gandim diferit

De la: anonima1, la data 2010-02-20 02:06:43pentru cristi...nu ascund nimic...pur si simplu asa este caracterul lui...eu nu l-am inselat niciodata...am fost fata la casa mea cand l-am intalnit pe el...intelegeti voi...si intr-o oarecare parte l-a atras si asta la mine...ca sunt cuminte...si el este..nu m-a inselat si sunt foarte sigura de asta...numai ca eu nu sunt genul care sa stea in casa toata ziua...dar nici pe drumuri...macar o iesire cu fetele...sau sa pot sta o zi linistita...fara sa imi fie frica , ca daca ies cu catelul meu afara si uit telefonul in casa,ca se enerveaza...el nu este in tara si cateodata imi mai spune sa fac ceva...iar daca nu fac exact cum a spus el...sau daca ratez ceva...sau uit...(ca de la o bucata de timp am inceput sa uit cam des...probabil am intrat in depresie ca am mullte simptome care indica ca am devenit depresiva)...se enerveaza se supara...chiar daca ii trece...dar pentru mine micile noastre certuri raman acolo undeva...le strang pe toate...si nu stiu cat o sa mai rezist...as vrea sa fac cumva sa il schimb..macar sa fie mai putin posesiv...am incercat...am vorbit si frumos ...i-am batut o data si apropo ca daca nu se schimba o sa aavem amndoi de suferit...iar el sa suparat si din cauza asta..si din cauza ca i-am spus asta ne-am certat...si totusi cred ca este destul de matur pentru ca e diferenta de 4-5 ani intre noi...si e trecut prin viata...poate eu nu sunt destul de matura si cred ca ce mi se intampla mie e prea mare...prea grav
multumesc de parerile si sfaturile date...si mai astept pareri

De la: anonima1, la data 2010-02-20 11:13:12miss_darine....tu cati ani aveai cand te-ai casatorit si cand ai facut copilul....pentru ca eu nu as vrea sa fac asta prea devreme...nu am trecut inca de 20 de ani sa stii...si nu vreau ca lumea sa ma considere o femeie usoara...sunt de parere ca primul barbat trebuie sa fie pe viata...desi am inceput sa nu mai cred asta de la o bucata de timp ...din cauzxa circumstantelor

De la: marco918, la data 2010-02-20 11:25:51

De la: anonima1, la data 2010-02-20 11:13:12miss_darine....tu cati ani aveai cand te-ai casatorit si cand ai facut copilul....pentru ca eu nu as vrea sa fac asta prea devreme...nu am trecut inca de 20 de ani sa stii...si nu vreau ca lumea sa ma considere o femeie usoara...sunt de parere ca primul barbat trebuie sa fie pe viata...desi am inceput sa nu mai cred asta de la o bucata de timp ...din cauzxa circumstantelor

... parerea mea ... cind l-ai gasit, nu mai amina cu diverse ''socoteli'' ? ... cu cit mai repede cu atit mai bine ...chiar nepunind raul inainte esti oricum mai cistigata ... pe toate planurile ... multe femei/barbati se trezesc la virste prea inaintate cu prea multa ''experienta'' negativa ca sa mai aiba incredere in cineva ... iar rateul este asigurat din nou ...

... exista o diferenta mare de intre cei care si-au facut zeci de ''socoteli'' si au lalait-o pina la 30-35-40 si restul care au gindit pozitiv (chiar daca nu a iesit foarte bine) ... primii habar nu au ce vorbesc si folosesc clisee iar ceilalti iti pot povesti experienta lor personala ... dar care nu e obligatoriu sa fie exemplul tau de viata ...

De la: miss_darine, la data 2010-02-20 10:27:47

De la: anonima1, la data 2010-02-20 02:06:43pentru cristi...nu ascund nimic...pur si simplu asa este caracterul lui...eu nu l-am inselat niciodata...am fost fata la casa mea cand l-am intalnit pe el...intelegeti voi...si intr-o oarecare parte l-a atras si asta la mine...ca sunt cuminte...si el este..nu m-a inselat si sunt foarte sigura de asta...numai ca eu nu sunt genul care sa stea in casa toata ziua...dar nici pe drumuri...macar o iesire cu fetele...sau sa pot sta o zi linistita...fara sa imi fie frica , ca daca ies cu catelul meu afara si uit telefonul in casa,ca se enerveaza...el nu este in tara si cateodata imi mai spune sa fac ceva...iar daca nu fac exact cum a spus el...sau daca ratez ceva...sau uit...(ca de la o bucata de timp am inceput sa uit cam des...probabil am intrat in depresie ca am mullte simptome care indica ca am devenit depresiva)...se enerveaza se supara...chiar daca ii trece...dar pentru mine micile noastre certuri raman acolo undeva...le strang pe toate...si nu stiu cat o sa mai rezist...as vrea sa fac cumva sa il schimb..macar sa fie mai putin posesiv...am incercat...am vorbit si frumos ...i-am batut o data si apropo ca daca nu se schimba o sa aavem amndoi de suferit...iar el sa suparat si din cauza asta..si din cauza ca i-am spus asta ne-am certat...si totusi cred ca este destul de matur pentru ca e diferenta de 4-5 ani intre noi...si e trecut prin viata...poate eu nu sunt destul de matura si cred ca ce mi se intampla mie e prea mare...prea grav
multumesc de parerile si sfaturile date...si mai astept pareri

Candva si eu am fost casatorita cu un asemenea specimen...si el a incercat la randul lui sa ma schimbe, sa ma rupa de familie si de prieteni...toata casnicia a durat 3 ani si chiar l-am suportat prea mult, dar ce mi-a placut cel mai mult, a fost uimirea lui cand am intentat divortul..."nu te-am batut...nu ti-am venit beat la usa...nu te-am inselat...si tu divortezi de mine?"...si raspunsul meu a fost..."da, pt ca nu pot sa stau linga un om care nu poate sa ma iubeasca asa cum sunt eu si face scandal tot timpul pt ca nu ating perfectiunea ceruta de el".
PS. Eu "am rupt pisica" in conditiile in care aveam si un copil de 2 ani!

De la: anonima1, la data 2010-02-20 19:21:57sunt sigura ca intr-o zi o sa imi fac curajul necesar ca sa ii spun tot ce am pe suflet...
a spus el o data ca multe cupluri si-ar dori sa fie in locul nostru din cauza ca suntem fideli unul celuilalt si ca ne iubim...dar desi lucrurile astea sunt esentiale si de baza intr-o relatie ...pe noi ne distrug celelalte...pot spune ca avem pareri opuse nu numai diferite...eu cred intr-o oarecare masura si in horoscop...el este taur iar eu sunt gemeni...si am citit despre compatibilitatea noastra si pot spune ca este exact cum mi se intampla si mie...adica sunt doua zodii care doar la inceput se atrag..exact cum a fost si la noi...dar cu timpul ne dam seama ca nu suntem deloc potriviti
eu luna aceasta am implinit jumatate de an de casnicie si un an si jumatate de cand ne cunoastem....si am 19 ani abea care nici nu i-am implinit inca...de asta nu as vrea sa creada lumea lucruri rele despre mine...sau poate in sinea mea astept sa termin scoala dupa care sa ma duc la facultate unde pot incepe o noua viata...(a...si inca ceva...mi-a spus ca el nu vrea sa fac facultate pana nu vine el acasa..probabil ii este frica sa nu il insel...a zis ca un an de zile pot astepta si dupa aceea sa mergem amandoi unde vreau eu si sa fac facultate...iar in anul acesta in care eu ar trebui sa il astept i-am zis ca as vrea macar sa lucrez sa imi strang bani pentru facultate dar mi-a spus ca nicaieri nu este sigur...ii este frica orice as face)...as putea spune ca este genul de persoana care vrea sa ma tina numai pentru el...sa nu am contact cu lumea si sa ii fiu supusa...chiar daca ma iubeste...si sunt de parere ca iubirea lui este obsesiva,bolnava...iar eu nu pot fi asa cum isi doreste

De la: anonima1, la data 2010-02-20 19:36:46are 23 de ani...si eram sigura ca asa o sa ma considerati...poate de asta iau si asa in serios lucrurile astea...poate cu timpul o sa se atenueze...si nu o sa le mai consider atat de mari si grave

De la: argint_viu, la data 2010-02-16 23:42:59buna ziua.
am o problema mare in relatia mea cu sotul meu.sunt foarte tanara...si sunt si casatorita.nu am copii.
deci problema cea mai mare este faptul ca eu gandesc diferit de sotul meu si asta am inceput sa realizez tot mai mult...si nu stiu ce sa fac...el de exemplu face o criza atat de mare daca nu raspund din prima la telefon...ne certam o zi intraga si este suparat din cauza asta inca vreo 2 zile...daca uit ceva sau nu fac ceva la timp ma cearta...si cateodata ma pune sa fac niste lucruri care nu imi plac dar le fac ca sa nu il supar pentru ca stiu ca daca fac asta o sa il tina supararea vreo cateva zile bune...in multe privinte avem pareri opuse...nu vreau sa fie legat nimic de despartire pentru ca il iubesc enorm...dar am nevoie de o solutie ceva...parca nu e multumit oricat as incerca sa fac cum trebuie lucrul care mi l-a cerut...chiar daca nu imi iese tot timpul...dar nici pe gest nu pune pret...pe faptul ca macar am incercat...precizez ca de vreo 3 luni suntem la distanta ca el este plecat si eu stau acasa...toata ziua in casa...nu mai am prieteni pentru ca o prietena de a mea a facut ceva care nu ia placut deloc si m-a pus sa nu mai vorbesc cu ea...deci stau toata ziua acasa si sunt cuminte dar el vrea sa fac totul perfect...

De la: argint_viu, la data 2010-02-16 23:42:59buna ziua.
am o problema mare in relatia mea cu sotul meu.sunt foarte tanara...si sunt si casatorita.nu am copii.
deci problema cea mai mare este faptul ca eu gandesc diferit de sotul meu si asta am inceput sa realizez tot mai mult...si nu stiu ce sa fac...el de exemplu face o criza atat de mare daca nu raspund din prima la telefon...ne certam o zi intraga si este suparat din cauza asta inca vreo 2 zile...daca uit ceva sau nu fac ceva la timp ma cearta...si cateodata ma pune sa fac niste lucruri care nu imi plac dar le fac ca sa nu il supar pentru ca stiu ca daca fac asta o sa il tina supararea vreo cateva zile bune...in multe privinte avem pareri opuse...nu vreau sa fie legat nimic de despartire pentru ca il iubesc enorm...dar am nevoie de o solutie ceva...parca nu e multumit oricat as incerca sa fac cum trebuie lucrul care mi l-a cerut...chiar daca nu imi iese tot timpul...dar nici pe gest nu pune pret...pe faptul ca macar am incercat...precizez ca de vreo 3 luni suntem la distanta ca el este plecat si eu stau acasa...toata ziua in casa...nu mai am prieteni pentru ca o prietena de a mea a facut ceva care nu ia placut deloc si m-a pus sa nu mai vorbesc cu ea...deci stau toata ziua acasa si sunt cuminte dar el vrea sa fac totul perfect...

De la: argint_viu, la data 2010-02-20 02:12:44tin sa precizez ca atat timp cat fac totul perfect e raiul pe pamant pentru noi...ne intelegem foarte bine cand nu gresesc cu nimic...pe toate planurile...dar cum nu fac ceva cum trebuie cum sa stricat totul...si faza najpa e ca fericirea tine 2-3 zile si supararea vreo 4-5...poate chiar si mai mult...depinde si de ce am facut...cat de grav este..pentru el...ca eu..cand el greseste cu ceva mic nu ma supar tin in mine...ca parca nu imi mai permit sa ma mai supar si eu...ca se supara el pentru amandoi:D...

De la: argint_viu, la data 2010-03-03 18:15:34eu sunt constienta ca asa o sa ramana ...tot cu parerile si cu gandirea lui de moda veche.....el e genul de barbat care crede ca femeia trebuie sa stea la cratita...sa nu lucreze si sa ii faca pe plac lui si sa aiba grija de copil...iar el sa fie barbatul cel care aduce bani in casa si cel care da ordine...iar eu nu o sa accept asa ceva...inca nu mi-am inceput viata ca femeie pentru ca sunt inca adolescenta..o pustoaica poate pentru voi.....adik sunt inca la scoala si astept sa termin liceul ca sa iau o decizie fara sa imi para rau...pana atunci am timp sa ma gandesc ce este bine pentru mine si apoi sa nu mai intorc capul in urma...iar sotul meu sunt sigura ca ma iubeste ...dar problema e ca mi-am dat seama ca iubirea lui este obsesiva...este obsedat...are toate caracteristicile unei iubiri bolnave...va multumesc de sfaturi si va mai astept cu pareri...

De la: just_heaven, la data 2010-03-03 18:26:06

De la: argint_viu, la data 2010-03-03 18:15:34eu sunt constienta ca asa o sa ramana ...tot cu parerile si cu gandirea lui de moda veche.....el e genul de barbat care crede ca femeia trebuie sa stea la cratita...sa nu lucreze si sa ii faca pe plac lui si sa aiba grija de copil...iar el sa fie barbatul cel care aduce bani in casa si cel care da ordine...iar eu nu o sa accept asa ceva...inca nu mi-am inceput viata ca femeie pentru ca sunt inca adolescenta..o pustoaica poate pentru voi.....adik sunt inca la scoala si astept sa termin liceul ca sa iau o decizie fara sa imi para rau...pana atunci am timp sa ma gandesc ce este bine pentru mine si apoi sa nu mai intorc capul in urma...iar sotul meu sunt sigura ca ma iubeste ...dar problema e ca mi-am dat seama ca iubirea lui este obsesiva...este obsedat...are toate caracteristicile unei iubiri bolnave...va multumesc de sfaturi si va mai astept cu pareri...

se trateaza cunosc ,cazuri care atunci cand si-au dat seama ca sunt n pragul de a ramane singuri .....brusc i-am vazut schimbati total!
totul tine si de noi cum sa ii facem sa inteleaga ca vrem putina libertate si vrem sa fim independente iar acest lucru nu ar duce la inselare sau raceala din partea noastra.

De la: argint_viu, la data 2010-03-03 18:57:44deci eu am spus ca asa gandeste el dar nu si eu...eu nu sunt deloc de acord cu aceasta idee...sunt de parere ca femeia si barbatul au ajuns in zilele noastre sa fie egali...consider ca dintotdeauna au fost egali...dar inainte erau alte vremuri...iar eu nu m-as vedea ca in descrierea facuta de el niciodata...sunt genul de persoana care pune foarte mult pret si pe cariera...si familia e importanta dar sa ai si tu un venit ca sa fii sigura ca dca se intampla ceva sa ai un venit...nici eu nu am incredere 100% in el... de asta spun asta...ca se poate intampla orice...desi nu sunt o fire pesimista....tot timpul vad partea buna a lucrurilor iar cea rea incerc sa o indepartez....deci eu nu vreau sa fie asa cum isi imagineaza el...probabil o sa fie dezamagit cand o sa auda ce mi-am propus eu si ce astept de la viata....dar totusi acum sunt prea mica sa iau o decizie care mi-ar putea schimba viata total...de asta mai astept putin sa ma mai coc la minte si sa vad cat mai pot indura iar apoi ori continuam dar sa fie relatia in 2 nu numai in unu...ori punem punct si fiecare cu ale lui....nu-mi vine sa cred ca am spus asta...dar probabil chiar asa se va intampla pentru ca nu vreau sa fiu toata viata o femeie frustrata si depresiva...sa nu stie ce e fericirea si sa nu profite de tineretea si de atuurile care le are ... iar de singuratate chiar nu imi este frica deloc...cateodata imi vine sa las tot si toate ca sa fiu singura fara nici un barbat in viata mea....