confuza.......

De la: ranise, la data 2009-06-20 13:48:21blackangel ms de parere....eu ii pot zice sa vina, ca el s-a oferit de mult sa faca asta numai ca eu trebuie sa ii dau acordul dar eu nu ii pot zice sa vina cand stiu ca parintii mei nu se stie daca l-ar accepta, la ce sa ii spun sa vina???as vrea sa ma pot vedea cu el sa nu stie nimeni nici prietenul meu , nici familia mea ...numai eu ca sa imi dau seama cum e in realitate.in nici intr-un caz nu ma duc la el oricat de sincer nu imi pare dar vreau sa il cunosc macar asa ca prieteni cum ne consideram noi ....cred ca daca l-as vedea m-as lamuri in privinta sentimentelor mele pentru el ...SIGUR.daca ma grabeam la maritat ma casatoream cu actualul sau nu visam sa fac medicina ca sa am timpul ocupat si sa am o scuza ca sa nu ma casatoresc(nu vreau medicina doar din aceste motive).dupa mine o familie e o responsabilitate pe care o sa mi-o asum dar la timpul ei si pentru asta imi doresc un sot care sa imi asigure si o viata buna;).nush cum sa ma gandesc la el ...cum sa fac ori sa il uit ori sa aflu ca el e cel pe care il caut, cel pe care mi-l doresc ....

De la: ranise, la data 2009-06-12 15:47:38as vrea sa aflu si eu cateva pareri ...povestioara mea incepe pe mess unde imi petrec cel mai mult timpul liber. pe un site mi-am gasit prietenul cu care sunt deja de un an si ceva , tin la el dar cred ca nu il iubesc din moment ce nu ma multumesc cu el si pierd ore in sir vorbind cu altii, el stie ...relatia noastra merge spre casatorie dupa el dar dupa mine nu , eu am niste nemultumiri fata de el si nici nu vreau sa ma casatoresc la 22 de ani ci mai tarziu.de mai mult de jumatate de an vorbesc cu cineva...ambii am intrat in discutie doar ca sa treaca timpul nu sa vedem daca ne potrivim, motivul fiind diferenta de varsta si anume 16. vorbind ore in isr , nopti la rand la microfon ne-am indragit si daca eu as trece peste varsta lui si peste un alt aspect foarte neplacut(e divortat si are 2 copii din fosta casatorie care traiesc la mama ) as putea pleca la el ca el ma asteapta cu bratele deschise, el fiind in Germania de 14 ani ...el nu stie ca am prieten, nu i-am zis pentru ca nu m-am gandit ca o sa ajung sa tin atat la el.....de fapt totul a inceput din partea lui. relatia noastra se bazeaza pe un respect enorm si ma face sa ma simt implinita si fericita .....ceea ce la actualul nu am. nici nu vreau sa ajung sa stau din mila cu actualul pentru ca am incercat odata sa ii zic ca as vrea sa ma bucur de anii astia si o relatie mult prea serioasa ca cea pe care o am nu prea imi permite ....in fine nush ce sa fac.....ma chinui incontinuu intrebandu-ma daca chiar tin la cel din germania mai mult decat la asta si daca se merita atatea sacrificii inclusiv si faptul ca parintii nu ar accepta dar ma tenteaza sa am o viata alaturi de el ....era vorba ca sa ne vedem pe viu vara asta dar s-au skimbat planurile si nici nushtiu daca e bine sa ill vad, daca o sa sufar mai mult neputand fi cu el ....astept parerile voastre si intrebarile daca le aveti(poate nu am fost prea explicita ca nu stiam cu ce sa incep sa cuprind tot)

De la: ranise, la data 2009-06-12 15:47:38as vrea sa aflu si eu cateva pareri ...povestioara mea incepe pe mess unde imi petrec cel mai mult timpul liber. pe un site mi-am gasit prietenul cu care sunt deja de un an si ceva , tin la el dar cred ca nu il iubesc din moment ce nu ma multumesc cu el si pierd ore in sir vorbind cu altii, el stie ...relatia noastra merge spre casatorie dupa el dar dupa mine nu , eu am niste nemultumiri fata de el si nici nu vreau sa ma casatoresc la 22 de ani ci mai tarziu.de mai mult de jumatate de an vorbesc cu cineva...ambii am intrat in discutie doar ca sa treaca timpul nu sa vedem daca ne potrivim, motivul fiind diferenta de varsta si anume 16. vorbind ore in isr , nopti la rand la microfon ne-am indragit si daca eu as trece peste varsta lui si peste un alt aspect foarte neplacut(e divortat si are 2 copii din fosta casatorie care traiesc la mama ) as putea pleca la el ca el ma asteapta cu bratele deschise, el fiind in Germania de 14 ani ...el nu stie ca am prieten, nu i-am zis pentru ca nu m-am gandit ca o sa ajung sa tin atat la el.....de fapt totul a inceput din partea lui. relatia noastra se bazeaza pe un respect enorm si ma face sa ma simt implinita si fericita .....ceea ce la actualul nu am. nici nu vreau sa ajung sa stau din mila cu actualul pentru ca am incercat odata sa ii zic ca as vrea sa ma bucur de anii astia si o relatie mult prea serioasa ca cea pe care o am nu prea imi permite ....in fine nush ce sa fac.....ma chinui incontinuu intrebandu-ma daca chiar tin la cel din germania mai mult decat la asta si daca se merita atatea sacrificii inclusiv si faptul ca parintii nu ar accepta dar ma tenteaza sa am o viata alaturi de el ....era vorba ca sa ne vedem pe viu vara asta dar s-au skimbat planurile si nici nushtiu daca e bine sa ill vad, daca o sa sufar mai mult neputand fi cu el ....astept parerile voastre si intrebarile daca le aveti(poate nu am fost prea explicita ca nu stiam cu ce sa incep sa cuprind tot)

De la: ranise, la data 2009-06-12 15:47:38as vrea sa aflu si eu cateva pareri ...povestioara mea incepe pe mess unde imi petrec cel mai mult timpul liber. pe un site mi-am gasit prietenul cu care sunt deja de un an si ceva , tin la el dar cred ca nu il iubesc din moment ce nu ma multumesc cu el si pierd ore in sir vorbind cu altii, el stie ...relatia noastra merge spre casatorie dupa el dar dupa mine nu , eu am niste nemultumiri fata de el si nici nu vreau sa ma casatoresc la 22 de ani ci mai tarziu.de mai mult de jumatate de an vorbesc cu cineva...ambii am intrat in discutie doar ca sa treaca timpul nu sa vedem daca ne potrivim, motivul fiind diferenta de varsta si anume 16. vorbind ore in isr , nopti la rand la microfon ne-am indragit si daca eu as trece peste varsta lui si peste un alt aspect foarte neplacut(e divortat si are 2 copii din fosta casatorie care traiesc la mama ) as putea pleca la el ca el ma asteapta cu bratele deschise, el fiind in Germania de 14 ani ...el nu stie ca am prieten, nu i-am zis pentru ca nu m-am gandit ca o sa ajung sa tin atat la el.....de fapt totul a inceput din partea lui. relatia noastra se bazeaza pe un respect enorm si ma face sa ma simt implinita si fericita .....ceea ce la actualul nu am. nici nu vreau sa ajung sa stau din mila cu actualul pentru ca am incercat odata sa ii zic ca as vrea sa ma bucur de anii astia si o relatie mult prea serioasa ca cea pe care o am nu prea imi permite ....in fine nush ce sa fac.....ma chinui incontinuu intrebandu-ma daca chiar tin la cel din germania mai mult decat la asta si daca se merita atatea sacrificii inclusiv si faptul ca parintii nu ar accepta dar ma tenteaza sa am o viata alaturi de el ....era vorba ca sa ne vedem pe viu vara asta dar s-au skimbat planurile si nici nushtiu daca e bine sa ill vad, daca o sa sufar mai mult neputand fi cu el ....astept parerile voastre si intrebarile daca le aveti(poate nu am fost prea explicita ca nu stiam cu ce sa incep sa cuprind tot)