cea mai dificila alegere din viata

caut colaboratori

modele pe unghii

kudika1993 Postat pe 19 Mai 2010 15:29
De la: dana_braila09, la data 2010-05-19 09:31:34ok SHHH.merci pentru sfaturi.oricum...licenta,de unde s-o am luata daca sunt in 1-ul an?mi-am gasit un ginecolog bun.urmeaza toate analizele saptamana aceasat sau cea viitoare.l-am vazut si pe bebe pentru a 2-a oara (prima oara mi-au zis ca e baiatel dar medicul la care sunt acum mi-a arat clar ca va fi fetita),i-am auzit si inimioara cum ii batea....sa speram ca totul va fi ok si ca analizele vor iesi bine.i-am luat si primele haiinute (bineinteles ca albastre-de-acum vor deveni roz) cu niste bani pe care i-am mai avut eu pusi deoparte pentru cu totul altceva dar nu-mi pare rau nici o secunda ca am renuntat eu la acel ceva pentru lucrusoarele lui.din contra...si in ceea ce priveste consolidarea relatiei cu parintii dupa ce voi naste.....sincer nu sper (ultima lor idee,sa ma trimita intr-un centru maternal din bucuresti....sa nu afle lumea si sa-l dau cuiva dupa nastere-stat,adoptie MAI ALES DACA E FATA).sedinta de familile...nu ai cu cine sa te intelegi.ii suna frate-meu zilnic de acolo si le zice sa ma lase in pace.ma lasa cateva ore.dimineata sau seara incep iar.macar daca nu eram inca gravida sa zici ca suportam altfel toate mizerile astea.plangeam,ma consumam singura.dar asa trebuie sa ma gandesc si la fiinta aia mica sa nu-i fac rau si sa incerc sa nu pun la suflet.dar credeti-ma ca e imposibil.nu stiu daca exista cineva sa auda numai mizerii din partea propriilor parinti si sa nu puna la suflet.pur si simplu nu mai stiu cum sa-i evit numai ca sa numa vada si sa inceapa iar cearta.m-am saturat....acum ii astept pe cei de la protectia copilului sa vina.am fost la ei pentru a vedea cum pot depunde o cerere pentru acceptarea in centrul maternal de aici (numai la ei o pot depune) si nici nu vreau sa ma gandesc ce-o sa se intample dupa ce pleaca.ei vin cu scopul de a-i mai tempera (nu le-am cerut eu asta dar asa e procedura) dar ii tempereaza numai cat sunt prezenti ei.numai cu vorba.dupa ce vor pleca sa vezi cearta si balamuc.ce le-o f facut doamne copilul asta de-l urasc asa de mult?pe mine ii inteleg ca ma urasc dar pe el....nici nu s-a nascut si deja il vor "disparut".... draga mamii sfatul meu este acesta: fa pe dracu in patru si pleaca din casa parintilor tai deoarece certurile iti fac rau si implicit copilului.accepta ajutorul fratelui tau daca tot te poate ajuta si incepe o viata noua alaturi de minunea ta! va fi enorm de greu dar vei trece peste toate cu ajutorul lui Dumnezeu! Orice ar fi nu renunta la scoala deoarece mai tirziu ai sa regreti amarnic! Uite iti dau un exemplu: linga imobilul meu locuieste o fetita de 19 ani care isi creste singura bebeul si merge la serviciu dar sub nici o forma nu abandoneaza scoala. fetita respectiva este venita de la 1.000 km deoarece a fugit de familia ei care vroiau sa-i dea spre adoptie copilul! DECI SE POATE dar tebuie sa lupti. In viata nu vei avea nimic fara efort si sacrificiu dar vei fi atit de mindra incit merita efortul! Pe cei ce se numesc parintii tai incearca sa nu-i urasti deoarece sint intr-un moment de disperare(asa simt si cred ei) iar din cind in cind trimite-le fotografii cu nepotelul lor(daca si chestia asta ii lasa reci considera ca au murit si basta). MULT CURAJ.
Draga Dana...sa stii ca fiecare simte intr-un mod diferit sarcina.Nu toata lumea poate intelege faptul ca tu iti iubesti copilul inca de pe acum.Sunt mamici care trec prin sarcina fara sa se bucure de miscarile sau prezenta copilului.Depinde de personalitatea fiecarei persoane.Si pe mine ma privesc ciudat unele prietene cand le spun (eu sunt insarcinata in 6 luni) ca vorbesc cu ,,sufletelul meu,, ii cant, ii citesc povesti, ii pun muzica sa asculte...Si tocmai pentru ca ele nu trec sau nu au trecut prin aceste stari nu vor avea cum sa te inteleaga.Probabil asta se intampla si cu mama ta.Asta nu inseamna ca parintii tai nu te iubesc.Insa ei vad viitorul si fericirea ta intr-un alt mod fata de cum il vezi tu.Inteleg si comportamentul tau fata de tatal copilului pt ca probabil si eu as proceda la fel ca tine tinand cont ca o farama de mandrie ne mai ramane si noua.Iar daca el nu va vrea(din pacate)...stii cum se spune...dragoste cu de-a sila nu se poate.De un lucru sunt sigura.Daca acum nu va face nimic pt a va ajuta, peste ani de zile o sa regrete tare mult iar asta o sa fie la momentul respectiv numai poroblema lui iar tu o sa stai cu capul sus, mandra ca ai reusit sa treci prin atatea probleme la o varsta destul de mica, fara ajutorul lor, o sa te simti implinita alaturi de copilul tau, si mult mai puternica!O sa fie greutati dar ai sa vezi ca Cel de Sus te va rasplati pt iubirea si curajul de care ai dat dovada. Acele Centre Maternale vin in sprijinul mamelor singure si le ofera pe langa cazare si masa cuplului mama-copil, ingrijire, consiliere, si poate chiar si un curs de perfectionare intr-un anumit domeniu cu posibilitati de angajare.O sa fie un adevarat sprijin pt o tanara mamica pt ca te vor invata sa hranesti si sa ingrijesti copilul.Ei incearca sa imbunatateasca si relatia dintre viitoarea sau proaspata mamica cu bunicii copilasului. Ma bucur sa vad ca ai atata iubire fata de copil, ca ai initiativa si mult curaj.Esti binecuvantata pt ca multora le lipsesc aceste lucruri.Sa stii ca nu esti singura, eu si toate cele care ti-am scris suntem alaturi de tine si iti dorim sa nu te paraseasca curajul. Dumnezeu sa fie alaturi de voi! te-am pupat! Claudia
elena_claudia Postat pe 19 Mai 2010 16:03
Buna. Eu am 21 de ani, varsta apropiata, foarte apropiata de a ta. Intamplator sunt studenta tot la limbi straine, lucrand in paralel. NU E USOR! Nimic in viata nu e usor... Sincer : ce vina are ala mic pt toata povestea asta???? Pana acum,,,,nu ai gresit foarte mult...i se putea intampla oricui ...pacat ca nu ai fost receptiva la noile metode de contraceptie...dar, e tarziu de-acum...asa cum e tarziu sa dai inapoi. ASUMA-TI RESPONSABILITATEA!!! Mai tarziu o sa-ti para rau daca faci un gest necugetat! Parintii tai , chiar daca au reactionat asa negativ, e normal, is suparati. Dar, nu cred ca vor respinge bebele...si ca nu te vor ajuta! Chiar daca se va intampla asa , tu ia atitudine, asuma-tib responsabilitatea...exista centre de ajutor pt asemenea situatii...Nu stiu...daca parintii refuza categoric ajutorul ...incepe o viata noua...e greu...STIU...dar nu e imposibil. Mai tarzxiu ...ai sa gasesti toata puterea de care ai acum nevoie ...in ochii acelui micutz. Daca vrei sa mai vb ...lasa-mi mesaj... Toate cele bune si succes ...ai nevoie!!!!

shadow12 Postat pe 19 Mai 2010 16:43
DUPA CE O SA-L VEZI,CAT DE MIC SI FRUMOS E,VEI AVEA CURAJUL SA MERGI MAI DEPARTE.NUMAI O MAMA ADEVARATA CUNOASTE SENTIMENTUL...ASA CA PARINTII TE VOR IERTA SI AJUTA CU CAT VOR PUTEA,SI CHIPURILE LOR VOR FI LUMINATE INTR-O ZI DE ACEASTA FAPTURA PENTRU CARE ACUM PLANGI.S-AR PUTEA SA FIE UNICA SANSA DE A AVEA UN COPIL.PASTREAZA-L SI BUCURA-TE DE EL.NASTERE USOARA.SI ANUNTA-TI SI IUBITUL,MACAR SA STIE CA EXISTA,CHIAR DACA NU TE V-A AJUTA.DAR NU SE STIE NICIODATA UNDE DUC CARARILE VIETII.SA-R PUTEA SA-TI GASESTI FERICIREA LANGA ALTCINEVA .SA-TI TRAIASCA.
deea_geo72 Postat pe 19 Mai 2010 18:12
stiu ca este greu, dar nu iti parasi copilul . parintii tai vor fi luminati de Dumnezeu.sa aveti sanatate si intelegere! Nu renunta la cel copil! Nu meriti sa te judece cineva! Tu ai iubit, nu ai facut-o dintr-un interes ! Doar Dumnezeu are aceasta posibilitate sa ne judece.
kudika182838 Postat pe 19 Mai 2010 18:26
Draga, Dana parerea mea e sa pastrezi copilasul e un mare dar de la Dumnezeu ...Un copil aduce mult noroc si cu timpul chiar si parintii tai il vor accepta... sant sigura ca vor accepta chiar il vor iubi pe acel ingeras ce creste in tine. si pana la urma nici parerea strainior nu conteaza atata timp cat tu si copulul tau santeti fericiti si sanatosi ! eu am 27 e ani si imi doresc foarte mult un copil si sper din tot sufletul sa raman insarcinata !!! mult noroc si sanatate
puymik Postat pe 19 Mai 2010 20:02
Accepta ajutorul fratelui tau,se pare ca el e mai cu inima decat aprintii tai!!! Lupta pt copilul tau si pt tine.Tot ce vei face pt voi,indiferent cat de greu va fi,iti va fi rasplatit de copilasul tau din primul moment cand il vei tine in brate!!Pleaca din casa parintilor tai,nu ai de ce accepta jignirilor lor,mai ales in starea pe care o ai acum,cu timpul vor trebui sa se obisnuiasca cu ideea de a avea un nepot,si de ce nu,sa l indrageasca! Iti doresc multa putere,pe care cu siguranta o ai,si sa te bucuri de bebele tau!
MichelleMMM Postat pe 20 Mai 2010 01:06
Felicitari! Sa fiti sanatosi si frumosi amandoi! Parintii... e greu sa-ti convingi parintii. Depinde si ce relatie ati avut voi. Poate ei si-au facut niste planuri pentru viitorul tau si nu pot accepta "greseala" ta. Sunt dezamagiti, probabil si din cauza faptului ca tatal copilului nu mai este in viata ta si atunci vecinii, neamurile etc. vor spune ca tu esti o c...., intelegi? Dar daca tu ai ales sa pastrezi copilul, pastreaza-l fara nici o urma de indoiala in suflet, dar incearca sa nu neglijezi nici studiile. Nu am copii inca, deci nu stiu prea multe, dar iti spun, va fi foarte foarte greu!!! Trecutul e ireversibil, nu poti sa-l schimibi, dar poti face ceva pentru viitor. Solutii sunt "n", inclusiv o intrerupere de sarcina, chiar si la stadiul in care esti, dar vei putea trai cu gandul asta? Important e sa te incurajezi singura, sa lupti si sa faci ce e cel mai bine pentru tine! Spuneai ca nu vrei sa-l implici pe tatal copilului. Ok, esti orgolioasa si vrei sa te descurci singura. Bravo tie! Dar de ce sa suferi numai tu? Ati participat amandoi, trageti amandoi. Nu zic sa te impaci cu el, ci sa-l faci sa-si asume responsabilitatea. Iti vor prinde bine banii din pensia alimentara, pentru ca a creste un copil nu e usor! Legile sunt pentru toti, deci apeleaza la un avocat si cere dreptul copilului. Tu esti tinerica, va trebui sa renunti la multe si vei munci de 10 ori mai mult decat alta fata de varsta ta si-ti va fi greu si pe plan profesional si pe plan personal, dar trebuie sa inveti sa te bucuri de minunea din viata ta. Nu vei petrece nopti prin cluburi si discoteci, dar vei petrece clipe unice cu copilul tau. Traieste la maxim si lunile de sarcina, sunt momente frumoase. Pana la urma si parintii te vor ajuta, pentru ca esti copilul lor, dar intelege-i si pe ei. Si tu vei fi parinte, incearca sa nu faci aceleasi greseli ca si ei. Niciodata Dumnezeu nu-ti da mai mult decat poti sa duci, invata sa vezi partea plina a paharului, gaseste in tine puterea de a merge mai departe cu fruntea sus. Sanatate multa, nastere usoara si sa auzim numai de bine.
kudika012552 Postat pe 20 Mai 2010 17:10
nu vreau sa te jignesc dar ai fost cam ignoranta prin faptul ca ai stat atat , semne de sarcina exista inca din prima luna, amenoreea este primul. acum va trebui sa pastrezi copilul si sa ii acorzi toata atentia si iubirea ta, ca decat sa fie un copil nedorit si urat de catre tine mai bine il dai spre adoptie, asta daca vei putea trai cu gandul ca ai un copil undeva si nu sti nimic despre el. deci pastreaza copilul si incearca sa gasesti ceva de munca orice, care sa nu fie injositor sau nedemn, dar va trebui sa ii poti oferi copilului tau macar un minim de confort. bafta si capul sus, va fi bine
visan_georgiana Postat pe 20 Mai 2010 18:16
trimite un cv la office.afaceri@gmail.com te vom ajuta
marcel_dragus Postat pe 21 Mai 2010 01:18
Buna! Draga mea.. NU FACE PROSTIA ASTA!!! oricat de greu crezi k va fi.. este ingerasul tau.. daca te gandesti serios la abandon, ia-o pe alta parte.. cum te vei simti atunci cand te vei gandi la el/ea, vei trai toata viata cu remuscari, te vei intreba tot timpul cum arata, ce face, daca este sanatos sau nu, oare are cine sa-l mangaie atunci cand se simte rau, oare a mancat azi?? si lista poate continua.. Vei putea trai o viata intreaga cu constiinta incarcata si cu gandul k poate n-ai sa-l mai vezi niciodata? Iubita mea.. nu face o asemenea prostie! Nu-ti abandona copilul! Esti singura lui speranta... Am si eu o fetita de 2 ani si 4 luni... Crede-ma k nu-mi pot imagina viata fara ea. Desi sunt maritata, stau cu socrii si ne mai ajuta, ne este greu, dar ai cuvantul meu k atunci cand mi iau printsa in brate, parca totul trece, totul se poate rezolva mai usor! UN COPIL FACE MINUNI!!! Daca vrei sa vb cu cineva, trimite-mi un mesaj privat si luam legatura! Multa sanatate, si mai ales...... minte! Vad k sunt oameni care se ofera sa te ajute ... felicitari lor! Apuca sansa asta si profita de ea... Inca sunt oameni binevoitori, buni si intelegatori... Ma bucur sa vad ca mai exista astfel de caractere! Inseamna ca mai exista bunatate.... In concluzie.. Dumnezeu exista.. si se pare ca te ajuta si pe tine.
alinutza1224 Postat pe 21 Mai 2010 09:32
Sa ai o nastere usoara si sa ai parte de un copil sanatos si inteligent! Fii puternica si nu ceda presiunilor! Numai bine! >:D
ioana_margareta Postat pe 21 Mai 2010 11:15
Draga Dana, Anul acesta immplinesc 30 de ani. Din cauza unor probleme de sanatate, ma chinui de cativa ani buni sa am un bebe. Nu pot sa ma abtin sa-i privesc cu drag pe dragalasii astia mici care ne fac tuturor viata mai frumoasa. Am o prietena care a nascut de curand un baietel, tot fara tata. Este minunea din viata ei. Tot universul ei graviteaza in jurul acestui copil. Eu spun ca trebuie sa-i multumesti lui Dumnezeu ca te-a binecuvantat cu asa o minune. Sunt alte femei care dau bani grei pe diferite tratamente pentru a avea un copil si nu au succes. Tu esti o fericita ! Si vei gasi si putere si solutii sa-ti cresti copilul, cu sau fara ajutorul celor din jur. In ceea ce priveste barfa, ar trebui sa tii cont de faptul ca gura lumii nu o inchide nici pamantul si ca nu de ei ai nevoie pt a fi fericita. Vor exista cu siguranta multe momente in viata ta in care iti va fi enorm de greu, insa vor fi si mai multe momentele in care te vei bucura de copilul tau. Daca nu are cine, eu ma ofer sa-ti botez.Sunt din Galati. Nu sunt o persoana bogata sau cu mari influente, insa sunt doar o femeie care adora copii si care considera gestul tau un act de mare curaj si demn de toata lauda si nicidecum de barfe. E mai bine ca nu ai stiut din timp, sa faci avort. Din cauza chiuretajelor li se pot intampla multe femeilor. Ai fi putut avea reale probleme. Insa aceasta sarcina si mai ales acest copil iti vor fi alinare trupeasca si psihica. te admir pentru curajul tau, sunt convinsa ca in cele din urma parintii tai vor accepta situatia si te vor intelege si iti doresc din tot sufletul o viata linistita. Dumnezeu sa te ajute. Te pup.
gabym Postat pe 21 Mai 2010 19:30
In primul rind sa nu faci rau copilului.2 daca vei face ceva in sensul asta vei avea remuscari toata viata.Tu te mai poti numi fiinta umana, facind ce ai zis ca vrei? nu.Ar fi bine sa discuti cu parintii tai sa te ajute cu copilul pina iti termini facultate dupa care sa-ti gasesti un servici orunde ar fi el si sa-ti cresti copilul.El nu are nici o vinaca tu ai fost nesabuita si nu te-ai protejat.Ore costa chiar asa de mult un preverzativ sau un anticonceptional?Dar in fine.Gindeste-te ca acest copil iti va aduce multa fericire si un sprijin la batrinete..
kudika098645 Postat pe 22 Mai 2010 10:30
sincer nu cred ca se vor inmuia...pentru ca daca pana acum a fost situatia cum a fost si ma bazaie la cap zilnic sa dau copilul...acum au ajuns si la amenintari...anume: pot sa raman cu ei acasa pana nasc.dupa aceea,sa ma duc unde vreau daca nu vreau sa renunt la copil...ei ma vor inapoi...dar...singura.oricum eu la copil nu renunt...imi e indiferent daca ma dau ei pe usa afara sau nu.eu oricum pastrez copilul asta.nu vreau sa ma bat cu pumnii in cap peste cativa ani ca l-am dat la leagan si ma blesteama ca numai viata buna nu are acolo.pentru ca stim cu totii (din auzite sau nu) ca nu e chiar usoara viata la orfelinat (pentru ca acolo va ajunge intr-un final).mai am timp cateva saptamani sa ma gandesc in ce parte sa o iau.cel mai bine,gandesti la rece fara deranj,fara sa stea nimeni pe capul tau...iar eu nu stiu cat de la rece voi putea gandi cu ei pe capul meu zilnic.
dana_dana09 Postat pe 22 Mai 2010 20:19
Foarte bine bravo felicitari.Ai luat decizia corecta si te rog sa nu ti-o schimbi.Pacat ca parintii nu vor sa-ti fie alaturi si nu gindesc cu inima.Ar fi bine daca poti sa te muti de la ei, sa-ti gasesti ceva de munca .
kudika098645 Postat pe 22 Mai 2010 21:51
Te vei descurca ai sa vezi .Dumnezeu iti va ajuta, si vei gasi si prieteni care sa te ajute.Nu dispera totul va fi bine.
kudika098645 Postat pe 22 Mai 2010 21:53
dana exista centre pentru mame singure, te ajuta cu, copilasul pana iti gasesti un loc de munca, km pana face copilul 1 an.nu stiu dak la tn in oras sunt dar in iasi stiu 2.....sa ne spui ce ai facut
oana_gabi Postat pe 22 Mai 2010 22:06
da?cum iti poti gasi ceva de munca cu un copil nou nascut dupa tine?unde-l lasi?in gara?cu cine?cu boschetarii?stiu si eu ca ar fi bine sa-mi gasesc ceva de munca dar inca nu e de dat la cresa.nu ai cum sa-l dai la cresa din prima zi cand l-ai nascut.la centrul maternal te tine 6 luni cu copilul dar nu-ti dau voie sa muncesti in astea 6 luni.nu crezi ca as cadea din lac in put dupa ce se vor termina si lunile astea?iar pentru a depune o cerere pentru acceptarea intr-un centru maternal trebuie sa mergi la protectia copilului.am mers.bun.ce mi-au zis?ca nu au locuri si ca nu sunt eu de centru maternal (mi-au explicat mai voalat ca acolo se duc femei batute de sot,iubit,amant cu 3-4 copii prin curte sau tiganci de 13 ani care mai si lasa copii pe-acolo ori femei care chiar nu au unde sta).au zis ca vor veni la ai mei acasa sa incerce sa-i mai tempereze.au venit?NU.eu am fost undeva marti si m-au tot amanat ca vin..ca vin ...toata saptamana.
dana_dana09 Postat pe 22 Mai 2010 23:56
Mai incearca sa iei legatura cu cei de la centrul maternal daca aveti in oras,fina mea a stat cam 6 luni,apoi cei de la centru i-au cautat servici timp in care ei,adica angajatii de la centru au avut grija de bebe,.....dupa ce a lucrat cateva luni si si-au dat seama ei ca se descurca pe partea cu serviciul,i-au cautat gazda,pe care au si platito pt cateva luni si i-au dat si ceva banuti nu stiu sa iti spun cam cat dar stiu sigur ca i-au dat....si au ajutato cu patut pt fetita,hainite...Dar daca totusi nu reusesti eu sper ca parintilor sa le treaca supararile si sa te ajute ei..Nu iti pierde speranta!!!
eclau Postat pe 23 Mai 2010 01:32
Salut Dana! Nu stiu exact prin ce treci, dar pot sa imi inchipui, decizia ta trebuie foarte bine gandita. Abandonul e o solutie disperata, te "elibereaza pe tine de absolut toate grijile si bataile de cap, in schimb te alegi cu remuscari si invinuiri asupra propriei persoane. In centrele maternale primesti atat tu cat si copilul tau asistenta si gazduire pe o perioada de 6 luni de zile, poti sa te duci acolo inca din perioada sarcinii, gasesti mai multe informatii aici http://initiativa-mamelor.blogspot.com/2008/11/centrele-maternale-ajutor-pentru-mamici.html. Exista si posibilitatea sa iti lasi copilul la un centru de plasament, perioada nu este determinata, important este sa il vizitezi (daca pe o perioada de 6 luni de zile copilul nu primeste vizite din partea ta, este declarat abandonat), sigur nu e cel mai oke ca copilul sa creasca fara tine, dar este o solutie temporara, un "ajutor" pana reusesti sa iti gasesti ceva de lucru ca sa poti sa te descurci singurica si apoi sa poti sa iti iei si copilul langa tine. Daca poti incearca sa iti termini studiile. Sfatul meu este sa te adresezi cat mai curand posibil unei directii de asistenta sociala, acolo primesti si consiliere si asistenta in problema ta, Fii tare si capul sus, ca tine sunt multe alte fete, multe au reusit, poti sa o faci si tu, nu te descuraja!!!!
kidhu Postat pe 23 Mai 2010 12:01
raspuns la : Nu pot sa cred, se vede ca esti de la tara. cand scrie peste tot si se discuta non stop despre sex n ai avut 3 lei pt prezervativ? sau ai renuntat pentru ca il iubeai atat? ti-a facut-o, recunoaste. oricum, parerea mea este sa gandesti cu creierul, copii poti face oricand, esti super fertila din ce observ. nu poti sa iubesti un copil aprioric, nici nu il cunosti. ok,l ai nascut...si? iubirea nu exista doar pentru ca e facut cu durere fizica. logica si ratiunea sunt mamele solutiilor. Draga mea, din cate vad ratiunea iti lipseste cu desavarsire. spune-mi neuronul tau a auzit de sarcini care au aparut chiar daca s-a folosit prezervativul ? Iar in ceea ce priveste cea de-a 2 parte a raspunsului tau, te inseli amarnic ( aici iti arati lipsa de maturitate) , mama isi cunoaste copilul de la prima miscare, iar Dana isi va sti copilul in aceiasi masura cu fiecare mama la nastere . Iar partea cu "iubirea nu exista doar pentru ca e facut cu durere fizica" ma amuzat teribil, toate nasterile sunt facute cu dureri fizice, dar ele se uita la prima imbratisare a copilului. Asa ca domnisoara Tumbiln iti recomand sa spargi bula de sapun de care esti inconjurata si sa iei o gura sanatoasa de aer din realiatate...
yli_utza Postat pe 23 Mai 2010 17:13
sfatul meu este sa incerci sa il pastrezi ptr k mai devrme sau mai tarziu vei regreta acum tu decizi
kudika170875 Postat pe 23 Mai 2010 17:32
offf E cumplit de greu mai ales ca te simti singura. Mergi la bisrica cauta un duhovnic cu care sa te poti sfatui si zilnic daca vei simti nevoia. Nici nu sti cat de mult te poate ajuta. Mai nou bisericile au si gradinite pt mamele singure sau pt familiile sarace ( gratis se ocupa de copilasi). nu renunta la bebelus. Nu cred ca vei putea trai cu asta pe suflet. Esti destul de mahnita nu-ti mai incarca sufletul cu inca un pacat. E bebeluul tau va creste langa tine il vei adora din primul moment ve-ti creste impreuna:)) Dumnezeu sa te ajute si sa-ti dea gandurile cele mai bune si mai curate
maria-ioana Postat pe 23 Mai 2010 17:33
draga mea, tot ceea ce este frumos se obtine cu greu ,cu sacrificiu ! copii iti ofera cea mai sincera iubire si cea mai mare bucurie din intreaga viata ,chiar daca nu toti din jurul tau sunt alaturi de tine te rog sa nu mai fii trista! copilul simte asta iar tu trebuie sa-i oferi o sansa la o viata sanatoasa si mai ceva "nu te desconsidera ,sigur gasesti puterea sa infrunti pe oricine de dragul ingerasului tau hai ,zambeste o sa fie frumos si bine te pupa Laura
laura_narcisa Postat pe 23 Mai 2010 22:19
nu pe bune ca esti prost,nai ce face trebuie si prostii bagati in seama pe orce site specific pt tumblin
oanadobos_90 Postat pe 23 Mai 2010 22:39
buna ti-am citit mesajul,vreau sati dau o parere eu sunt casatorita de 15 ani,am 2 copii,sa stii ca si casatorita daca ai fi copiii mama are grija de ei ,deci parerea mea e sa pastrezi acest copil nu are nici o vina si ai sa vezi ca acest ingeras iti va umple viata numai de bucurii.eu am avut probleme cu unul din fii mei si cel mai tare ma durut atunci cind sotul meu nu urca nici macar sa-l vada in spital si am depasit toate cu ajutorul lui Dumnezeu,lasa satul sa rida ca nu esti singura care face un copil decit sa-l abandonezi ca tot te-ar vorbi satul asa demonstreaza ca esti matura si tiam zis roagate la biserici sa fie un copil sanatos sa vezi cite bucurii ai sa ai de la acest ingeras.iti spun ca eu imi cresc copiii singura sotul meu e plecat in strainatate are tot felul de relatii de copii doar intreaba ce fac si atat si ca ne trimite si noua citiva bani in rest nu ne vorbim mai deloc si cu ce ma incinta ca sunt maritata,deci mama e mama ptr un copil asa ca te rog pastreaza acest copil iti urez sarcina usoara si ai sa vezi ca si parintii tai te va intelege ca e nepotul lor si te va ajuta.chiar asi vrea sa mai vb eu te sustin moral siti doresc sanatate multa si nu mai plinge gindestete ca o sa ai copil mare si tu vei fi o mama tinara fii tare...
kudika008907 Postat pe 24 Mai 2010 01:12
este adevat greu ....asa cum aprintii nostri s-au chinuit pentru noi, si tu poti face acelasi lucru ... a abandona copilul tau mi se pare cel mai mare pacat ... e al tau e din tine... eparte din sufletul tau... multumeste-te ca ii ai pe ai tai langa tine,te pot ajuta sa stea cu el cat esti la mnca... gandeste cu inima !
Vallee Postat pe 25 Mai 2010 15:47
Intr-adevar, e o alegere ff grea Eu zic ca ar mai fi si varianta adoptiei - la asta te-ai gandit? In felul asta poate controlezi tu in ce familie ajunge... Gandeste-te bine- bine. Parca adoptia suna mai bine decat sa-l abandonezi in maternitate sau cine stie unde, fara sa mai stii nimic de soarta lui Si atunci, trebuie sa cauti de pe acum, ia legatura cu niste fundatii cumva. Pt ca la noi nu e cum vezi in filmele americane.
sare_si_piper Postat pe 25 Mai 2010 15:59
buna, si eu sunt mamica si imi cresc singura copilul si el e raza mea de soare. noi suntem din iasi, iar aici stiu un centru unde primeste mamicile care isi cresc singure copii si nu au sprijin din partea familiei.ti se ofera destul de multe acolo,se numeste fundatia hecuba.mult noroc
just_andreea Postat pe 25 Mai 2010 17:01

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
La multi, multi ani!	2	De la: yumalai 5 Ianuarie 2010 14:37
bijuterii fantezie	2	De la: kudika174830 21 Mai 2010 01:12
femei inselate	30	De la: Calandrinon 29 Decembrie 2009 21:51

site shopping	1	De la: TIGRA 17 August 2010 15:42
cercei unicat	7	De la: Diva 16 Mai 2010 23:15