vrea sa ma paraseasca fiindca sunt bolnava

De la: Barbie30_, la data 2010-12-14 11:54:54

De la: AdrianaR, la data 2010-12-14 11:53:14App: Barbie,Geo va salut,ca nu ne-am vazut de ceva vreme pupiiiciii

Adriano,pe unde umblasi fata?

De la: Barbie30_, la data 2010-12-14 12:00:42
Yo nu mai inteleg nimic

De la: AdrianaR, la data 2010-12-14 12:02:28

De la: Barbie30_, la data 2010-12-14 12:00:42
Yo nu mai inteleg nimic

Ahahaha,pffff ce bine mi-au prins cateva zile de "liniste"....

De la: AdrianaR, la data 2010-12-14 11:53:14App: Barbie,Geo va salut,ca nu ne-am vazut de ceva vreme pupiiiciii

De la: AdrianaR, la data 2010-12-14 11:53:14App: Barbie,Geo va salut,ca nu ne-am vazut de ceva vreme pupiiiciii

De la: mirunaandreea, la data 2010-12-13 08:51:20Ma aflu intr-o situatie foarte dificila. Pe scurt: sunt casatorita de 2 ani dupa o relatie de 3 ani cu un barbat care continua sa ma surprinda in fiecare zi. Am diabet, tip 1, de la 18 ani si nu am ascuns niciodata acest lucru. Nu a parut sa-l deranjeze, si am avut grija sa-i explic tot ce inseamna aceasta boala de la primele intalniri.
De cateva saptamani a inceput sa-mi spuna ca nu mai suporta boala mea, ca traieste intr-un stres continuu si simte ca nu mai poate. Cu ce i-am gresit? Boala e sub control...nu am nevoie de ingrijiri speciale si mi-am indeplinit datoriile de sotie tampita. Mereu l-am pus pe primul plan si poate de aici a inceput totul. Cand mi-a spus aceste lucruri am simtit ca nu mai pot respira... Cum poate sa fie asa de las? Spune ca ma iubeste...si ca vrea sa ramanem prieteni.....mi-a venit sa-l lovesc. M-am abtinut cu greu, ma consider o persoana pasnica. Mi-a distrus increderea care o aveam in mine si ma gandesc cu groaza ca boala devine modul de a fi caracterizata. Tot ce fac, calitatile si defectele mele au pierdut in fata bolii....
Nu stiu ce sa fac, cum sa fac....nu gasesc puterea sa vad dincolo de ziua de maine. Nu am pe nimeni care sa ma inteleaga.
Nu sunt o copila. Am 28 de ani si cand m-am casatorit am crezut ca fac cel mai bun pas. Mi-a demonstrat de nenumarate ori ca m-am inselat. Cuvintele grele sunt la ordinea zilei si totusi, nu pot pleca....De cand mi-a spus, simt ca sunt dispusa sa fac orice numai sa nu-l pierd.
Am mandrie si orgoliu. Tot imi spun ca o sa-mi fie mai bine fara el, ca renunta la cel mai bun lucru din viata lui......si totusi nu pot.
Nu reusesc sa-l inteleg....Acceptam mai usor daca gasea alt motiv sa divorteze? Sau eram la fel de disperata....
Am trecut prin atatea impreuna......sau am fost singura in tot atata timp si nu am vazut asta? Cum poate un rahat de boala sa castige?
imi cer scuze. Pare un subiect banal cu o solutie simpla. Nu am avut cui sa-i spun aceste lucruri.
Multumesc

De la: PislanViorica, la data 2010-12-14 11:57:31
Buna ziua tuturor....am citit intreaga conversatie si totusi nu am inteles ceva....persoana in cauza a cerut sprijin sau cel putin o simpla solutie,nu cred ca vrea sa ii planga nimeni de mila sau sa o judece ....nu consider ca boala poate fi un impediment intr-o relatie...eu insami am o relatie de 3 ani cu o persoana ce sufera de o anumita boala..curabila intr`adevar dar de cand sunt cu el are aceasta boala....deci am stiut de la inceput in ce "ma bag "ca sa zic asa...nu am nevoie de recunostina lui pt ca i-am fost alaturi desi o arata f des...dar parasindu-l ptr aceasta chestie mii se pare o chestie imatura si plina de lasitate. Chiar daca boala respectiva nu are remediu decat tratament care e problema? atata timp cat persoana iubita e bine fizic tu trebuie sa ai grija sa o faci sa se simta bine si psihic...ceea ce a facut el e o dovada vie deimaturitate si lasitate. Un astfel de caz....o boala...ar trebuii sa uneasca 2 persoane nu sa ledesparta...bineinteles atata timp cat exista iubire si respect reciproc....Daca as fi eu in situatia ta....nu as mai sta pe ganduri....si chiar eu i-as cere divortul chiar daca doare....daca acum nu iti este alaturi desi stia de la inceput,atunci cand? Expresia "alaturi la bine si la rau" ce este folosita in fata altarului ce rost mai are atunci???? El a incalcat-o intr-un mod rusinos...parerea mea... O zi buna si iti doresc toate cele bune luand o decizie demna de tine si de capacitatile tale.

De la: PislanViorica, la data 2010-12-14 13:03:27 Sau dvs ati reusit cumva sa afli adevaratul motiv de le refuzi altora sa isi expuna proprile pareri?

De la: geo_resuscitat, la data 2010-12-14 14:05:13

De la: PislanViorica, la data 2010-12-14 13:03:27 Sau dvs ati reusit cumva sa afli adevaratul motiv de le refuzi altora sa isi expuna proprile pareri?

doamna pislan, intelesu-ma-ti eronat!
io am scos in evidenta ideea ca, fiind in situatia doamnei care a deschis topicul, ati expus parerea din celalalt unghi. adica din scaunul persoanei care traieste cu cineva intr-o oarecare stare de boala.
iar dumneavoastra n-ati facut altceva decat sa intariti ideea ca nu boala este motivul despartirii in cazul doamnei care a deschis topicul. subtil!
n-am nimic cu dumneavoastra, ba chiar imi sunteti draga, acum!
domnita in cauza, desii zice ca nu face caz de boala ei, i-a pronuntat denumirea de cishpe ori pana acu'! si de shpe ori ca face tratament!
daca ar intredeschide ochisorii, .............daca!!

De la: valy90, la data 2010-12-14 12:07:39

De la: AdrianaR, la data 2010-12-14 11:53:14App: Barbie,Geo va salut,ca nu ne-am vazut de ceva vreme pupiiiciii

Adryyy ce faci draga?

De la: mirunaandreea, la data 2010-12-13 08:51:20Ma aflu intr-o situatie foarte dificila. Pe scurt: sunt casatorita de 2 ani dupa o relatie de 3 ani cu un barbat care continua sa ma surprinda in fiecare zi. Am diabet, tip 1, de la 18 ani si nu am ascuns niciodata acest lucru. Nu a parut sa-l deranjeze, si am avut grija sa-i explic tot ce inseamna aceasta boala de la primele intalniri.
De cateva saptamani a inceput sa-mi spuna ca nu mai suporta boala mea, ca traieste intr-un stres continuu si simte ca nu mai poate. Cu ce i-am gresit? Boala e sub control...nu am nevoie de ingrijiri speciale si mi-am indeplinit datoriile de sotie tampita. Mereu l-am pus pe primul plan si poate de aici a inceput totul. Cand mi-a spus aceste lucruri am simtit ca nu mai pot respira... Cum poate sa fie asa de las? Spune ca ma iubeste...si ca vrea sa ramanem prieteni.....mi-a venit sa-l lovesc. M-am abtinut cu greu, ma consider o persoana pasnica. Mi-a distrus increderea care o aveam in mine si ma gandesc cu groaza ca boala devine modul de a fi caracterizata. Tot ce fac, calitatile si defectele mele au pierdut in fata bolii....
Nu stiu ce sa fac, cum sa fac....nu gasesc puterea sa vad dincolo de ziua de maine. Nu am pe nimeni care sa ma inteleaga.
Nu sunt o copila. Am 28 de ani si cand m-am casatorit am crezut ca fac cel mai bun pas. Mi-a demonstrat de nenumarate ori ca m-am inselat. Cuvintele grele sunt la ordinea zilei si totusi, nu pot pleca....De cand mi-a spus, simt ca sunt dispusa sa fac orice numai sa nu-l pierd.
Am mandrie si orgoliu. Tot imi spun ca o sa-mi fie mai bine fara el, ca renunta la cel mai bun lucru din viata lui......si totusi nu pot.
Nu reusesc sa-l inteleg....Acceptam mai usor daca gasea alt motiv sa divorteze? Sau eram la fel de disperata....
Am trecut prin atatea impreuna......sau am fost singura in tot atata timp si nu am vazut asta? Cum poate un rahat de boala sa castige?
imi cer scuze. Pare un subiect banal cu o solutie simpla. Nu am avut cui sa-i spun aceste lucruri.
Multumesc