Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
|
Incearca sa ninga, Ingeri albi cazand, Poate vor sa planga, In ochi inoptand, Stelele sa umble, Sus pe cer treceau, Dorurile umbre, Inima-mi muscau. Pomii goi pe ceruri, Zaceau rastigniti, Lupii prinside geruri, Loveau hamesiti, Umbra nu mai curge, Tipa-ntr-un picior, Vantu-n ceruri fuge, Ca un caprior, Si ne bate alba, Cu aripi de nea, Cu lumina calda, Umbrele de stea, Ninge si ne-ngroapa, Noaptea sub nameti, Te pastrez sub pleoape, Ca si-n alte dati, Tu te duci departe, Tipa zurgalai, Eu ma pierd in noapte Si in ochii tai. Incearca sa ninga, Ingeri albi cazand, Poate vor sa planga, In ochi inoptand. |
||
|
kudika023770 Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:24 |
||
|---|---|---|
|
De-or trece anii cum trecurã, Ea tot mai mult îmi va plãcé, Pentru cã-n toat-a ei fãpturã E-un "nu ºtiu cum" º-un "nu ºtiu ce". M-a fermecat cu vro scânteie Din clipa-n care ne vãzum? Deºi nu e decât femeie, E totuºi altfel, "nu ºtiu cum". De-aceea una-mi este mie De ar vorbi, de ar tãcé: Dac-al ei glas e armonie, E ºi-n tãcere-i "nu ºtiu ce". Astfel robit de-aceeaºi jale Petrec mereu acelaºi drum... În taina farmecelor sale E-un "nu ºtiu ce" º-un "nu ºtiu cum". |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:39 |
||
|
Înger de pazã Când sufletu-mi noaptea veghea în extaze, Vedeam ca în vis pe-al meu înger de pazã, Încins cu o hainã de umbre ºi raze, C-asuprã-mi c-un zâmbet aripele-a-ntins; Dar cum te vãzui într-o palidã hainã, Copilã cuprinsã de dor ºi de tainã, Fugi acel înger de ochiu-þi învins. Eºti demon, copilã, cã numai c-o zare Din genele-þi lunge, din ochiul tãu mare Fãcuºi pe-al meu înger cu spaimã sã zboare, El, veghea mea sfântã, amicul fidel? Ori poate!... O-nchide lungi genele tale, Sã pot recunoaºte trãsurile-þi pale, Cãci tu - tu eºti el. |
||
|
|
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:41 |
||
De la: marco918, la data 2009-11-13 18:49:33... ceva mai real se poate ? ... poezia indeamna la ... M-am convins!!! ai simtul umorului!!! |
||
|
stardancer Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:42 |
||
|
Nu mã înþelegi În ochii mei acuma nimic nu are preþ Ca taina ce ascunde a tale frumuseþi; Cãci pentru care altã minune decât tine Mi-aº risipi o viaþã de cugetãri senine Pe basme ºi nimicuri, cuvinte cumpãnind, Cu pieritorul sunet al lor sã te cuprind, În lanþuri de imagini duiosul vis sã-l ferec, Sã-mpiedec umbra-i dulce de-a merge-n întunerec. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . ªi azi când a mea minte, a farmecului roabã, Din oriºice durere îþi face o podoabã, ªi când rãsai nainte-mi ca marmura de clarã, Când ochiul tãu cel mândru strãluce în afarã, Întunecând privirea-mi, de nu pot sã vãd încã Ce-adânc trecut de gânduri e-n noaptea lui adâncã, Azi când a mea iubire e-atâta de curatã Ca farmecul de care tu eºti împresuratã, Ca setea cea eternã ce-o au dupãolaltã Lumina de-ntunerec ºi marmura de daltã, Când dorul meu e-atâta de-adânc ºi-atât de sfânt Cum nu mai e nimica în cer ºi pe pãmânt, Când e o-namorare de tot ce e al tãu, De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine ºi de rãu, Când eºti enigma însãºi a vieþii mele-ntregi... Azi vãd din a ta vorbã cã nu mã înþelegi! |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:43 |
||
| posteaza altceva pe asta am vazuto | ||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:46 |
||
|
Potir de aur, toamna, ne buciumã agale , Iar soarele, pe dealuri, molatec ne indeamnã Lumina sã-i sorbim, ’n pãdurile de-aramã,, Cu tonuri vii ºi calde rostogolite-n vale . ªi, printre aspre ramuri, zãbavnic sã luãm samã Copacii cum ne-aºtern, uitate, la picioare , Incendiind pãmântul, vii ruguri de frunzare; Imbrãþiºaþi, noi trecem prin ruginie vamã . Din pãrul tãu, nãvalnic , lumina se-ntrupeazã ªi, printre albi mesteceni, se naºte-a doua oarã. Iar ochii tãi, ce vrajã, strãlucitor vibreazã, Cu picuri calzi, în suflet, iubirea mi-o presoarã ; Pe buze se-nfiripã sãrutul, sfântã razã , A vechilor luceferi ce-aºteaptã sã rãsarã... |
||
|
stardancer Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:50 |
||
|
Povestea mea ºi a lor Mã-ntreb: Cel care-am fost cândva Tot eu sunt ºi-azi?... Sau sunt altcineva?... Confraþii mei - e drept - nu bãnuiesc Cã sunt ºi morþi rebeli care trãiesc! Dovadã eu - Eu, care-am fost ucis De cãtre cei care, citind ce-am scris, M-au ponegrit ªi m-au scuipat, Apoi cu toþi m-au pastiºat... Iar când n-au mai avut ce-mi face, Mi-au presãrat în pat un pumn de ace - Convinºi c-am sã mã-nþep în ele ªi-am sã mor!... Dar eu le-am dat cu tifla tuturor... ªi azi - deºi înmormântat de ei De viu - Continuu sã trãiesc, ba chiar sã scriu... În timp ce criminalii mei confraþi Trãiesc din semne de-ntrebare ªi putrzesc ne'nmormântaþi... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:51 |
||
|
Asemeni unei flori ce în apus Petalele-ºi închide-n nefiinþã, ªi, împietritã-n fragedã cãinþã, Tânjeºte dupã ziua ce s-a scurs Fãptura ta se-aratã, nãzuinþã A dragostei, ce-n suflet þi-a adus Cãldura-i dulce dar , in schimb, ºi-a pus Pecetea ei de-adâncã suferinþã ... Însã, când zorile din nou s-aratã , ªi floarea se deschide, o minune ! Spre soare-aruncã strãlucirea toatã , Ce noaptea-ntreagã a pãstrat-o-anume , Sperând cã va mai rãsãri odatã , ªi-apoi, nicicând el nu va mai apune... |
||
|
stardancer Postat pe 14 Noiembrie 2009 14:52 |
||
De la: kudika023770, la data 2009-11-14 09:56:20Sa ne-ntalnim, cand salcia iar plange, si traducerea Para cumplir, pero no se quejan Y las sombras se sientan, Con pasos cuando rompemos las ramas, Y sus ojos están siempre buscando Para cumplir, se parte la desesperación, Se buscará en la imaginación Y para vencer a una campana en las crestas, Rutas con estas caras. Para cumplir, mi latido del corazón, Por muchas flores en los jardines que se han extinguido, Bajo meses blanco, que estaba caminando atraer la atención En un cielo donde las estrellas nos fascinó. Para cumplir en la ardiente, ¿Qué ardor en la tarde lentamente, Intensificar el pie, el Coro Por último, Faltan caminos que van al infinito. Enfermo con ganas de reunirse de noche Las hojas de olvidar el amor, el nuestros sonidos de coche Puedo recordar si es el dolor |
||
|
iulia069834 Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:02 |
||
|
Când iubesc, Din palmele mele Flori pentru tine cresc... De sunt iubit, Se face-n juru-mi Primãvarã fãr’ de sfârºit... Când ne iubim, Noi devenim luminã Si cânt sublim... |
||
|
stardancer Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:07 |
||
|
Ar trebui Ar trebui sã ne naºtem bãtrâni, Sã venim înþelepþi, Sã fim în stare de-a hotãrî soarta noastrã în lume, Sã ºtim din rãscrucea primarã ce drumuri pornesc ªi iresponsabil sã fie doar dorul de-a merge. Apoi sã ne facem mai tineri, mai tineri, mergând, Maturi ºi puternici s-ajungem la poarta creaþiei, Sã trecem de ea ºi-n iubire intrând adolescenþi, Sã fim copii la naºterea fiilor noºtri. Oricum ei ar fi atunci mai bãtrâni decât noi, Ne-ar învãþa sã vorbim, ne-ar legãna sã dormim, Noi am dispãrea tot mai mult, devenind tot mai mici, Cât bobul de strugure, cât bobul de mazãre, cât bobul de grâu... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:08 |
||
|
cele mai superbe versuri Mihai Eminescu - Înger ºi Demon Noaptea-n Doma întristata, prin lumini îngalbenite A facliilor de ceara care ard lânga altare - Pe când bolta-n fundul Domei sta întunecoasa, mare, Nepatrunsa de-ochii rosii de pe mucuri ostenite, În biserica pustie, lânga arcul în perete, Genuncheata sta pe trepte o copila ca un înger; Pe-a altarului icoana în de raze rosii frângeri, Palida si mohorâta Maica Domnului se vede. O faclie e înfipta într-un stâlp de piatra sura; Lucii picaturi de smoala la pamânt cad sfârâind Si cununi de flori uscate fâsâiesc amirosind S-a copilei rugaciune tainic sopotit murmura. Cufundat în întuneric, lâng-o cruce marmurita, Într-o umbra neagra, deasa, ca un demon El vegheaza, Coatele pe bratul crucii le destinde si le-aseaza, Ochii cufundati în capu-i, fruntea trista si-ncretita. Si barbia lui s-apasa de al pietrei umar rece, Parul sau negru ca noaptea peste-al marmurei brat alb; Abia candela cea trista cu reflectul ei roz-alb Blând o raza mai arunca ce peste-a lui fata trece. Ea un înger ce se roaga - El un demon ce viseaza; Ea o inima de aur - El un suflet apostat; El în umbra lui fatala, sta-ndaratnic rezemat - La picioarele Madonei, trista, sfânta, Ea vegheaza. Pe un mur înalt si rece de o marmura curata, Alba ca zapada iernei, lucie ca apa lina, Se rasfrânge ca-n oglinda a copilei umbra plina - Umbra ei, ce ca si dânsa sta în ruga-ngenuncheata. Ce-ti lipseste oare tie, blond copil cu-a ta marire, Cu de marmur-alba fata si cu mâinile de ceara, Val - o negura diafana mestecata-n stele; clara E privirea-ti inocenta sub a genelor umbrire; Ce-ti lipseste sa fii înger - aripi lungi si constelate. Dar ce vad: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde? Doua umbre de aripe ce se misca tremurânde, Doua aripe de umbra catre ceruri ridicate. O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de paza; Lânga marmura cea alba vad fiinta-i aeriana. Peste viata-i inocenta, viata lui cea sunta plana, Lânga dânsa el se roaga, lânga ea îngenuncheaza. Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este, Însa aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate; Muri sfintiti de-a omenirii rugaciuni îndelungate Vad aripele-i diafane si de dânsele dau veste. Te iubesc! - era sa strige demonul în a lui noapte, Dara umbra-naripata a lui buze le înmoaie; Nu spre-amor, spre-nchinaciune el genunchii-si încovoaie Si asculta dus din lume a ei dulci si timizi soapte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Ea? - O fiica e de rege, blonda-n diadem de stele, Trece-n lume fericita, înger, rege si femeie; El rascoala în popoare a distrugerii scânteie Si în inimi pustiite samana gândiri rebele. Despartiti de-a vietii valuri, între el si între dânsa Veacuri sunt de cugetare, o istorie, -un popor, Câteodat' - desi arare - se-ntâlnesc, si ochii lor Se privesc, par a se soarbe în dorinta lor aprinsa. Ochii ei cei mari, albastri, de blândete dulci si moi, Ce adânc patrund în ochii lui cei negri furtunosi! Si pe fata lui cea slaba trece-usor un nour ros - Se iubesc... Si ce departe sunt deolalta amândoi! A venit un rege palid, si coroana sa antica, Grea de glorii si putere, l-a ei poale-ar fi depus, Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus Si în mâna-i însceptrata, mâna ei îngusta, mica. Dara nu - mute ramas-au buzele-i abia deschise, Muta inima în pieptu-i, mâna ei trasa-ndarat. În a sufletului taina, ea iubea. Clar si încet Se ivea fata de demon feciorestilor ei vise. Ea-l vedea miscând poporul cu idei reci, îndraznete; Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasa dulce spaima; El prezentul îl rascoala cu-a gândirilor lui faima Contra tot ce gramadira veacuri lungi si frunti marete. El ades suit pe-o piatra cu turbare se-nfasoara În stindardul ros si fruntea-i aspra-adânca, încretita, Parea ca o noapte neagra de furtune-acoperita, Ochii fulgerau si vorba-i trezea furia vulgara. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Pe un pat sarac asuda într-o lunga agonie Tânarul. O lampa-ntinde limb-avara si subtire, Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i stie de stire, Nimeni soarta-i n-o-mblânzeste, nimeni fruntea nu-i mângâie. Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei, Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbracate Cu-a lui Dumnezeu numire - astazi toate-s îndreptate Contra inimii murinde, sufletul vor sa-i sugrume! A muri fara speranta! Cine stie-amaraciunea Ce-i ascunsa-n aste vorbe? - Sa te simti neliber, mic, Sa vezi marile-aspiratii ca-s reduse la nimic, Ca domnesc în lume rele caror nu te poti opune, C-opunându-te la ele, tu viata-ti risipesti - Si când mori sa vezi ca-n lume vietuit-ai în zadar: O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar Mai crud nici e cu putinta. Simti ca nimica nu esti. Si acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasa. Cum a intrat el în viata? Cât amor de drept si bine, Câta sincera fratie adusese el cu sine! Si rasplata? - Amarârea, care sufletu-i apasa. Dar prin negurile negre, care ochii îi acopar, Se apropie-argintoasa umbra nalt-a unui înger, Se aseaza lin pe patu-i; ochii lui orbiti de plângeri Ea-i saruta. De pe dânsii negurile se descopar... Este Ea. C-o multumire adânca, nemaisimtita, El în ochii ei se uita. - Mândra-i de înduiosere; Ceasul ultim îi împaca toata viata-i de durere; Ah! sopteste el pe moarte - cine esti ghicesc, iubita. Am urmat pamântul ista, vremea mea, viata, poporul Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis; El n-a vrut ca sa condamne pe demon, ci a trimis Pre un înger sa ma-mpace, si-mpacarea-i... e amorul. |
||
|
iulia069834 Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:10 |
||
|
Lasã-mã sã m-aprind de întunericul tãu, În lumina feroce Învaþã-mã sã ard întunecat, Modeleazã dupã forma aripilor Flacãra mea ªi purific-o de orice culoare. Sau, ªi mai bine, Dã-mi o sãmânþã de întuneric, S-o îngrop în pãmânt ªi-nvârte mai repede anotimpurile Sã creascã, S-o seamãn din nou. În lumina feroce Ar fi atunci pãduri ºi lanuri, Crânguri, livezi, pajiºti ºi codri de noapte. O beznã tandrã În care am putea muri oricând am vrea, Un întuneric în care N-am mai fi frumoºi, nici buni, Ci doar singuri, ªi nemaitrebuind sã privim, Închizând ochii, am putea vedea. |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:11 |
||
|
Fãrã tine mi-e frig N-am înþeles niciodatã Cum simte aerul Cã ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnitã ªi-ºi lasã pe mine zdrenþele reci. Câinele negru Cu burta întinsã duios pe zãpadã Se scoalã ºi se îndepãrteazã Privindu-mã în ochi, Refuzând sã-ºi spunã numele. Începe sã fulguie. Mã usturã pielea Pe locul de unde te-ai rupt. ªi mi-e frig, Când simt cum cade moale, Odatã cu zãpada, Aceastã rugãciune cãtre nimeni. |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:13 |
||
|
Anii trec mai uºor decât ne închipuim, Îi cãutãm în sertar ºi brusc nu-i mai gãsim; Nimeni nu ºtie precis unde se duc anii ãºtia aºa, Eu cred cã probabil se adunã ªi stau împreunã Undeva! Aºa cã nu-þi fã griji Zãu, tu nu-þi fã griji, draga mea, N-ai de ce sã-þi faci griji, Toatã lumea pãþeºte aºa... Aº vrea sã te pãstrez lângã mine, aproape de tot, De-aia am conceput un buzunar special la capot... În el încapi doar tu ºi nimeni altcineva, Se-nchide cu fermoar ªi-nãuntru doar Argint ºi catifea! Tu poþi sã vii oricând ªi sã stai aici cât doreºti, ªi când e ziua ta Am sã-þi cânt ºi-am sã-þi spun poveºti... Ce zici, ce idee! Þine-o sub cheie, Ai grijã de ea!... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:17 |
||
ce legatura are poezia cu moda? 
|
||
|
greierash_is_back Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:21 |
||
|
Ea a venit fãrã ocol, A lãsat hainele în hol, El de-atâta timp o aºtepta, S-a oprit ºi s-a uitat la ea... Ea a vorbit foarte puþin, ªi asta - dupã niºte vin, El n-a vorbit, dar a ascultat, Îl trãda doar braþul încordat... Ea l-a privit o clipã, El s-a uitat la ea, Ea l-a privit, El a clipit ªi probabil c-afarã ningea... Ea a plecat privind în sus, A deschis uºa ºi s-a dus, El a rãmas nedumerit, A întors doar capul ºi-a privit... Ea a pãºit pe trotuar Cu mâinile în buzunar, El uºa-n urma ei a-nchis ªi-a clipit din ochi ca dup-un vis... Ea l-a privit o clipã El s-a uitat la ea Ea l-a privit, El a clipit, ªtiind cã n-o va mai vedea, ªi probabil c-afarã ningea... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:32 |
||
| daca ai citi poezia ai vedea singura legatura si nu ai mai pune intrebari asa ca ...ori citesti ori du-te cauta alt topic nu e de tine | ||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:35 |
||
|
Mina ta nu-i fara de temei fierbinte, sau rece, grea ca plumbul, sau usoara ; eu vorba i-o-nteleg, si ea nu minte, cum are obiceiul stapinul, bunaoara. E ca o frunza mare, pala, ce s-a scuturat pe fruntea mea, sa steie racoroasa, si, cind pe umeri citeodata mi se lasa, eu stiu de esti sau nu esti suparat. In parul meu ce albe-s degetele miinii tale, si-asa de visatoare, ca de femeie-mi par, dar ard si dor de brate pina la umar goale, de-mi zic ca au in virfuri si-n podul palmei jar. Stiu orice linie sau vinisoara albastrie a miinii tale, orisicit de nensemnata, dupa cum si dinsa pe de rost ma stie si sa ma uite n-ar mai putea vrodata. |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:41 |
||
|
Dacã s-ar putea vreodatã Sã mãsori nemãsuratul, Sã cuprinzi nemãrginirea, Sã stai, strãbãtând neantul, Sã fii nici unul, nici altul. Dacã s-ar putea vreodatã Neiubind sã fii iubirea, Nesperând sã fii speranþa, Nevorbind sã fii vorbirea, Negândind sã fii gândirea. Dacã s-ar putea vreodatã Sã auzi neauzitul, Sã priveºti în nevãzut ªi sã afli neºtiutul, Ar urma iar începutul? |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:45 |
||
|
Nu ai crezut cã poþi învinge doar atunci când renunþând la orice armã, vei lupta cu propria imagine pentru eliberarea ta. Nu te vei mai putea privi în oglinzile care sã te arate slab sau trufaº, neînfricat sau laº, dupã dorinþã... Þi s-a mai spus, dar nu ai crezut... În þara fãrã de oglinzi, "care îþi va mai fi chipul?", te vei întreba atunci încã o datã ºi vei afla dacã vei lãsa rãspunsul sã vinã de la sine... Ce vei avea de pierdut, când cãutarea va fi singura realitate posibilã? Care este drumul, se-ntreabã cel care merge fãrã sã ºtie, pe singurul drum, pe care poate s-ajungã?... Unde sã ajungã, dacã el este deja acolo, chiar dacã nu poate încã sã ºtie cã este câºtigãtorul? Ce competiþie este mai de temut decât aceea în care tu eºti singurul concurent îndârjit? Dar cum mai poþi lupta când adversarul poartã, drept amuletã, doar chipul tãu? "Alungã toate speranþele", þi s-a spus, pentru a putea sã speri cu adevãrat! Dar, spune-mi, la ce mai este bunã speranþa pentru cel care are deja totul? Sau cunoaºterea drumului de întoarcere, pentru cel care a ajuns?... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:47 |
||
|
Câteva cuvinte, þi-ai spus, doar câteva cuvinte, ºi ai creat o întreagã istorie, al cãrei prezent este deja ieri, aºa cum mâine va fi doar trecutul aceluia ce-l va lãsa în urmã, pierdut pentru totdeauna... Doar un cuvânt, îþi spui, doar un cuvânt, ºi te-apropii în drumul tãu de nebãnuitul pas spre necunoscut, fãrã sã te sperii de gândul acela care eºti ºi nu eºti tu, de clipa aceea în care poþi sã fii ºi eºti... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:52 |
||
|
Ceasul nu s-a oprit dar orele nu se mai vãd marcate pe cadranul timpului ce stã pe loc, în contemplare. Perspectiva nu s-a pierdut dar obiectele nu se mai vãd delimitate pe întinderea purã a spaþiului - cel fãrã de nume. Viaþa nu s-a sfârºit dar moartea nu se mai vede la orizont în aºteptarea fiinþei ce se revolta cândva, undeva, în þara uitãrii... Totul este la locul sãu ca altãdatã deºi totul nu mai înseamnã nimic când se pierde în spaþiul fãrã de timp, în timpul fãrã de spaþiu... |
||
|
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 15:55 |
||
|
esperar altas horas de la puesta del sol para usted y para cantas frotar con tus palabras en el sueño no están muy lejos ¿Por qué dices que estás pensando en mí, y me mostró ningún amor ¿Por qué usted dijo que quería y no me deja ni acercarme a ti? pero quiero ser amado un beso bajo la luz de la luna y un abrazo apasionado Yo sueño que tengo Tus recuerdos me persiguen pero va a volver a mí De mayo de izquierda a sufrir y sólo pensaba en que |
||
|
iulia069834 Postat pe 14 Noiembrie 2009 17:14 |
||
|
astept tarziu in noapte sa vi iar mai aprope sa ma mangai cu ale tale soapte in vis nu esti departe de ce mi-ai zis ca te gandesti la mine si nu am fost eu langa tine de ce ai spus ca ma doreai cand nici macar nu ma chemai cat as vrea sa fim impreuna un sarut sub clar de luna si-un srans patimas visez ca-mi dai amintirea ta ma bantuie dar nu o sa te-ntorci mai lasat sa sufar si cuget doar la tine |
||
|
iulia069834 Postat pe 14 Noiembrie 2009 17:15 |
||
|
Nichita Stanescu - ªi Poate De Aceea poate de aceea, ca nu suntem metalici si nici încetiniti, si nici lemnosi, - de aceea poate, când cocosii galici se bat cu penele-nfoiate si frumosi, - noi ridicam din noi, un glob de gând spre vid si-l sprijinim în palmi, deasupra, sus, si soarele se alungeste spre el si îsi deschid înca ceva din ele luminile de nespus. si se curbeaza câmpul supt, spre globul acesta, doritor, si viitorul îsi întinse lenes lobul înspre prezent, rupându-se din viitor De-aceea poate aparam mai palizi, si-n largi miscari orizontale, de înot, un glob de gând întindem, tot si tot mai sus, spre sorii candizi… pâna se lipesc de el bucati de cer albastre si-aterizate pasari, cu umbrele zburând, si relieful viu al trupurilor noastre devine relieful acestui glob de gând. |
||
|
miss_darine Postat pe 14 Noiembrie 2009 18:19 |
||
|
Marin Sorescu - Glezne fragile Unde ramasesem? La glezne fragile. Da, din cauza lor Pretinzi ca nu poti schia. Gleznele fragile mã-nnebunesc, Imi plac foarte mult. Ce bine te tin pe picioare, Dreapta, svelta, cu mers frumos, Când vii spre mine Prin zapada, vibrind la fiecare fulg. Faci atingere cu fulgii. Transmiti fiori în toata masa de zapada Din cer. Uita-te, e ca o saltea descusuta cerul. Cine s-o fi tavalind deasupra? (Cred ca tot noi). Tolaniti pe fortele naturii, pe fenomenul natural. Fenomen natural pe fenomen natural. Mazariche pe licheni. Iti place cum suna? "Suna a iarna". Ai vãzut sarea izvorind din mine, Ca o bura de ploaie. La polul nord transpiratia S-ar fi prefacut în mazariche. "Parca numai acolo!" Emotia de la polul nord. Nu, de la polul opus. Eu sint polul opus nr.34. (Asa zicea un compozitor). Autor de opusuri numerotate. 34 îi place lui cel mai mult. Sintem ca doi pinguini mergând stingaci prin zapada la Poale de Polul nord. Pe ghetus. "Ba sintem ditamai iceberguri". Alunecind unul în bratele celuilalt, incotosmanati In sentimente calduroase. "Bine ca ne-a apucat amorul iarna, Avem incalzire centrala. La vara, ar fi fost prea cald". Esti o prezenta luminoasa. Chiar si în zapada, tot tu dai Lumina. Eu sint primul (Si ultimul Ca nu mai las pe nimeni) Cel mai mult mã impresioneaza la tine Calmul ochilor mari si calmul pielii - Dac pot spune astfel. "Poti". Azi miinile mele sint foarte aspre. Dar au si ele calmul lor. Esti ca o marmura Care-a fost la mare asta-vara. "Am fost". "Cu cine?". "Cu intreaga cariera". Si sinii - sint de taiat respiratia cu ei. Eu sint numai taieturi. |
||
|
miss_darine Postat pe 14 Noiembrie 2009 18:38 |
||
| Cineva intreba ce legatura exista intre poezie si moda.Raspunsul este simplu:Eleganta, dragostea pentru frumos.Poezia este pentru spiritul femeii ceea ce face moda pentru trupul ei.Poste ca nu intamplator acest topic de poezie a inflorit tocmai aici unde femeile devin cele mai frumoase.Toate poeziile pe care le-ati adus aici sunt superbe.Ori eleganta versurilor , gingasia, alaturi de frumusetea nativa, devin pentru trupul Dvs, si pentru spirit, acea aura care va transforma in zanele, in muzele noastre nemuritoare. | ||
|
kudika023770 Postat pe 14 Noiembrie 2009 18:39 |
||
|
In umbrele noptii o pasare sura, Dorinta din noi, o provoaca adanca, Cu sunete dulci ne-mpresoara si fura, La pieptul iubirii in nopti ne arunca. Iar noaptea se-noada uitata-n perdele, Si bratele moi la fereastra desface, O umbra pierduta in muguri de stele, Si-n somnul naturii din noi care tace. Iubiri ne colinda prin vremuri straine, Cu marmura alba a lunilor moarte, Trecutul e astazi pierdut in ruine, Si sangera gustul, ca merele coapte. In noaptea aceasta prin noi care trece, Iubito departe nu vreau sa te pierd, Si-n razele lunii, tacuta si rece, Cu gura fierbinte, pe gat te dezmierd. Ma pierd in albastrul din privirea ta pura, Respiratia-i nufar bolnav de dojana. Stele cad departe-n ceruri, sarutarile pe gura, Urca lenes catre pleoape, in flori rosii mici pe geana. |
||
|
kudika023770 Postat pe 14 Noiembrie 2009 18:52 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| derutata pana peste cap!!!!! | 43 | De la: playboy 27 Mai 2011 23:49 |
| Barbatul in sec 21 | 27 | De la: greierash_is_back 14 Ianuarie 2010 11:07 |
| banchet absolvire facultate | 10 | De la: dalma 2 Iunie 2010 22:56 |
|
|
||
| ajutor | 16 | De la: tigruaik 4 Iunie 2010 17:55 |
| INVITATIE IN SHOWROOM | 1 | De la: mihaella_filip 21 August 2009 14:52 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.