Divort cu copil

De la: Barbie30, la data 2010-07-16 18:37:43Tu ce fel de raspunsuri astepti?Sau era ca un sfat pentru cele care sunt in situatia ta?

De la: Barbie30, la data 2010-07-16 18:37:43Tu ce fel de raspunsuri astepti?Sau era ca un sfat pentru cele care sunt in situatia ta?

De la: kitty_krieger, la data 2010-07-16 18:42:42

De la: Barbie30, la data 2010-07-16 18:37:43Tu ce fel de raspunsuri astepti?Sau era ca un sfat pentru cele care sunt in situatia ta?

eu cred ca doar isi varsa naduful, pentru ca stie deja ce ar trebui si ce vrea sa faca (deduc asta din faptul ca si-a raspuns singura); poate e sotul cel care crede ca este un moft consilierea matrimoniala... sau altcineva din jurul familiei lor... si vrea sa se convinga ca este normal ceea ce-si doreste.
Ceva de genu'

De la: akudika2010, la data 2010-07-16 18:07:32Sunt mama de copilas mititel si ca multi alti oameni mai intampin in casnicia mea si perioade destul de dificile. Am un copilas echilibrat, cuminte, dragutz, iar in perioadele mai dificile din casnicia mea, incerc sa ma gandesc si la binele puiului meu, sa incerc sa fac lucrurile sa mearga.

Ma gandesc ca sunt multe familii care trudesc impreuna pentru un camin, pentru un vis, pentru copii si apoi ajung la timp scurt sa renunte la totul, in urma, de cele mai multe ori, a neintelegerilor dintre ei, a certurilor si poate chiar si a stresului cresterii unui copil. Sunt parinti pe care Domnul i-a binecuvantat cu un copilas dragut, de care amandoi au grija, sunt atenti, il iubesc, stiu cum sa-l creasca, ca pe nesimtite intre ei sa se produca rupturi.

Si eu simt uneori ca nu mai pot in casnicia mea, ca e greu, ca rutina ma omoara, ca atentia pe care trebuie sa o acord copilasului meu imi papa foarte multa energie, ca as vrea uneori ca sotul sa ma inteleaga mai mult si noi avem momente cand spunem gata casniciei din cauza certurilor si stresului. Dar, in primul rand, iubirea pentru puiul nostru ne retine sa mergem pana la capat. Si ne gandim mereu ca poate reusim sa o scoatem la capat, incercam mereu sa ne mai dam o sansa, sa vedem cum putem imbunatati situatia, pentru ca el sa nu trebuiasca sa se imparta intre noi, pentru ca el sa creasca cu ambii parinti asa cum se poate dezvolta corect un copil. Incercam sa ne amintim ce ne-a atras, ce iubim unul la celalalt si sa nu rupem orice legatura.

Dupa ce te lupti pentru caminul tau, dupa ce te bucuri 9 luni ca o sa fi parinte, faci pregatiri pentru venirea pe lume a puiului tau, dupa ce-i vezi mutrisoara si incepi sa iti dai seama ca e o farama din tine si incepi sa ai grija de el, sa te implici in toate felurile, cum poti sa renunti asa usor la tot ce ai cladit? La camin, la fericirea copilului, la relatia cu omul cu care ti-ai dorit un copil?

Nu sunt absurda, cred ca exista cazuri in care intr-adevar nu se mai poate. Si eu sunt de acord ca uneori daca este prea greu, si parintii chiar nu se mai pot intelege si sunt prea multe certuri si stres foarte mare, ca e mai bine ca acel copil sa creasca intr-un mediu linistit. Dar sa nu se faca pasul asta asa de usor. E usor sa dam cu piciorul la ani, la trude si la vise, dar cred ca atunci cand cei doi nu reusesc sa se mai inteleaga, ca ar trebui, dupa ce au incercat intre ei, sa ceara ajutor si din afara. Exista consiliere matrimoniala si nu cred ca asta este doar un moft. Dupa ce ai facut atatea, esti dator si fata de tine si fata de copil sa faci si acest ultim gest. Poate un om pregatit profesional pentru asta ar putea face doi parteneri sa se regaseasca, sa-si aduca aminte si sa simta iarasi de ce au trudit impreuna pana atunci, sa-i faca sa se inteleaga iarasi, sa-si rezolve problemele.

Dupa parerea mea, niciodata vina nu este numai a unui partener in intregime. Cresterea unui copil aduce multe schimbari si responsabilitati, griji, timp mai scurt pentru sine, care la randul sau pot aduce frustrari. Nici nu ne dam seama cand relatia se deterioreaza la maxim si dam vina doar pe celalalt ca nu face si nu drege sau nu ne intelege, ca nu e aproape, dar poate ca si noi l-am influentat si sub carca de frustrari si griji nu ne mai dam seama unde il indepartam. Ma gandeam ca amandoi iubim copilul si doream binele lui, dar in acelasi timp certurile si stresul dintre noi afectau foarte mult relatia noastra si copilul, care devenise sensibil. Traind sentimentul ca nu se va mai putea daca noi nu reusim sa ne rezolvam problemele, sa ne impacam si lucrurile sa fie bine intre noi, sa ne simtim bine in familia noastra, atunci mi-am adus aminte ca exista si aceasta consiliere matrimoniala si mi-am propus sa nu spun "da" despartirii inainte de a incerca si aceasta varianta.

Daca ati fi in situatia asta, de a pierde ce ati ridicat pana atunci, de a pierde visul familial ce l-ati avut, de a desparti copilul de un parinte, ati face tot posibilul sa nu pierdeti ce aveti, ce ati muncit si trudit? Ati accepta, chiar daca pana atunci era peste acceptul dv, sa mergeti la un consilier matrimonial?

De la: akudika2010, la data 2010-07-16 18:46:50

De la: kitty_krieger, la data 2010-07-16 18:42:42

De la: Barbie30, la data 2010-07-16 18:37:43Tu ce fel de raspunsuri astepti?Sau era ca un sfat pentru cele care sunt in situatia ta?

eu cred ca doar isi varsa naduful, pentru ca stie deja ce ar trebui si ce vrea sa faca (deduc asta din faptul ca si-a raspuns singura); poate e sotul cel care crede ca este un moft consilierea matrimoniala... sau altcineva din jurul familiei lor... si vrea sa se convinga ca este normal ceea ce-si doreste.
Ceva de genu'

Eu cu sotul sunt pro in cazul in care nu ne-am intelege. Dar, intr-adevar, am pe cineva care a renuntat la familie, inainte sa incerce si varianta asta si mi-e greu sa inteleg de ce, mai ales ca trudisera din greu si aveau si o minune de copil, foarte vesel si fericit, pe care amandoi il iubeau foarte mult. Chiar si eu ma atasasem de copil. Ma intristeaza gandul ca o sa-si mai piarda din zambet, ca o sa ajunga sa planga cand tati pleaca din vizita etc...

De la: marco918, la data 2010-07-16 18:51:30

... de unde l-ai gasit pe pompalaul ala de sot ? ... un barbat nu isi poate lasa sotia din mina indiferent ce ar face (nu porcarii) ... nu renunta la familia lui si cade ca prostul la invoiala sa divorteze ... ala e un papagal ...

De la: kitty_krieger, la data 2010-07-16 18:55:51

ah, sorry, ai scris de parca ar fi cazul tau
tu stii mai bine daca ar fi fost indicata consilierea matrimoniala in cazul lor.... insa chiar si asa nu poti stii chiar tot ce se intampla intre ei. Sunt sigura ca au avut motivele lor... oricum, copiii cu cat sunt mai mici cand se despart parintii, cu atat trec mai repede si mai usor peste trauma (cel putin teoretic). Este mult mai bine asa decat sa-si creasca copilul in tensiune si certuri constante si sa se desparta cu un scandal enorm cand copilul este destul de mare sa vada partea rea a parintilor lui... ok, aici practic povestesc experienta mea , dar sper ca intelegi ideea.

De la: akudika2010, la data 2010-07-16 18:57:35

De la: marco918, la data 2010-07-16 18:51:30

... de unde l-ai gasit pe pompalaul ala de sot ? ... un barbat nu isi poate lasa sotia din mina indiferent ce ar face (nu porcarii) ... nu renunta la familia lui si cade ca prostul la invoiala sa divorteze ... ala e un papagal ...

despre ce vorbesti? ce invoiala? eu vorbesc despre cei care divorteaza fara sa fi incercat si varianta asta.

De la: marco918, la data 2010-07-16 19:07:53
... iar eu vorbesc de toti cei ce divorteaza sau incearca si varianta asta (e tot una) ... nu spun ca multe femei sint niste tzatze si matracuce dar barbatii ar trebui sa fie mult mai fermi fata de viitorul familiei lor ... a luat-o ... trebuie sa arate ca e capul familiei ... nu cred ca exista situatie imposibila (daca nu au intervenit si chestii de infidelitate) ... femeile nu sint capabile sa gestioneze astfel de crize ... iar daca nici barbatii nu sint in stare atunci ... aleluia ...

De la: akudika2010, la data 2010-07-16 19:16:40Cand pun problema consilierului, eu ma gandesc la urmatoarele situatii:

1. Candva ne-am iubit, am nutrit sentimente placute, eram fericiti, il consideram pe cel de langa noi persoana potrivita. Cu timpul, din cauza grijilor, stresului, am uitat iubirea, am uitat sa ne mai uitam la partile bune care ne faceau fericiti, a m inceput sa punem accent pe partile rele, manati de frustrari si fiecare partener se schimba influientandu-l si pe celalat si toata relatia. Eu cand ma gandesc la varianta consilierului cred ca el fiind specializat pe relatii, ne poate ajuta sa ne dam seama care au fost lucrurile care ne-au determinat sa ne schimbam, sa le infruntam, sa incercam sa le rezolvam, revenind astfel sa ne aducem aminte de sentimentele placute care ne-au unit, de partile bune ale fiecaruia, ajungand sa ne schimbam iarasi din oamenii in care am ajuns din cauza problemelor si a indepartarilor cauzate de ele. Uneori pot fi si probleme de cominicare, uneori nu stim sa punem pe tapet exact ce ne deranjeaza. Sau, de exemplu, in cazul sotului aflat inca sub fusta mamei sale, poate un astfel de consilier sau psiholog poate ajunge la mintea lui si sa-l faca sa constietizeze ca a ajuns la maturitate si ca este cazul sa ia singur decizii alaturi de familia sa, ca asta este cursul normal in viata, ca puiul isi ia zborul din cuib.

2. Daca se ajunge la concluzia ca nu se mai pot iubi ca la inceput, cel putin stiu ca au incercat si cu un ajutor specializat. Pe langa asta, ca si la un curs, cu ceva tot trebuie sa ramai. Un astfel de om ar trebui sa stie sa va atraga atentia la problemele care au intervenit, la motivele pentru care v-ati indepartat, cum le-ai fi putut rezolva din timp, sau cel putin sa va dati seama despre sine ca asa sunteti, sa nu cereti de la sine sau celalalt ce nu poate fi. Ma gandesc ca daca nu va mai ajuta in relatia momentana, lucrurile dezbatute va pot ajuta in viitoarele relatii.

Ar fi interesant de aflat parerilor catorva persoane care au fost la consilier/psiholog.

De la: anutzzaa, la data 2010-07-16 22:51:36Citind pe acest topic, mi-am adus aminte ca cineva a adus in discutie undeva ideea ca nu cumva povestile cu printese citite in copilarie, sau auzite, ne face sa traim mereu cu impresia ca dragostea TREBUIE sa fie vesnica?? Ca acel print calare pe calul sau alb ne va iubi vesnic si fara sa i-o cerem ne va aduce luna si soarele de pe cer?? Ceea ce e total eronat, inclusiv psihologii spun asta.
Poti sa-ti amintesti de felul cum erati voi la inceput, sincer nici eu cu prietenul meu dupa 1 an jumate nu mai suntem ca acum 1 an, si sunt sigura ca nici peste 10 ani nu va fi ceea ce este acum. Dar tine de cultura noastra, de religiozitatea nostra cum ne continuam relatia, cum vrem sa traim cu ceea ce ne da Dumnezeu. Oamenii nu sunt la fel, fiecare ne dezvoltam diferit. Cand te-ai casatorit cu sotul tau ati ales sa aveti acelasi destin, sa simtiti la fel peste 10 ani nu tine de ce ai dorit acum 10 ani. Sentimentele nu pot fi aceleasi toata viata, daca ar fi asa nu ar mai exista divorturi, depresii din iubire, etc... Acolo unde sunt probleme oamenii simt ce trebuie sa faca, daca nu au ales un consilier matrimonial de asemenea stiu ei de ce nu au ales...

De la: akudika2010, la data 2010-07-17 12:12:31Eu nu cred ca dragostea dintr-o familie inseamna acel sentiment adolescentin. Sunt si cazuri in care se intampla asta. Dar, acolo unde trec anii si caminul ramane stabil, vorbim de o altfel de dragoste sau o altfel de lagatura. Nu mai este acea super pasiune, intervine respectul, sentimentul de stabilitate, compatibilitatea, intelegerea, micile sau marile compromisuri, pasiunea se transforma intr-o altfel de iubire. Parerea mea este ca daca pe linie mare fiecare partener se simte ok in acea relatie, se simte bine vis-a-vis de sine si are sentimentul ca totul merita, ca este stabil si nu este o "greseala" sau o "greutate", o "neplacere" atunci nu sunt motive de ingrijorare. Se poate dezvolta mult subiectul despre ce inseamna cum ar trebui sa se simta sau se simt partenerii dupa multa vreme intr-o casnicie si ce este important ca aceasta sa fie ok.

De la: akudika2010, la data 2010-07-17 19:07:26intrebarea mea pt voi este daca ati renunta la familie fara sa incercati si cu ajutor specializat? Sa spunem ca inca nu-l doar de tot in fund, dar poate ca nici mult nu mai are sau sunt relatii incare tin unul la altul, dar nu se mai inteleg.

De la: Barbie30, la data 2010-07-17 19:05:57Mai fetelor,cand o sa va dati seama ca ce isi doreste femeia cu ce isi doreste barbatul nu prea se pupa?

De la: akudika2010, la data 2010-07-17 19:07:26intrebarea mea pt voi este daca ati renunta la familie fara sa incercati si cu ajutor specializat? Sa spunem ca inca nu-l doar de tot in fund, dar poate ca nici mult nu mai are sau sunt relatii incare tin unul la altul, dar nu se mai inteleg.

De la: Mr_S, la data 2010-07-19 01:38:09Inainte sa divortezi informeaza-te mai mult asupra impactul asupra copilului....statisticile te vor surprinde...copilul tau va avea un risc mai mare de a divorta la randul lui...si muuuulte altele

De la: kudika195501, la data 2010-07-19 19:31:47Sunt intr-o situatie similara, nu stiu ce este , dar parca au inebunit femeile, avem o minune de copilas, il iubim enorm, ne-am iubit enorm , si dintr-o data intoarcere la 380*, am incercat tot ce se putea pentru a salva aceasta casnicie, am incercat sa gandesc cu mintea ei pana am cedat nervos, am fost varza, orice fac ma respinge, in viata reala sunt aproape sigur ca nu are alt barbat(eventual o femeie)Anul trecut ne iubeam de nu suporta sa ma uit la alta femeie, iar acum am ajuns sa zica ca nu ma iubeste,nu stiu ptr mine e ceva inexplicabil, mai ales ca avem si ingerasul nostru, care de fapt va suferi cel mai mult...credeti-ma sunt in stare de orice ptr familia mea...si nu pot face nimic...ma respinge continuu...spune ca fac totul doar canu ma vad in situatia de om respins...ca-i fac farmece si alte bazaconii...iar ca sa fiu pe subiect da...la infatisare o sa cer o consiliere matrimoniala...chiar daca o voi indeparta si mai mult.