Pot fi mai fraiera de-atat????

De la: freakbabe, la data 2010-01-15 15:42:37poi descotoroseste-te de tot ce tine de el...sterge nr de tel, mesaje...umpleti timpul q ceva , fa un sport, uita-te la comedii, iesi in oras q fetele, distreaza-te ...si ai sa vezi ca in scurt timp o sa ti se para anecdota domnul in cauza...

De la: kudika096085, la data 2009-12-20 20:59:24Buna.
Am citit multe pe aici, vreau si eu sa scriu, anonimatul ma incurajeaza, deoarece nu prea pot vorbi despre ce mi se intimpla cu nimeni. Sunt gata sa ascult orice critica doar sa nu mai tac.
E clar ca e vorba de o iubire. De doua chiar. De fapt nici nu stiu daca pot sa numesc asa ce mi s-a intimplat. Cu mai bine de un an in urma, am inceput sa fiu cu un baiat, de care in foarte scurt timp m-am indragostit.Daca e sa fiu sincera, pentru prima data, desi aveam 20 de ani, am observat ca fetele deja la 15 ani isi traiesc iubirea, eu tind sa cred ca pina acuma nu am mai simtit iubire. Deci. La cateva saptamini dupa o poveste incredibila am aflat ca are defapt prietena. Am plins. Cu mare durere i-am zis sa nu ma faca sa sufar, sa plece. El a acceptat neobisnuit de usor. A disparut fara urma, din viata mea. Si uite asa a inceput cosmarul meu. Muream fiecare zi asteptind sa ma sune, plingeam, nu ma puteam concentra la nimic. A durat exact o saptamina ca sa-i vad iar numarul apelind... A venit si a inceput cu "Am incercat sa te uit, nu pot..is rau stiu dar nu stiu ce am, ma gandesc non-stop ".. Eu eram gata sa fiu oricum doar sa fie in viata mea, sa nu mai pling. Dar am gresit. Ma dureau si mai mult plecarile si venirile lui periodice si gandul ca e cu alta. Intr-un final am hotarat sa pun capat la tot. I-am zis clar sa ma lase. Plingeam ca o prostuta, ca ultima prostuta si fraiera. El nu mai suna. Nu vorbeam cu nimeni despre asta. Plingeam neincetat...pina a aparut el. Barbatul care m-a ascultat, care m-a cucerit, care m-a facut a lui. Eram confuza. Cu cateva luni inainte eram sigura ca iubesc altul, acum eram in bratele altuia. s-ar parea ca totul a trecut, ca iata-ma fericita. Dar! Era foarte insurat:( O sa arunca-ti cu pietre in mine acuma, stiu. Si o merit. Doar am avut tupeul sa fiu cu un barbat insurat. Nu are sens sa zic ca m-am impotrivit la inceput acestei relatii, ca fugeam. Ma impuneam sa ma gandesc la celalalt. Nu am putut. Am fost a lui. A fost al meu. Eram sigura ca va face la fel, ca ma va lasa...doar avea sotie. Ma invinuiam fiecare secunda dar nu ma abtineam, ma pierdeam in el, ma dadeam lui cu totul. El nici gand nu avea sa ma paraseasca, desi eu sedeam si asteptam in orice clipa sa imi zica "Te iubesc dar sunt insurat". Din contra is facea planuri cu mine.Stiu sunt ipocrita si nu o sa creada nimeni, dar chiar ma gandeam ca sotia lui sufera. Nu locuim in acelasi oras.
Vara eu am plecat peste hotare, cu un program pentru studenti, cu alte doua prietene. Petreceam cu el cele mai intense clipe din viata mea, scurte, furate, gresite, murdare, ilegale. cand a plecat in orasul lui...va spun sincer am vazut prima data un barbat cum plingea. Plingea! Am simtit atata putere in mine. I-am zis ca il vreau al meu. El m-a privit mult si mi-a zis ca divorteaza, ca cand ma intorc vom fi impreuna si nimeni nu ne vom mai ascunde. Ar fi trebuit sa ma bucur. Da, m-am bucurat. Dar si m-am speriat rau. Cum asa? Cineva sa faca ceva pentru mine? Si inca ce? Sa o lase pe alta!!! Nu se poate. Oricum, ni-am despartit cu gandul sa ne mai vedem. Intr-o saptamina aveam avionul. Plecam. Spre marea mea uimire a aparut el. Cel pentru care am plins. Si mi-a zis ca nu se poate opri, ca nu isi imagineaza cum va trai fara sa ma vada 4 luni? ... I-am zis ca am pe cineva si sa ma lase. Si asta mi-a plins. Al doilea barbat care plinge!Asta ma face sa cred ca e o minciuna ca barbatii nu pling.
Oricum, eu am plecat. Vara fiind acolo departe, m-am certat cu iubitul meu...indraznesc sa-i zic asa...si m-a parasit. M-a parasit pe net. A zis ca ma iubeste enorm..dar.. A zis ceea ce asteptam cu infrigurare eu. Toate lacrimile si ceea prin ce treceam eu nu are sens sa le explic. A aparut in schimb primul meu. A zis ca ma asteapta.
In septembrie am revenit. El intr-adevar a venit la mine. Mi-a zis ca ma iubeste. Am picat pe spate daca sincer. Nu e genul care sa zica te iubesc asa usor. Nu stiu ce sa cred, de ce mi-a zis-o.. Dar iar, in scurt timp a disparut iar. Eu iar am inceput ca ultima fraiera sa bocesc. am facut o depresie grea. Ai mei vroiau sa ma tarsca la psiholog. eu il cautam pe iubitul meu insurat... Spre marea mea uimire el mi-a zis ca ma iubeste dar ca nu putem fi impreuna... vorbeam prin mail-uri doar. Nu i-am auzit vocea din primavara:( Imi dau seama cat de ridicola si fraiera sunt. Dar oare ce sa fac? Oare ce simt? Chiar recitesc ce am scris si asa nu seamana cu mine fata despre care scriu...Dar am fost eu cea care a facut toate astea. Mi-a scris ultimul mail cu "Te-am iubit enorm. dar nu-mi mai scri nicaieri. Am inteles tot. " e vorba ca unul din prietenii lui, pe care aproape ca nu-l cunosc, i-a zis ca e cu mine. Doamne cate ipocrizie. La mine ma refer evident. Cum oare a putut sa creada asa ceva? Nu il voi mai cauta. Nu vrea el asta. Il iubesc. vreau sa fie bine. Fie si cu sotia lui.
Si tipul de la care a inceput de fapt totul. apare si dispare la nessfarsit. Imi zice ca ma iubeste, ca vrea sa fie cu mine, doar cu mine... daca sincer, si eu vreau. Mai corect ar fi sa zic ca eu vreau sa fiu, ca pe el nu-l cred. Si nu ca sa-l uit pe altul. Ci pentru ca chiar simt ceva foarte puternic, vreau sa fiu cu el in toate sensurile. Zilele trecute l-am vazut iar cu prietena lui. Iar se repeta totul. M-a suna si vorbim la telefon pina dimineata la 3-4. Nu mai pot. Am intrebat ce vrea defapt. A zis ca ma vrea, a zis ca o iubeste pe prietena lui si ca eu nu il pot intelege, ca eu cred ca e imposibil sa iubesti 2 persoane. Imi povesteste ca prietena il face sa lupte, ca a obosit, ca vrea sa fie linistit linga mine. Ca ma iubeste chiar de eu nu inteleg. Nu mai pot. Da, chiar cum sa inteleg???? Ce vrea? Sa-i fiu rezerva Cand cealalta se va plictisi de el sa vina la mine sa il ingrizesc??? Nu mai pot. Sunt o idioata si o usuratica si oare asta nu se schimba??
Tragind linia: am fost cu un tip ocupat, apoi am fost amanta unui tip insurat, apoi acum iar ma zbat asa... Ce sunt? Mi-e frica sa scriu.. Dar in cap ma numesc exact asa cum ma vor numi cei ce vor citi astea. In cazul in care va citi cineva.
Stiu ca is fraiera, prostutsa, rea si murdara. Oare altceva imi mai poate zice cineva? Nu astept intelegere... sau poate astept?

De la: kudika096085, la data 2010-01-15 01:41:16unde mai fraiera??
stau si bocesc ca o idioata, si ma mai si doare.. tocmai si -afacut alt cont pe skype, ca sa mai toarne venin, l-am blocat si pe ala.. de ce dar pling?? ok, am acceptat ca is fraiera si naiva, da ce sa fac sa atenuez durerea asta? nu mi-am imaginat ca pot atita plinge, nu mi-am imaginat ca am atitia nervi care simt, nu pot sa adorm..umblu buimaca. nu mi-am imaginat ca pot sta la ora 2 dimineatsa pe net sa imi pling de mila, ma simt ultima ratata... cum sa uit? a mai fost cineva parasit? am impresia ca abia cunosc lumea..cineva sa-mi dea o palma sa ma trezesc..

De la: freakbabe, la data 2010-01-15 02:15:49uite ca tot vrei palme te ajut eu [img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1055/1055241mowsp7za1z.gif[/img][/url] draga mea stam amandoua pana la ora asta din acelasi motiv, dra spre deosebire de tine nu m-a plang...e greu....dar o sa-ti treaca...gaseste si u o modalitate de a trece mai usor peste asta...fa-i in ciuda q ceva, razbuna-te, sparge-i masina daca o are( rotile si e suficient) vopsestei masina q un spray, numai fa ceva....sau daca nu lasa-l in plata lui...si vezi-ti de viata ta....cui pe cui se scoate...inca cateva palme ca sa te trezesti [img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1055/1055241mowsp7za1z.gif[/img][/url] [img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1055/1055241mowsp7za1z.gif[/img][/url] [img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1055/1055241mowsp7za1z.gif[/img][/url] [img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1055/1055241mowsp7za1z.gif[/img][/url] [img]http://dl.glitter-graphics.net/pub/1055/1055241mowsp7za1z.gif[/img][/url]

De la: kudika096085, la data 2009-12-20 20:59:24Buna.
Am citit multe pe aici, vreau si eu sa scriu, anonimatul ma incurajeaza, deoarece nu prea pot vorbi despre ce mi se intimpla cu nimeni. Sunt gata sa ascult orice critica doar sa nu mai tac.
E clar ca e vorba de o iubire. De doua chiar. De fapt nici nu stiu daca pot sa numesc asa ce mi s-a intimplat. Cu mai bine de un an in urma, am inceput sa fiu cu un baiat, de care in foarte scurt timp m-am indragostit.Daca e sa fiu sincera, pentru prima data, desi aveam 20 de ani, am observat ca fetele deja la 15 ani isi traiesc iubirea, eu tind sa cred ca pina acuma nu am mai simtit iubire. Deci. La cateva saptamini dupa o poveste incredibila am aflat ca are defapt prietena. Am plins. Cu mare durere i-am zis sa nu ma faca sa sufar, sa plece. El a acceptat neobisnuit de usor. A disparut fara urma, din viata mea. Si uite asa a inceput cosmarul meu. Muream fiecare zi asteptind sa ma sune, plingeam, nu ma puteam concentra la nimic. A durat exact o saptamina ca sa-i vad iar numarul apelind... A venit si a inceput cu "Am incercat sa te uit, nu pot..is rau stiu dar nu stiu ce am, ma gandesc non-stop ".. Eu eram gata sa fiu oricum doar sa fie in viata mea, sa nu mai pling. Dar am gresit. Ma dureau si mai mult plecarile si venirile lui periodice si gandul ca e cu alta. Intr-un final am hotarat sa pun capat la tot. I-am zis clar sa ma lase. Plingeam ca o prostuta, ca ultima prostuta si fraiera. El nu mai suna. Nu vorbeam cu nimeni despre asta. Plingeam neincetat...pina a aparut el. Barbatul care m-a ascultat, care m-a cucerit, care m-a facut a lui. Eram confuza. Cu cateva luni inainte eram sigura ca iubesc altul, acum eram in bratele altuia. s-ar parea ca totul a trecut, ca iata-ma fericita. Dar! Era foarte insurat:( O sa arunca-ti cu pietre in mine acuma, stiu. Si o merit. Doar am avut tupeul sa fiu cu un barbat insurat. Nu are sens sa zic ca m-am impotrivit la inceput acestei relatii, ca fugeam. Ma impuneam sa ma gandesc la celalalt. Nu am putut. Am fost a lui. A fost al meu. Eram sigura ca va face la fel, ca ma va lasa...doar avea sotie. Ma invinuiam fiecare secunda dar nu ma abtineam, ma pierdeam in el, ma dadeam lui cu totul. El nici gand nu avea sa ma paraseasca, desi eu sedeam si asteptam in orice clipa sa imi zica "Te iubesc dar sunt insurat". Din contra is facea planuri cu mine.Stiu sunt ipocrita si nu o sa creada nimeni, dar chiar ma gandeam ca sotia lui sufera. Nu locuim in acelasi oras.
Vara eu am plecat peste hotare, cu un program pentru studenti, cu alte doua prietene. Petreceam cu el cele mai intense clipe din viata mea, scurte, furate, gresite, murdare, ilegale. cand a plecat in orasul lui...va spun sincer am vazut prima data un barbat cum plingea. Plingea! Am simtit atata putere in mine. I-am zis ca il vreau al meu. El m-a privit mult si mi-a zis ca divorteaza, ca cand ma intorc vom fi impreuna si nimeni nu ne vom mai ascunde. Ar fi trebuit sa ma bucur. Da, m-am bucurat. Dar si m-am speriat rau. Cum asa? Cineva sa faca ceva pentru mine? Si inca ce? Sa o lase pe alta!!! Nu se poate. Oricum, ni-am despartit cu gandul sa ne mai vedem. Intr-o saptamina aveam avionul. Plecam. Spre marea mea uimire a aparut el. Cel pentru care am plins. Si mi-a zis ca nu se poate opri, ca nu isi imagineaza cum va trai fara sa ma vada 4 luni? ... I-am zis ca am pe cineva si sa ma lase. Si asta mi-a plins. Al doilea barbat care plinge!Asta ma face sa cred ca e o minciuna ca barbatii nu pling.
Oricum, eu am plecat. Vara fiind acolo departe, m-am certat cu iubitul meu...indraznesc sa-i zic asa...si m-a parasit. M-a parasit pe net. A zis ca ma iubeste enorm..dar.. A zis ceea ce asteptam cu infrigurare eu. Toate lacrimile si ceea prin ce treceam eu nu are sens sa le explic. A aparut in schimb primul meu. A zis ca ma asteapta.
In septembrie am revenit. El intr-adevar a venit la mine. Mi-a zis ca ma iubeste. Am picat pe spate daca sincer. Nu e genul care sa zica te iubesc asa usor. Nu stiu ce sa cred, de ce mi-a zis-o.. Dar iar, in scurt timp a disparut iar. Eu iar am inceput ca ultima fraiera sa bocesc. am facut o depresie grea. Ai mei vroiau sa ma tarsca la psiholog. eu il cautam pe iubitul meu insurat... Spre marea mea uimire el mi-a zis ca ma iubeste dar ca nu putem fi impreuna... vorbeam prin mail-uri doar. Nu i-am auzit vocea din primavara:( Imi dau seama cat de ridicola si fraiera sunt. Dar oare ce sa fac? Oare ce simt? Chiar recitesc ce am scris si asa nu seamana cu mine fata despre care scriu...Dar am fost eu cea care a facut toate astea. Mi-a scris ultimul mail cu "Te-am iubit enorm. dar nu-mi mai scri nicaieri. Am inteles tot. " e vorba ca unul din prietenii lui, pe care aproape ca nu-l cunosc, i-a zis ca e cu mine. Doamne cate ipocrizie. La mine ma refer evident. Cum oare a putut sa creada asa ceva? Nu il voi mai cauta. Nu vrea el asta. Il iubesc. vreau sa fie bine. Fie si cu sotia lui.
Si tipul de la care a inceput de fapt totul. apare si dispare la nessfarsit. Imi zice ca ma iubeste, ca vrea sa fie cu mine, doar cu mine... daca sincer, si eu vreau. Mai corect ar fi sa zic ca eu vreau sa fiu, ca pe el nu-l cred. Si nu ca sa-l uit pe altul. Ci pentru ca chiar simt ceva foarte puternic, vreau sa fiu cu el in toate sensurile. Zilele trecute l-am vazut iar cu prietena lui. Iar se repeta totul. M-a suna si vorbim la telefon pina dimineata la 3-4. Nu mai pot. Am intrebat ce vrea defapt. A zis ca ma vrea, a zis ca o iubeste pe prietena lui si ca eu nu il pot intelege, ca eu cred ca e imposibil sa iubesti 2 persoane. Imi povesteste ca prietena il face sa lupte, ca a obosit, ca vrea sa fie linistit linga mine. Ca ma iubeste chiar de eu nu inteleg. Nu mai pot. Da, chiar cum sa inteleg???? Ce vrea? Sa-i fiu rezerva Cand cealalta se va plictisi de el sa vina la mine sa il ingrizesc??? Nu mai pot. Sunt o idioata si o usuratica si oare asta nu se schimba??
Tragind linia: am fost cu un tip ocupat, apoi am fost amanta unui tip insurat, apoi acum iar ma zbat asa... Ce sunt? Mi-e frica sa scriu.. Dar in cap ma numesc exact asa cum ma vor numi cei ce vor citi astea. In cazul in care va citi cineva.
Stiu ca is fraiera, prostutsa, rea si murdara. Oare altceva imi mai poate zice cineva? Nu astept intelegere... sau poate astept?

De la: kudika096085, la data 2009-12-20 20:59:24Buna.
Am citit multe pe aici, vreau si eu sa scriu, anonimatul ma incurajeaza, deoarece nu prea pot vorbi despre ce mi se intimpla cu nimeni. Sunt gata sa ascult orice critica doar sa nu mai tac.
E clar ca e vorba de o iubire. De doua chiar. De fapt nici nu stiu daca pot sa numesc asa ce mi s-a intimplat. Cu mai bine de un an in urma, am inceput sa fiu cu un baiat, de care in foarte scurt timp m-am indragostit.Daca e sa fiu sincera, pentru prima data, desi aveam 20 de ani, am observat ca fetele deja la 15 ani isi traiesc iubirea, eu tind sa cred ca pina acuma nu am mai simtit iubire. Deci. La cateva saptamini dupa o poveste incredibila am aflat ca are defapt prietena. Am plins. Cu mare durere i-am zis sa nu ma faca sa sufar, sa plece. El a acceptat neobisnuit de usor. A disparut fara urma, din viata mea. Si uite asa a inceput cosmarul meu. Muream fiecare zi asteptind sa ma sune, plingeam, nu ma puteam concentra la nimic. A durat exact o saptamina ca sa-i vad iar numarul apelind... A venit si a inceput cu "Am incercat sa te uit, nu pot..is rau stiu dar nu stiu ce am, ma gandesc non-stop ".. Eu eram gata sa fiu oricum doar sa fie in viata mea, sa nu mai pling. Dar am gresit. Ma dureau si mai mult plecarile si venirile lui periodice si gandul ca e cu alta. Intr-un final am hotarat sa pun capat la tot. I-am zis clar sa ma lase. Plingeam ca o prostuta, ca ultima prostuta si fraiera. El nu mai suna. Nu vorbeam cu nimeni despre asta. Plingeam neincetat...pina a aparut el. Barbatul care m-a ascultat, care m-a cucerit, care m-a facut a lui. Eram confuza. Cu cateva luni inainte eram sigura ca iubesc altul, acum eram in bratele altuia. s-ar parea ca totul a trecut, ca iata-ma fericita. Dar! Era foarte insurat:( O sa arunca-ti cu pietre in mine acuma, stiu. Si o merit. Doar am avut tupeul sa fiu cu un barbat insurat. Nu are sens sa zic ca m-am impotrivit la inceput acestei relatii, ca fugeam. Ma impuneam sa ma gandesc la celalalt. Nu am putut. Am fost a lui. A fost al meu. Eram sigura ca va face la fel, ca ma va lasa...doar avea sotie. Ma invinuiam fiecare secunda dar nu ma abtineam, ma pierdeam in el, ma dadeam lui cu totul. El nici gand nu avea sa ma paraseasca, desi eu sedeam si asteptam in orice clipa sa imi zica "Te iubesc dar sunt insurat". Din contra is facea planuri cu mine.Stiu sunt ipocrita si nu o sa creada nimeni, dar chiar ma gandeam ca sotia lui sufera. Nu locuim in acelasi oras.
Vara eu am plecat peste hotare, cu un program pentru studenti, cu alte doua prietene. Petreceam cu el cele mai intense clipe din viata mea, scurte, furate, gresite, murdare, ilegale. cand a plecat in orasul lui...va spun sincer am vazut prima data un barbat cum plingea. Plingea! Am simtit atata putere in mine. I-am zis ca il vreau al meu. El m-a privit mult si mi-a zis ca divorteaza, ca cand ma intorc vom fi impreuna si nimeni nu ne vom mai ascunde. Ar fi trebuit sa ma bucur. Da, m-am bucurat. Dar si m-am speriat rau. Cum asa? Cineva sa faca ceva pentru mine? Si inca ce? Sa o lase pe alta!!! Nu se poate. Oricum, ni-am despartit cu gandul sa ne mai vedem. Intr-o saptamina aveam avionul. Plecam. Spre marea mea uimire a aparut el. Cel pentru care am plins. Si mi-a zis ca nu se poate opri, ca nu isi imagineaza cum va trai fara sa ma vada 4 luni? ... I-am zis ca am pe cineva si sa ma lase. Si asta mi-a plins. Al doilea barbat care plinge!Asta ma face sa cred ca e o minciuna ca barbatii nu pling.
Oricum, eu am plecat. Vara fiind acolo departe, m-am certat cu iubitul meu...indraznesc sa-i zic asa...si m-a parasit. M-a parasit pe net. A zis ca ma iubeste enorm..dar.. A zis ceea ce asteptam cu infrigurare eu. Toate lacrimile si ceea prin ce treceam eu nu are sens sa le explic. A aparut in schimb primul meu. A zis ca ma asteapta.
In septembrie am revenit. El intr-adevar a venit la mine. Mi-a zis ca ma iubeste. Am picat pe spate daca sincer. Nu e genul care sa zica te iubesc asa usor. Nu stiu ce sa cred, de ce mi-a zis-o.. Dar iar, in scurt timp a disparut iar. Eu iar am inceput ca ultima fraiera sa bocesc. am facut o depresie grea. Ai mei vroiau sa ma tarsca la psiholog. eu il cautam pe iubitul meu insurat... Spre marea mea uimire el mi-a zis ca ma iubeste dar ca nu putem fi impreuna... vorbeam prin mail-uri doar. Nu i-am auzit vocea din primavara:( Imi dau seama cat de ridicola si fraiera sunt. Dar oare ce sa fac? Oare ce simt? Chiar recitesc ce am scris si asa nu seamana cu mine fata despre care scriu...Dar am fost eu cea care a facut toate astea. Mi-a scris ultimul mail cu "Te-am iubit enorm. dar nu-mi mai scri nicaieri. Am inteles tot. " e vorba ca unul din prietenii lui, pe care aproape ca nu-l cunosc, i-a zis ca e cu mine. Doamne cate ipocrizie. La mine ma refer evident. Cum oare a putut sa creada asa ceva? Nu il voi mai cauta. Nu vrea el asta. Il iubesc. vreau sa fie bine. Fie si cu sotia lui.
Si tipul de la care a inceput de fapt totul. apare si dispare la nessfarsit. Imi zice ca ma iubeste, ca vrea sa fie cu mine, doar cu mine... daca sincer, si eu vreau. Mai corect ar fi sa zic ca eu vreau sa fiu, ca pe el nu-l cred. Si nu ca sa-l uit pe altul. Ci pentru ca chiar simt ceva foarte puternic, vreau sa fiu cu el in toate sensurile. Zilele trecute l-am vazut iar cu prietena lui. Iar se repeta totul. M-a suna si vorbim la telefon pina dimineata la 3-4. Nu mai pot. Am intrebat ce vrea defapt. A zis ca ma vrea, a zis ca o iubeste pe prietena lui si ca eu nu il pot intelege, ca eu cred ca e imposibil sa iubesti 2 persoane. Imi povesteste ca prietena il face sa lupte, ca a obosit, ca vrea sa fie linistit linga mine. Ca ma iubeste chiar de eu nu inteleg. Nu mai pot. Da, chiar cum sa inteleg???? Ce vrea? Sa-i fiu rezerva Cand cealalta se va plictisi de el sa vina la mine sa il ingrizesc??? Nu mai pot. Sunt o idioata si o usuratica si oare asta nu se schimba??
Tragind linia: am fost cu un tip ocupat, apoi am fost amanta unui tip insurat, apoi acum iar ma zbat asa... Ce sunt? Mi-e frica sa scriu.. Dar in cap ma numesc exact asa cum ma vor numi cei ce vor citi astea. In cazul in care va citi cineva.
Stiu ca is fraiera, prostutsa, rea si murdara. Oare altceva imi mai poate zice cineva? Nu astept intelegere... sau poate astept?