Am nevoie de sfaturi...incurajari...

Ciudat ! Anomalii psihice sau...normalitate ?

NU VREA SA INTELEAGA!

kudika190061 Postat pe 29 Mai 2010 23:31
Trec printr'un cosmar...Astept sa ma trezesc dar se pare ca nu o sa se intample asta... Omul pe care il iubesc...il ador...ma parasit...ma lasat singura pe veci...Intr'o noapte un nenorocit care a adormit la volan a intrat in el si gata....Nu pot sa ma impac cu gandu ca nu o sal mai vad...ca nu o sai mai vorbesc....mi'au ramas sute de poze si zeci de amintiri dintr'o relatie absolut superba... Am momente in care ma trezesc din somn dimineata si vreau sa'l sun...la 2 saptamani dupa incident mam trezit intr'o dimineata foarte ok...am pus mana pe tel si am vrut sa'l sun...in momentul in care mi'a raspuns robotu ma bufnit plansu maxim si am realizat ca nu mai e....ma duc zilnic la mormantu lui plang ore in sir pentru ca mor de dorul lui si eu...Il vreau inapoi in viata mea macar 5 minute in care sai spun tot ce simt....pentru el...pentru noi...pe zi ce trece smt ca nu mai am putere si doru de el ma termina...pe 1 iunie se face o luna,o luna in care am uitat sa zambesc sa rad sa traiesc... Am scris azi pe forum pentru ca vroiam sa vb cu cineva care nu ma cunoaste...vreau niste pareri de la oameni care nu ma cunosc... va multumesc...
asta da tragedie si faptul ca n-ai avut prilejul sa-ti iei adio de la el, cred ca doare cel mai mult condoleante sincere ideea este sa nu fi singura, sa iesi cu prietenii sa faci orice care sa-ti abata gandurile macar pt cateva ore de la iubitul tau iti va fi greu in continuare, dar viata isi urmeaza cursul si incet incet ai sa-ti revii si tu
miss_darine Postat pe 31 Mai 2010 21:25
Din pacate, orice ti-am spune noi nu te va consola prea mult. Plangi, descarca-te , tipa , sparge, fa orice te face sa te alini cat de cat.Trebuie sa strangi din dinti , sa iei fiecare zi , una cate una si sa inveti sa traiesti cu durerea si lipsa lui.Cu timpul se va mai atenua toata grozavia asta si vei putea s-o duci mai usor.Imi pare rau , stiu ce inseamna sa-ti fie atat de dor de cineva incat sa simti ca ti se sparge inima in tine si sa stii ca oricat l-ai cauta nu-l mai poti gasi.

Postat pe 31 Mai 2010 21:50
SI DACA totul se intampla cu un scop in viata noastra. DACA d-zeu doreste ptr tine o alta viata cel putin la fel de buna ca cea avuta alaturi de el.dar alaturi de alcineva care va sti sa te faca fericita. daca vei avea un urmas care trebuia sa se nasca cu alt barbat?poate a trebuit sa inveti ceva din intamplarea asta,poate te-a schimbat puternic pe dinauntru,poate te-a facut sa apreciezi alfel clipele traite alaturi de cei dragi.POATE.... D-ZEU ESTE CU NOI IN FIECARE CLIPA SI NE DA CAT PUTEM DUCE,NICIODATA MAI MULT.TE VEI VINDECA. TE PUP DULCE.
aizana Postat pe 3 Iunie 2010 21:40
AM OMIS SA-TI SPUN CA AM PLANS CITIND POSTAREA TA. ITI DORESC SA REUSESTI SA TRECI PESTE ASTA.
aizana Postat pe 3 Iunie 2010 21:42
F trist...imi pare sincer rau.....dar cum a sous cineva mai su D-zeu poate are alt plan ptr tine, si sunt sigura ca vei razbate.Este normal sa simti tristete, poate chiar ura, dor smadp...dar eu cred ca EL te vrea fericita..iar ptr asta trebuie sa incepi s ate ridici, sa te rogi la dz-eu sa-ti dea putere si sa nu uiti ca ai poate persoane langa tine care te iubesc si ptr care merita sa zambesti.Te pup si mult noroc
jeanpierre Postat pe 6 Iunie 2010 18:41
Dureros e putin spus..stiu k nimic nu-ti mai poate aduce linistea inapoi,dar trebuie sa lupti pt cei care te indragesc si sufera alaturi de tine!Plangi,e cel mai bun medicament al sufletului,dar nu inchide suferinta in tn!Faptul k ai vb p forum e deja un pas 1Gandeste-te k LUI nu i-ar fi placut sa te vada suparata si trista!Te rog sa ai grija de tn!Sincere condoleante!
kudika193617 Postat pe 6 Iunie 2010 19:09
condoleante! imi pare rau pt tine,cu atat mai mult ca erati o pereche frumoasa...pacat! incearca sa iesi din casa ,plimbate ,i-ati un animal de companie,citeste ,stai pe net ....cu timpul te vei vindeca... ai incredere in tine!
kudika103303 Postat pe 14 Iunie 2010 12:34
Imi pare rau pt el ca s-a dus asa de tanar si pt tine ca suferi asa de tare!stiu ca ti se pare nedrept si asa si este.Am avut o colega care si-a pierdut copilul de 2 ani si 8 luni sub ochii ei a cazut pe scari si se suparase rau pe Dzeu ca i-a luat din viata ei cea mai draga fiinta,dar am sfatuit-o sa mearga la un preot sa vb cu el,sa mearga la psiholog si sa stii ca in timp,si-a revenit.De uitat nu va uita si nici tu,dar nu te izola si nu plange asa la infinit ,iesi cu priteni pt ca risti sa te imbolnavesti si sa nu mai fii om.Toti ne nastem cu o soarta si cu o menire pe pamant,nimic nu este intamplator,deci nici trecerea iubitului tau in nefiinta.Iti doresc tot binele din lume si daca vrei vb de cate ori vrei tu.Sanatate multa,putere sa treci peste aceasta grea incercare.
mimishor957 Postat pe 14 Iunie 2010 14:41
inainte de toate trebuie sa constientizezi ca acest lucru s-a intamplat cu un scop timpul o sa vindece durrea de acum chiar daca o sa ramana o cicatrice sa auzim numai de bn
yumy Postat pe 14 Iunie 2010 15:03
Buna Chiar sunt doborata. Ma gandesc ca oricarui om de pe acest pamant i se poate intampla acest lucru. Am fost despartita o perioada de fostu si in ziua in care m-am mutat la cineva apropiat am participat la o veste destul de dureroasa pentru prietena mea. O colega de servici nascuse prematur si dupa nastere au inceput multe alte complicatii. Parintii copilului s-au luat din dragoste si au incercat de nenumarati ori sa faca un copil. Ea a urmat tratamente si cu un efort mare a nascut fetita. Numai ca dupa doua zile de chin si de organe care pur si simplu cedau a murit. A lasat in urma un barbat cu inima franta si un copil fara mama. Nu am trecut prin asa ceva dar atunci am avut un soc pentru ca eu plangeam pentru mine. Dar am realizat un lucru. Viata e scurta. Daca reusesti sa ajungi la batranete si sa ai parte si de bune si de rele atunci te poti declara fericit. Eu asta vreau sa iti spun. Fiecare om e pasager pe acest pamant. Fiecaruia din noi ii este dat sa traiasca o anumita perioada. Tie ti-a fost scris altfel. Durerea nu trece cu una cu doua. Si sa stii ca el te aude daca vorbesti cu el. Stie ca ii duci dorul si ca iti versi sufletul acolo. Vorbeste cu el cat de des poti. Varsa durerea din tine. Dar cu toate astea nu uita ca Pamantul se roteste si ca trebuie sa mergi mai departe. Iti va fi greu te cred. Descopera ce iti place si incearca sa atingi niste teluri si scopuri si cand realizezi ceva du-te si spune-i lui acolo ce ai facut zi de zi. Arata-i ce ai realizat si sunt sigura ca acolo unde este va vedea si va auzi ce ii spui. Eu asta fac zi de zi si sper ca o sa reusesc.
kudi_mad Postat pe 14 Iunie 2010 23:53
chiar m-a intristat postarea ta...viata ne rezerva multe ..sute chiar mii de postari in care ne spuem pasul ..ca de ce face aia ..de ce m-a lasat,de ce gandeste asa..cand totusi viata e atat de scurta..bucura-te de timpul si amintirile impreuna ,astea te vor duce mai departe spre calea ta in viata..vorbele de incurajare cred ca acum sunt de prisos ,tot timpul si intamplarile vor duce mai departe cursul vietii
ionelaela Postat pe 15 Iunie 2010 00:07
Condoleante,nu pot spune ca am trecut prin ce treci tu,dar am fost aproape,in ianuarie prietenul meu a facut infarct,Dzeu mi l-a lasat si ii multumesc in fiecare zi ptr asta.Toti avem o cruce pe care trebuie sa ne-o ducem. Trebuie sa fii tare si asa cum ti-au mai spus si altii,incearca sa ii vorbesti,te aude,e acolo si te vede si te va indruma cum stie el mai bine.Gaseste-ti preocupari ce iti vor ocupa timpul,durerea e enorm de mare ,dar in timp se va estompa.Daca vrei sa stai de vorba cu cineva iti stau la dispozitie,las-mi un mes pe privat ,un id de mess ceva.Fii tare
rain75 Postat pe 16 Iunie 2010 11:15
....sincere condoleante....e pacat cum pers bune si frumoase se duc si ne ramane sufletul gol de parca l'au luat cu ei acolo SUS....nu vei putea trece peste dar macar trebuie sa te impaci cu ideea ca ceea ce s'a intamplat ,s'a intaplat cu un scop anume.....cand esti trista adu'ti aminte de momentele placute si hazlii petrecute impreuna.....multa bafta si sper sa treci cu bine peste asta
sweet_heart Postat pe 16 Iunie 2010 11:28
De la: kudika190061, la data 2010-05-29 23:31:58Trec printr'un cosmar...Astept sa ma trezesc dar se pare ca nu o sa se intample asta... Omul pe care il iubesc...il ador...ma parasit...ma lasat singura pe veci...Intr'o noapte un nenorocit care a adormit la volan a intrat in el si gata....Nu pot sa ma impac cu gandu ca nu o sal mai vad...ca nu o sai mai vorbesc....mi'au ramas sute de poze si zeci de amintiri dintr'o relatie absolut superba... Am momente in care ma trezesc din somn dimineata si vreau sa'l sun...la 2 saptamani dupa incident mam trezit intr'o dimineata foarte ok...am pus mana pe tel si am vrut sa'l sun...in momentul in care mi'a raspuns robotu ma bufnit plansu maxim si am realizat ca nu mai e....ma duc zilnic la mormantu lui plang ore in sir pentru ca mor de dorul lui si eu...Il vreau inapoi in viata mea macar 5 minute in care sai spun tot ce simt....pentru el...pentru noi...pe zi ce trece smt ca nu mai am putere si doru de el ma termina...pe 1 iunie se face o luna,o luna in care am uitat sa zambesc sa rad sa traiesc... Am scris azi pe forum pentru ca vroiam sa vb cu cineva care nu ma cunoaste...vreau niste pareri de la oameni care nu ma cunosc... va multumesc... trist...foarte trist....nici mkr sa iti spun k poti trece peste nu pot sa spun...pentru ca nu stiu daca eu in situatia ta as putea trece.iti doresc numai bine
dark_eye Postat pe 16 Iunie 2010 18:19
M`a intristat si pe mine povestea ta...Roaga`te la Dumnezeu sa ti dea putere sa treci peste si sa poti sa ti amintesti de momentele frumoase...Incearca sa iesi,sa ti ocupi timpul cu ceva...Ai grija de tine si sa auzim de bine:* Condoleante!!!
B_eLLa Postat pe 16 Iunie 2010 18:58
Foarte trista postarea ta...viata ne rezerva multe momente triste.Viata este atat de scurta..bucura-te de timpul si amintirile impreuna ,astea te vor ajuta sa mergi mai departe.........vorbele de incurajare cred ca acum sunt de prisos ,tot timpul si intamplarile vor duce mai departe cursul vietii
butterfly_sound_of_love Postat pe 17 Iunie 2010 16:53
condoleante! trebuie sa iti faci curaj sa mergi mai departe...nu ceda psihic ...stim ca vei reusi...trebuie sa fii convinsa ca vei reusi ...plangi...iesi cu prieteni,cunostinte...discuta cu noi pe saituri...ocupati timpul si mintea permanent . uneori Dumnezeu ne pune la grele incercari...e si cazul tau...si al multor altora dintre noi...multa putere in continuare...scrie sa mai stim de tine,pt. noi contezi...
val333 Postat pe 17 Iunie 2010 18:07
Sunt mai bine...a trecut o luna jumatate si inca incerc sa imi revin la normal...Va multumesc din tot sufletul ca ma'ti incurajat si ca ma'ti ajutat sa trec peste ...Nu am mai scris de ceva timp pe forum pentru ca am fost putin cam ocupata cu sesiunea.... imi pare rau daca am intristat pe cineva cu povestea mea dar...e crunt...sa ramai singur dintr'o data,sa uiti sa razi,sa te bucuri,sa zambesti...Inca ajung zilnic la mormantul lui,stau ore in sir pe piatra de la cavou si uit sa mai plec...poate e aiurea dar e singurul mod in care il simt mai aproape...Am inceput sa dorm noptile,nu mai plang atat de des,mam obijnuit cu ideea ca nu mai e...dar nu va pot explica in cuvinte cat dor imi este de el...e groaznic...Credeti'ma am ajuns sa ocolesc locurile in care stateam amandoi,cafenelele in care mergeam, pentru ca imi fac rau....offff e greu...dar o sa trec peste pt ca am 2 familii care ma sustin si imi sunt aproape...parintii mei si parintii lui,am prieteni care nu mau uitat si care ma ajuta sa ies din monotonie si din casa ca sa pot uita...Poate ca da, toate se intampla cu un scop...Poate ca Dumnezeu are alte planuri pentru mine,dar nu trebuia sa se termine asa...Va spun cu toata sinceritatea iubiti,respectati si efectiv adorati persoana de langa voi,nu ezitati sai aratati ce simtiti pentru ca nu poti stii cand ii dai ultimu sarut sau cand ai parte de ultima imbratisare...Si acum imi amintesc ca a plecat de acasa in noaptea aia,neam sarutat si neam strans in brate...nici unul dintre noi nu banuia ca e ultima oara...dar asa a fost sa fie...atunci am pierdut prima si singura dragoste a vietii mele,omul cu care am impartit bune si rele timp de aproape 5 ani...Impreuna am trecut peste o sarcina pierduta,peste multe alte probleme...E greu sa te trezesti la realitate si sa fii singur...E o durere mult prea mare...
kudika190061 Postat pe 21 Iunie 2010 10:04
Imi este atat de dor de el...simt ca mor:((
kudika190061 Postat pe 26 Iunie 2010 11:35
De la: kudika190061, la data 2010-05-29 23:31:58Trec printr'un cosmar...Astept sa ma trezesc dar se pare ca nu o sa se intample asta... Omul pe care il iubesc...il ador...ma parasit...ma lasat singura pe veci...Intr'o noapte un nenorocit care a adormit la volan a intrat in el si gata....Nu pot sa ma impac cu gandu ca nu o sal mai vad...ca nu o sai mai vorbesc....mi'au ramas sute de poze si zeci de amintiri dintr'o relatie absolut superba... Am momente in care ma trezesc din somn dimineata si vreau sa'l sun...la 2 saptamani dupa incident mam trezit intr'o dimineata foarte ok...am pus mana pe tel si am vrut sa'l sun...in momentul in care mi'a raspuns robotu ma bufnit plansu maxim si am realizat ca nu mai e....ma duc zilnic la mormantu lui plang ore in sir pentru ca mor de dorul lui si eu...Il vreau inapoi in viata mea macar 5 minute in care sai spun tot ce simt....pentru el...pentru noi...pe zi ce trece smt ca nu mai am putere si doru de el ma termina...pe 1 iunie se face o luna,o luna in care am uitat sa zambesc sa rad sa traiesc... Am scris azi pe forum pentru ca vroiam sa vb cu cineva care nu ma cunoaste...vreau niste pareri de la oameni care nu ma cunosc... va multumesc... in primul rand condoleante .....stiu prin ce treci dar eu incerc sa nu imi pierd zambetul pt ca stiu ca El nu si-ar fi dorit asta...zambesc dar cu greu adevarat ,dar ma stradui......si cel mai mult conteaza ca ii port amintirea ,momentele frumoase pe care nu mi le poate lua nimeni......cand cineva drag te paraseste cu greu iti mai vine sa te bucuri ....dar trebuie sa o faci....pt tine ,pt ca el si-ar fi dorit......viata merge mai departe si la un moment dat cand va veni timpul ....ne intalnim cu cei care ne parasesc.......fi tare si nu uita sa zambesti,pt el !
Celia_29 Postat pe 26 Iunie 2010 11:48
De la: kudika190061, la data 2010-06-26 11:35:48Imi este atat de dor de el...simt ca mor:(( iesi din casa numai sta singurica... tu si cu amintirile...du-te la o comedie...iesi in parc ....fa orice numai nu sta in casa
miss_darine Postat pe 26 Iunie 2010 12:02
stii....unele lucruri nu le putem controla, pur si simplu se intampla. Imi pare sincer rau si griji de tine.
clau19 Postat pe 26 Iunie 2010 17:29
Nici nu stiu ce sa mai spun,la asemenea durere ramai blocat! Sper ca Dzeu sa iti de-a puterea de a trece peste,timpul o sa stearga putin cate putin din durerea imensa pe care o simti acum,nu spun ca o sa uiti pentru ca asta nu se uita niciodata ci doar ca treptat o sa te impaci cu gandul ca asa a fost sa fie.O sa iti faca bine daca vorbesti si cu cei din jurul tau despre asta,nu te inchide in tine, ei iti vor da suportul moral de care ai nevoie.Fi tare si o sa reusesti sa treci peste.Noi suntem aici cand simti nevoia sa vorbesti cu cineva si nu e nimeni prin preajma
Barbie30 Postat pe 26 Iunie 2010 18:03
am ramas fara grai oare cum se intampla asta la unele persoane nu vreau sa fac doru mai mare dar.cunosc alt caz care tocmai in ziua nuntii el mirele a murit in drum spre ia "cand se ia mireasa de la parinti"tot in accident pt mine e a 2 oara cand imi aduc aminte de o tragedie .................................. mai bine te certi te despartii te impacati.va inselatii,va mintitii,etc .............dar.................nu asa..............
alyn27 Postat pe 27 Iunie 2010 23:42
Eu iti dau un singur sfat, consulta un psiholog te va ajuta enorm in problema ta MAJORA, aici pe forum fiecare putem face pe micii psihologi, dar nu si in cazul tau...parerea mea.
Mr_S Postat pe 27 Iunie 2010 23:46
am luat legatura si cu un psiholog...datorita lui am inceput sa dorm,sa nu mai plang atat si sa ma reintorc cu picioarele pe pamant...
kudika190061 Postat pe 29 Iunie 2010 15:13
Inca o zi si se fac 2 luni... inca e greu... Am o intrebare pentru voi,pana acum nu am iesit din haine negre si eu vreau sa port doliu in continuare desi multi dintre apropiati miau spus ca nu ar trebui sa mai port ca au trecut cele 40 de zile si nu am fost cununati ca sa ne lege ceva... Voi ce credeti...?multumesc mult:*
kudika190061 Postat pe 29 Iunie 2010 15:17
De la: kudika190061, la data 2010-06-29 15:13:15am luat legatura si cu un psiholog...datorita lui am inceput sa dorm,sa nu mai plang atat si sa ma reintorc cu picioarele pe pamant... sa iti dea dumnezeu putere sa treci peste si sa revii la o viata normala! nici nu stiu ce as putea sa mai zic....sper sa fii ok!
size_back Postat pe 29 Iunie 2010 15:19
De la: kudika190061, la data 2010-06-29 15:17:31Inca o zi si se fac 2 luni... inca e greu... Am o intrebare pentru voi,pana acum nu am iesit din haine negre si eu vreau sa port doliu in continuare desi multi dintre apropiati miau spus ca nu ar trebui sa mai port ca au trecut cele 40 de zile si nu am fost cununati ca sa ne lege ceva... Voi ce credeti...?multumesc mult:* incearca sa vorbesti cu un preot! stiu si eu doliu oricum il porti in suflet!nu conteaza culoarea hainelor!si daca renunti la negru nu inseamna ca ti-a trecut!
size_back Postat pe 29 Iunie 2010 15:22

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
cat de greu e sa fi sincer??	1	De la: ella_dark 5 Mai 2011 12:40
Un destin aspru...o dragoste amar�...	4	De la: kudika_1005014 30 Iunie 2016 22:40
Minciuni	45	De la: Andreea3 10 Iunie 2009 10:22

ma minte...	25	De la: kudika174040 29 Martie 2013 03:19
PSIHOLOG BUN	2	De la: delia_ro2000 3 Februarie 2011 15:29