Setari Cookie-uri

Topic de poezie pentru domnisoare, doamne si cine mai stie sa scrie poezie.

Eterna,eterna, eterna,
Femeia este eterna?
Cand capul ea-l pune pe perna?
Doar valul de mare-i grabit,
Ca visul ce-n roze-a murit.

Eterna-i iubirea, eterna?
Doar pasii se sting cate-un pic,
Si colo-n dantela din perna,
In nopti, nu ramane nimic.

Iar golul din inimi ne poarta,
Pe-un drum de iluzii perfid,
Cand luna isi scutura moarta,
Luminile tulburi, pe zid.

Pasim prin saloanele goale,
Prin care doar visele zbor,
Tu treci cu un fosnet de poale,
Eu calc apasat pe covor.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:20
Prin lume noi trecem atat de singuri,
Cu pasari pe umeri, cu pasari in noi,
Primavara se-aseaza, verde pe cranguri,
Si crestetul, ud e, de molatece ploi.

Vom umple iar scoica, sau vechea ulcica,
Cu luna ce trece fosnitoare prin vis,
Se scutura frunza si soarele pica,
Ca o pata de cerneala,
Peste tot ce am scris.

Sperante tacute spre cer urca-n zbor,
Si simt cum se-nalta, faptura de lut,
Atunci cand pe gura, se lasa usor,
Al patimii tale de flacari sarut.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:23
Prin iarba murdarã
Se zbuciumã vântul,
ªi ploaia se varsã
Peste case ºiroi,
Copacii scheletici,
κi poartã cuvântul,
În cântec de nai
ªi tãcerea-n cimpoi.
De nouri pe creºtet
E-n ceruri cununa,
ªi ploaia în inimã,
Toatã o simt,
Cum cade nãvalnic
ªi vine într-una,
ªi-mi sfâºie sufletul,
În umedu-i ghimp.
ªi ploaia se urcã
Cu degete moi,
Ca o limbã de ºarpe,
Pe glezna subþire,
ªi simt cum otrava,
Veºtedei ploi,
Mã muºcã de carne,
Cu eternã,iubire.
Hai veniþi ºi cãdeþi,
Deznãdãjduit peste noi,
Voi ore cu tropot de ploaie,
În râuri ce fug,
Sinuoase ºi moi,
În parcul pustiu
ªi-n odaie.

kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:24
O, stradã, tu eºti ca o mare
Ce urci pân' la mine- n genunchi,
Cu valul de lume ce moare,
Semnându- ºi mareea pe trunchi.

Tu treci printre zilele goale,
Cu patima arsã din noi,
Pãºind nãmolos ºi agale,
Atunci când te umpli de ploi.

O, stradã, tu treci zgomotoasã,
De-a lungu-n întregul oraº,
ªi soarele miasma ºi-o lasã,
În umbre de pomi, pãtimaº.

Mã pierd printre gropile tale
Ca un trecãtor ameþit,
De foºnetul zilelor care,
Îmi bat la ferestre câte un pic,

O, stradã, tu eºti ca o mare,
Ce bântuie-n burgul pustiu,
Doar dorul sau poate vre-o floare
Mã-ndeamnã, cu tine sã viu.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:26
Sfarsit de toamna

Ceaþa coboarã, ca un voal de mireasã,
Pãsãrile þipã undeva pe creastã,
Luna goalã-n ceruri, trece ca o mânzã,
Printre nori þesându-ºi subþiratec pânzã,
Drumul prin hãþiºuri, tremurã uitat,
Plopii se cutremur,cerul e brumat,
În grãdina goalã, a cãzut o stea,
Albã de miresme, mirosind a nea.
_________________
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:27
Bacoviana
Nisipul mãsoarã constrâns în clepsidrã,
Tãcutele ore ce se sinucid,
ªi viaþa-i o iluzie, o zbatere vidã,
Sicriul de plumb în care mã-nchid.

Coroanele grele mã apasã ºi mã strigã,
Cu foºnetul grav, al pendulei din colþ,
Când clipele oarbe vor sã se înfigã,
Între mine ºi viaþã, ca un proces de divorþ.

Groparul mai cântã din muzicuþã,
Un cântec de jale, iernatec delir,
Sicriul tresare lovit în cãruþã,
Pe drumul ce duce spre cimitir.

Cu mine coboarã ºi dorul în groapã,
Iar preoþii cântã de vii ºi de morþi,
Aud cum în lemn doarã carii mai sapã
ªi somnul ºi haina, cum se-mparte la toþi.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:29
Bacoviana

Toamnã, cu decor funerar
Cu frunze ce cad peste vreme,
De doliu,
Famfarele sparg în cântece,
Sobrele semne.

Copacii- ºi întind
Ca cenuºa, spre cer,
Fãpturile lor îngheþate,
ªi vântul îi plânge
Pe cei care pier,
În sicriele lor uitate.

Cavouri de frig se deschid temporar,
În zorile zilei ºi seara,
Când soarele trece ca un car mortuar
Prin ritmul ce-l zice famfara.

Sunt nopþile negre,
ªi zorii-n zadar
Încearcã din pleoape sã miºte,
Decorul e trist,
Parcã un pic funerar,
ªi gerul începe sã piºte.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:31
Bacoviana

Din buciume, toamna scoate profund,
Agonice sunete-n ceaþã,
Miºcarea îngheaþã în unde, pe prund,
In orele de dimineata.

Încearcã iar ploaia sã plângã discret,
Se-nãbuºe cerul de brumã,
ªi zile ºi nopþi, sã colinde încet,
S-au pornit în timp, împreunã.

Pe bolta bolnavã, a visului gol,
Trec corbii în zbor, ca o turmã,
ªi cântã talãngile triste-n ocol,
Prohodul cel de pe urmã.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:37
Bacoviana

În suflet acuma cu patimã ninge,
ªi lupii aleargã prin vis obsedant,
Dorinþele lumii înoatã în sânge,
Iar noaptea ocupã un scaun vacant.

Trec turme firave prin noi boschetarii,
În marginea lumii sã moarã miºei,
Îi uitã o lume, îi uitã mai marii,
Doar moartea mai rupe, din noi ºi din ei.

Ne bântuie iarna pe strada murdarã,
ªi zac pensionarii, apatici la rând,
Ei vor o pastilã, atât, sã nu moarã
ªi orele trec funerare pe rând.

Iubito, nu ninge, e moartã zãpada,
Cavoul de piatrã în mine-i deschis,
Cu-alãmuri, famfara se plimbã cu gloata
ªi lung e convoiul cãtre paradis.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:39
Dansa balerina prin ploaie,
Cu paºii cãlcând pe zenit,
Cânta un bãtrân necãjit,
Flaºneta plângea în odaie.

Dansa balerina prin ploaie,
Cu paºii prin inima mea,
ªi dorul mã-mpinge spre ea,
În orele plânse de ploaie.

Dansa balerina prin ploaie,
Cu ploaia spre mine venea,
Cu ochi migdalaþi mã privea,
În cercuri trecând prin odaie,

Dansa balerina prin ploaie,
ªi ploaia din ceruri cãdea,
Flaºneta în umbre tãcea,
Uitatã-ntr-un colþ de odaie.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:41
Bacoviana

Atâtea umbre mã-nconjur,
În lumea asta trecãtoare,
Cu pasul zilele le fur,
Cu visul, noaptea care moare.

Oraºul adoarme profund,
ªi-ºi ard lumânãrile ceara,
În iarnã, cu glasuri de corbi mã afund,
ªi-n palme se stinge þigara.

În racle,prinþese, se mistuie-n somn,
ªi candela slab lumineazã,
Tãcerea se plimbã încet ca un domn,
În noapte sã steie de pazã.

Doar lupii mai urlã-n decor rãguºit
Sã sperie-n sunete bezna,
Pe bancã m-aºez trecãtor obosit,
ªi gerul îmi sfâºie glezna.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:45
Singurãtatea þipã în frunzele de-arþar,
Lovind uºor cu glezna în iarba amorþitã..
O umbrã de femeie, în pãdurice, iar,
Pe un colnic m-aºteaptã, de doruri înfloritã.

Haide ca sã ne pierdem în umbra argintie,
Acolo unde plouã cu lacrimi peste lut,
ªi aripile goale,umbrelã sã ne fie,
La piept când te-oi cuprinde ºi am sã te sãrut.

Pãdurea lung foºneºte,pierzându-se-n uitare,
Pierduþi,-la fel ca dânsa,-acum sunt paºii mei,
Pe iarba de mãtase,pe veºteda cãrare,
Din cer înmiresmate, cad florile de tei.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:47
Pe plaja cea albã , un os de balenã ,
ªi o barcã veche , stã în mãrãcini ,
Soarele îºi plimbã , fruntea sa eternã ,
Pe deasupra mãrii , ca sã ardã-n spini .

Nisipu-i fierbinte , scoicile uscate
Zac în praful mãrii ca-ntr-un osuar ,
Crabii trec alene peste alge moarte ,
Pescãruºii þipã ziua în zadar ,

Trec prin larg corãbii , vechile speranþe ,
Înverzite valuri peste plaje mor ,
S-au topit în ceaþã marile vacanþe ,
Verile cu soare ºi iubirea lor ...

A rãmas doar toamna peste noi sã batã ,
Cu frunziºuri moarte , colo pe asfalt ,
Sunet de þimbale , vântu-n pomi sã scoatã ,
Norii gravi sã-ºi plimbe , somnul prin înalt.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:48
Poezie de Patricia One:
Dincolo de cuvinte

Tu taci,
Eu rascolesc cuvinte...
Si mai vorbesc din cand in cand.
Eu tac,
Tu iti aduci aminte
De viscolul de vorbe de demult.

Cand tac,
Tu mai vorbesti cu mine.
In gand, probail, habar n-am.
Si rasfoiesti cuvinte
Ce eu le spun ades
Fara sa vreau.

Si apoi tacem in doi,
Pe indelete,
In timp ce jarul lor arde mocnit,
Iar dorul, el, amarnic, se ascunde
De viscolul de vorbe de demult.

Fin

7 aprilie 2008, Bucuresti
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:50
Cand pasii trec acum pe langa mine,
In umbra simt, surasul tau usor,
Umple ulciorul, clipa sa inchine,
Sarutul gurii moale in pridvor,

Eu ti-am iubit gradina inflorita,
Cu cupe, rasucindu-se in jar
Si dus de dor, impins de o ispita,
Am devenit prin vremuri, gradinar,

Tu treci acum, pe marginea de ape,
Pierzandu-te pe coama unui vis,
Eu gandul l-am lasat, murind sa sape,
Eternitatea intr-un paradis.

Si te-am numit in noaptea mea credinta,
Si am facut din umbra ta un tzel,
Din cantec intorcandu-te-n fiinta,
Sa te-ntalnesti diseara iar cu el,

Sa-ti daruiesti faptura ta pagana,
Din visul tau, dorintele sa strangi
Si eu sa beau cu gura din fantana,
Suvoiul lacrimilor ce le plangi.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:51
O voi cuprinde-n taina ce curge din izvor,
Si-oi saruta cu patimi, aripa ei cea franta,
Icoana ce pluteste, prin visul meu usor,
Trecand prin amintirea, iluziilor, sfanta.

Prin umbrele ce ploaia le deseneaza sters,
Cand norii mor si lacrimi, pamantul il framanta,
Eu noptile din mine, le voi preface-n vers,
S-asculti privighetoarea, la geamul tau cand canta.

Si poate ca tacerea, o vei schimba in ritm
De pasi gonind spre mine, prin incaperea goala,
Prezenta ta de umbra, in casa sa o simt,
Trecand prin amintire, cu fosnete de poala.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:53
O, vino iubito, sa bei din izvor,
Eu m-oi ascunde-n ochii albastrului mister,
Pe pajistea intinsa in care pasii mor,
Cand taina infloreste si dorurile pier.

Hai vino iubito, minciuna este gata,
Sa te cuprinda-n brate si in iluzii roz,
Iar noaptea-n bariera sta asteptand rasplata
Cu luna despletita, pe dealuri de moloz.

Alearga cu pasii fosnind printre umbre,
Si-aseaza-te ranita, pe inverzita banca,
Tacerea in durere, lasand-o ca sa umble,
In ora ce se scurge, dintr-o clepsidra sparta.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:54
Vino in padurea din mine sa mori,
Purtata de umbre, pe tainice aripe,
De-atatea iluzii, iubirea sa tipe,
Cand inima ta e cuprinsa de flori.

Se-nchid peste tine-ale noptilor ape,
Si somnul te arde adanc si tacut,
La fel de fierbinte, cum este-un sarut,
Din mreaja cea calda, nevrand sa te scape.

Prin visele tale, trec orele sfinte,
Si vantul se plimba pe-alee tacut,
Un inger ce plange, acum s-a nascut,
Lovindu-se-n ceruri, cu-aripile frante.

Se leagana apa curgand la picioare,
Si nuferii albi peste glezne lovesc,
Iar trestii in suflet acuma iar cresc,
Iubiri, care taina, si-o spun fosnitoare.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:55
Asculta tacerea la poarta cum bate,
Cu sine purtandu-l pe cel adorat,
Mireasa, acuma, tu lantul il scoate,
Si alba fa noaptea sa sada pe pat.

Bratarile canta in ora tarzie,
Si-alearga in joaca pe maini leganat,
Cu zambete-acuma, tu ora o-mbie,
Si alba fa noaptea sa sada pe pat.

Ti-oi da sarutari cate vrei, chiar o mie,
Sa musc fructul gurii, nu este pacat,
Ne sangera gleznele prin vesnicie,
Si alba e noaptea ce sade pe pat.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:56
Eu te cunosc cand treci in ceata diminetii,
Cu pasul care zboara, pe pietrele potecii,
Si umbra-ti rataceste in voia sortii tale,
Singuratatea-n suflet, ca sa-ti deschida cale.

Aud noaptea si ziua, ecoul care zboara,
De pasi ce rad, sau tandru, iubind, se infioara,
Si-oprindu-se la usa, in lemn bat si ma striga,
Perfida lor sageata, in inima s-o-nfiga.

Veniti voi pasi acuma, la mine in odaie,
Cand dimineata parca, s-a luminat a ploaie,
Veniti ca sa culegeti din florile iubirii,
Cand in miresme, dulce, plang rosii trandafirii.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 19:59
V-am scris doua pagini de poezii.Am sa mai adaug, dar de data aceasta dupa ce si voi veti scrie aici, pentru ca acesta nu este un loc in care numai eu trebuie sa scriu.Este si locul vostru de tihna, este si locul vostru de iubire virtuala.Nu va speriati de mine si nu ma luati in seama.Veniti cand sunteti triste, veniti cand pescarusii tipa in voi.Acest loc ramane al vostru pentru eternitate.Faceti ca aceasta eternitate sa se transforme intr-un miracol al sufletului vostru si al frumusetii.
kudika023770
Postat pe 13 Noiembrie 2009 20:05
De la: kudika023770, la data 2009-11-13 20:05:14V-am scris doua pagini de poezii.Am sa mai adaug, dar de data aceasta dupa ce si voi veti scrie aici, pentru ca acesta nu este un loc in care numai eu trebuie sa scriu.Este si locul vostru de tihna, este si locul vostru de iubire virtuala.Nu va speriati de mine si nu ma luati in seama.Veniti cand sunteti triste, veniti cand pescarusii tipa in voi.Acest loc ramane al vostru pentru eternitate.Faceti ca aceasta eternitate sa se transforme intr-un miracol al sufletului vostru si al frumusetii.


o sa mai scriu si eu...
iulia069834
Postat pe 13 Noiembrie 2009 20:10
De la: kudika023770, la data 2009-11-13 20:05:14V-am scris doua pagini de poezii.Am sa mai adaug, dar de data aceasta dupa ce si voi veti scrie aici, pentru ca acesta nu este un loc in care numai eu trebuie sa scriu.Este si locul vostru de tihna, este si locul vostru de iubire virtuala.Nu va speriati de mine si nu ma luati in seama.Veniti cand sunteti triste, veniti cand pescarusii tipa in voi.Acest loc ramane al vostru pentru eternitate.Faceti ca aceasta eternitate sa se transforme intr-un miracol al sufletului vostru si al frumusetii.

Multumim frumos!
miss_darine
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:38
Sunt vorbele mele adunate aiurea,
Si colo si colo, sa rasune egal,
Si tremura-n frunze si umbre padurea,
Sub ploaia ce cade cu gust de metal.

As scrie cu nopti si as arde cu stele,
Tot cerul din tine, cand tu intarzii,
Faptura gingasa as prinde-o-n poeme,
Si noaptea din mine as face-o iar zi.

Cand pleaca poetul, ramane tacerea,
Sa planga-n poteca, ca un clopot de bronz,
Si-n flori risipite, uitata-i durerea,
Cand canta in marmura, ingerul blond.
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:43
Fiinta se pierde ucisa de noapte,
Doar visele dantuie-n strada din plin,
Si ora se sparge in ingeri si soapte,
La geamul verandei, pe varfuri cand vin.

Trecutul se mistuie-n floarea gradinii,
Potecile goale, ma cheama avar,
Si tipa piciorul, cand il musca spinii,
Si luna ma unge cu mirul ei iar.

De ce printre perini, tu noaptea ma bantui,
Fecioara din Saaba, in mine dansand,
Si dorul sa muste tacerea il randui,
Cu ingeri ce trec, pe alee plangand.

Prin camera umbra, ca ingerul zboara,
Lovindu-si genunchii si coatele-n geam,
Si ora se-ntinde-n arome sa doarma,
In cantec de pasari, pe verdele ram.
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:46
Cat am dorit, sa-mi fii in noapte,
Amanta orelor ce ma cuprind,
Cand florile, in somnul lor de moarte,
Atatea umbre-n patul meu intind.

In mine-ai devenit o rugaciune,
Pe care-o spun in somnu-mi rotitor,
Cand ingerul ma poarta prin genune,
Si-aripile din lutul greu ma dor.

Ti-e ostenita gura cand o caut,
Cu disperarea mea necenzurata,
Si te cuprind in sunete de flaut,
Cand noptile la poarta prind sa bata.
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:48
Tu inger esti, purtandu-ma in transa,
Ca rozmarinul parfumat si ars,
Cu glasul tau frumos, care revarsa,
In inima dulceata ca un vals,

Ti-as saruta neostoit gurita,
Cu ochii zabovind in ochii tai,
Cand bratele la piept iti tin fiinta,
Si tu te pierzi plangand in ochii mei.

Si seara ne inconjura cu umbre,
Si buze dulci, pe care le sarut,
Cand dorul printre ingeri ca sa umble,
Cu flori de busuioc a inceput.
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:51
Noi crestem unul catre altul,
Mladite care s-or uni,
Si-n zori va sangera inaltul,
De florile ce-or rasari,

Nu poate setea sa se stinga,
De stelele ce-n ceruri ard,
Cand toamnele incep sa planga,
Si-n mine este totusi cald,

Porunca o-ncalcai ades,
Sub vraja dulcelui sarut,
Si-acum, cu noaptea m-am ales,
Si umbra visului tacut,

Tu ce-ai sa faci cand n-oi mai fi,
Si-oi susura ca un izvor,
Sub pasii care vor veni,
Sa bea racoarea din ulcior?


La sanul tau m-oi strange umbra,
Si noptilor voi fi popas,
Iubirilor, ce inca umbla,
Pe-aleile ce-au mai ramas."
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:53
Atatea aripe fosnesc pe sus,
In taina visului care s-a scurs,
Si ingerul aripile si-a frant,
Lovindu-se de cer si de pamant.

Imbraca noaptea instelat vesmant,
Si pulsul tau il simt batand plapand,
Cu buzele, pe pielea ta cand trec,
Si ochii mei, in ochii tai petrec.

Tacerea umple-ncet inima mea,
Purtand pe sunete povara ta,
Gradina, este-un straniu cimitir,
In care plange-n nopti, un trandafir.
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:54
Sa ne-ntalnim, cand salcia iar plange,
Si umbrele le-asterne la pamant,
Cu pasi usori cand crengile le-om frange,
Si ochii s-or privi fara cuvant,

Sa ne-ntalnim, cand mana disperata,
Pe tine te va cauta in vis,
Si clopotul pe creste o sa bata,
Cararile cu semnul interzis.

Sa ne-ntalnim, in inima mea beata,
De-atatea flori, ce in gradini s-au stins,
Sub luna alba, ce se plimba roata,
Pe-un cer in care, stelele au nins.

Sa ne-ntalnim in umbrele din tine,
Ce ard amiezile in asfintit,
Calcand cu talpa, pe corole fine,
Carari de dor, ce duc spre infinit.

Sa ne-ntalnim bolnavi de dor in noapte,
Pe frunza neuitatului amor,
Cand pescarusii, ale noastre soapte,
Le-or face cer, sub aripile lor...
kudika023770
Postat pe 14 Noiembrie 2009 09:56

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
vine CRACIUNUL "GRATULE" NU-MI MAI IN DAI UN TELEFON CU INTRODUCERE DE ..."2-10.....CIAOAMORE MIO " 1 De la: marilenalorena 22 Decembrie 2009 21:25
un sfat 45 De la: io_sunt 9 Noiembrie 2009 10:43
rochie scurta de revelion - accesorii 2 De la: bclaura23 8 Februarie 2010 14:33
sal 7 De la: greierash_is_back 7 Ianuarie 2010 20:49
mos craciun 17 De la: kudika054546 26 Ianuarie 2010 11:16