"m-am obisnuit sa ador o iubire care m-a ucis"

De la: Lucia38, la data 2010-07-02 08:51:22
eiiiiiii, sunt si printre barbati amatori de violente fizice sau verbale...

De la: kudika1993, la data 2010-07-02 21:17:16

De la: alina_constantin88, la data 2010-07-02 20:59:06

De la: Nathaly_Albu, la data 2010-07-02 20:52:20

De la: soraderazboi, la data 2010-07-02 10:20:42

De la: Nathaly_Albu, la data 2010-07-02 00:05:26
ca orice om cat de cat inteligent poate sa comunice cu semenul sau, mai ales daca-l iubeste...

Asta este o idee preconceputa pina la Luna si-napoi. Ca dovada, multe dintre cazurile despre care vorbesc psihologii si psihoterapeutii, cazurile unor cupluri de oameni inteligenti, educati, care insa si-au ingropat traumele atit de adinc incit, in 30 de ani de casnicie chiar nu si-au dat seama ca toate problemele lor de comunicare veneau de aici. Si, culmea, suferisera amindoi acelasi tip de abuz in copilarie.
Recomand celor interesati cartea "Mumia de la masa din sufragerie", in care sint prezentate cazurile cele mai dificile pe care le-au cunoscut in cariera lor cei mai reprezentativi psihoterapeuti contemporani din SUA. Este o carte fascinanta si cutremuratoare, in acelasi timp, care ne invata in primul rind sa nu mai proiectam concluziile noastre asupra altora, ca s-ar putea sa ne inselam foarte grav.

Multumesc pt. recomandare, eu una o sa citesc cartea respectiva Asa e ! Intotdeauna avem langa noi "mumia de la masa din sufragerie"...Decat ca putem s-o dam afara, la un moment-dat, parerea mea umila... Cat despre comunicare, tot imi pastrez parerea ca e extrem de importanta, daca stim s-o descifram...Ma refer in special la comunicarea non-verbala, desi chiar si cea verbala spune multe daca ne referim, de ex. la tonul vocii etc., etc. Te pup si promit sa citesc cartea recomandata de tine

aaaa....am si eu o intrebare...de cine e scrisa???

Este scrisa de un psihoterapeut pe nume Jeffrey A Kottler.

De la: heaven2007, la data 2010-07-04 09:36:46Blue sun,este posibil ca si faptul ca ai crescut fara tata sa te influenteze intr-o mare masura in relatiile amoroase.
De multe ori persoanele care traiesc niste traume in copilarie sub forma unui abandon(de multe ori nici nu realizam la acel moment gravitatea impactului acelui eveniment,ci mult mai tarziu cand ajunge sa ne bantuie sub diverse forme) ajung sa fie dependente la maturitate.
Daca ai apela la ajutorul unui psihoterapeut te-ar ajuta mult sa iti lamuresti tie insati multe intrebari si sa te ajute sa te desprinzi din cercul vicios in care te invarti acum.
Iti recomand si eu o carte daca ai placerea sa o citesti:

http://www.scribd.com/doc/3760014/ROBIN-NORWOOD-femei-care-iubesc-prea-mult

Si as mai avea ceva de adaugat:nu te izola!Cauta sa ai langa tine oameni cu care sa vorbesti despre ceea ce ti se intampla.
Cu cat te izolezi mai mult stand singura cu abuzatorul,cu atat vei deveni mai derutata,confuza,vei avea tendinta sa te invinovatesti,sa ajungi intr-un final sa crezi si tu ca ceea ce spune el este normal si ca ceva nu este in regula cu tine.
Ai puterea sa te salvezi si sa iesi din situatia asta,insa trebuie sa constientizezi intai pe deplin ceea ce ti se intampla,sa cauti ajutor (prieteni,familie,psihoterapeut etc) si sa iti pui toata vointa in acest sens.
Crede-ma cand iti spun ca evadarea din acest cerc al suferintei este o chestiune de supravietuire si cu cat vei ramane in el,cu atat iti va fi mai dificil sa iesi la liman.

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 22:00:25m-a tinut langa el faptul ca am crezut k e cel pe care l-am cunoscut si i-am gasit scuze diverse : e stresat, mai gresesc si eu etc.... mereu m-a invinovatit pe mine pt orice, la un momentat credeam si eu. e fff aiurea sa stii ca esti abuzat emotional si sa te gandesti "cum am ajuns aici? cum nu mi-am dat seama? cum am putut sa cred in el? cum am putut sa-l ajut" , si apoi ma invinovatesc pentru ca nu mi-am dat seama, desi nu sunt urata sau proasta... acum oarecum nu mai suntem impreuna, deoarece in ultima discutie i-am spus ca daca tot nu "pot sa fiu femeie langa el", "nu-mi dau seama cum trebuie sa se poarte o femeie langa un barbat", atunci sa ne vedem de drum si gata... sper doar sa nu iert iar si iar. sunt hotarata, doar ca sunt atat de deprimata si stresata.

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

De la: kudika161822, la data 2010-07-05 09:45:26leo ..am vazut k ai rasp la ce am scris eu ..dar eu am 15 ani ...asta e varsta mea nu k am o relatie cu cnv de 15 ani si nu am copii nu sunt casatorita..heyy....ma gandeam la reactiile celor d ela bloc...la reactiile prietenilor ...dak voi fi cu acest baiat ce o sa zica ei ?

De la: Blue_sun, la data 2010-07-02 00:54:04

De la: kudika195501, la data 2010-07-02 00:22:21...cica mandrie, vanitate, egoism...ce au dragele mele toate acestea cu iubirea???...eu vad cum confundati un sentiment nobil cu flescareala voastra de pitipoance.
...vreti sa nu suferiti asa de mult din dragoste, apai incercati rolul de amanta, daca gasiti un domn "disponibil"...poate asa nu va durea asa de mult stiindu-va "roata de rezerva", cu o relatie fara juraminte, "obligatii" si alte chestii care va tin "legate" de o persoana care ar trebui sa insemne mai mult decat propriul vostru ego.

CARE DRACU E LEGATURA CU CE AM SCRIS EU?

De la: soraderazboi, la data 2010-07-06 23:21:39blondutzo, se vede ca esti... blonda. Te avinti in afirmatii repezite doar pentru ca ai nevoie tu sa faci pe desteapta. Si vai ce bine te mai simti acum.
Eu am vazut-o pe blue multumind persoanelor care au criticat-o. Iar dupa raspunsul ei pe care l-ai citat tu, respectivul user a recunoscut ca n-avea nici o legatura cu subiectul ceea ce scrisese el. Asa ca ia du-te tu si trage un dus rece, ca poate-ti provoaca efecte speciale printre neuroni hormonii de blonda.

De la: soraderazboi, la data 2010-07-07 21:55:58Sint prea sus pentru loviturile tale de blonda prea prost trucate.
Dar blonda vorbeste inainte sa gindeasca si vrea sa dea impresia de proFUNDa ginditoare, asa-i?
E clar cit de bine ai citit topicul asta si de ce postezi pe aici. Cel putin pentru mine e clar. Si nu pot decit sa rid uitindu-ma la incercarile tale fara sanse de reusita.

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

De la: soraderazboi, la data 2010-07-08 00:27:46Noutate: profilul lui Blue nu mai exista pe Kudika. Imi pare rau dintr-un singur motiv, ca nu am ajuns sa comunic cu ea in privat, pentru ca mi-a parut un om inteligent, cu care poti sa stai de vorba.
Acum sper ca disparitia contului ei de aici este de bun augur. Sper ca a gasit calea de a-si lua viata in propriile miini si a-si cauta fericirea, chiar daca asta este a dracului de greu la inceput.
In ceea ce ma priveste, cu aceasta descoperire, este "case closed", si sa auzim numai de bine.

De la: soraderazboi, la data 2010-07-08 00:11:20Ei, nu zau. Ia te uite unde zacea geniul limbii romane, hahaha. Asa eviti sa arati ca habar n-ai cum arata cartile de la Polirom si, de fapt, ca habar n-ai despre piata culturala din Romania?
Cit despre mine, am scris destule cronici despre cartile acelei edituri, cronici si astazi citate pe site-ul acelei edituri, ca sa stiu despre ce vorbesc.
Haide, mititico, ca mi-a facut placere sa te ajut sa-ti dai spoiala pe fata.

Iar pentru Blue ma bucur ca n-a mai revenit sa dea socoteala oricarei blonde puse pe rautati, ca sa-si ridice artificial prea subtirea stima de sine.

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:59:55

De la: rashela, la data 2010-06-30 20:55:42

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:50:21Fara mistouri va rog si fara sa judecati.

Ti-as sugera sa-ti citesti postul ca si cum ar fi al altei personae. Si vezi ce simti. Vezi ce reactie ai in sufletul tau. Te revolti? Iti vine sa strigi "Dumnezeule, femeie, esti intreaga la minte?" sau.. dimpotriva spui in sinea ta: "N-ai ce face, asta e viata!"

Indirect am raspuns si eu povestii tale. Dar as vrea sa mai adaug ceva. Sunt consternata. Desi nu esti unica in aceasta situatie, de fiecare data cand va citesc raman socata. Nu fac misto.. dar uneori singurul lucru pe care il am in minte este ca.. v-as impusca! Mi-e rusine ca existati.

asta ma refeream cand spuneam sa nu judecati pentru ca
1.nu cred ca poti arunca tu sau altcineva prima piatra
2.inainte judeam si eu persoanele de genul
3.pana sa treci printr-o situatie de genul, nu stii toate aspectele si cum se ajunge aici