Cat de mult gresesc?!

Traditii la nunta

Traditii de nunta

Postat pe 29 Decembrie 2008 11:56
...in sfarsit, m-am hotarat sa scriu...sper sa se gaseasca cineva cu rabdare sa citeasca povestea mea, sper sa nu plictisesc ca dau atatea detalii Asa cum spunea cineva pe forum, va scriu nu sa ma judecati ci pt ca am nevoie de parerile voastre, am nevoie sa va puneti in pielea mea si sa imi da-ti niste sfaturi,sa-mi spuneti cat de mult gresesc... Sunt casatorita cu sotul meu de 4 ani insa suntem impreuna de 8ani. De la inceputul prieteniei noastre el a stiut cu ce probleme ma confrunt in familia mea: parintii divortati dar traiau inca impreuna,un tata ce luase calea bauturii, o situatie financiara destul de precara,o mama ce incerca din toate puterile sa ne creasca pe mine si fratele meu mai mic ca mine cu 5 ani (eu am 28, fratele 23, sotul 34). In prezent locuim in apartamentul mamei, intr-o camera, in cealalta sta fratele meu.Nu avem posibilitatea cumpararii unui apartament, cat despre chirie...ei bine..abia din luna ianuarie 2009 ne vom cauta o chirie.pana acum nu am vrut eu sa ne mutam deoarece nu stam prea bine cu banii(tinand cont ca avem si un copil de 10luni care "consuma".. )dar si din cauza ca, mama, cand a plecat din tara, ne-a zis ca putem locui la ea ca sa nu mai platim chirie, dar si ca pe atunci, fratele meu avea 16-17 ani si nu vroia sa ramana singur cu grija apartamentului...la inceput a fost cum a fost, ma refer la relatia din fratele meu si sot..dar, in timp,sotul meu a inceput sa-l urasca pe frate pt ca nu facea ce-i spunea el , nu se ridica la standardele impuse de el, sotul facand mereu comparatie intre ce facea el " la varsta "lui si ce face fratele la varsta sa, ca el muncea si nu-i dadea nimeni asa cum ii da lui mama(mama imi trimitea bani pt cheltuielile casei si bani de buzunar pt frate)..etc.. ..si uite asa au inceput disputele intre noi doi...eu sunt o familista..asta si datorita faptului ca am crEscut greu din cauza pb cu familia, intotdeauna am fost "sora mai mare ", dar si persoana care a preluat din responsabilitati. Problemele cu familia mea nu s-au sfarsit..tata , dupa divort, ramanand fara servici, fara casa(el fiind din alt oras, nemurile i-au intors spatele si nu a mai avut la cine sa se intoarca in orasul natal)a trecut printr-o perioada de declin psihic si moral..a umblat pe strazi ca un cersator, contiunuand sa bea din cand in cand, dar nu era bautura cat demoralizarea in ceea ce priveste viata personala..au fost perioade crunte pt mine ca si copil dar si pt el, ca ..om..: nopti dormite sub cerul liber, fara servici, fara casa, fara familie..(aici, marea vina o are el..nu a luptat pt viata lui, nu a avut ambitie..)..pt mine, sa-ti vezi tatal cum umbla descult prin zapada, cum se incalzea la containerele de gunoi la un foc din cartoane, cum ii duceam mancare cu borcanul cautandu-l pe strazi..prin 2006 a plecat din oras..s-a suit in tren si a ajuns la capatul celalalt al tarii, in Arad..nu am stiu de el 1 an jumate..in tot acest timp, nu era lingura de mancare pe care sa nu o bag in gura si sa ma gandesc ca el nu are ce manca, nu era noapte sa nu ma gandesc ca eu am pe ce dormi iar el, tataal meu, nu are unde dormi..dadeam bani si ce puteam la cersetori, pe strada, cu gandul ca , poate, cineva cu inima, ii va da si tatalui meu.. In tot acest timp, relatia mea cu sotul meu nu era una stralucita..pe el nu-l interesa..eu sufeream dupa parintele meu, eram trista si ingandurata..el ma invinuia si-mi spunea ca are soarta care si-o face si, de cate ori ma vedea ca plang cu gandul la tata, nu ma alina nici macar cu un cuvant..nici o imbrtatisare,sau imbarbatare..nici o atitudine, doar atat spunea:" m-am saturat sa te vad asa mereu.."..si eu ma saturasem insa nu i-am cerut sa faca el ceva pt tata ci doar sa-mi fie alaturi, macar sa imi fie alaturi cu o vorba blanda...tot timpul imi reprosa ca nu se mai termina povestea cu paintii mei si ca eu sunt prea implicata in rezolvarea pb cu tatal meu, ca pana la urma eforturile mele sun nule.., ca trebuie sa ne mutam din casa mamei, sa plecam sa ne vedem de viata noastra in doi... CORECT! asa trebuie, cand te casatoresti sa primeze relatia dintre proaspetii soti, sa te desprinzi de problemele din familia in care provii..etc..insa eu il intreb si va intreb si pe voi, cei care imi cititi mesajul(daca aveti rabdare)..daca se intampla si la el o astfle de pb, cu unul din parinti, ei divortati, fara situatie materiala, fara un psihic bun...ce ar fii facut? vreau sa mentionez ca sotul meu are un frate mai mare ca el cu 1 an..nu au nici o relatie..sunt 2 straini..nu-si telefoneaza, nu se viziteaza, nu-si fac urari de "la multi ani"..etc...tatal lor e un om ce a trait f bine pe timpul lui Ceausescu si e un comunist convins..socrul meu e un om f incapatanat si fixist. De 1 an, am reusit sa dau de tata si sa il aducem in orasul in care locuim acum..l-am pus pe picioare, pt ca arata f rau, slabit, nemancat, fara chef de viata..cu acordul mamei, l-am adus in casa unde locuim, asta pt ca nu aveam unde sa il ducem..am incercat la diferite centre de ajutor social dar nu se gasesc la noi si el, ne-avand nici un venit nu puteam sa il ducem la vreo asociaatie de ajutorare..si-a revenit d.p.d.v.moral..a inceput sa comunice cu noi..i-am gasit de munca, i-am gasit chirie..a fost pe picioarele lui..nu pt mult timp, pt ca, cu criza asta mondiala, si-a pierdul locul de munca datorita desfiintarii firmei, si gazda unde astatea se renoveaza si creste chiria peste puterile noastre...deci..e din nou la noi( la mama acasa..) Cred ca sotului meu nu-i este prea comod cu situatia asta..cred ca vrea intimitate, cred ca si-a vazut viata de casatorit sub o alta forma..cred ca nu si-a imaginat ca v-a trebui sa stea cu socrul, cu cumnatul la un loc..nici eu nu am visat la asta..insa, situatia asta e..posibilitatile astea au fost(vorbesc de cele finaciare ca nu ne-am putut permite si nnoi o chirie-- din ianuarie cautam sa ne mutam)dar, si daca am fii fost la casa noastra, eu tot m-as fii implicat in problema cu tata..e peste puterile mele sa nu ma gandesc la el, la situatia in care este..este parintele meu, pe care, in copilarie l-am cunoscut altfel, ca pe un tata iubitor, ca pe un "idol" al copilului care vrea sa devina ca unul din parinti... Cat de mult gresesc ca nu pot sa ma desprind in totalitate de problema cu tatal meu? cat de mult gresesc ca ma gandesc ca e o datorie morala sa intind mana de ajutor celui care mi-a dat viata...chiar daca, cu sau fara vointa lui..mi-a facut viata destul de greoaie si nu a reusit sa ne ofera decat probleme lui nerezolvate de-a lungul vietii?! Stiu ca am o noua familie acum si imi doresc din suflet sa o am pt totdeauna, insa..cum as putea sa fiu fericita alaturi de un om( sotul meu) care, atunci cand se iveste o pb de gen familial el sa ma ignore, sa nu-mi fie alaturi nici macar verbal...? uneori il consider pe sotul meu un egoist atat fata de mine si familia mea cat si fata de familia lui... Ar fii multe de spus..am spus deja multe..nu stiu cine imi va citi mesjul..insa am speranta ca CINEVA.. imi va raspunde...
Eu chiar l-am citit, si imi pare sincer rau...si nu stiu ce sa-ti spun...as vrea sa te pot alina cu o vorba macar, dar uite, sunt incompetenta...imi dau seama ca ti-e ft greu, mai ales ca sotul tau nu te sustine...trebuie sa te pui si in locul lui insa...eu cred ca ai un suflet mare
Postat pe 29 Decembrie 2008 12:13
..nu stiu ce s-a intamplat dar la avatar imi apare o alta poza si nici id-ul meu...asa ca., eu sunt.AnnA28.. uite ca a citit cineva si mesajul meu..

AnnA28 Postat pe 29 Decembrie 2008 12:18
...inca ceva...mesajul de mai sus( cel lung ) e scris de mine..de aceea am zis ca nu stiu de ce mi-a aparut acea poza la avatar..in fine...sper ca nu am indus pe nimeni in eroare
AnnA28 Postat pe 29 Decembrie 2008 12:21
pe mine, putin...dar nu-i nimic, daca as banui ca e o poveste inventata as face misto de tine...din pacate pare adevarata....
Postat pe 29 Decembrie 2008 12:24
...as vrea sa fie o poveste..nu un adevar..insa e viata mea reala..si ceea ce traiesc eu de ceva ani..cu pareri de rau, pt ca imi iubesc atatt sotul cat si familia..
AnnA28 Postat pe 29 Decembrie 2008 12:47
nici pe sotul tau nu poti sa-l condamni, dar as intreba ceva...el provine dintr-o familie perfecta?
Postat pe 29 Decembrie 2008 12:49
eu te respect ca iti mai pasa de tatal tau. nu stiu cati ar fi procedat asa ca tine fata de un parinte cu astfel de probleme. si daca sotul tau nu e multumit, de ce nu a venit el cu mai mult in casnicia asta? de ce numai tu trebuie sa faci rost si de masa si de casa? el habar n-are in ce consta casnicia; e ceva mult mai mult decat a sta impreuna in aceasi casa si a dormi in acelasi pat....URAT din partea lui!!
bangla_soul Postat pe 29 Decembrie 2008 13:42
sa nu credeti ca vreau sa-l pun pe sotul meu intr-o lumina proasta! departe de mine acest gand!..de aceea am zi dat titlu mesajului meu " cat de mult gresesc?!" eu chiar vreau sa il fac fericit si sa fim fericiti! insa, nu mai am puterea si nici influenta de a-l face sa inteleaga ca unele lucruri, in viata, nu tre sa le intorci spatele! l-am sfatuit mereu sa aiba grija de proprii parinti! sa facem asta amandoi..cat mai sunt in viata..buni, prosti,..sunt cei care ne-au dat viata..mai sunt si exceptii cand parintii nu merita sacrificiul copiilor, insa e un Dumnezeu care ne judeca pe toti! va multumesc ...
AnnA28 Postat pe 29 Decembrie 2008 13:52
pai din toata istoria asta, eu pe tine te vad agitata, iar pe el facand nimic. si slava domnului, aveti probleme serioase.
bangla_soul Postat pe 29 Decembrie 2008 13:56
Buna Ana. am citit mesajul tau si crede-ma ca m-a impresioant foarte mult. Acum ma gandeam ce as face daca l-as vedea pe tatal meu asa. cred ca as lua-o razna. Normal ca l-as ajuta. Prin chestia asta nu l-as jigni pe sotul meu si nu consider ca i-as face vre un rau. Iar daca el nu mi-ar fi alaturi sincer ar insemna ca este un egoist nemernic si as prefera sa-l dau la o parte din viata mea. Pentru ca urma tatal este cel care impreuna cu mama ne-au dat viata si s-a chinuit sa ne creasca. numai parintii stiu cu cate sacrificii ne-au adus aici unde suntem acum. iar sotul este cel care a venit si a luat totul de-a gata. Sa nu iti abandonezi niciodata tatal. Iar sotul daca te iubeste cu adevarat va invata sa iti fie alaturi si sa te sprijine. Daca nu o face inseamna ca nu te iubeste. Insa, iti mai spun ceva, ajuta-ti tatal cum poti tu mai mult dar nu uita de copilul tau. Sotul trebuie sa inteleaga anumite lucruri si sa se puna si el in situatia ta. Iti doresc tot binele din lume Ana. Si sper din tot sufletul ca lucrurile sa mearga bine pentru tine, asa cum le doresti. Dar daca nu va fi asa fi tare si fa ceea ce iti dicteaza inima. Un sot te poate oricand abandona, dar un parinte nu o va face!!!
criskiss81 Postat pe 29 Decembrie 2008 14:10
nu stiu cum te-ar putea ajuta mesajele noastre, fireste, este de admirat generozitatea ta si situatia e departe de a fi roz. imi permit totusi sa iti dau o sugestie, si anume sa stai de vorba serios cu sotul tau si sa cumpaniti bine, nimic nu e gratis pe lumea asta. linistea si pacea pe care o doreste vine cu minusul banilor pe care ii veti da pe chirie. e pregatit sa accepte schimbul? pana la urma la asta se reduce dilema.
googoodoll Postat pe 29 Decembrie 2008 14:47
De la: googoodoll, la data 2008-12-29 14:47:22nu stiu cum te-ar putea ajuta mesajele noastre, fireste, este de admirat generozitatea ta si situatia e departe de a fi roz. imi permit totusi sa iti dau o sugestie, si anume sa stai de vorba serios cu sotul tau si sa cumpaniti bine, nimic nu e gratis pe lumea asta. linistea si pacea pe care o doreste vine cu minusul banilor pe care ii veti da pe chirie. e pregatit sa accepte schimbul? pana la urma la asta se reduce dilema. sunt sigura ca toti am da banii pt liniste..insa esenta care e?? daca ma mut, credeti ca o sa fiu fericita atata timp cat sotul meu, cand am nevoie de el..nu ma sprijina? ce conteaza unde stam? suntem alaturi la bine si la rau..nu in functie de locul in care ne traim viata de cuplu
AnnA28 Postat pe 29 Decembrie 2008 15:15
De la: criskiss81, la data 2008-12-29 14:10:07Buna Ana. am citit mesajul tau si crede-ma ca m-a impresioant foarte mult. Acum ma gandeam ce as face daca l-as vedea pe tatal meu asa. cred ca as lua-o razna. Normal ca l-as ajuta. Prin chestia asta nu l-as jigni pe sotul meu si nu consider ca i-as face vre un rau. Iar daca el nu mi-ar fi alaturi sincer ar insemna ca este un egoist nemernic si as prefera sa-l dau la o parte din viata mea. Pentru ca urma tatal este cel care impreuna cu mama ne-au dat viata si s-a chinuit sa ne creasca. numai parintii stiu cu cate sacrificii ne-au adus aici unde suntem acum. iar sotul este cel care a venit si a luat totul de-a gata. Sa nu iti abandonezi niciodata tatal. Iar sotul daca te iubeste cu adevarat va invata sa iti fie alaturi si sa te sprijine. Daca nu o face inseamna ca nu te iubeste. Insa, iti mai spun ceva, ajuta-ti tatal cum poti tu mai mult dar nu uita de copilul tau. Sotul trebuie sa inteleaga anumite lucruri si sa se puna si el in situatia ta. Iti doresc tot binele din lume Ana. Si sper din tot sufletul ca lucrurile sa mearga bine pentru tine, asa cum le doresti. Dar daca nu va fi asa fi tare si fa ceea ce iti dicteaza inima. Un sot te poate oricand abandona, dar un parinte nu o va face!!! ai dreptate! i-am spus asta, ca parintele nu intoarce spatele si ca tre sa ii tinem aproape..insa el s-a simtit jignit!
AnnA28 Postat pe 29 Decembrie 2008 15:18
am luat o hotarare: incercam sa ne mutam cu chirie, sa vedem ce o sa fie..? sper sa pot salva casnicia, in schimb am impresia ca numai eu fac eforturi si compromisuri...sotul tot vechea atitudine o are..
AnnA28 Postat pe 5 Ianuarie 2009 19:24
samai scrii ce si cum...ok?
Postat pe 8 Ianuarie 2009 07:49
nu grsesti deloc crede-ma in ciuda familiei si problemelor pe care le-ai avut ai fost crescuta cum trebuie:adica sa-ti pese de cel de langa tine-lucru pe care nu-l pot spune despre sotul tau. eu una iti urez sa fi foarte puternica pentru ca vei avea foarte mult de luptat cu el si creste-ti copilul asa cum ai fost tu crescuta adica sa-si iubeasca parintii si eventual viitorii frati.
donttouch Postat pe 8 Ianuarie 2009 08:45
ca si celalte persoane care ti-au scris (majoritatea), vreau sa te felicit pt devotamentul fata de tatal tau. in ceea ce-l priveste pe sotul tau, din ceea ce ai zis tu, pare un egoist preocupat doar de el si nu de familie, totusi, da-i timp sa fie alaturi de tine, imi imaginez k si lui ii este greu, poate simte k te preocupa mai mult familia ta (parintii tai), decat el si copilul, fa-l sa inteleaga k aceasta situatie este temporara, cere-i sprijinul, implica-l, daca te refuza... este o problema. sper sincer sa gasesti solutia ideala pt a iesi din aceasta "incurcatura". bafta!
LMB Postat pe 11 Ianuarie 2009 23:47
Va multumesc tuturor celor care mi-au scris.. Ce sa va zic?! E greu..e greu..Nu stiu cate femei, sotii..sunt in situatia asta, da a depune eforturi considerabile de a fi "diplomata" cu sotul. Mai exact: noi, sotiile , in relatiile cu soul, trebuie sa avem tact, sa fim rabdatoare, f bune diplomate...etc. trebuie sa stim cum sa le vorbim ca sa "obtinem " ceva de la ei..sunt anumite convingeri ale lor (deloc realiste) pe care noi vrem sa le "slefuim"..Pt unele femei e mai usor, pt ca se pricep, au tact, au mai multa rabdare sau pur si simplu, partenerul colaboreaza..Ei bine, la noi in familie e destul de dificil! Sotul e caracterizat de o mare doza de egoism, asta zic eu, datorita educatiei din familie. Insa, sunt barbati care, stiind cum au crescut in copilarie..cand isi intemeiaza propria familie, incearca sa schimbe ceva in atitudine. Sotul meu e convins ca el nu greseste si ca eu sunt exagerata. V-am zis la inceputul discutiei pe form ca nu incerc sa-mi blamez sotul, din contra;are anumite calitati de neegalat si intentia mea e de a primi sfaturi din partea voastra de a "trata" aceasta "boala" a sotului, numita lipsa de educatie familiala si doza de egoism amestecata cu incapatanare nativa... o sa revin..acum chiar trebuie sa parasesc forumul..(sunt la munca)
AnnA28 Postat pe 13 Ianuarie 2009 09:42
anna.............incearca sa ii explici sotului tau ca pana in ziua de astazi parintii tai te-au considerat fata lor si te-au iubit indiferent ca ai fost cuminte sau rea, obraznica sau supusa, indiferent ca le-au placut deciziile tale sau nu.........te-au iubit si te-au iertat chiar si atunci cand le-ai gresit, cand i-ai jignit.............si te-au crescut cum s-au priceput ei mai bine.................. si am rol de mediator.....insa intre parintii mei.........si ii tin partea tatalui meu, nu neaparat pentru ca are dreptate sau pentru ca face bine, ci pentru ca in momentul acesta el este cel slab, cel care depinde de altii, ca si tatal tau.............mama, desi stie ca are dreptate, imi intelege pozitia si mi-o respecta......... pe langa asta, am un frate din cale afara de egoist, cam ca sotul tau.........si tot eu si cu tata suntem tampon intre el si mama.....ii mai dam peste cap, ii mai facem morala, il mai tinem in frau....... sotul tau trebuie sa inteleaga ca el si fiul tau sunt foarte importanti pt tine, dar in momentul de fata parintii tai au mai mare nevoie de ajutorul tau.........asigura-l ca si parintii tai sunt alaturi de voi daca aveti nevoie.........ca pana la urma, cu bune si cu rele, e familia ta.......... multa bafta si intelepciune iti doresc........
dienuta_nou Postat pe 13 Ianuarie 2009 11:01
pt Ann28:de ce ai poza mea la avatar?
dana_mv Postat pe 14 Ianuarie 2009 12:51
E o poza luata de pe avatare.ro.... ..asa ca..asta e..s-a nimerit sa folosim amandoua aceaasi poza.. ..doar nu vrei sa ne "certam" din cauza unei poze..
AnnA28 Postat pe 15 Ianuarie 2009 09:00
Hmmmmmmmmmm imi aduc aminte de mine si problema sotului meu fata de familia mea.Am calatorit in anglia in 2000 si lam intilnit pe sot in 2002.Am stat fara acte pina in 2007 .Deci nu miam vazut fam de f multi ani.Din 2007 a inceput si fam mea sami faca o vizita 2 ca mai mult nu se poate.Sotul meu a inceput cu certuri si panarama ca fam mea nu este cum ar trebiu sa fie si gasea toate defectele posibile.Imi iubesc sotul dar pt mine fam mea e fam si mama e mama.A facut multe criza pina a ajuns ca in ziua de azi sa nul deranjeze nici cind vb cu ei pe net.(ca era panarama mare daca mi ocupam timpul sa vb pe net cu sora).I STICK WITH WHAT IS MINE.Vei regreta mult sa auzi ca sa intimplat ceva cu tatal tau si nu ai facut nimic. Inca ceva si tata a lasato pe mami cu 5 copii si a plecat in italia.Ce am suferit dupa nu doresc nici la dusmanul meu(cum zice mami)Mincam tarita ca nu aveam ce minca.Eram toti mici si mami nu putea munci ca eram prea mici sa ne lase in casa iar fam lui tati a intors spatele. Dar chiar si dupa toate astea am asteptat 8 ani sa il pot vedea pa tata.Era un vis pt mine.Inainte de a ajunge in anglia am calatorit prin italia si lam vazut.Era nasol tare a cersit si el prin italia si a mincat si el de prin gunoaie ca femeia cu care era cind se certau il alunga din casa.Poveste lunga dureroasa dar mias dori sal pot ajuta. Te admir si sotul ar trebui sa te iubeasca exact asa cum esti si cum faci
ballerrina Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:26
Inca ceva. Si sotul meu este o persoana f egoista si a recunoscut si el dar isi iubeste prea mult sotia si copii de aceia sa schimbat mult tare si a inceput sami accepte fam mea si stii de ce?Ca vrea sa ma vada fericita.Acesta este o persoana care nu ma gindeam niciodata ca se va schimba si totusi a facuto.Multumesc lui Dumnezeu ca mam rugat mult la el.Eram pe cale sa divortez.
ballerrina Postat pe 15 Ianuarie 2009 16:33
te admir pt tot ce ai facut...in leg cu tatal tau....numai un om fara suflet poate intoarce spatele la problemele parintilor..si chiar dk ai o alta familie acum, tot tatal tau ramane...poate sotul tau e suparat pt ca se simte inghesuit...sau poate nu e genul de om cu care sa discuti multe lucruri..incearca sa vb cu el, sa ii spui ce simti...nu trebuie sa tii totul in tine...spune-i ca ai procedat cum trebuie, si el dk ar fi fost in situatia ta ar fi procedat la fel..iar dk nu te intelege, insm ca nu te iubeste cu adevarat..nu te descuraja...ai o inima mare si vei avea multe de castigat in viata...bafta multa &
Postat pe 17 Ianuarie 2009 19:39
multumesc pt sfaturi...am incercat de multe ori sa vorbesc cu el..am incercat sa facem un compromis..sa ma lase sa ma implic in relatia cu parintii mei fara sa afecteze casnicia..dar nu se poate abtine de la "comenarii rautacioase"... sincer..chiar incep sa cred ca nu ma iubeste suficient de mult incat sa nu ma mai faca sa sufar ori de cate ori e vorba de problemele parintilor mei..
AnnA28 Postat pe 19 Ianuarie 2009 09:56
De la: AnnA28, la data 2009-01-19 09:56:25 multumesc pt sfaturi...am incercat de multe ori sa vorbesc cu el..am incercat sa facem un compromis..sa ma lase sa ma implic in relatia cu parintii mei fara sa afecteze casnicia..dar nu se poate abtine de la "comenarii rautacioase"... sincer..chiar incep sa cred ca nu ma iubeste suficient de mult incat sa nu ma mai faca sa sufar ori de cate ori e vorba de problemele parintilor mei.. Nu, s� nu crezi c� nu te iube�te doar c� e foarte, foarte egoist. Ar vrea s� locui�i doar voi 2, f�r� un tat� cu probleme, f�r� un cumnat "neascult�tor". Mama a p��it exact la fel cu actualul ei so�. Tat�l meu a murit c�nd aveam 4 ani, iar mama s-a rec�s�torit cu un tip... m� rog s� nu intru �n detalii, hai s� zicem c� eu nu nu m-am �n�eles niciodat� cu el. Mama �l iube�te foarte tare pe tipul �sta, iar el e un tip extrem de dificil.... La un moment dat bunica mea (din partea mamei) r�m�sese singur� �i era foarte bolnav�... Normal mama s-a g�ndit s-o aduc� la noi. Bine�n�eles c� au �nceput scandaluri... �i repro�a mamei c� a luat-o cu "vi�ic�" (eu), acum s-o mai �in� �i pe bunica?! Mama, care nu-i ie�ea din cuv�nt a dus-o �npoi pe bunica �ntr-un sat �ndep�rtat, unde locuia �ntr-o cas� ca vai de ea... Finalul: a murit singur� , mama n-a reu�it s� ajung� dec�t la �nmorm�ntare �i regret� �i �n ziua de azi. A�a c� re�ine tu ai o datorie fa�� de tat�l t�u! Nu-l p�r�si, pentru c� vei regreta asta toat� via�a! Dac� so�ul t�u nu �n�elege, �necarc� s� vorbe�ti cu el, s�-�i salvezi c�snicia, dar dac� vezi c� n-ai cu cine... mai bine ��i vezi de via�a ta! G�nde�te-te c� p�rin�ii de-aici �nainte o s� aib� nevoie de tine! G�nde�te-te c� va fi mama ta b�tr�n�, bolnav�, va trebui s� ai grij� de ea... dac� so�ul t�u nu-�i schimb� atitudinea fa�� de aceste probleme inevitabile - ve�nic ve�i avea discu�ii!
amelia05 Postat pe 23 Ianuarie 2009 10:40
ai dreptate si ai procedat foarte corect in ceea ce-l priveste pe tatal tau. chiar daca ti-a gresit la un moment dat in viata , copiii trebuie sa ierte greselile parintilor cum si parintii trebuie sa ierte greselilie copiilor. asta e legea firii. oricum mama ta te-a ajutat oferindu-ti casa ei ca adapost, iar lui i-a convenit nu? de ce nu a existat ajutor si de cealalta parte , adica parintii lui de ce nu v-au oferit un loc unde sa stati? oricum trebuie sa mergeti inainte pt copil, si sa incercati sa lasati deoparte toate lucrurile astea. te-ai gandit ca el crede ca tii mai mult la ai tai decat la el? asta sigur il roade si de-asta se poarta atat de egoist . nu stiu daca sunt in asa masura sa iti dau sfatul asta , dar chiar m-a impresionat povestea ta .
n_alexia80 Postat pe 23 Ianuarie 2009 11:11
buna
Cassey Postat pe 15 Mai 2009 10:55
imi pare extrem de rau pentru ceea ce ti se intampla! ca si ceilalti te felicit pentru taria de care dai dovada! parintii sunt parinti indiferent ce s-ar intampla, daca ai posibilitatea sa ii ajuti, chiar si cu putin, nu regreta si nu mai te gandi ca gresesti!!! sotul tau trebuie sa accepte ca asa sunt parintii tai, si poate cu timpul, daca te iubeste suficient pe tine si pe copil va intelege si va fi alaturi de tine. crezi sincer ca daca va mutati o sa fie altfel? Iti doresc tot binele din lume!
Blue_eyes84 Postat pe 15 Mai 2009 21:43

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
urmeaza sa ne casatorim	6	De la: kudika412138 12 Iulie 2013 16:21
botez inainte de casatorie	41	De la: contesina 14 Iulie 2011 14:39
oare el nu isi doreste nunta asta?!	100	De la: just_me00 2 Iunie 2013 23:54

Pro/Contra casatoriei intre homosexuali !	365	De la: battleofwits 4 Iunie 2011 17:42
pot sa ma casatoresc in timpul liceului?>	26	De la: kudika_4884 11 Iulie 2012 15:25