am iubit. A fost urata despartirea pentru ca am suferit. Am suferit pentru ca mi se intampla pentru prima data sa fiu inselata, mintita si luata de fraiera. Acum sunt ok... P.s: Scuze pentru eventualele greseli intalnite in mica povestioara. Sunt racita, am zeci de pastile pe langa mine si "in mine :))", dar degeaba...Nu ma pot concentra prea bine...
lilisor24 Postat pe 15 Noiembrie 2008 17:06
despartiri....am trait o astfel de dspartire....o durere, lacrimi, melodii care imi sfasiau sufletul. Luni intregi de durere si pagini scrise in jurnal cu DE CE-uri si PANA CAND durerea asta! Am umplut cu lacrimi si durere foi intregi, caiete care, intr-un fel, m-au ajutat sa trec si sa imi recapat puterea si increderea in mine...Timpul vindeca, cicatrizat... dar se vindeca....
innutz Postat pe 15 Noiembrie 2008 17:42
pe scurt va pov si eu cea mai urata despartire.A fost prima mea iubire si k de obicei el si-a batut joc.Dupa 1 an de zile s-a schimbat brusc si nu a mai vrut sa fie cu mine,am facut tot posibilul sa ne impacam si multe nebunii iar in final i-am zis k intr-o zi o sa faca si el pt mine cate am facut eu si yo o sa-mi bat joc.Si uite asa a trecut timpul am intalnit alt baiat si am incercat sa mi-l scot din cap pe fost.Si dupa 10 luni de zile kre pt mine au trecut groaznic , a intrat in vorba cu mine cu un pretext idiot , aflase k sunt cu altul si vezi doamne se bucura pt mine.Eu eram indiferenta cu el... isi tot cerea scuze si imi dadea melodii de corazon.Vroia sa se impace cu mine.Eu l-am dus cu vorba cateva luni , timp in care eu imi vedeam de viata si el se tara dupa mine , venea din alt oras pt mine , imi dadea mesaje ,era mai disperat dupa mine decat cnd am fost impreuna.M-am impacat cu el mai mult teoretic decat practic,luni de zile nu mai baga in seama nici o fata..disperat dupa mine. Si dupa ce nu-l mai recunosteau nici prietenii lui,toti ii spuneau k i-am pus capac, dupa ce m-am convins k e mort dupa mine a venit clipa razbunarii...kre nici in ziua d azi nush cum am avut puterea dar oricum a simtit si el pe propria piele cum e.Dupa un an de zile de la prima noastra despartire stupida dar kre pe mine m-a ranit...i-am dat papucii in ACEEASI ZI la ACEEASI ORA si i-am trimis ACELAS MESAJ kre mi-l daduse si el atunci ( k relatia noastra nu mai merge si s-o terminam). Am fost socata de reactia lui , a inceput sa sune k nebunu sa ma caute sa imi dea mesaje...facea mai rau decat facusem eu la vremea respectiva.Si mult timp a mai umblat dupa mine si chiar pana in ziua de azi sunt singura femeie kre i-am facut-o :D si acu si-a schimbat atitudinea si nu mai vrea sa auda de mine , dar ma simt multumita k am reusit sa trec peste un pas dificil in viata fiekrei fete , si cel mai important am reusit sa fac un baiat sa simta ce simte o fata cnd e parasita ;). multa incredere in voi fetelor si nu uitati k cea mai urata despartire poate sa fie cea mai frumoasa lectie de viata,dar cel mai important e sa luati totul in gluma si sa radeti chiar si la lucrurile rele. pupici
arynaaa Postat pe 15 Noiembrie 2008 18:17
BUNA,SUNT CORINA CEA MAI URATA DESPARTIRE PE CARE AM TRAIT-O VREODATA ESTE CEEA DE ACUM. DINTR-O DRAGOSTE DE ADOLESCENTI CARE CREDEAM CA VA DURA O ETERNITATE,DINTR-O DRAGOSTE DIN CARE NU-MI IMAGINAM CA "MA VOI TREZI VREODATA",DRAGOSTE DIN CARE AU REZULTAT DOI INGERASI SCUMPI SI FRUMOSI ..................VA RAMANE DOAR CENUSA.SUFLETUL CARE EU IL CREDEAM CA-MI E PERECHE S-A DOVEDIT IN TIMP A FII UN MARE JUCATOR DE JOCURI DE NOROC CARE A CHELTUIT BANII LUATI DIN BANCA PENTRU UN UTILAJ .................................................. SINGURA SOLUTIE E DIVORTUL A CAREI PRIME INFATISARE O AVEM PE 16 DECEMBRIE CAND AR FII TREBUIT SA NE BUCURAM CU FAMILIA TOTI PATRU DE SARBATORI...................DAR ASTA E..............II PARE RAU ACUM.........DAR E PREA TARZIU..................SI TOTUSI......NU-MI IMAGINAM VREODATA CA ,COPIII MEI NU VOR AVEA SI MAMA SI TATA ,NU VOM MAI FII O FAMILIE NICIODATA..........NU SUNTEM STIU.NICI PRIMII NICI ULTIMII CARE DIVORTEAZA DAR DACA AS PUTEA AS FACE IN ASA FEL INCAT SA NU MAI EXISTE VREODATA IN LUMEA ASTA DIORTURI DIN CARE SA SUFERE COPILASI NEVINOVATI......
hlc Postat pe 15 Noiembrie 2008 19:41
Am suferit si eu si inca mai sufar dupa aproape 2 ani de cand m-am despartit de sotul meu cu care am stat impreuna sapte ani.imi spun ca o sa fie bine si am incredere in mine.asa sa faceti si voi,fetele kudika,sa va spune-ti mereu,,sunt frumoasa ,sunt desteapta si nu ma merita fraierul,,Am 26 de ani si simt ca am trait o intreaga viata,am invatat din greseli,ca si noi facem chiar daca nu recunoastem,si ma rog in fiecare seara sa gasesc omul potrivit cu care sa am o familie.Cred ca Dumnezeu are un plan pt fiecare si chiar daca ne e greu acum,sunt sigura ca ne pregateste si o parte buna.Si ce nu te omoara te face mai puternik.Aveti grija de sufletele voastre si respectati-va voi daca batbatii nu prea stiu!
rusu_irina Postat pe 15 Noiembrie 2008 21:09
eu cred ca cea mai uarta despartire e aia cand nic nu te desparti.defapt nici nu ajungi sa fii cu persoana iubita . in timpul restantelor am cunoscut un tip care ma facea sa ma simt bine, sa fiu eu insumi..si ma facut sa cred din dragoste!! au trecut saptamani si imi era frica sa-l intreb daca ar dori sa fie cu mine...desi doar un singur lucru doream de la el....un sarut....credeam ca e doar un capriciu de al meu... intr-o zi mi-am inima in dinti si l-am intrebat daca sa-r putea sa fie ceva intre noi doi...el a raspuns ca nu, pentru ca nu isi doreste o relatie.. intr-un weekend ne-am intalnit intr-un club, si ne-am sarutat..a fost ceva...magic..de atunci am incercat sa vorbesc cu el dar a fost foarte greu de gasit, intr-un finalmia zis ca el doreste sa caute si ca nu sunt pe gustul lui:(.. problema cea mai mare ca ma indragostit de el, si nu pot sa-l uit!!:(( eu cred ca asta e cea mai urata despartire pentru ca nici nu ma incerat sa ma cunoasca...e o realtie care intotdeauna doar un vis ramane!
queen19 Postat pe 16 Noiembrie 2008 06:01
Cand ne-am cunoscut totul a inceput exact ca in povesti,cu flori,declaratii de dragoste,telefoane peste telefoane,mesaje si planuri facute pt casatorie.Ne-am mutat impreuna desi cand ne-am cunoscut fiecare era in celalalt colt al tarii.Am inceput sa facem planuri sa scoatem actele si am fost impreuna 2 ani cu bune si rele si amintiri de neuitat ,pana cand intr-o zi de Sf.Stefan,in perioada sarbatorilor de iarna,a venit acasa si si-a facut bagajul spunundu-mi ca pt mine nu mai simte decat respect si ca pleaca.Era exact dupa ce pierduse-m o sarcina de gemeni si el isi dorea copii,sau cel putin asa declaase el.L-am intrebat daca pleaca la alta femeie si a spus ca nu.Dupa o saptamana l-am vazut cu o alta femeie in timp ce alergau sa isi depuna actele pt cununia civila... Pe mine m-a recomandat ca fiin contabila de la firma lui si m-au rugat sa-i ajut cu actele.....
aelimarual Postat pe 16 Noiembrie 2008 08:32
chiar asa! Noi iti oferim un premiu de consolare din partea www.charm.ro pentru unul dintre cele mai urate momente din viata a fost asa de urata despartirea incat mi ar trebui o ora sa scriu, voi v ati plictisi sa cititi, iar premiul ar fi prea amar. mi ar aaduce prea multa suferinta, amintindu mi mereu si mereu prin ce am trecut. acum si cea mai buna prietena a mea trece prin suferinta...nu stiu cum sa o ajut...oricum, e groaznic sa traversezi asemenea rau de lava incinsa, pentru ca exista pericolul sa cazi in orice miime de secunda...poate, intr o viata viitoare, cand totul se va uita, m as putea putea bucura de un premiu, dar acum...poate ca exista oameni care s ar putea bucura de un premiu de acest gen, dar, parerea mea este ca nu a fost o idee prea buna...da, poate e bine sa vorbim despre asta, ca sa putem intelege si astfel sa putem merge mai departe, dar sa mai fii si rasplatit...pentru ce? pentru frustrare? pentru lacrimi? pentru suferinta? este ciudat...
alexandra_alexa Postat pe 16 Noiembrie 2008 09:09
hm...cea mai urata despartire...s-a intamplat cu 5 luni in urma...povestea noastra a fost una frumoasa....eram facuti unul pt celalalt sau cel putin asa credeam eu...au fost 4 ani din viata fff frumosi pt mine...ne iubeam, mergeam peste tot impreuna, eu chiar am ajuns sa nu mai am prietene pt ca stateam cu el f mult timp. ne cunoasteam familiile, facea parte din familia mea...a fost super..pana cand eu am avut de invatat pt niste examene si...nu am maai putut sa ne vedem la fel de des.El si-a gasit alte ocupatii cum ar fi site-urile matrinoniale si toate astea....(ne-am despartit in iulie iar in octombire urma sa ne facem logodna). ne-am despartit pt ca asta a fost dorinta lui..nu mi-a dat motive concrete doar ca noi nu ne potrivim si vrea ceva nou.Am aflat dupa 2 sapt ca el de fapt ma inselat si nu o data ci de multe ori..am avut incredere oarba in el..a fost primul barbat pe care l-am iubit cu adevarat si a insemnat totul pentru mine...ma durut ff tare...dar am reusit sa trec peste dar incredere in barbati nu voi mai avea vreodata....
anibas Postat pe 16 Noiembrie 2008 09:48
Am citit o gramada de povesti triste aici, am avut si eu parte de el,dar o data am dat eu papucii si a fost cea mai urata despartire. Eram undeva in liceu prin clasa a 10-a, si eram cu un tip, care tinea foarte mult la mine, eu nu prea tineam la el, mai mult k la un amic...Ei bine, venea zilnic in toiul iernii dimineatza la 7 sa ma ia de acasa, cand plecam ma aducea acasa, in timpul orelor vroia sa stea numai cu mine, sa ma pupe, sa ma tina d mana, in pauze la fel, era tot timpul tot timpul numai cu mine, ajungeam aks, ma suna, statea cu orele la telefon. Si usor usor incercam sa mi dau seama cum pot sa ies din aceasta situatie k ma sufocam .Desi ii mai dadusem papucii cu luni inainte, am zis in ultima faza sa incerc sa o fac sa mearga, si desi il mai respinsesem el insista, si vroia mai mult mai mult pe zi ce trecea. Intr-o zi ma hotarasem sa i spun k nu merge intre noi oricat as incerca. Si ne am hotarat sa chiulim, impreuna cu gashk, si am mers prin parcuri, eu tacuta,nu ziceam nimik, el era extrem de fericit. Era o zi de marti 13, bineinteles k am pierdut tramvaie, am pierdut bani,eram toti exasperati k nu ajungem la ore.El a zis atunci k un singur lucru i se mai poate intampla in ziua aia: se referea la o despartire. Ei bine, ajunsi in clasa, jucam adevar sau provocare si sunt intrebata daca il iubesc, eu rusinata toata pentru k stiu k nu stiu sa mint, zambesc tamp, si dau din umeri si spun k il iubesc f mult k amic. In momentul ala i-a picat fata. Urmatoarea intrebare am primit-o de la el:"Vrei sa ne despartim?" si i-am spus k asa ar fi cel mai bine. Dupa cateva minute terminam jocul...gashk hotaraste sa mergem la biliard, tot drumul pana acolo a fost un kin, nu s-a uitat la mine, nu vorbea cu mine, se izolase de toti. Ajungem acolo, toata lumea se juca...Inainte de plecare, dupa cateva ore de liniste si tacere intre noi vine si ma ia in brate si ma roaga sa i dau o ultima shansa...ii spun k n are sens, k am incercat d atatea ori sa o fac sa mearga si k nu pot sa ma atashez....moment in care incepe sa planga, si sa ma implore sa mai incerc o data...Eu deja plangeam d mila lui...Totusi am stat tare pe pozitii si am zis k nu si nu.Cand credeam k a priceput, imi zice...bine,hai k te conduc aks....ma conduce pana aproape d casa,si ii spun sa se duca la el, k n are sens...si iar incepe...intr-o ultima incercare sa ma roage si sa ma implore sa mai incercam o data....ca se poate skimba, k ii pare rau(desi el n avea nici o vina)...pana la urma am fost o stana de piatra si am plecat......si l-am lasat....(i`m a bitch, i know, dar mi s-a intors si mie roata, oricum pentru mine ramane cea mai urata despartire)
ania2k3 Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:07
Inchipuiti-va cum mi-a fost...cunosc un baiat...nu credeam sa patesc asta...dragoste la prima vedere...si culmea...il vazusem pe o camera web,ca fiind fratele unei prietene,am reusit sa fac rost de id-ul lui,ajunsesem sa in cunosc si programul de stat la calculator..in fine asta a fost ca "preludiu",...ca dupa vreo 3 4 luni de vb ca amici pe messenger,vine craciunul...Am insistat sa vina si el la o petrecere la mine acasa...atuul meu era ca tocmai se despartise de cea care ii fusese iubita...momentul ideal,eu dornica,el un pic fragil emotional,din acea seara am ramas impreuna! Chiar daca despartirea a fost urata,pot spune ca primele 8 luni din relatie au fost ca rupte din rai,am fost foarte fericita,traiam ceva greu de spus in cuvinte,eram doar unul pt celalalt.In urma iubirii care se nascuse,ne am logodit,cererea a fost inedita,pt ca,ca orice fata visasem mult la momentul acela...apoi tot "tacamul"...a venit cu familia lui la mine acasa...sa discutam,am cautat impreuna locul unde avea sa se intample marele eveniment,am si gasit,chiar,am si rezervat,mai erau 7 luni si urma sa devin Doamna.. Oricum imi intrasem in unele atributii...el se mutase la mine,ii faceam mancare,spalam,calcam,in fine,tot ce tine de casa,,,de aici incepe totul...era intr o pasa proasta cu munca...plecase de unde muncea...incepuse sa se simta frustrat intrucat eu castigam mai mult,si a ales un alt servici,eu l-am sprijinit. Asta insemna ca pt o perioada mai lunga sa stea la bucuresti,noi fiind din provincie,venind acasa doar o data la 2 3 saptamani,a fost cumplit sa accept asta,pt ca eram obisnuiti sa fim impreuna,dar in final am acceptat situatia...cred ca acolo a fost greseala...credeti-ma ca nici dupa 1 an de cand s a int..nu cunosc motivul despartirii ( ca o alta femeie nu a fost sigur ) peste 3 sapt l am vizitat eu...era cat de cat okay...fara sa banuiesc nimik,deci un comportament normal,dupa care imediat dupa ziua lui de nastere a avut liber,si m am gandit cu mama lui sa ii pregatim ceva,am facut o masa,am facut un tort,l am asteptat la gara apoi direct la casa lui parinteasca...totul absolut normal,acelasi comportament,ca acela din prima clipa in care am fost impreuna,nu pot spune decat ca am petrecut o super dupa amiaza,am ras,am povestit,a fost foarte ok,totul pana cand s a facut seara,ne am retras in camera,cu aceleasi gesturi dragastoase era,si intr un moment...s a intors la mine si mi a zis ca nu mai putem fii impreuna...ca el nu e facut sa aiba o familie,tre sa fie singur...in momentul ala...am crezut ca viata pt mine s a terminat,daca ma credeti am fost fara reactie...mi am luat bagajelul,m am urcat in masina si am plecat,credeam ca e un vis urat,si ca ma voi trezi,dar nu a fost asa,a doua zi a venit la mine,si a luat toate lucrurile,mi a zis ca si el ma iubeste mult,ca nu vrea sa ma faca sa sufar,dar el nu e facut sa stea langa cineva,ca singur ii va fii cel mai bine in viata...asta m- a facut sa am multe probleme psihice,pt ca nu imi inchipuiam ca omul caruia i-ai oferit casa ta,masa,toata atentia,toata iubirea,de multe ori si pe plan material il ajutam,poate sa iti faca asa ceva...am mers...am anulat rezervarea la restaurant...nimanui nu i-a venit sa creada ce s-a intamplat...ca noi care eram asa de fericiti si aveam atatea planuri am ajuns aici...cand nu ne mai vorbim,poate doar daca ne vedem ne salutam si atat... Acum insa dupa un an,in care am avut mari probleme,ma invinuiam pe mine pt ce s-a intamplat,el e singur,iar eu am pe cineva care a reusit sa ma faca sa cred iar in iubire,nu credeam vorbele celor din jur,ca daca in momentul acela vedeam doar partea goala a paharului...o sa vad ca toate s-au intamplat cu un scop...ca nu acela era destinul meu...acum stiu de ce...pt ca am cunoscut partea plina a paharului...dupa un an,zambetul a aparut iar pe chipul meu...mi-a fost greu sa mai accept pe cineva langa mine...dar acum nu imi pare rau...ca sunt ffff fericita,probabil merit dupa un an de suferinta si macinari interioare...in care ma intrebam unde am gresit...ca am iubit si am oferit prea mult...oricum am invatat foarte multe,dar nu am invatat sa ma razbun...pt ca mi se pare o mare prostie...nu ii doresc decat sa fie fericit,si sa nu ramana singur...pt ca la un moment dat toti avem nevoie de cineva care sa ne asculte,care sa ne fie alaturi... Problema e ca orice iubire adevarata se termina prin a suferi,daca nu te gandesti ca pers aceea sa ramana alaturi de tine o viata,suntem constienti in ce ne bagam cand ne indragostim,problema e inr-adevar cum se intampla,cum accepti,cu treci peste,ce inveti... Ne dorim o viata fara suferinta,dar e aproape imposibil...
mihaela22 Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:14
Cea mai urata despartire din viata mea....a fost azi dimineata.. Partea ciudata e ca nici macar nu a inceput relatia noastra ca am si ucis-o cu brutalitate. Povestea e lunga si incepe in urma cu 2 ani si jumatate cand l-am cunoscut si m-am indragostit nebuneste. Am fost fericiti cateva luni dupa care imi spune ca nu mai exista flacara dintre noi. In ciuda eforturilor mele disperate de a-i dovedi ca sunt dispusa sa fac orice ca sa...repar raul ce se instalase intre noi, nu am reusit. Au urmat luni si luni cu certuri agresive si cuvinte pe care doua persoane nu ar trebui sa si le spuna oricat de ranite ar fi. Apoi timpul a trecut, fiecare a avut alte relatii, eu una chiar foarte serioasa de 2 ani care pana aseara exista cand l-am revazut. Am ras, am glumit si...da...ne-am sarutat....pentru ca flacara inca exista.. Mi-am dat seama dupa 2 ani jumatate ca desi mi-a scos inima acum 2 ani si jumatate inca il mai iubesc si sunt dispusa sa renunt la o persoana care shtiu ca ma iubeste si ma respecta doar pentru el. Am stat o noapte intreaga vorbind la telefon si visand, evadand din realitatea faptelor mele si tradarii care ma urmareste din constiinta. Dar acum, cand zorii au venit imi spune sa ma intorc la viata mea, la realitatea de zi cu zi, fara el. Sa imi salvez relatia si sa il uit. Spuneti-mi voi cum as putea sa fac asta..cand in doi ani de zile si alaturi de un baiat fenomenal care ma adora..nu am reusit asta...Cum?
ing3rasha Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:21
pentru georgegh23 nu stiu de ce te mai miri, ca doar ti-ai dat seama de ce s-a departat de tine, dar tu tot ai ramas ca la "fotograf". nu stiu ce mai cautai cu flori la ea dupa ce ti-a spus ca nu mai vrea sa fiti impreuna. si tot tu o acuzi ca a putut sa iti dea inelul inapoi chiar la aniversarea voastra. pai tu te-ai dus la ea in acea zi. tu ai avut de fapt o despartire cat se poate de normala. n-a iesit nici cu scandal. nici nu te-a fraierit ani de-a randul. sper sa n-o iei personal, chiar as vrea sa te ajute ce-ti scriu eu. probabil ca si ea a simtit "slabiciunea prea mare" ptr ea si s-a deparat de tine in acel momement. fii mai sigur pe tine data viitoare, mai VIRIL, stapan pe situatie. aaa, si sa nu faci prostia sa discuti si sa te plangi despre fosta relatie cu urmatoarea prietena, chiar daca nu-ti va spune, iti spun eu ca nu-i va placea sa stie ca fosta e mai importanta decat prezentul. ok, succes. ps. uneori e bine sa nu arati chiar tot ce simti, tine-o in sah
dhoria Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:22
deci fetelor ce sa mai zicem? barbatii sunt asa cum sunt ...niciodata nu se multumesc cu una doar,orice ai face si oricum ai face ai de suferit tu ca femeie .Nush cum e posibil sa se creada ca barbatii sufera mai mult decat femeile,pt ca asa am citit eu undeva ca au elaborat astia un studiu. si eu am suferit...si nu putin.Acum nu mai am nici macar curaju sa o iau de la capat cu nimeni pentru ca mi-e teama ca iar dau de aceeasi treaba
luciana87 Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:35
toti inseala...depinde daca sunt suficient de isteti astfel incat sa nu descopere nimeni aventura lor.Mai depinde mult si de fata cu care te inseala, daca e fata de treaba se prinde si iti spune si tie,daca nu nu vei afla niciodata.eu una am picat in plasa si am anuntat-o p fata respectiva...am aflat ca era cu el de 5 ani:\|.si el facea p cavaleru singur si amorezat,la maxim de mine.Eram mai mult decat indragostita, si am suferit enorm si inca sufar:(
luciana87 Postat pe 16 Noiembrie 2008 10:41

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Pregateste-te de Sf. Valentin! Castiga produse cosmetice profesionale de la Cupio!	304	De la: concursKudika 13 Februarie 2014 08:34
concurs easy shape	124	De la: michelline_bv 25 Februarie 2010 09:23
Castiga una dintre cele 21 de bratari Diva Universal! - saptamana 3	192	De la: concursKudika 19 Noiembrie 2013 07:36

Concurs Larissa Fashion: Castiga o rochie pentru Revelion!	1503	De la: moniqtza91 28 Decembrie 2009 09:37
Concurs: Eu cine sunt?	121	De la: concursKudika 22 Iunie 2009 11:27