"m-am obisnuit sa ador o iubire care m-a ucis"

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 10:22:55

De la: stem_29, la data 2010-07-01 03:20:34

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 02:59:22

De la: stem_29, la data 2010-07-01 02:55:31

De la: rashela, la data 2010-07-01 02:33:23Deja incep sa zambesc. Ma acuzi pe mine ca te-as jigni? Dumnezeule! N-am facut decat sa te intreb.. daca stai pentru aia sau aia. Nu am afirmat. Exista niste semne de intrebare acolo.. De vreme ce nu-l iubesti (??), mila nu ti-e.. care ar putea fi motivul? Banul, nu? TE INTREBAM. Asta ca sa fie clar.
Si te rog, nu veni cu "ma jignesti" in fata unei necunoscute pe un forum, care nu ti-a spus nimic.. in timp ce tu accepti toata mizeria aia de la omul cu care imparti patul.

Hai, zau! Sa incheiem aici. Mi-am spus deja parerea, ignor-o, fa ce vrei cu ea...

rashela, te enervezi degeaba, eu am impresia ca aceste povestioare sunt niste fantezii ale unora:)
Multa sanatate!

P.S.
N-am nimic de comentat la acest post, si nici nu vreau din partea celei ce l-a postat nici un comentariu, eu am scris doar pentru rashela!

nu inteleg de ce trebuie sa fiti rele...doar am cerut sfaturi, nu judecati

ia uite cum motaiam si m-ai trezit:)))) glumesc!
Draga mea draga ( cum ar zice o " babuta" in miez de noapte;) eu stiu ca voi sunteti tinerele si nelinistite, insa parerea mea, cand postati aici un subiectut, incercati sa lasati metaforele la o parte si sa scrieti concret tot, adica ori scrii, ori nu scrii....ca sa intelegem de fapt ce doriti sa aflati, ce doriti sa transmiteti.
Daca voi scrieti, cand la trecut, cand la prezent, cand metafore.......eu ( pt. ca nu-mi permit sa fac afirmatii la adresa nimanui, fie ele si virtuale) ce sa inteleg, ce sa-ti raspund, cum sa te sfatiuesc?!
Ah, si inca un aspect, ai postat, ti-ai asumat responsabilitatea si riscul, la bune si rele, la inteles si neinteles, insa cu un lucru nu-s d'acord, (si de aceea i-am raspuns doar rashelei, ceri o parere, am urmarit ceea ce a scris ea, si a scris exact la subiect, cel putin ceea ce a inteles ea am inteles si eu) .....tu ( daca povestea este adevarata) chiar ai o problema, adica iti explic, la inceput pari victima, dupa care ii " sari" in cap femeii,( adica rashelei) pai e posibil tu mama, si culmea, tot noi suntem rele.....ei,ei!

acum am citit faza cu "daca postea este adevarata"..tu ce crezi? daca inventam, inventam o telenovela ca sa dau bine la public:)

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 10:17:57Va multumesc inca o data pentru sfaturi, chiar si pentru ca m-ati judecat... dupa cum am spus sunt codependenta... si am tendinta sa nu spun "nu", ca sa nu sufere nimeni in jurul meu, e greu de inteles dar acasta codependenta isi are radacinile in copilarie... el mi-a umplut candva golul pe care il aveam in suflet...din pacate, in timp doar l-a marit.

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

De la: rashela, la data 2010-07-01 11:13:10

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 10:17:57Va multumesc inca o data pentru sfaturi, chiar si pentru ca m-ati judecat... dupa cum am spus sunt codependenta... si am tendinta sa nu spun "nu", ca sa nu sufere nimeni in jurul meu, e greu de inteles dar acasta codependenta isi are radacinile in copilarie... el mi-a umplut candva golul pe care il aveam in suflet...din pacate, in timp doar l-a marit.

Persisti in greseala. Cauti din nou scuze pentru a-ti justifica neputinta. "Codependenta" Wow! Suna bine, nu? Pentru cei care nu stiu ce-i asta vei fi o victima a bestiei si nu a propriei lasitati.
Nu stiu ce ti-a spus doamna cu care ai stat de vorba noaptea asta. Personal, daca nu e vorba de o asociatie unde femeile se incurajeaza reciproc sa REZISTE tentatiilor de a mai crede, de a mai spera in schimbarea brutelor, nu dau doi bani pe sfaturi venite de la persoane care traiesc aceeasi drama cu mine. Ce am de invatat de la ele? Ca nu sunt singura victima pe lume, ca poate fi si mai rau.
Ei bine, nu! Ai nevoie de sfaturi (trecand peste nevoia acuta de a vizita un medic specialist) de la persoane care sa-ti demonstreze ca viata e frumoasa si ca nu TOATE femeile au trecut, trec sau vor trece prin chinurile iadului intr-o relatie.

Nu inteleg ce tot ceri iertare. Cui o ceri? Si pentru care motiv? Am senzatia ca ceri iertare pentru reintoarcerea ta (curand, curand) la acel individ.
Toate postarile tale din acest topic sunt o pledoarie pentru iertarea pacatosului cand iubirea-i fara limita. Si o rugaminte adresata omenirii intregi sa te ierte pentru slabiciunea de care dai dovada.

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 11:33:18

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

Nici nu stiu cum sa incep ca sa nu ai impresia ca te judec: cindva in viata dupa ceva ani petecuti impreuna un "barbat" ma facut PROASTA. Vreau sa sti ca in secunda doi l-am trimis la plimbare definitiv........si stii de ce? pentru ca asta ar fi fost doar un inceput,pentru ca am avut o viata prea grea si chinuita ca sa-mi bat joc de ceea ce a ramas din ea,pentru ca altfel as fi ajuns in situatia ta! Sincer iti spun ca m-am simtit eliberata si imediat am intrat intr-o alta relatie cu cineva care ma merita ,care ma respecta,alaturi de care traiesc de multi ani si ne crestem copiii cu respect si intelegere.Acel om linga care ai trait 3ani este dezechilibrat psihic iar tu nu numai ca i-ai alimentat boala permitindu-i atitea mizerii ci ai tolerat neparasind-ul la timp.Ai devenit vulnerabila si in subconstient sa creat teama de mai rau lucru care te-a tinut linga el.Spui ca te judeci si te simti vinovata...............sincer....... nu ai de ce draga mea deoarece toti facem greseli reparabile(totul este sa ne dorim sa le reparam).In primul rind trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti si iubindu-te nu o sa mai ai oftica pentru persoana ta. Tu esti cea mai importanta pentru tine si razbuna-te pe tine insuti fiind fericita!ACEL INDIVID NU SE VA SCHIMBA NICIODATA deci nici prin cap sa nu-ti treaca sa e impaci cu el deoarece data dupa o saptamina de lapte si miere va incepe chiar sa te loveasca! Incearca sa fi tare si multumeste cerului ca ai doua maini si picioare ,ca esti sanatoasa deoarece nimic pe lumea asta nu este mai rau decit MOARTEA. Raspunsurile nu sint pe forum ci doar in tine insuti si o sa fi mirata cu trecerea timpului ca o sa devina toata situatia asta doar un vis urit! Daca consideri ca fragilitatea ta psihica si sufleteasca nu te ajuta sa treci peste ceea ce simti consulta un psiholog care sa te canalizeze putin in gindire si nu in ultimul rind mergi la biserica ,vorbeste cu un preot si spune-i ce simti(ai sa vezi ca ajuta enorm). CURAJ CA POTI!

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 11:36:00

De la: rashela, la data 2010-07-01 11:13:10

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 10:17:57Va multumesc inca o data pentru sfaturi, chiar si pentru ca m-ati judecat... dupa cum am spus sunt codependenta... si am tendinta sa nu spun "nu", ca sa nu sufere nimeni in jurul meu, e greu de inteles dar acasta codependenta isi are radacinile in copilarie... el mi-a umplut candva golul pe care il aveam in suflet...din pacate, in timp doar l-a marit.

Persisti in greseala. Cauti din nou scuze pentru a-ti justifica neputinta. "Codependenta" Wow! Suna bine, nu? Pentru cei care nu stiu ce-i asta vei fi o victima a bestiei si nu a propriei lasitati.
Nu stiu ce ti-a spus doamna cu care ai stat de vorba noaptea asta. Personal, daca nu e vorba de o asociatie unde femeile se incurajeaza reciproc sa REZISTE tentatiilor de a mai crede, de a mai spera in schimbarea brutelor, nu dau doi bani pe sfaturi venite de la persoane care traiesc aceeasi drama cu mine. Ce am de invatat de la ele? Ca nu sunt singura victima pe lume, ca poate fi si mai rau.
Ei bine, nu! Ai nevoie de sfaturi (trecand peste nevoia acuta de a vizita un medic specialist) de la persoane care sa-ti demonstreze ca viata e frumoasa si ca nu TOATE femeile au trecut, trec sau vor trece prin chinurile iadului intr-o relatie.

Nu inteleg ce tot ceri iertare. Cui o ceri? Si pentru care motiv? Am senzatia ca ceri iertare pentru reintoarcerea ta (curand, curand) la acel individ.
Toate postarile tale din acest topic sunt o pledoarie pentru iertarea pacatosului cand iubirea-i fara limita. Si o rugaminte adresata omenirii intregi sa te ierte pentru slabiciunea de care dai dovada.

persoana respectiva a plecat demult din acea relatie... nu m-a incurajat sa rezist , ci mi-a zis simplu ca el este un escroc sentimental si ca timpul trece degeaba pe langa mine, el traieste bine, pentru ca se simte bine cand se comporta asa iar eu imi pierd viata...si da, cred ca ai dreptate, intr-un fel poate incerc sa-mi justific involuntar slabiciunea si prostia de care am dat si inca dau dovada.. nu vreau sa ma mai intorc...stiu ca nu merita si cred ca ar trebui sa consult si un psiholog...nu sunt lasa, poate doar naiva. toata lumea poate sa vada ce inseamna codependenta, dand o cautare... stiu ca am gresit, ca gresesc dar sunt o victima a acelei bestii, pentru ca daca el nu se schimba sau isi arata adevarata fata, nu mai eram in situatia asta.

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 11:33:18

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

Nici nu stiu cum sa incep ca sa nu ai impresia ca te judec: cindva in viata dupa ceva ani petecuti impreuna un "barbat" ma facut PROASTA. Vreau sa sti ca in secunda doi l-am trimis la plimbare definitiv........si stii de ce? pentru ca asta ar fi fost doar un inceput,pentru ca am avut o viata prea grea si chinuita ca sa-mi bat joc de ceea ce a ramas din ea,pentru ca altfel as fi ajuns in situatia ta! Sincer iti spun ca m-am simtit eliberata si imediat am intrat intr-o alta relatie cu cineva care ma merita ,care ma respecta,alaturi de care traiesc de multi ani si ne crestem copiii cu respect si intelegere.Acel om linga care ai trait 3ani este dezechilibrat psihic iar tu nu numai ca i-ai alimentat boala permitindu-i atitea mizerii ci ai tolerat neparasind-ul la timp.Ai devenit vulnerabila si in subconstient sa creat teama de mai rau lucru care te-a tinut linga el.Spui ca te judeci si te simti vinovata...............sincer....... nu ai de ce draga mea deoarece toti facem greseli reparabile(totul este sa ne dorim sa le reparam).In primul rind trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti si iubindu-te nu o sa mai ai oftica pentru persoana ta. Tu esti cea mai importanta pentru tine si razbuna-te pe tine insuti fiind fericita!ACEL INDIVID NU SE VA SCHIMBA NICIODATA deci nici prin cap sa nu-ti treaca sa e impaci cu el deoarece data dupa o saptamina de lapte si miere va incepe chiar sa te loveasca! Incearca sa fi tare si multumeste cerului ca ai doua maini si picioare ,ca esti sanatoasa deoarece nimic pe lumea asta nu este mai rau decit MOARTEA. Raspunsurile nu sint pe forum ci doar in tine insuti si o sa fi mirata cu trecerea timpului ca o sa devina toata situatia asta doar un vis urit! Daca consideri ca fragilitatea ta psihica si sufleteasca nu te ajuta sa treci peste ceea ce simti consulta un psiholog care sa te canalizeze putin in gindire si nu in ultimul rind mergi la biserica ,vorbeste cu un preot si spune-i ce simti(ai sa vezi ca ajuta enorm). CURAJ CA POTI!

De la: size_back, la data 2010-07-01 10:53:37eu cred ca ai nevoie de un psiholog, iar asta nu te face nebuna!
aceste trairi interioare ale tale te vor distruge si mai mult...si da toate victimele au tendinta de a-si adula calaul!nu esti singura...nu esti prima care trece prin asa ceva!
intr-adevar o fi greu fara tara...dar decat sa ii ai pe amandoi si sa te trateze urat ,,mai bine unu si bun!
si nu mai lua orice postare ca si cand persoana te-ar judeca, doar incearca sa te faca sa vezi pe cine ai langa tine si ce anume ar fi bine sa faci din punctul lor de vedere!
oricum si acum dupa ce nu mai esti cu el ai tendinta sa ii iei apararea ceea ce nu este deloc bine!
ok..ai fost proasta..naiva...cum vrei tu ca ai cazut in plasa asta...dar treci mai departe ...statul asta pe loc si judecarea de sine nu iti vor aduce nimic bun!

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 11:55:13

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 11:33:18

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

Nici nu stiu cum sa incep ca sa nu ai impresia ca te judec: cindva in viata dupa ceva ani petecuti impreuna un "barbat" ma facut PROASTA. Vreau sa sti ca in secunda doi l-am trimis la plimbare definitiv........si stii de ce? pentru ca asta ar fi fost doar un inceput,pentru ca am avut o viata prea grea si chinuita ca sa-mi bat joc de ceea ce a ramas din ea,pentru ca altfel as fi ajuns in situatia ta! Sincer iti spun ca m-am simtit eliberata si imediat am intrat intr-o alta relatie cu cineva care ma merita ,care ma respecta,alaturi de care traiesc de multi ani si ne crestem copiii cu respect si intelegere.Acel om linga care ai trait 3ani este dezechilibrat psihic iar tu nu numai ca i-ai alimentat boala permitindu-i atitea mizerii ci ai tolerat neparasind-ul la timp.Ai devenit vulnerabila si in subconstient sa creat teama de mai rau lucru care te-a tinut linga el.Spui ca te judeci si te simti vinovata...............sincer....... nu ai de ce draga mea deoarece toti facem greseli reparabile(totul este sa ne dorim sa le reparam).In primul rind trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti si iubindu-te nu o sa mai ai oftica pentru persoana ta. Tu esti cea mai importanta pentru tine si razbuna-te pe tine insuti fiind fericita!ACEL INDIVID NU SE VA SCHIMBA NICIODATA deci nici prin cap sa nu-ti treaca sa e impaci cu el deoarece data dupa o saptamina de lapte si miere va incepe chiar sa te loveasca! Incearca sa fi tare si multumeste cerului ca ai doua maini si picioare ,ca esti sanatoasa deoarece nimic pe lumea asta nu este mai rau decit MOARTEA. Raspunsurile nu sint pe forum ci doar in tine insuti si o sa fi mirata cu trecerea timpului ca o sa devina toata situatia asta doar un vis urit! Daca consideri ca fragilitatea ta psihica si sufleteasca nu te ajuta sa treci peste ceea ce simti consulta un psiholog care sa te canalizeze putin in gindire si nu in ultimul rind mergi la biserica ,vorbeste cu un preot si spune-i ce simti(ai sa vezi ca ajuta enorm). CURAJ CA POTI!

am inteles tot ce ai scris... da, daca la prima jignire, plecam, nu se mai intampla sa fiu in aceasta situatie dar am gasit mereu scuze pentru slabiciunea mea, cum a spus si rashela, si pentru boala lui...ma bucur ca ai spus ca intr-un fel nu am de ce sa ma simt vinovata, doar daca as continua, dar stiu ca nu are rost si nu o sa ma mai las "sedusa" de ipocrizia lui. pentru ca, dupa cum ai spus si tu, mereu va fi la fel....apoi o sa treaca viata degeaba pe langa mine, intr-un haos total...mersi pentru sfat.

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 12:13:04

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 11:55:13

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 11:33:18

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

Nici nu stiu cum sa incep ca sa nu ai impresia ca te judec: cindva in viata dupa ceva ani petecuti impreuna un "barbat" ma facut PROASTA. Vreau sa sti ca in secunda doi l-am trimis la plimbare definitiv........si stii de ce? pentru ca asta ar fi fost doar un inceput,pentru ca am avut o viata prea grea si chinuita ca sa-mi bat joc de ceea ce a ramas din ea,pentru ca altfel as fi ajuns in situatia ta! Sincer iti spun ca m-am simtit eliberata si imediat am intrat intr-o alta relatie cu cineva care ma merita ,care ma respecta,alaturi de care traiesc de multi ani si ne crestem copiii cu respect si intelegere.Acel om linga care ai trait 3ani este dezechilibrat psihic iar tu nu numai ca i-ai alimentat boala permitindu-i atitea mizerii ci ai tolerat neparasind-ul la timp.Ai devenit vulnerabila si in subconstient sa creat teama de mai rau lucru care te-a tinut linga el.Spui ca te judeci si te simti vinovata...............sincer....... nu ai de ce draga mea deoarece toti facem greseli reparabile(totul este sa ne dorim sa le reparam).In primul rind trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti si iubindu-te nu o sa mai ai oftica pentru persoana ta. Tu esti cea mai importanta pentru tine si razbuna-te pe tine insuti fiind fericita!ACEL INDIVID NU SE VA SCHIMBA NICIODATA deci nici prin cap sa nu-ti treaca sa e impaci cu el deoarece data dupa o saptamina de lapte si miere va incepe chiar sa te loveasca! Incearca sa fi tare si multumeste cerului ca ai doua maini si picioare ,ca esti sanatoasa deoarece nimic pe lumea asta nu este mai rau decit MOARTEA. Raspunsurile nu sint pe forum ci doar in tine insuti si o sa fi mirata cu trecerea timpului ca o sa devina toata situatia asta doar un vis urit! Daca consideri ca fragilitatea ta psihica si sufleteasca nu te ajuta sa treci peste ceea ce simti consulta un psiholog care sa te canalizeze putin in gindire si nu in ultimul rind mergi la biserica ,vorbeste cu un preot si spune-i ce simti(ai sa vezi ca ajuta enorm). CURAJ CA POTI!

am inteles tot ce ai scris... da, daca la prima jignire, plecam, nu se mai intampla sa fiu in aceasta situatie dar am gasit mereu scuze pentru slabiciunea mea, cum a spus si rashela, si pentru boala lui...ma bucur ca ai spus ca intr-un fel nu am de ce sa ma simt vinovata, doar daca as continua, dar stiu ca nu are rost si nu o sa ma mai las "sedusa" de ipocrizia lui. pentru ca, dupa cum ai spus si tu, mereu va fi la fel....apoi o sa treaca viata degeaba pe langa mine, intr-un haos total...mersi pentru sfat.

Draga mea, o sa te miri tu insati de cita putere ai sa gasesti in tine! Toate amintirile astea urite incuie-le intr-un seif care sa ramina inchis pentru totdeauna! NICIODATA in viata sa nu te mai lasi santajata sentimental de nimeni deoarece viata este prea scurta ca sa mai pierdem timp cu dezorientari,confuzii si iritare. Decit prost insotita mai bine singura si linistita! Stiu ca ti se pare suferinta ta cea mai mare de pe tera dar gindeste-te ca in orice secunda sint milioane de oameni,de copii bolnavi incurabil care ar da orice pentru o frimitura din viata! Sint oameni carora le-a fost nimicita munca de o viata de inundatii si cutremure,oameni care nu au ce sa le puna copiilor pe masa sa manince etc.Deci ceea ce tu consideri acum o grava problema poate fi o mica eroare a trecutului dar trebuie sa vrei. Capul sus si te rog zimbeste ca nu e atit de negru cum pare!

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 12:30:39

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 12:13:04

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 11:55:13

De la: kudika1993, la data 2010-07-01 11:33:18

De la: Blue_sun, la data 2010-06-30 20:49:49Scriu acum, deoarece simt nevoia sa spun ce simt, pentru ca ma sufoc...Am o relatie de 3 ani tumultoasa si "fericita"...spun fericita pentru ca mereu am trait cu iluzia ca este barbatul pe care l-am cunoscut: galant, fermecator, atent, grijuliu. Incet, incet toate visurile s-au transformat intr-un cosmar. Totul a inceput frumos, m-a fermecat pentru ca parea atat de deosebit si se purta minunat, poate de aceea nu am observat micile scapari (control la telefon, obsesia ca ma uit dupa altcineva, sa nu cumva sa nu raspund la telefon imediat etc). Inca se mai poarta uneori frumos, doar daca nu "gresesc" cu ceva si trebuie mereu sa stau in garda sa nu-i trezesc reactii violente... Ma injura in ultimul hal ( retarda, proasta, "cuvinte obscene" etc), astea sunt cele mai "dragute" lucruri, nu pot scrie aici tot ce imi poate spune zilnic aproape.M-a amenintat si ca ma baga la reanimare daca mai gresesc si nu stiu sa ma port ca o femeie , asta zice pentru ca am inceput sa-i intorc jignirile (stiu ca nu e bine dar m-a adus la maxim)... Imi amintesc la inceput cum il ascultam vorbind despre fosta ca vai ce rea era si cum se purta cu el... vroiam sa-i arat ce fata buna sunt eu...mare greseala...orice fac, ma jigneste, nu ma asculta cand ii spun sa nu mai imi zica "da-te in p--a mea, fa"...mai gresesc si eu (nu ma refer ca il insel, ci la chestii minore-foarte minore) dar nu e cazul sa ma faca in toate felurile. Eu trebuie sa raspund in 2 sec la telefon, el poate sa-si uite telefonul acasa sau sa nu raspunda, pentru ca "nu avem aceleasi drepturi"...e ff grav ca nu mi-am dat seama si nu pot sa spun ca-s asa fraiera sa nu ma prind, de aceea ma oftic atat de mult...ca nu mi-am dat seama, l-am ajutat enorm si nimic nu a apreciat. Un om se poate schimba? Eu nu mai cred... Ceea ce as dori mai mult sa-mi spuneti este cum sa scap de sentimentul de vina si oftica pe propria persoana, sa ma eliberez total de el...Poate cineva care a trecut prin asa cv, sa-mi spuna ce ar trebui sa fac...Va multumesc.

Nici nu stiu cum sa incep ca sa nu ai impresia ca te judec: cindva in viata dupa ceva ani petecuti impreuna un "barbat" ma facut PROASTA. Vreau sa sti ca in secunda doi l-am trimis la plimbare definitiv........si stii de ce? pentru ca asta ar fi fost doar un inceput,pentru ca am avut o viata prea grea si chinuita ca sa-mi bat joc de ceea ce a ramas din ea,pentru ca altfel as fi ajuns in situatia ta! Sincer iti spun ca m-am simtit eliberata si imediat am intrat intr-o alta relatie cu cineva care ma merita ,care ma respecta,alaturi de care traiesc de multi ani si ne crestem copiii cu respect si intelegere.Acel om linga care ai trait 3ani este dezechilibrat psihic iar tu nu numai ca i-ai alimentat boala permitindu-i atitea mizerii ci ai tolerat neparasind-ul la timp.Ai devenit vulnerabila si in subconstient sa creat teama de mai rau lucru care te-a tinut linga el.Spui ca te judeci si te simti vinovata...............sincer....... nu ai de ce draga mea deoarece toti facem greseli reparabile(totul este sa ne dorim sa le reparam).In primul rind trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine insuti si iubindu-te nu o sa mai ai oftica pentru persoana ta. Tu esti cea mai importanta pentru tine si razbuna-te pe tine insuti fiind fericita!ACEL INDIVID NU SE VA SCHIMBA NICIODATA deci nici prin cap sa nu-ti treaca sa e impaci cu el deoarece data dupa o saptamina de lapte si miere va incepe chiar sa te loveasca! Incearca sa fi tare si multumeste cerului ca ai doua maini si picioare ,ca esti sanatoasa deoarece nimic pe lumea asta nu este mai rau decit MOARTEA. Raspunsurile nu sint pe forum ci doar in tine insuti si o sa fi mirata cu trecerea timpului ca o sa devina toata situatia asta doar un vis urit! Daca consideri ca fragilitatea ta psihica si sufleteasca nu te ajuta sa treci peste ceea ce simti consulta un psiholog care sa te canalizeze putin in gindire si nu in ultimul rind mergi la biserica ,vorbeste cu un preot si spune-i ce simti(ai sa vezi ca ajuta enorm). CURAJ CA POTI!

am inteles tot ce ai scris... da, daca la prima jignire, plecam, nu se mai intampla sa fiu in aceasta situatie dar am gasit mereu scuze pentru slabiciunea mea, cum a spus si rashela, si pentru boala lui...ma bucur ca ai spus ca intr-un fel nu am de ce sa ma simt vinovata, doar daca as continua, dar stiu ca nu are rost si nu o sa ma mai las "sedusa" de ipocrizia lui. pentru ca, dupa cum ai spus si tu, mereu va fi la fel....apoi o sa treaca viata degeaba pe langa mine, intr-un haos total...mersi pentru sfat.

Draga mea, o sa te miri tu insati de cita putere ai sa gasesti in tine! Toate amintirile astea urite incuie-le intr-un seif care sa ramina inchis pentru totdeauna! NICIODATA in viata sa nu te mai lasi santajata sentimental de nimeni deoarece viata este prea scurta ca sa mai pierdem timp cu dezorientari,confuzii si iritare. Decit prost insotita mai bine singura si linistita! Stiu ca ti se pare suferinta ta cea mai mare de pe tera dar gindeste-te ca in orice secunda sint milioane de oameni,de copii bolnavi incurabil care ar da orice pentru o frimitura din viata! Sint oameni carora le-a fost nimicita munca de o viata de inundatii si cutremure,oameni care nu au ce sa le puna copiilor pe masa sa manince etc.Deci ceea ce tu consideri acum o grava problema poate fi o mica eroare a trecutului dar trebuie sa vrei. Capul sus si te rog zimbeste ca nu e atit de negru cum pare!

in comparatie cu suferinta altor oameni, suferinta mea nu este asa de mare, ai dreptate...putea fi si mai rau...ma gandesc cum ar fi fost sa fiu casatorita , cu copii, sa nu am unde sa ma duc...sau sa nu fiu sanatoasa. mult timp m-am pierdut in confuzii si dezorientari, am crezut ca fac bn daca repar relatia, dar nu am cum sa "repar" un om bolnav.

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 01:52:46 si stiu toata documentatia psihologica, se numeste codependenta...

De la: rashela, la data 2010-07-01 02:17:09Ok, te-am recitit. Nu e deloc vina mea in cazul in care te-as fi inteles gresit.. si am sa-ti spun de de ce.
Incepi postul cu AM o relatie.. si nu cu AM AVUT. Nu departe de asta spui: INCA se mai poarta frumos.. (nu stiu ca "inca" sa fie folosit vreodata la trecut). Intr-un alt post, desi afirmi ca nu mai sunteti imreuna spui din nou "uneori se poarta frumos" si nu "se purta".
Pai, acu' ce ar trebui sa inteleg eu sau cei care citesc pe aici? AI sau N-AI???

Restul e poveste. Nici macar nu trebuie sa ierti. Nici macar nu inteleg de ce acest om iti mai ocupa gandurile DACA l-ai parasit cu adevarat? Si asa mai departe...

Tipic pentru persoanele ca tine. Nu sunteti capabile sa raspundeti celor care va maltrateaza, dar urlati si aratati cu degetul la cei care indraznesc sa zica ceva de "iubi".

Bafta! Nu mai revin.

De la: soraderazboi, la data 2010-07-01 14:54:58

De la: rashela, la data 2010-07-01 02:17:09Ok, te-am recitit. Nu e deloc vina mea in cazul in care te-as fi inteles gresit.. si am sa-ti spun de de ce.
Incepi postul cu AM o relatie.. si nu cu AM AVUT. Nu departe de asta spui: INCA se mai poarta frumos.. (nu stiu ca "inca" sa fie folosit vreodata la trecut). Intr-un alt post, desi afirmi ca nu mai sunteti imreuna spui din nou "uneori se poarta frumos" si nu "se purta".
Pai, acu' ce ar trebui sa inteleg eu sau cei care citesc pe aici? AI sau N-AI???

Restul e poveste. Nici macar nu trebuie sa ierti. Nici macar nu inteleg de ce acest om iti mai ocupa gandurile DACA l-ai parasit cu adevarat? Si asa mai departe...

Tipic pentru persoanele ca tine. Nu sunteti capabile sa raspundeti celor care va maltrateaza, dar urlati si aratati cu degetul la cei care indraznesc sa zica ceva de "iubi".

Bafta! Nu mai revin.

Cei ce poarta prea mult grija altora demonstreaza lipsuri proprii destul de neplacute.

De la: soraderazboi, la data 2010-07-01 15:01:12Blue_sun, dupa ce am lecturat intreg topicul tau, simt nevoia sa-ti mai spun ceva.
Te percep ca pe o femeie inteligenta, care, poate cu putin ajutor, isi va gasi solutia si va putea deveni mai puternica, mai dornica sa se bucure de tot ce e frumos si mai libera de orice fel de manipulare.
Atitudinea ta de-a lungul acestui topic, luind in considerare autoculpabilizarea intensa pe care o resimti, este de admirat. Ai ramas calma, nu ai intrat in defensiva, ai acceptat si parerile mai dure, chiar daca ai incercat sa-ti aperi vulnerabilitatea.
Stii ce vad eu in toate astea? Ca esti pe drumul cel bun.
Mi-ar face placere sa mai citesc de la tine (despre tine), poate chiar si pe PM.

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 21:25:51am incercat sa port nenumarate discutii si sa-mi explice daca ma iubeste, de ce jigneste... e stresat, eu sunt de vina etc etc e greu sa vorbesti cu cineva la care totusi tii, chiar daca te raneste, si nu accepta deloc ca jignirile lui sunt grave, ca nu trebuie sa le iau ca atare, ca doar eu stiu ca nu crede asta despre mine dar este suparat, stresat. Adica din punctul lui de vedere nu ar trebui sa ma afecteze, pentru ca le zice la nervi si ca stie ca nu e adevarat. (mi se pare si mai grav)...eu sunt ff sensibila, deci ma afecteaza rau de tot... dar sunt o "smiorcaita", conform lui, pentru ca prea fac o tragedie din ce zice el.

De la: Barbie30, la data 2010-07-01 21:42:24Darine,e vorba de comentariile dinainte! Nu dadea

De la: roz5blue6lila7, la data 2010-06-30 20:27:47titlul e de ajuns..si apropo de unde ne vorbesti daca ai dat ortu popi?!

De la: Barbie30, la data 2010-07-01 21:45:36
Pe bune chiar nu inteleg,scrie soro numele la inceput si nu mai arunca atata cu carnatul de citat!

De la: Blue_sun, la data 2010-07-01 21:52:11si pt darina : da, la un momentat dat am inceput sa-l jignesc si eu la fel... nu e bn dar vroiam sa vada cum e...nu are acelasi impact, doar k il enerveaza

De la: Barbie30, la data 2010-07-01 21:54:33Si daca nu arunci cu carnatul de citat nu va intelegeti intre voi,am inteles!