Topic de poezie pentru domnisoare, doamne si cine mai stie sa scrie poezie.

oana

nu stiu ce sa fac???

GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 19:05
fiindca pleci nu uita sa inchizi usa zilei ce da inspre seara lasa valiza cu amintiri pe peronul din ultima gara fiindca pleci te rog nu uita sa stergi marea de dor si cuvinte inchide toamna undeva cu frunze cu tot caci toamna ma minte, mai primeste-ma-n noaptea ochilor tai mai primeste-ma-n marea bratelor tale stiu ca azi e tarziu stiuu ca azi e pustiu locul meu in adancul inimii tale lasa doar macesul sa ia spini lungi ca un lacat prin mine flori sarace din inima mea sa-mi petreaca uitarea de tine
Sunt vorbe simple ce-as dori sa iti soptesc Cand sunt cu tine privind cerul din gradina Cand te imbratisez fierbinte, pamantesc In timp ce luna ne acopera-n lumina. Sunt si taceri ce as dori cu drag sa-mpart Atunci cand amandoi stim foarte bine ce urmeaza Caci suntem gand la gand inca din start, Si pana si privirile ni se-mbratiseaza. Sunt multe clipe ce-as dori sa le petrec Cu tine doar, si nu in gand ci-n realitate, Mici fericiri care-mpreuna se intrec Sa-mi umple sufletul cu-n pumn de nestemate. Sunt vorbe simple ce-as dori sa iti soptesc Dar pline sunt de dor si de-ntelesuri Caci tu esti cea pe care o iubesc Mai mult decat pot sa iti spun in versuri.
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 19:29
Tu e�ti ca pas�rea aceea, care, c�ndva,-ntr-o zi de var�, c�nd ploaia se las� din ceruri parc� plutind, at�t de rar�, zbura de-afar� �n odaia �n care stam �i, f�r� veste, �n timp ce, alb�strie, ploaia se prelingea lin pe ferestre, mi se opri pe umeri, mic�, �i m�-ntreb� din ochi: � Tu e�ti ? �i, nemaia�tept�nd r�spunsul, sclipind, pieri pe veci. Tu e�ti�

GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 19:40
Tu, singuratic� �i-albastr�, R�t�citoare-n infinit, La ce m� chemi necontenit Acolo-n col�ul de fereastr�, S� te ador �nm�rmurit?� �i spune-mi ce-nrudit� vraj� �i ce �ndep�rtat mister M� face pururi s� te cer Deasupra capului de straj�, Stea singuratic� pe cer?�
GYPSI Postat pe 14 Noiembrie 2009 19:44
Muzici... Sufletul meu � flaut. Tu c�n�i la el � s�rut �optit... Sufletul t�u � harp�... Eu c�nt la el � m�ng�iere lin�... Sufletul nostru � org�... Dumnezeu c�nt� la el... Infinit �i Lumin�...
stardancer Postat pe 15 Noiembrie 2009 01:26
De-mi e�ti aproape sau g�ndesc la tine, �n sufletu-mi se na�te prim�var�, C�ci ghiocei ce-a�teapt� s� r�sar� Privirea ta a r�s�dit in mine. Din sufletu-�i curat, pornit-a-nt�ia oar� Lumina-ntreag-a lumii, cu razele-i divine, Iar ochii t�i izvor sunt al bol�ilor senine, Albastru cald, Iubirea, ce tainic ne-nconjoar� . Duioas� unduind, din haos intrupat�, Tu z�misle�ti �n ceruri �i c�ntec �i magie. C�nd inima-�i vibreaz�, suav� armonie �n juru-i r�sp�nde�te; ce vraj� minunat�, Aprinde-n mine sori, luceferi de-alt�dat�, Ce-or lumina, v�paie, de-acum, p�n�-n vecie!
stardancer Postat pe 15 Noiembrie 2009 01:53
Este ziua dragei mele asa ca: Draga mea, Tu esti tot ce poate fi mai frumos in viata mea� Privirea ta cea plina de lumina ma vindeca de toate relele din lume� Atingerea calda a mainii tale e cel mai sublim balsam� Imbratisarea ta e a intregului univers� In al meu piept, inima ta bate� In al tau piept, inima mea si-a gasit cald si primitor salas� Si bunul Dumnezeu ne tine cu drag in palmele sale Unite mereu in semnul sfant al rugaciunii Tu esti dragostea mea cea mai profunda si mai coplesitoare, Esti lacrimile mele de fericire, Esti regina cerului instelat ce-mi impodobeste noptile Cu parfum de vraja� Te voi iubi pe soare si furtuni Te voi imbratisa mereu cu bratele, cu pieptul, Si cu sufletul meu pe care tu-l umpli de Dumnezeu� Si voi canta tuturor cantecul tau ascuns pe care ingerii Mi-l soptesc clipa de clipa� Pana cand eu voi fi tu Si tu vei fi eu Si fiinta noastra Fi-va una in inima lui Dumnezeu�
stardancer Postat pe 15 Noiembrie 2009 04:52
De-abia plecase�i. Te-am rugat s� pleci. Te urm�ream de-a lungul molatecii poteci, P�n-ai pierit, la cap�t, prin trifoi. Nu te-ai uitat o dat� �napoi! �i-as fi f�cut un semn, dup� plecare, Dar ce-i un semn din umbr�-n dep�rtare? Voiam s� pleci, voiam �i s� r�m�i. Ai ascultat de g�ndul ce-l dint�i. Nu te oprise g�ndul f�r� glas. De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi r�mas?
GYPSI Postat pe 15 Noiembrie 2009 15:47
Am luat ceasul de-nt�lnire C�nd se tulbur�-n fund lacul �i-n perdeaua lui sub�ire κi petrece steaua acul. C�t� vreme n-a venit M-am uitat cu dor �n zare. Orele �i-au �mpletit Firul lor cu firul mare. �i acum c-o v�d venind Pe potec� solitar�, De departe, simt un jind �i-as voi s� mi se par�.
GYPSI Postat pe 15 Noiembrie 2009 15:48
Daca-n zeci si zeci de toamne Zi senina n-am avut O! atuncea spune-mi Doamne, Pentru ce m-am mai nascut? Ca sa plang doar in tacerea Vieti-mi fara de noroc ? Nu mi-a stors oare durerea Multe lacrime de foc ? Unii rad, si bucuriei Isi dau sufletu-ncantat Eu din cupa veseliei Niciodata n-am gustat ! Triste-mi par in lume toate Viata-mi e un negru chin, Sufletul meu nu mai poate Nici sa planga cel putin� Sub o piatra solitara Eu as sta mai fericit Caci a zilelor povara, Sufletul mi-a obosit !!!
GYPSI Postat pe 15 Noiembrie 2009 16:17
Rondelul rozelor ce mor de Alexandru Macedonski E vremea rozelor ce mor, Mor �n gr�dini, �i mor �i-n mine -- �-au fost at�t de via�� pline, �i azi se sting a�a u�or. �n tot, se simte un fior. O jale e �n ori�icine. E vremea rozelor ce mor -- Mor �n gr�dini, �i mor �i-n mine. Pe sub amurgu-ntrist�tor, Curg v�lm�aguri de suspine, �i-n marea noapte care vine Duioase-�i pleac� fruntea lor... -- E vremea rozelor ce mor.
Kathara Postat pe 15 Noiembrie 2009 16:34
Poezia mea preferata: T.S. Eliot (1888�1965). Prufrock and Other Observations. 1917. 1. The Love Song of J. Alfred Prufrock S�io credesse che mia risposta fosse A persona che mai tornasse al mondo, Questa fiamma staria senza piu scosse. Ma perciocche giammai di questo fondo Non torno vivo alcun, s�i�odo il vero, Senza tema d�infamia ti rispondo. LET us go then, you and I, When the evening is spread out against the sky Like a patient etherised upon a table; Let us go, through certain half-deserted streets, The muttering retreats 5 Of restless nights in one-night cheap hotels And sawdust restaurants with oyster-shells: Streets that follow like a tedious argument Of insidious intent To lead you to an overwhelming question � 10 Oh, do not ask, �What is it?� Let us go and make our visit. In the room the women come and go Talking of Michelangelo. The yellow fog that rubs its back upon the window-panes, 15 The yellow smoke that rubs its muzzle on the window-panes Licked its tongue into the corners of the evening, Lingered upon the pools that stand in drains, Let fall upon its back the soot that falls from chimneys, Slipped by the terrace, made a sudden leap, 20 And seeing that it was a soft October night, Curled once about the house, and fell asleep. And indeed there will be time For the yellow smoke that slides along the street, Rubbing its back upon the window-panes; 25 There will be time, there will be time To prepare a face to meet the faces that you meet; There will be time to murder and create, And time for all the works and days of hands That lift and drop a question on your plate; 30 Time for you and time for me, And time yet for a hundred indecisions, And for a hundred visions and revisions, Before the taking of a toast and tea. In the room the women come and go 35 Talking of Michelangelo. And indeed there will be time To wonder, �Do I dare?� and, �Do I dare?� Time to turn back and descend the stair, With a bald spot in the middle of my hair� 40 [They will say: �How his hair is growing thin!�] My morning coat, my collar mounting firmly to the chin, My necktie rich and modest, but asserted by a simple pin� [They will say: �But how his arms and legs are thin!�] Do I dare 45 Disturb the universe? In a minute there is time For decisions and revisions which a minute will reverse. For I have known them all already, known them all:� Have known the evenings, mornings, afternoons, 50 I have measured out my life with coffee spoons; I know the voices dying with a dying fall Beneath the music from a farther room. So how should I presume? And I have known the eyes already, known them all� 55 The eyes that fix you in a formulated phrase, And when I am formulated, sprawling on a pin, When I am pinned and wriggling on the wall, Then how should I begin To spit out all the butt-ends of my days and ways? 60 And how should I presume? And I have known the arms already, known them all� Arms that are braceleted and white and bare [But in the lamplight, downed with light brown hair!] It is perfume from a dress 65 That makes me so digress? Arms that lie along a table, or wrap about a shawl. And should I then presume? And how should I begin? . . . . . Shall I say, I have gone at dusk through narrow streets 70 And watched the smoke that rises from the pipes Of lonely men in shirt-sleeves, leaning out of windows?� I should have been a pair of ragged claws Scuttling across the floors of silent seas. . . . . . And the afternoon, the evening, sleeps so peacefully! 75 Smoothed by long fingers, Asleep � tired � or it malingers, Stretched on the floor, here beside you and me. Should I, after tea and cakes and ices, Have the strength to force the moment to its crisis? 80 But though I have wept and fasted, wept and prayed, Though I have seen my head [grown slightly bald] brought in upon a platter, I am no prophet�and here�s no great matter; I have seen the moment of my greatness flicker, And I have seen the eternal Footman hold my coat, and snicker, 85 And in short, I was afraid. And would it have been worth it, after all, After the cups, the marmalade, the tea, Among the porcelain, among some talk of you and me, Would it have been worth while, 90 To have bitten off the matter with a smile, To have squeezed the universe into a ball To roll it toward some overwhelming question, To say: �I am Lazarus, come from the dead, Come back to tell you all, I shall tell you all�� 95 If one, settling a pillow by her head, Should say: �That is not what I meant at all. That is not it, at all.� And would it have been worth it, after all, Would it have been worth while, 100 After the sunsets and the dooryards and the sprinkled streets, After the novels, after the teacups, after the skirts that trail along the floor� And this, and so much more?� It is impossible to say just what I mean! But as if a magic lantern threw the nerves in patterns on a screen: 105 Would it have been worth while If one, settling a pillow or throwing off a shawl, And turning toward the window, should say: �That is not it at all, That is not what I meant, at all.� . . . . . 110 No! I am not Prince Hamlet, nor was meant to be; Am an attendant lord, one that will do To swell a progress, start a scene or two, Advise the prince; no doubt, an easy tool, Deferential, glad to be of use, 115 Politic, cautious, and meticulous; Full of high sentence, but a bit obtuse; At times, indeed, almost ridiculous� Almost, at times, the Fool. I grow old � I grow old � 120 I shall wear the bottoms of my trousers rolled. Shall I part my hair behind? Do I dare to eat a peach? I shall wear white flannel trousers, and walk upon the beach. I have heard the mermaids singing, each to each. I do not think that they will sing to me. 125 I have seen them riding seaward on the waves Combing the white hair of the waves blown back When the wind blows the water white and black. We have lingered in the chambers of the sea By sea-girls wreathed with seaweed red and brown 130 Till human voices wake us, and we drown.
Kathara Postat pe 15 Noiembrie 2009 16:37
Ninge peste case, ninge peste tine, Clipele ne-ngroapa, albe in troiene, Noaptea pe fereastra, adormita vine, Cerbii rup tacerea, gonind prin poiene. Pasii tai alearga, rascolind cararea, Ingerii in ceruri, aripile-au rupt, Si isi arde dorul, toata disperarea, Amintirii tale, ca la inceput. Ninge alb pe clipa, care s-a culcat, Canta zurgalaii, rataciti in noapte, Cat de dulce-i gura, inca n-am uitat, Si tacerea-n suflet, murmur e de ape. Ninge cu raceala fulgilor de nea, Troienind iubirea intre noi uitata, Da-mi din nou iubito, gura, as mai bea, Chiar si-acum cand vantul, a-nceput sa bata.
kudika023770 Postat pe 15 Noiembrie 2009 17:18
Buna dimineata, te salut pamant, Te salut gradina si pe tine casa, Acuma cand zorii, cupa si-o revarsa, Si-arborii din ramuri, tremura plangand. Cand se umple ora, de-atata splendoare, Valurile marii fosnesc potolit, Si o gura rosie, pasare-a venit, Ca sa ma sarute,viu, surazatoare. Buna dimineata, orelor va zic, Si-mi consum tacerea, scriind o scrisoare, Canta-n ceruri ziua, azi e sarbatoare, Dar as vrea sa ninga, cu ingeri un pic. Pasii mei se plimba, nu mai vor acasa, Eu ma pierd pe drumuri, umbra de strain, Flori ratacitoare, rupte se inchin, Risipind parfumul glastrelor pe masa, Si iti scriu din umbra,soaptelor uitate, Stiu ca nu e nimeni ca sa rada-n stea, Si pe cer se urca, doar aripa mea, Ca sa spuna versuri in singuratate.
kudika023770 Postat pe 15 Noiembrie 2009 17:21
Garoafe mor, insangerand gradina, Incremenite in durerea lor, In cer amurgul si-a topit lumina, Ca pe-o agheazma data tuturor, Avem nevoie de garoafe rosii, De vrem ispita zorilor sa vina, Cand sarutati de nopti canta cocosii, Speranta zorilor care-or sa vina. Cutremurati de lenesele vise, Trecand prin noi doar amintiri desarte, Iesim din scena noptii in culise, Strivind la piept dorintele, amante. Si plang garoafele in noi nebune, Incremenite in durerea lor, In pasii ce desfac carari in lume, De frunze si miresme care mor. Si blestemati de ultime ispite, Vom trece ziua, drumul spre uitare, Cu timpul ce goneste din copite, Sa se agate-n cer de Carul Mare.
kudika023770 Postat pe 15 Noiembrie 2009 17:25
De la: GYPSI, la data 2009-11-14 15:08:07Ar trebui Ar trebui s� ne na�tem b�tr�ni, S� venim �n�elep�i, S� fim �n stare de-a hot�r� soarta noastr� �n lume, S� �tim din r�scrucea primar� ce drumuri pornesc �i iresponsabil s� fie doar dorul de-a merge. Apoi s� ne facem mai tineri, mai tineri, merg�nd, Maturi �i puternici s-ajungem la poarta crea�iei, S� trecem de ea �i-n iubire intr�nd adolescen�i, S� fim copii la na�terea fiilor no�tri. Oricum ei ar fi atunci mai b�tr�ni dec�t noi, Ne-ar �nv��a s� vorbim, ne-ar leg�na s� dormim, Noi am disp�rea tot mai mult, devenind tot mai mici, C�t bobul de strugure, c�t bobul de maz�re, c�t bobul de gr�u... Sorescu?
Kathara Postat pe 15 Noiembrie 2009 18:19
Pe un varf ce se pravale, sta biserica crestina, Umbra ferecata-n noapte, apa murmurand in vad, Toamne ce-au trecut de-a randul, toamnele ce au sa vina, Frunze sunt din pomul vietii, peste ziduri vechi ce cad. Candela lumina arde, palida si tremurand, Si icoana cea batrana din firida ne priveste, Inger inegrit de vreme printre buze murmurand, O litanie prelunga, sunand mort, ca o poveste. Preoti imbracati in negru, in tacerea cea pioasa, Cand luminile se-nalta spre-ntuneric ca un rug, Cantecul printre vitralii,prind pe doua voci sa teasa, Suferintele din suflet, pasari albe-n cer ajung. Geme codrul frant de vanturi, gonind toamna peste munti, Rugaciunile se-nalta intr-o funerara ruga, Vorbele zburand din gura ce-a imbatranit sub frunti, Bat cu arupile-n poarta raiului ca sa patrunda. Vaile se pierd in noapte cu salasele pagane, Noaptea le cuprinde-n brate ca un urias mormant, Si cu pasul lui molatec, prin paduri si campi de grane, Cum ar merge peste ape, trece Dumnezeu cel Sfant.
kudika023770 Postat pe 15 Noiembrie 2009 19:47
De la: kudika023770, la data 2009-11-15 19:47:59Pe un varf ce se pravale, sta biserica crestina, Umbra ferecata-n noapte, apa murmurand in vad, Toamne ce-au trecut de-a randul, toamnele ce au sa vina, Frunze sunt din pomul vietii, peste ziduri vechi ce cad. Candela lumina arde, palida si tremurand, Si icoana cea batrana din firida ne priveste, Inger inegrit de vreme printre buze murmurand, O litanie prelunga, sunand mort, ca o poveste. Preoti imbracati in negru, in tacerea cea pioasa, Cand luminile se-nalta spre-ntuneric ca un rug, Cantecul printre vitralii,prind pe doua voci sa teasa, Suferintele din suflet, pasari albe-n cer ajung. Geme codrul frant de vanturi, gonind toamna peste munti, Rugaciunile se-nalta intr-o funerara ruga, Vorbele zburand din gura ce-a imbatranit sub frunti, Bat cu arupile-n poarta raiului ca sa patrunda. Vaile se pierd in noapte cu salasele pagane, Noaptea le cuprinde-n brate ca un urias mormant, Si cu pasul lui molatec, prin paduri si campi de grane, Cum ar merge peste ape, trece Dumnezeu cel Sfant. Cine-a scris asta? Nichifor Crainic?
Kathara Postat pe 15 Noiembrie 2009 20:02
quiero volver a estar juntos para hacer el amor oculto en el resto del mundo nos besamos apasionadamente amar y estar separados s�lo en la muerte a vivir cada minuto como si la �ltima escribir nuestro propia historia los dem�s no se preocupan por nosotros no mires a nuestro pasado a vivir esta para mover los obst�culos yo no pod�a definir el amor m�s hermoso con mis palabras. s�lo os digo desde mi experiencia que el amor es cuando se vive en el otro, y en ti; es cuando llega el momento de decir: nos reunimos en el cielo, esp�rame!
iulia069834 Postat pe 15 Noiembrie 2009 22:19
Cum te iubesc? Nu as putea sa-ti spun... Las doar lumina lunii sa bata in feresti... Parfumul ei, nascut �n taramuri de povesti Iti va grai in locul meu acum... Cum te iubesc? Minunea care esti Oare as putea-n cuvinte s-o adun? Cand pasii mi-i indrepti pe vechiul drum Catre imparatiile ceresti... Cum te iubesc, cand inima mi-e soare A carui stralucire tu ai aprins-o? Iata, Cu raze dulci, caldura lui ne-mbata, Si sufletul ne poarta spre visare... De sus coboara sfanta Lui chemare. Hai sa-i raspundem chiar acum, de�ndata!
stardancer Postat pe 16 Noiembrie 2009 00:01
Alexandru Macedonski - Amintiri �n mintea omului ram�ne Tabloul fericirii stinse... Astfel tresar si-n al meu suflet Reamintirile �ntinse; Aci revad o alba casa... O hora, fete, fluturi, salbe, Frunzisuri, vii si flori pe c�mpuri Si porumbei cu aripi albe! Aci ma vad pe alte tarmuri Pribeag prin tarile straine, Pe margine de-albastre lacuri Cu negre st�nci si vechi ruine! Aci revad, revad un t�nar... La brat el poarta o femeie... Le bate inima-n unire Si afla-a raiurilor cheie! Padurea-n umbra le-nfasoara Amorul lor ca un tezaur Si soarele prin frunze-apune �n fundul unui cer de aur! Dar, Doamne, pentru ce pe lume C�nd versi at�ta fericire Ne-o iei �ndata ce ne-ai dat-o S-abia ne lasi o suvenire?
GYPSI Postat pe 16 Noiembrie 2009 08:06
De-as sti ca lacrimile mele S-ar preschimba-n margaritare, Din ele ca sa-ti fac avere, Le-as pl�nge fara de-ncetare. De-as sti ca s�ngele din mine S-ar preschimba �n r�u de aur, Arterele mi le-as deschide Sa-ti fac din ele un tezaur.
GYPSI Postat pe 16 Noiembrie 2009 08:10
Se duce noru-n al sau zbor Ca g�ndul meu ratacitor, Aci de luna poleit, Aci de noapte �nnegrit. Se duce r�ul pe costis, �ncolacit pe sub frunzis, Aci soptind un c�ntec bl�nd, Aci umflat si spumeg�nd. Se duce v�ntul printre foi, Se duc si lucruri vechi si noi, Se duce tot ce e de dus, Pam�ntul jos si luna sus. Dar c�nd e totul calator, Schimb�nd mereu sau schimbator, Al meu destin e ne�ncetat, Neschimbator si neschimbat.
GYPSI Postat pe 16 Noiembrie 2009 08:19
De vrei sa pleci�eu nu te leg de mine. �Te leaga doar..un gand�si Dumnezeu. Caci mai intai iubit-am fost de tine� Si cel dintai iubit ai fost al meu�. Pastrezi in tine-ntreaga mea faptura.. Priveste-te-n oglinda, sa ma vezi! Nici nu-ndraznesc sa te sarut pe gura.. (Pentru ca stiu! nimica nu mai crezi�) Dar!!! gandul meu�E pururi langa tine� Si langa tine el va sta mereu� �Si daca vrei ca sa auzi de mine� Priveste-te-n oglinda� dragul meu�.
GYPSI Postat pe 16 Noiembrie 2009 08:25
Buna intrebare Kathara. "Cine-a scris asta? Nichifor Crainic? " Va trebui acum sa-l citesc.
kudika023770 Postat pe 16 Noiembrie 2009 21:55
Dintr-o eroare de calcul, poezia a fost scrisa fara prima strofa, pe care o redau in cele ce urmeaza: Luna plange peste mare, cu vapaia argintie, Ochiul cerului albastru, este sfasaiat de corbi, Lumea dorului se-ntinde, singurateca, pustie, Prin padurea ei uscata, se pierd umbrele de orbi.
kudika023770 Postat pe 16 Noiembrie 2009 21:59
Scuze, m-am exprimat ca o cizma.Am vut sa spun, "dintr-o eroare de calc."
kudika023770 Postat pe 16 Noiembrie 2009 22:01
Iubirea ta, iubirea mea, Doar una sunt � pe cer o stea... Parfumul tau il port mereu In taina sufletului meu... Ne-mbratisam, suav ecou, Si lumea o cream din nou...
stardancer Postat pe 16 Noiembrie 2009 22:37
De la: kudika023770, la data 2009-11-16 21:55:36Buna intrebare Kathara. "Cine-a scris asta? Nichifor Crainic? " Va trebui acum sa-l citesc. Nichifor Crainic Unde sunt cei care nu mai sunt? Intrebat-am vantul, zburatorul Bidiviu pe care-alearga norul Catre-albastre margini de p�m�nt: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a vantul: Aripile lor M� doboara nevazute-n zbor. Intrebat-am luminata ciocarlie, Candela ce legana-n tarie Untdelemnul cantecului sfant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a ciocarlia: S-au ascuns In lumina celui nepatruns. Intrebat-am bufnita cu ochiul sferic, Oarba care vede-n intuneric Tainele necuprinse de cuvant: Unde sunt cei care nu mai sunt? Unde sunt cei care nu mai sunt? Zis-a bufnita: C�nd va cadea Marele-ntuneric, vei vedea. De la: Kathara, la data 2009-11-15 18:19:23 De la: GYPSI, la data 2009-11-14 15:08:07Ar trebui Ar trebui s� ne na�tem b�tr�ni, S� venim �n�elep�i, S� fim �n stare de-a hot�r� soarta noastr� �n lume, S� �tim din r�scrucea primar� ce drumuri pornesc �i iresponsabil s� fie doar dorul de-a merge. Apoi s� ne facem mai tineri, mai tineri, merg�nd, Maturi �i puternici s-ajungem la poarta crea�iei, S� trecem de ea �i-n iubire intr�nd adolescen�i, S� fim copii la na�terea fiilor no�tri. Oricum ei ar fi atunci mai b�tr�ni dec�t noi, Ne-ar �nv��a s� vorbim, ne-ar leg�na s� dormim, Noi am disp�rea tot mai mult, devenind tot mai mici, C�t bobul de strugure, c�t bobul de maz�re, c�t bobul de gr�u... Sorescu? Ana Blandiana Marin Sorescu Adam Cu toate ca se afla in rai, Adam se plimba pe alei preocupat si trist Pentru ca nu stia ce-i lipseste. Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva Dintr-o coasta a lui Adam. Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune Incat chiar in clipa aceea Si-a pipait coasta imediat urmatoare, Simtindu-si degetele frumos fulgerate De niste sini tari si coapse dulci Ca de contururi de note muzicale. O noua Eva rasarise in fata lui. Tocmai isi scosese oglinjoara Si se ruja pe buze. "Asta e viata!" - a oftat Adam Si-a mai creat inca una. Si tot asa, de cate ori Eva oficiala Se intorcea cu spatele Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie Adam scotea la lumina o noua cadina Din haremul lui intercostal. Dumnezeu a observat Aceasta creatie desantata a lui Adam L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste Si l-a izgonit din rai Pentru suprarealism.
Kathara Postat pe 16 Noiembrie 2009 22:51
My favorite: Dorul Setos ��i beau mireasma �i-�i cuprind obrajii cu palmele-am�ndou� cum cuprinzi �n suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi �n ochi, cum st�m. �i totu�i tu-mi �opte�ti: "Mi-asa de dor de tine!" A�a de tainic tu mi-o spui �i dornic, parc-a� fi pribeag pe-un alt p�m�nt. Femeie, ce mare por�i �n inim� �i cine e�ti? Mai c�nt�-mi �nc-odat� dorul t�u, s� te ascult �i clipele s�-mi par� ni�te muguri plini, din care �nfloresc aievea - ve�nicii. "Lucian Blaga - Poemele luminii"
stardancer Postat pe 17 Noiembrie 2009 00:33

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
barbatul sagetator-femeia rac	6	De la: dandanaua_reloaded 1 Iulie 2009 22:52
Nu mai suport deja!!!X(	8	De la: greierash_is_back 31 Decembrie 2009 16:55
Masaj cu aromoterapie	1	De la: danaflaviu 27 Martie 2010 14:54

Ajutor!	3	De la: yumalai 22 Decembrie 2009 14:02
Oriflame	1	De la: mikaiuli 10 Noiembrie 2009 16:57