Iubesc un barbat casatorit

De la: manuo, la data 2011-09-02 22:25:23

De la: matzu_2005, la data 2011-01-25 09:39:22Buna, cu riscul de a fi judecata vreau sa va povestesc putin despre marea mea problema...am avut o relatie de 5 ani cu un baiat pe care l-am iubit, urma sa ne casatorim, dar s-a sfarsit totul inaintea acelui eveniment si pentru ca sufeream enorm am hotarat sa ies sa cunosc tipi poate totusi iese ceva, insa nu reuseam sa trec peste...trecuse mai bine de jumatate de an si eu tot singura eram inconjurata de multi prieteni si....l-am cunoscut pe EL pe net, un baiat neinteresant la prima vedere, insa...acum urmeaza povestea mea: el din capitala, eu dintr-un oras mai mic, s-a rugat de mine mult timp sa ne vedem si eu nu aveam chef, insa...intr-o seara i-am spus sa vina la mine sa ne cunoastem...era o nebunie, insa ne-am cunoscut si initial nu l-am placut, dar am tinut legatura, am vorbit mult la telefon si pe mess, ne-am mai vazut si uite asa m-am indragostit nebuneste....m-am dus la el dupa inca o luna unde am facut si dragoste, asta mi-a pus capac, insa aveam in suflet o tristete pe care nu o puteam descrie sau intelege, la putin timp am aflat ca ESTE CASATORIT si are si un copil...am suferit enorm, am vrut sa pun punct insa el a insistat foarte mult (cum fac toti barbatii casatoriti...ca nu o iubeste, ca ei nu fac sex, etc) si fara sa-mi dau seama m-am trezit ca fiind AMANTA..relatia noastra a inceput sa evolueze in sensul ca am inceput sa-i cunosc prietenii, o parte din rude si am ajuns sa renunt la tot: familie, prieteni, un job foarte bun si m-am mut in Bucuresti, sa locuim impreuna (sotia lui stie ca el lucreaza de noapte)...acum sora lui imi este prietena, este singurul meu sprijin si refugiu in afara de el...acum au inceput adevaratele probleme, ne descurcam foarte prost cu banii, m-am lovit cu capul de 1000 de defecte ale lui, dar il accept asa pentru ca il iubesc foarte mult...ideea este urmatoarea: el este alt om fata de cum il stiam eu si ciudat totusi il iubesc enorm...se cearta mereu cu sotia, insa nu vrea sa divorteze, dar nici eu nu-i voi cere asta vreodata, oscileaza cu mine...azi imi spune ca tine la mine, iar maine vine suparat si deprimat ...simt ca cedez psihic, insa nu pot sa pun punct sau poate nu vreau......am nevoie de niste sfaturi si nu de reprosuri sau critici pentru ca si eu am criticat-o pe o prietena de-a mea care era amanta si i-am spus ca eu niciodata nu voi fi cu un barbat insurat, insa se pare ca nu ai de unde sa stii ce-ti rezerva viata...tin sa precizez ca am trecut prin foarte multe piedici, eu le consideram incercari sau poate semne sa punem punct, dar....tot impreuna suntem...ce sa fac?? mi-e mila de sotia lui, dar ma gandesc si la mine, nu vreau sa destram o familie, dar nu se mai poate numi asa...sunt foarte confuza :( de aceea am nevoie de niste sfaturi va rog...va multumesc

Si eu am simtit ca innebunesc, ani de zile. Am acceptat sa fiu a treia roata de la caruta pana intr-o zi cand... m-am desprins. Si acum imi este greu pentru ca fostul zice ca va divorta pentru mine, a venit dupa mine, etc, etc. Ma doare inima dupa el, dar de ce a trebuit sa dispar din viata lui pentru ca el sa inteleaga ce am insemnat?
Eu zic sa il lasi de tot, nu se merita, astfel de oameni de marcheaza toata viata. Il iubesti cu adevarat sau ti-e doar mila de el? De tine trebuie sa ti se rupa sufletul, sa stii! Toti zic ca nu se inteleg cu nevasta, se cearta, nu fac sex etc... Minciuni! Nici eu na ma inteleg extraordinar cu acftualul, dar asta nu inseamna ca ma duc in vecini sa imi caut alinarea. Si noi, ca femeile, credem pe toti amaratii care ne canta la geam

Daca il iubesti de ce nu te intorci la el? Tu cred ca stii f bn ce inseamnna sa iubesti un barbat casatorit si iti multumescc de sfat, insa eu stiu sigur ca ei nu se inteleg si ii leaga doar copilul, el nu e ca toti si data asta nu sunt naiva, mi-a demonstrat-o de-a lungul timpului...mi-a acceptat multe, s-a schimbat cum nici el nu credea ca o va face, orice i-am cerut, chiar daca a fost un moft mi-a oferit (si nu ma refer la partea materiala)...chestii care ma deranjau la el, face tot ce-i sta in putere sa nu ma piarda...e un barbat minunat, insa nu este al meu...daca pana acum spuneam ca nu vreau sa-l presez cu ceva, acum am ajuns la un alt nivel...imi doresc sa fie doar al meu...imi doresc mult mai mult de la viata, dar...astept un moment bun sa-i spun asta si nu ca repros cum am tot facut-o pana acum. :)

De la: matzu_2005, la data 2011-09-04 01:08:14

De la: manuo, la data 2011-09-02 22:25:23

De la: matzu_2005, la data 2011-01-25 09:39:22Buna, cu riscul de a fi judecata vreau sa va povestesc putin despre marea mea problema...am avut o relatie de 5 ani cu un baiat pe care l-am iubit, urma sa ne casatorim, dar s-a sfarsit totul inaintea acelui eveniment si pentru ca sufeream enorm am hotarat sa ies sa cunosc tipi poate totusi iese ceva, insa nu reuseam sa trec peste...trecuse mai bine de jumatate de an si eu tot singura eram inconjurata de multi prieteni si....l-am cunoscut pe EL pe net, un baiat neinteresant la prima vedere, insa...acum urmeaza povestea mea: el din capitala, eu dintr-un oras mai mic, s-a rugat de mine mult timp sa ne vedem si eu nu aveam chef, insa...intr-o seara i-am spus sa vina la mine sa ne cunoastem...era o nebunie, insa ne-am cunoscut si initial nu l-am placut, dar am tinut legatura, am vorbit mult la telefon si pe mess, ne-am mai vazut si uite asa m-am indragostit nebuneste....m-am dus la el dupa inca o luna unde am facut si dragoste, asta mi-a pus capac, insa aveam in suflet o tristete pe care nu o puteam descrie sau intelege, la putin timp am aflat ca ESTE CASATORIT si are si un copil...am suferit enorm, am vrut sa pun punct insa el a insistat foarte mult (cum fac toti barbatii casatoriti...ca nu o iubeste, ca ei nu fac sex, etc) si fara sa-mi dau seama m-am trezit ca fiind AMANTA..relatia noastra a inceput sa evolueze in sensul ca am inceput sa-i cunosc prietenii, o parte din rude si am ajuns sa renunt la tot: familie, prieteni, un job foarte bun si m-am mut in Bucuresti, sa locuim impreuna (sotia lui stie ca el lucreaza de noapte)...acum sora lui imi este prietena, este singurul meu sprijin si refugiu in afara de el...acum au inceput adevaratele probleme, ne descurcam foarte prost cu banii, m-am lovit cu capul de 1000 de defecte ale lui, dar il accept asa pentru ca il iubesc foarte mult...ideea este urmatoarea: el este alt om fata de cum il stiam eu si ciudat totusi il iubesc enorm...se cearta mereu cu sotia, insa nu vrea sa divorteze, dar nici eu nu-i voi cere asta vreodata, oscileaza cu mine...azi imi spune ca tine la mine, iar maine vine suparat si deprimat ...simt ca cedez psihic, insa nu pot sa pun punct sau poate nu vreau......am nevoie de niste sfaturi si nu de reprosuri sau critici pentru ca si eu am criticat-o pe o prietena de-a mea care era amanta si i-am spus ca eu niciodata nu voi fi cu un barbat insurat, insa se pare ca nu ai de unde sa stii ce-ti rezerva viata...tin sa precizez ca am trecut prin foarte multe piedici, eu le consideram incercari sau poate semne sa punem punct, dar....tot impreuna suntem...ce sa fac?? mi-e mila de sotia lui, dar ma gandesc si la mine, nu vreau sa destram o familie, dar nu se mai poate numi asa...sunt foarte confuza :( de aceea am nevoie de niste sfaturi va rog...va multumesc

Si eu am simtit ca innebunesc, ani de zile. Am acceptat sa fiu a treia roata de la caruta pana intr-o zi cand... m-am desprins. Si acum imi este greu pentru ca fostul zice ca va divorta pentru mine, a venit dupa mine, etc, etc. Ma doare inima dupa el, dar de ce a trebuit sa dispar din viata lui pentru ca el sa inteleaga ce am insemnat?
Eu zic sa il lasi de tot, nu se merita, astfel de oameni de marcheaza toata viata. Il iubesti cu adevarat sau ti-e doar mila de el? De tine trebuie sa ti se rupa sufletul, sa stii! Toti zic ca nu se inteleg cu nevasta, se cearta, nu fac sex etc... Minciuni! Nici eu na ma inteleg extraordinar cu acftualul, dar asta nu inseamna ca ma duc in vecini sa imi caut alinarea. Si noi, ca femeile, credem pe toti amaratii care ne canta la geam

Daca il iubesti de ce nu te intorci la el? Tu cred ca stii f bn ce inseamnna sa iubesti un barbat casatorit si iti multumescc de sfat, insa eu stiu sigur ca ei nu se inteleg si ii leaga doar copilul, el nu e ca toti si data asta nu sunt naiva, mi-a demonstrat-o de-a lungul timpului...mi-a acceptat multe, s-a schimbat cum nici el nu credea ca o va face, orice i-am cerut, chiar daca a fost un moft mi-a oferit (si nu ma refer la partea materiala)...chestii care ma deranjau la el, face tot ce-i sta in putere sa nu ma piarda...e un barbat minunat, insa nu este al meu...daca pana acum spuneam ca nu vreau sa-l presez cu ceva, acum am ajuns la un alt nivel...imi doresc sa fie doar al meu...imi doresc mult mai mult de la viata, dar...astept un moment bun sa-i spun asta si nu ca repros cum am tot facut-o pana acum. :)

Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine, sa mearga la serviciu normal, ca tot omul, si dupa aceea sa nu mai minta ca lucreaza de noapte. Iti doresc sa sarbatoriti impreuna fiecare zi de nastere a copilului lui... sa mergeti impreuna la cumparaturile de rechizite scolare sau pentru vacantza de iarna a copilului... pentru Craciun ori pentru Paste. Pentru buletin sau pentru majorat si permisul auto. Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine... dar sa nu aiba copii cu tine! Iti doresc sa fii femeia lui toata viatza... dar, daca ar fi posibil, ti-as da cea mai mare pedeapsa a femeii: sa nu cunosti maternitatea, dar sa ti-o doresti asa cum il doresti acuma pe acest barbat, care isi minte copilul ca lucreaza noaptea. Caci nu o meriti, esti egoista, fara scrupule... Iti doresc sa ai ce iti doresti, fara sa faci prea mari eforturi de manipulare afectiva, fara sa astepti un moment bun. Iti doresc sa fii iubita toata viatza de un barbat, dar niciodata de un copil. Iti doresc sa ai barbatul ce ti-l doresti, dar numai cu acest pretz!!!

De la: matzu_2005, la data 2011-09-04 01:08:14

De la: manuo, la data 2011-09-02 22:25:23

De la: matzu_2005, la data 2011-01-25 09:39:22Buna, cu riscul de a fi judecata vreau sa va povestesc putin despre marea mea problema...am avut o relatie de 5 ani cu un baiat pe care l-am iubit, urma sa ne casatorim, dar s-a sfarsit totul inaintea acelui eveniment si pentru ca sufeream enorm am hotarat sa ies sa cunosc tipi poate totusi iese ceva, insa nu reuseam sa trec peste...trecuse mai bine de jumatate de an si eu tot singura eram inconjurata de multi prieteni si....l-am cunoscut pe EL pe net, un baiat neinteresant la prima vedere, insa...acum urmeaza povestea mea: el din capitala, eu dintr-un oras mai mic, s-a rugat de mine mult timp sa ne vedem si eu nu aveam chef, insa...intr-o seara i-am spus sa vina la mine sa ne cunoastem...era o nebunie, insa ne-am cunoscut si initial nu l-am placut, dar am tinut legatura, am vorbit mult la telefon si pe mess, ne-am mai vazut si uite asa m-am indragostit nebuneste....m-am dus la el dupa inca o luna unde am facut si dragoste, asta mi-a pus capac, insa aveam in suflet o tristete pe care nu o puteam descrie sau intelege, la putin timp am aflat ca ESTE CASATORIT si are si un copil...am suferit enorm, am vrut sa pun punct insa el a insistat foarte mult (cum fac toti barbatii casatoriti...ca nu o iubeste, ca ei nu fac sex, etc) si fara sa-mi dau seama m-am trezit ca fiind AMANTA..relatia noastra a inceput sa evolueze in sensul ca am inceput sa-i cunosc prietenii, o parte din rude si am ajuns sa renunt la tot: familie, prieteni, un job foarte bun si m-am mut in Bucuresti, sa locuim impreuna (sotia lui stie ca el lucreaza de noapte)...acum sora lui imi este prietena, este singurul meu sprijin si refugiu in afara de el...acum au inceput adevaratele probleme, ne descurcam foarte prost cu banii, m-am lovit cu capul de 1000 de defecte ale lui, dar il accept asa pentru ca il iubesc foarte mult...ideea este urmatoarea: el este alt om fata de cum il stiam eu si ciudat totusi il iubesc enorm...se cearta mereu cu sotia, insa nu vrea sa divorteze, dar nici eu nu-i voi cere asta vreodata, oscileaza cu mine...azi imi spune ca tine la mine, iar maine vine suparat si deprimat ...simt ca cedez psihic, insa nu pot sa pun punct sau poate nu vreau......am nevoie de niste sfaturi si nu de reprosuri sau critici pentru ca si eu am criticat-o pe o prietena de-a mea care era amanta si i-am spus ca eu niciodata nu voi fi cu un barbat insurat, insa se pare ca nu ai de unde sa stii ce-ti rezerva viata...tin sa precizez ca am trecut prin foarte multe piedici, eu le consideram incercari sau poate semne sa punem punct, dar....tot impreuna suntem...ce sa fac?? mi-e mila de sotia lui, dar ma gandesc si la mine, nu vreau sa destram o familie, dar nu se mai poate numi asa...sunt foarte confuza :( de aceea am nevoie de niste sfaturi va rog...va multumesc

Si eu am simtit ca innebunesc, ani de zile. Am acceptat sa fiu a treia roata de la caruta pana intr-o zi cand... m-am desprins. Si acum imi este greu pentru ca fostul zice ca va divorta pentru mine, a venit dupa mine, etc, etc. Ma doare inima dupa el, dar de ce a trebuit sa dispar din viata lui pentru ca el sa inteleaga ce am insemnat?
Eu zic sa il lasi de tot, nu se merita, astfel de oameni de marcheaza toata viata. Il iubesti cu adevarat sau ti-e doar mila de el? De tine trebuie sa ti se rupa sufletul, sa stii! Toti zic ca nu se inteleg cu nevasta, se cearta, nu fac sex etc... Minciuni! Nici eu na ma inteleg extraordinar cu acftualul, dar asta nu inseamna ca ma duc in vecini sa imi caut alinarea. Si noi, ca femeile, credem pe toti amaratii care ne canta la geam

Daca il iubesti de ce nu te intorci la el? Tu cred ca stii f bn ce inseamnna sa iubesti un barbat casatorit si iti multumescc de sfat, insa eu stiu sigur ca ei nu se inteleg si ii leaga doar copilul, el nu e ca toti si data asta nu sunt naiva, mi-a demonstrat-o de-a lungul timpului...mi-a acceptat multe, s-a schimbat cum nici el nu credea ca o va face, orice i-am cerut, chiar daca a fost un moft mi-a oferit (si nu ma refer la partea materiala)...chestii care ma deranjau la el, face tot ce-i sta in putere sa nu ma piarda...e un barbat minunat, insa nu este al meu...daca pana acum spuneam ca nu vreau sa-l presez cu ceva, acum am ajuns la un alt nivel...imi doresc sa fie doar al meu...imi doresc mult mai mult de la viata, dar...astept un moment bun sa-i spun asta si nu ca repros cum am tot facut-o pana acum. :)

Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine, sa mearga la serviciu normal, ca tot omul, si dupa aceea sa nu mai minta ca lucreaza de noapte. Iti doresc sa sarbatoriti impreuna fiecare zi de nastere a copilului lui... sa mergeti impreuna la cumparaturile de rechizite scolare sau pentru vacantza de iarna a copilului... pentru Craciun ori pentru Paste. Pentru buletin sau pentru majorat si permisul auto. Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine... dar sa nu aiba copii cu tine! Iti doresc sa fii femeia lui toata viatza... dar, daca ar fi posibil, ti-as da cea mai mare pedeapsa a femeii: sa nu cunosti maternitatea, dar sa ti-o doresti asa cum il doresti acuma pe acest barbat, care isi minte copilul ca lucreaza noaptea. Caci nu o meriti, esti egoista, fara scrupule... Iti doresc sa ai ce iti doresti, fara sa faci prea mari eforturi de manipulare afectiva, fara sa astepti un moment bun. Iti doresc sa fii iubita toata viatza de un barbat, dar niciodata de un copil. Iti doresc sa ai barbatul ce ti-l doresti, dar numai cu acest pretz!!!

De la: maimai_no1, la data 2011-09-10 19:09:29De data asta nu-mi pare rau de inabilitatile mele ori de inperfectiunile internet service-ului caci s-a postat urarea mea de doua ori - a capatat solemnitate de blestem!

De la: maimai_no1, la data 2011-09-10 18:59:52

De la: matzu_2005, la data 2011-09-04 01:08:14

De la: manuo, la data 2011-09-02 22:25:23

De la: matzu_2005, la data 2011-01-25 09:39:22Buna, cu riscul de a fi judecata vreau sa va povestesc putin despre marea mea problema...am avut o relatie de 5 ani cu un baiat pe care l-am iubit, urma sa ne casatorim, dar s-a sfarsit totul inaintea acelui eveniment si pentru ca sufeream enorm am hotarat sa ies sa cunosc tipi poate totusi iese ceva, insa nu reuseam sa trec peste...trecuse mai bine de jumatate de an si eu tot singura eram inconjurata de multi prieteni si....l-am cunoscut pe EL pe net, un baiat neinteresant la prima vedere, insa...acum urmeaza povestea mea: el din capitala, eu dintr-un oras mai mic, s-a rugat de mine mult timp sa ne vedem si eu nu aveam chef, insa...intr-o seara i-am spus sa vina la mine sa ne cunoastem...era o nebunie, insa ne-am cunoscut si initial nu l-am placut, dar am tinut legatura, am vorbit mult la telefon si pe mess, ne-am mai vazut si uite asa m-am indragostit nebuneste....m-am dus la el dupa inca o luna unde am facut si dragoste, asta mi-a pus capac, insa aveam in suflet o tristete pe care nu o puteam descrie sau intelege, la putin timp am aflat ca ESTE CASATORIT si are si un copil...am suferit enorm, am vrut sa pun punct insa el a insistat foarte mult (cum fac toti barbatii casatoriti...ca nu o iubeste, ca ei nu fac sex, etc) si fara sa-mi dau seama m-am trezit ca fiind AMANTA..relatia noastra a inceput sa evolueze in sensul ca am inceput sa-i cunosc prietenii, o parte din rude si am ajuns sa renunt la tot: familie, prieteni, un job foarte bun si m-am mut in Bucuresti, sa locuim impreuna (sotia lui stie ca el lucreaza de noapte)...acum sora lui imi este prietena, este singurul meu sprijin si refugiu in afara de el...acum au inceput adevaratele probleme, ne descurcam foarte prost cu banii, m-am lovit cu capul de 1000 de defecte ale lui, dar il accept asa pentru ca il iubesc foarte mult...ideea este urmatoarea: el este alt om fata de cum il stiam eu si ciudat totusi il iubesc enorm...se cearta mereu cu sotia, insa nu vrea sa divorteze, dar nici eu nu-i voi cere asta vreodata, oscileaza cu mine...azi imi spune ca tine la mine, iar maine vine suparat si deprimat ...simt ca cedez psihic, insa nu pot sa pun punct sau poate nu vreau......am nevoie de niste sfaturi si nu de reprosuri sau critici pentru ca si eu am criticat-o pe o prietena de-a mea care era amanta si i-am spus ca eu niciodata nu voi fi cu un barbat insurat, insa se pare ca nu ai de unde sa stii ce-ti rezerva viata...tin sa precizez ca am trecut prin foarte multe piedici, eu le consideram incercari sau poate semne sa punem punct, dar....tot impreuna suntem...ce sa fac?? mi-e mila de sotia lui, dar ma gandesc si la mine, nu vreau sa destram o familie, dar nu se mai poate numi asa...sunt foarte confuza :( de aceea am nevoie de niste sfaturi va rog...va multumesc

Si eu am simtit ca innebunesc, ani de zile. Am acceptat sa fiu a treia roata de la caruta pana intr-o zi cand... m-am desprins. Si acum imi este greu pentru ca fostul zice ca va divorta pentru mine, a venit dupa mine, etc, etc. Ma doare inima dupa el, dar de ce a trebuit sa dispar din viata lui pentru ca el sa inteleaga ce am insemnat?
Eu zic sa il lasi de tot, nu se merita, astfel de oameni de marcheaza toata viata. Il iubesti cu adevarat sau ti-e doar mila de el? De tine trebuie sa ti se rupa sufletul, sa stii! Toti zic ca nu se inteleg cu nevasta, se cearta, nu fac sex etc... Minciuni! Nici eu na ma inteleg extraordinar cu acftualul, dar asta nu inseamna ca ma duc in vecini sa imi caut alinarea. Si noi, ca femeile, credem pe toti amaratii care ne canta la geam

Daca il iubesti de ce nu te intorci la el? Tu cred ca stii f bn ce inseamnna sa iubesti un barbat casatorit si iti multumescc de sfat, insa eu stiu sigur ca ei nu se inteleg si ii leaga doar copilul, el nu e ca toti si data asta nu sunt naiva, mi-a demonstrat-o de-a lungul timpului...mi-a acceptat multe, s-a schimbat cum nici el nu credea ca o va face, orice i-am cerut, chiar daca a fost un moft mi-a oferit (si nu ma refer la partea materiala)...chestii care ma deranjau la el, face tot ce-i sta in putere sa nu ma piarda...e un barbat minunat, insa nu este al meu...daca pana acum spuneam ca nu vreau sa-l presez cu ceva, acum am ajuns la un alt nivel...imi doresc sa fie doar al meu...imi doresc mult mai mult de la viata, dar...astept un moment bun sa-i spun asta si nu ca repros cum am tot facut-o pana acum. :)

Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine, sa mearga la serviciu normal, ca tot omul, si dupa aceea sa nu mai minta ca lucreaza de noapte. Iti doresc sa sarbatoriti impreuna fiecare zi de nastere a copilului lui... sa mergeti impreuna la cumparaturile de rechizite scolare sau pentru vacantza de iarna a copilului... pentru Craciun ori pentru Paste. Pentru buletin sau pentru majorat si permisul auto. Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine... dar sa nu aiba copii cu tine! Iti doresc sa fii femeia lui toata viatza... dar, daca ar fi posibil, ti-as da cea mai mare pedeapsa a femeii: sa nu cunosti maternitatea, dar sa ti-o doresti asa cum il doresti acuma pe acest barbat, care isi minte copilul ca lucreaza noaptea. Caci nu o meriti, esti egoista, fara scrupule... Iti doresc sa ai ce iti doresti, fara sa faci prea mari eforturi de manipulare afectiva, fara sa astepti un moment bun. Iti doresc sa fii iubita toata viatza de un barbat, dar niciodata de un copil. Iti doresc sa ai barbatul ce ti-l doresti, dar numai cu acest pretz!!!

asta deja e o rautate prea mare

De la: matzu_2005, la data 2011-09-15 13:24:21

De la: maimai_no1, la data 2011-09-10 19:09:29De data asta nu-mi pare rau de inabilitatile mele ori de inperfectiunile internet service-ului caci s-a postat urarea mea de doua ori - a capatat solemnitate de blestem!

Imi pare rau dar nu cred in blesteme, ce ai spus tu este rautacios...tu stii ce inseamna sa nu poti face copii??? stii ce inseamna sa-ti doresti unul si sa nu ai parte de el??? nu doresc nimanui asta...cum va vrea Dumnezeu, daca El considera ca asta este pedeapsa mea, atunci asa va fi si voi infia unul si tot voi simti dragoste si recunostinta...un copil e sfant, nu pot sa cred ca exista si oameni ca tine care le trec prin minte astfel de prostii...mi-au dat lacrimile pt ca am pierdut un copil si nu pt ca am facut chiureotaj, din alte motive, iar de atunci traiesc cu pata asta pe suflet...dar tie iti e simplu sa vb, nu?

De la: piscolino, la data 2011-09-15 13:28:51

De la: maimai_no1, la data 2011-09-10 18:59:52

De la: matzu_2005, la data 2011-09-04 01:08:14

De la: manuo, la data 2011-09-02 22:25:23

De la: matzu_2005, la data 2011-01-25 09:39:22Buna, cu riscul de a fi judecata vreau sa va povestesc putin despre marea mea problema...am avut o relatie de 5 ani cu un baiat pe care l-am iubit, urma sa ne casatorim, dar s-a sfarsit totul inaintea acelui eveniment si pentru ca sufeream enorm am hotarat sa ies sa cunosc tipi poate totusi iese ceva, insa nu reuseam sa trec peste...trecuse mai bine de jumatate de an si eu tot singura eram inconjurata de multi prieteni si....l-am cunoscut pe EL pe net, un baiat neinteresant la prima vedere, insa...acum urmeaza povestea mea: el din capitala, eu dintr-un oras mai mic, s-a rugat de mine mult timp sa ne vedem si eu nu aveam chef, insa...intr-o seara i-am spus sa vina la mine sa ne cunoastem...era o nebunie, insa ne-am cunoscut si initial nu l-am placut, dar am tinut legatura, am vorbit mult la telefon si pe mess, ne-am mai vazut si uite asa m-am indragostit nebuneste....m-am dus la el dupa inca o luna unde am facut si dragoste, asta mi-a pus capac, insa aveam in suflet o tristete pe care nu o puteam descrie sau intelege, la putin timp am aflat ca ESTE CASATORIT si are si un copil...am suferit enorm, am vrut sa pun punct insa el a insistat foarte mult (cum fac toti barbatii casatoriti...ca nu o iubeste, ca ei nu fac sex, etc) si fara sa-mi dau seama m-am trezit ca fiind AMANTA..relatia noastra a inceput sa evolueze in sensul ca am inceput sa-i cunosc prietenii, o parte din rude si am ajuns sa renunt la tot: familie, prieteni, un job foarte bun si m-am mut in Bucuresti, sa locuim impreuna (sotia lui stie ca el lucreaza de noapte)...acum sora lui imi este prietena, este singurul meu sprijin si refugiu in afara de el...acum au inceput adevaratele probleme, ne descurcam foarte prost cu banii, m-am lovit cu capul de 1000 de defecte ale lui, dar il accept asa pentru ca il iubesc foarte mult...ideea este urmatoarea: el este alt om fata de cum il stiam eu si ciudat totusi il iubesc enorm...se cearta mereu cu sotia, insa nu vrea sa divorteze, dar nici eu nu-i voi cere asta vreodata, oscileaza cu mine...azi imi spune ca tine la mine, iar maine vine suparat si deprimat ...simt ca cedez psihic, insa nu pot sa pun punct sau poate nu vreau......am nevoie de niste sfaturi si nu de reprosuri sau critici pentru ca si eu am criticat-o pe o prietena de-a mea care era amanta si i-am spus ca eu niciodata nu voi fi cu un barbat insurat, insa se pare ca nu ai de unde sa stii ce-ti rezerva viata...tin sa precizez ca am trecut prin foarte multe piedici, eu le consideram incercari sau poate semne sa punem punct, dar....tot impreuna suntem...ce sa fac?? mi-e mila de sotia lui, dar ma gandesc si la mine, nu vreau sa destram o familie, dar nu se mai poate numi asa...sunt foarte confuza :( de aceea am nevoie de niste sfaturi va rog...va multumesc

Si eu am simtit ca innebunesc, ani de zile. Am acceptat sa fiu a treia roata de la caruta pana intr-o zi cand... m-am desprins. Si acum imi este greu pentru ca fostul zice ca va divorta pentru mine, a venit dupa mine, etc, etc. Ma doare inima dupa el, dar de ce a trebuit sa dispar din viata lui pentru ca el sa inteleaga ce am insemnat?
Eu zic sa il lasi de tot, nu se merita, astfel de oameni de marcheaza toata viata. Il iubesti cu adevarat sau ti-e doar mila de el? De tine trebuie sa ti se rupa sufletul, sa stii! Toti zic ca nu se inteleg cu nevasta, se cearta, nu fac sex etc... Minciuni! Nici eu na ma inteleg extraordinar cu acftualul, dar asta nu inseamna ca ma duc in vecini sa imi caut alinarea. Si noi, ca femeile, credem pe toti amaratii care ne canta la geam

Daca il iubesti de ce nu te intorci la el? Tu cred ca stii f bn ce inseamnna sa iubesti un barbat casatorit si iti multumescc de sfat, insa eu stiu sigur ca ei nu se inteleg si ii leaga doar copilul, el nu e ca toti si data asta nu sunt naiva, mi-a demonstrat-o de-a lungul timpului...mi-a acceptat multe, s-a schimbat cum nici el nu credea ca o va face, orice i-am cerut, chiar daca a fost un moft mi-a oferit (si nu ma refer la partea materiala)...chestii care ma deranjau la el, face tot ce-i sta in putere sa nu ma piarda...e un barbat minunat, insa nu este al meu...daca pana acum spuneam ca nu vreau sa-l presez cu ceva, acum am ajuns la un alt nivel...imi doresc sa fie doar al meu...imi doresc mult mai mult de la viata, dar...astept un moment bun sa-i spun asta si nu ca repros cum am tot facut-o pana acum. :)

Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine, sa mearga la serviciu normal, ca tot omul, si dupa aceea sa nu mai minta ca lucreaza de noapte. Iti doresc sa sarbatoriti impreuna fiecare zi de nastere a copilului lui... sa mergeti impreuna la cumparaturile de rechizite scolare sau pentru vacantza de iarna a copilului... pentru Craciun ori pentru Paste. Pentru buletin sau pentru majorat si permisul auto. Iti doresc sa te iubeasca doar pe tine... dar sa nu aiba copii cu tine! Iti doresc sa fii femeia lui toata viatza... dar, daca ar fi posibil, ti-as da cea mai mare pedeapsa a femeii: sa nu cunosti maternitatea, dar sa ti-o doresti asa cum il doresti acuma pe acest barbat, care isi minte copilul ca lucreaza noaptea. Caci nu o meriti, esti egoista, fara scrupule... Iti doresc sa ai ce iti doresti, fara sa faci prea mari eforturi de manipulare afectiva, fara sa astepti un moment bun. Iti doresc sa fii iubita toata viatza de un barbat, dar niciodata de un copil. Iti doresc sa ai barbatul ce ti-l doresti, dar numai cu acest pretz!!!

asta deja e o rautate prea mare

Mai citeste odata, cu atentie, tot ce scrie aceasta femeie... mai gandeste-te la urarile mele... reflecteaza putin, si daca esti mama - femeie iubita, cu atat mai mult! poti sa imi spui din nou ce mi-ai spus si accept ca ai dreptate.

De la: maimai_no1, la data 2011-09-16 00:48:58Spui ca sunt eu rautacioasa!
Dar mai spui si ca stii ce inseamna sa pierzi viatza ce se cladeste-n tine! Nu pot sa te inteleg, in aceste conditii!!!
Sensibilitatea ta este, cum am mai afirmat, egoista, selectiva... Ca poti iubi un barbat insurat nu comentez, este chiar acceptabil, in anumite conditii... Dar ca acel barbat are copil/i de crescut si tu il vrei DOAR pentru tine,ca nu mai vrei sa il imparti cu familia lui si cauti doar un moment prielnic sa ii comunici dorinta ta! asta nu mai pot sa accept fara sa imi strig revolta!
Crede-ma ca dragostea unui barbat, oricat de mare, oricat de irepetabila pare, nu sta alaturi de dragostea si responsabilitatea pentru copilul tau! Pentru aceasta dragoste si pentru aceasta responsabilitate suntem datori sa facem compromisuri cu insasi viata noastra. Asa fac femeile mame. Sa nu crezi ca sotia iubitului tau nu merita si ea sa fie iubita cum esti tu iubita, sa nu crezi ca nu crede, la randul ei, ca merita si ea mai mult de la viata, pentru ea insasi! Dar face acest compromis, cel putin temporar, ca sa isi vada copilul razand catre tata...sa isi vada copilul cum se masoara in oglinda alaturi de tata...cum isi incoarda muschii de "barbat"...cum joaca fotbal, poate. Spre deosebire de tine, ea spera ca tatal copilului ei sa isi sarute copilul pe frunte macar dimineata, cand vine "de la lucru", daca seara, la culcare, nu-i poate citi o poveste si nu il poate saruta de noapte buna! Ipocrizia acestei femei are un motiv sfant - copilul ei si al lui! Cand acest copil va fi suficient de mare incat sa nu mai fie afectiv dependent de ambii parinti, va fi ea insasi femeie care sa vrea mai mult de la viatza! Caci fiecare femeie merita iubirea pe care o invoci tu...si in numele careia accepti ca barbatul pe care il iubesti sa isi minta copilul, prea mic sa priceapa.
Acum tu vrei mai mult...si astepti momentul prielnic sa ii ceri cu glasul curat al iubirii ca il vrei doar pentru tine.
Daca nici pierderea vietii ce se cladea in tine nu te-a facut sa nu vrei sa iei tatal unui copil ce nu-i al tau, crede-ma, nu metafora mea e revoltatoare! ...Nici eu nu cred in blesteme! Dar cred cu tarie ca unii oameni nu merita darul vietii transmise, caci nu-i usor sa fii parinte. Implica maxima seriozitate, responsabilitate si dragoste nemarginita.
Oamenii nu pot trai fara iubire. O femeie cu atat mai putin. La fel si tu!

De la: kudika344248, la data 2011-09-16 19:24:57Nu este o gluma si nIci o ironie solutia cu mafia! Daca l-ai iubi de ai simti ca crapi, Iti spun eu ca ai apela la asa ceva, dar probabil ca nu crapi de dorul lui!!!

De la: kudika344248, la data 2011-09-16 19:24:57Nu este o gluma si nIci o ironie solutia cu mafia! Daca l-ai iubi de ai simti ca crapi, Iti spun eu ca ai apela la asa ceva, dar probabil ca nu crapi de dorul lui!!!

De la: matzu_2005, la data 2011-09-16 12:14:28

De la: maimai_no1, la data 2011-09-16 00:48:58Spui ca sunt eu rautacioasa!
Dar mai spui si ca stii ce inseamna sa pierzi viatza ce se cladeste-n tine! Nu pot sa te inteleg, in aceste conditii!!!
Sensibilitatea ta este, cum am mai afirmat, egoista, selectiva... Ca poti iubi un barbat insurat nu comentez, este chiar acceptabil, in anumite conditii... Dar ca acel barbat are copil/i de crescut si tu il vrei DOAR pentru tine,ca nu mai vrei sa il imparti cu familia lui si cauti doar un moment prielnic sa ii comunici dorinta ta! asta nu mai pot sa accept fara sa imi strig revolta!
Crede-ma ca dragostea unui barbat, oricat de mare, oricat de irepetabila pare, nu sta alaturi de dragostea si responsabilitatea pentru copilul tau! Pentru aceasta dragoste si pentru aceasta responsabilitate suntem datori sa facem compromisuri cu insasi viata noastra. Asa fac femeile mame. Sa nu crezi ca sotia iubitului tau nu merita si ea sa fie iubita cum esti tu iubita, sa nu crezi ca nu crede, la randul ei, ca merita si ea mai mult de la viata, pentru ea insasi! Dar face acest compromis, cel putin temporar, ca sa isi vada copilul razand catre tata...sa isi vada copilul cum se masoara in oglinda alaturi de tata...cum isi incoarda muschii de "barbat"...cum joaca fotbal, poate. Spre deosebire de tine, ea spera ca tatal copilului ei sa isi sarute copilul pe frunte macar dimineata, cand vine "de la lucru", daca seara, la culcare, nu-i poate citi o poveste si nu il poate saruta de noapte buna! Ipocrizia acestei femei are un motiv sfant - copilul ei si al lui! Cand acest copil va fi suficient de mare incat sa nu mai fie afectiv dependent de ambii parinti, va fi ea insasi femeie care sa vrea mai mult de la viatza! Caci fiecare femeie merita iubirea pe care o invoci tu...si in numele careia accepti ca barbatul pe care il iubesti sa isi minta copilul, prea mic sa priceapa.
Acum tu vrei mai mult...si astepti momentul prielnic sa ii ceri cu glasul curat al iubirii ca il vrei doar pentru tine.
Daca nici pierderea vietii ce se cladea in tine nu te-a facut sa nu vrei sa iei tatal unui copil ce nu-i al tau, crede-ma, nu metafora mea e revoltatoare! ...Nici eu nu cred in blesteme! Dar cred cu tarie ca unii oameni nu merita darul vietii transmise, caci nu-i usor sa fii parinte. Implica maxima seriozitate, responsabilitate si dragoste nemarginita.
Oamenii nu pot trai fara iubire. O femeie cu atat mai putin. La fel si tu!

Cred ca m-ai inteles gresit, cand am spus ca imi doresc sa fie doar al meu, m-am referit ca vreau sa fiu singura femeie din viata lui, nu m-am referit la copil...copilul este al lui si o sa-l consider ca si al meu, iubesc copii, sunt nevinovati si nu o sa-i interzic vreodata sa se duca sa-l viziteze, sa petreaca timp cu el...chiar ne gandeam ca in urmatoarea vacanta sa-l luam cu noi...sunt de acord sa dam bani in cresterea lui, sa-l facem sa nu-i simta lipsa, stiu ca nu este acelasi lucru ca atunci cand parintele iti e alaturi zi de zi, dar decat sa creasca intr-o familie in care parintii lui se cearta mereu si o tensiune continua mai bine asa...ca sa-ti dau un exemplu parintii mei si-au dat seama pe parcurs ca de fapt nu s-au iubit si nu au divortat ca sa-mi fie mie alaturi, dar eu am suferit mult cand ii vedeam ca se cearta, ca mama doarme cu mine si nu cu tata cum e normal, ca ei nu pot fi ca oricare alti parinti sa se tina de mana si sa mearga in parc, se duceau la petreceri, la prieteni, dar totul era in fata lumii ca sunt casatoriti, cand ajungeau acasa se comportau ca doi straini si doar treburile casei ii faceau sa discute, iar de multe ori si asta ducea la o cearta pentru ca nu au nimic in comun, eu si acum o intreb pe mama de ce a stat o viata cu un om cu care nu s-a inteles? si mi-a spus ca a facut-o pentru mine...ma crezi ca ma simt vinovata pentru asta? le-am distrus fericirea si linistea, poate daca divortau aveau o viata mai frumoasa, cu toate ca nici unul din ei nu cred ca s-ar fi recasatorit...acum ca eu am plecat la bucuresti si peste putin timp fac un an mama si-a gasit refugiul in alta parte...la parintii ei, acolo petrece cel mai mult timp si se gandeste chiar sa se mute la ei, daca eu eram acasa nu ar fi facut-o pentru mine, ca sa-i vad eu impreunna, dar mai tare doare asa, decat cum am spus eu mai sus...este doar opinia mea

De la: maimai_no1, la data 2011-09-16 21:20:17

De la: matzu_2005, la data 2011-09-16 12:14:28

De la: maimai_no1, la data 2011-09-16 00:48:58Spui ca sunt eu rautacioasa!
Dar mai spui si ca stii ce inseamna sa pierzi viatza ce se cladeste-n tine! Nu pot sa te inteleg, in aceste conditii!!!
Sensibilitatea ta este, cum am mai afirmat, egoista, selectiva... Ca poti iubi un barbat insurat nu comentez, este chiar acceptabil, in anumite conditii... Dar ca acel barbat are copil/i de crescut si tu il vrei DOAR pentru tine,ca nu mai vrei sa il imparti cu familia lui si cauti doar un moment prielnic sa ii comunici dorinta ta! asta nu mai pot sa accept fara sa imi strig revolta!
Crede-ma ca dragostea unui barbat, oricat de mare, oricat de irepetabila pare, nu sta alaturi de dragostea si responsabilitatea pentru copilul tau! Pentru aceasta dragoste si pentru aceasta responsabilitate suntem datori sa facem compromisuri cu insasi viata noastra. Asa fac femeile mame. Sa nu crezi ca sotia iubitului tau nu merita si ea sa fie iubita cum esti tu iubita, sa nu crezi ca nu crede, la randul ei, ca merita si ea mai mult de la viata, pentru ea insasi! Dar face acest compromis, cel putin temporar, ca sa isi vada copilul razand catre tata...sa isi vada copilul cum se masoara in oglinda alaturi de tata...cum isi incoarda muschii de "barbat"...cum joaca fotbal, poate. Spre deosebire de tine, ea spera ca tatal copilului ei sa isi sarute copilul pe frunte macar dimineata, cand vine "de la lucru", daca seara, la culcare, nu-i poate citi o poveste si nu il poate saruta de noapte buna! Ipocrizia acestei femei are un motiv sfant - copilul ei si al lui! Cand acest copil va fi suficient de mare incat sa nu mai fie afectiv dependent de ambii parinti, va fi ea insasi femeie care sa vrea mai mult de la viatza! Caci fiecare femeie merita iubirea pe care o invoci tu...si in numele careia accepti ca barbatul pe care il iubesti sa isi minta copilul, prea mic sa priceapa.
Acum tu vrei mai mult...si astepti momentul prielnic sa ii ceri cu glasul curat al iubirii ca il vrei doar pentru tine.
Daca nici pierderea vietii ce se cladea in tine nu te-a facut sa nu vrei sa iei tatal unui copil ce nu-i al tau, crede-ma, nu metafora mea e revoltatoare! ...Nici eu nu cred in blesteme! Dar cred cu tarie ca unii oameni nu merita darul vietii transmise, caci nu-i usor sa fii parinte. Implica maxima seriozitate, responsabilitate si dragoste nemarginita.
Oamenii nu pot trai fara iubire. O femeie cu atat mai putin. La fel si tu!

Cred ca m-ai inteles gresit, cand am spus ca imi doresc sa fie doar al meu, m-am referit ca vreau sa fiu singura femeie din viata lui, nu m-am referit la copil...copilul este al lui si o sa-l consider ca si al meu, iubesc copii, sunt nevinovati si nu o sa-i interzic vreodata sa se duca sa-l viziteze, sa petreaca timp cu el...chiar ne gandeam ca in urmatoarea vacanta sa-l luam cu noi...sunt de acord sa dam bani in cresterea lui, sa-l facem sa nu-i simta lipsa, stiu ca nu este acelasi lucru ca atunci cand parintele iti e alaturi zi de zi, dar decat sa creasca intr-o familie in care parintii lui se cearta mereu si o tensiune continua mai bine asa...ca sa-ti dau un exemplu parintii mei si-au dat seama pe parcurs ca de fapt nu s-au iubit si nu au divortat ca sa-mi fie mie alaturi, dar eu am suferit mult cand ii vedeam ca se cearta, ca mama doarme cu mine si nu cu tata cum e normal, ca ei nu pot fi ca oricare alti parinti sa se tina de mana si sa mearga in parc, se duceau la petreceri, la prieteni, dar totul era in fata lumii ca sunt casatoriti, cand ajungeau acasa se comportau ca doi straini si doar treburile casei ii faceau sa discute, iar de multe ori si asta ducea la o cearta pentru ca nu au nimic in comun, eu si acum o intreb pe mama de ce a stat o viata cu un om cu care nu s-a inteles? si mi-a spus ca a facut-o pentru mine...ma crezi ca ma simt vinovata pentru asta? le-am distrus fericirea si linistea, poate daca divortau aveau o viata mai frumoasa, cu toate ca nici unul din ei nu cred ca s-ar fi recasatorit...acum ca eu am plecat la bucuresti si peste putin timp fac un an mama si-a gasit refugiul in alta parte...la parintii ei, acolo petrece cel mai mult timp si se gandeste chiar sa se mute la ei, daca eu eram acasa nu ar fi facut-o pentru mine, ca sa-i vad eu impreunna, dar mai tare doare asa, decat cum am spus eu mai sus...este doar opinia mea

In primii ani de viata copilul are nevoie de afectiunea constanta si permanenta a ambilor parinti. Formarea sanatoasa a viitorului adult depinde in mare masura de acesti primi ani ai copilariei. Daca cei doi parinti au inconstienta de a-si arata dezamagirile, nemultumirile, constrangerile vietii de familie intr-un mod dusmanos, certaretz, de fata cu copilul lor, atunci da, copilul este mai protejat emotional daca cel ce se simte incorsetat si frustrat in libertatea lui de adult paraseste familia. Un adult nervos este mai nociv decat un adult absent in viata unui copil...
Ai tu insati o experienta de copil frustrat, de femeie careia i s-a frant dorinta de a fi mama... Aceste experiente, in mod normal, ar fi trebuit sa te faca mai atenta si mai exigenta cu pornirile egoiste. Insa nu vreau sa iti fac eu procese de intentie, daca nu ai procese de constiinta... la fel cum, daca este adevarat ce spui, nici celorlalti doi adulti nu pot sa le arat simpatie... Copilului ii doresc capacitate naturala de a iesi cat mai putin vulnerabil din aceasta situatie, cand va pricepe ce se intampla in viata lui si a celor care i-au dat viata.
Te-ai grabit sa iubesti si sa te lasi iubita de un barbat care, la randul lui, n-a avut rabdare sa-si repare intai greselile si apoi sa se simta absolvit... liber spre un nou start. E mai simplu sa fii nervos si dusmanos cu adultul ce iti sta in cale... chiar daca victima colaterala este propiul copil. E mai simplu sa uzezi de scuzele ca esti om si de institutiile care te elibereaza de poveri, de esec. E mult mai simplu sa fi femeie sau barbat decat parinte!
Vorbele mele nu au puterea de a-ti trezi constiinta ori de a te schimba, nu-ti face griji... Dar nici comportamentul acesta al tau nu are cum sa te faca, in ochii mei, cel putin, o femeie onesta...

De la: matzu_2005, la data 2011-09-17 01:46:08

De la: maimai_no1, la data 2011-09-16 21:20:17

De la: matzu_2005, la data 2011-09-16 12:14:28

De la: maimai_no1, la data 2011-09-16 00:48:58Spui ca sunt eu rautacioasa!
Dar mai spui si ca stii ce inseamna sa pierzi viatza ce se cladeste-n tine! Nu pot sa te inteleg, in aceste conditii!!!
Sensibilitatea ta este, cum am mai afirmat, egoista, selectiva... Ca poti iubi un barbat insurat nu comentez, este chiar acceptabil, in anumite conditii... Dar ca acel barbat are copil/i de crescut si tu il vrei DOAR pentru tine,ca nu mai vrei sa il imparti cu familia lui si cauti doar un moment prielnic sa ii comunici dorinta ta! asta nu mai pot sa accept fara sa imi strig revolta!
Crede-ma ca dragostea unui barbat, oricat de mare, oricat de irepetabila pare, nu sta alaturi de dragostea si responsabilitatea pentru copilul tau! Pentru aceasta dragoste si pentru aceasta responsabilitate suntem datori sa facem compromisuri cu insasi viata noastra. Asa fac femeile mame. Sa nu crezi ca sotia iubitului tau nu merita si ea sa fie iubita cum esti tu iubita, sa nu crezi ca nu crede, la randul ei, ca merita si ea mai mult de la viata, pentru ea insasi! Dar face acest compromis, cel putin temporar, ca sa isi vada copilul razand catre tata...sa isi vada copilul cum se masoara in oglinda alaturi de tata...cum isi incoarda muschii de "barbat"...cum joaca fotbal, poate. Spre deosebire de tine, ea spera ca tatal copilului ei sa isi sarute copilul pe frunte macar dimineata, cand vine "de la lucru", daca seara, la culcare, nu-i poate citi o poveste si nu il poate saruta de noapte buna! Ipocrizia acestei femei are un motiv sfant - copilul ei si al lui! Cand acest copil va fi suficient de mare incat sa nu mai fie afectiv dependent de ambii parinti, va fi ea insasi femeie care sa vrea mai mult de la viatza! Caci fiecare femeie merita iubirea pe care o invoci tu...si in numele careia accepti ca barbatul pe care il iubesti sa isi minta copilul, prea mic sa priceapa.
Acum tu vrei mai mult...si astepti momentul prielnic sa ii ceri cu glasul curat al iubirii ca il vrei doar pentru tine.
Daca nici pierderea vietii ce se cladea in tine nu te-a facut sa nu vrei sa iei tatal unui copil ce nu-i al tau, crede-ma, nu metafora mea e revoltatoare! ...Nici eu nu cred in blesteme! Dar cred cu tarie ca unii oameni nu merita darul vietii transmise, caci nu-i usor sa fii parinte. Implica maxima seriozitate, responsabilitate si dragoste nemarginita.
Oamenii nu pot trai fara iubire. O femeie cu atat mai putin. La fel si tu!

Cred ca m-ai inteles gresit, cand am spus ca imi doresc sa fie doar al meu, m-am referit ca vreau sa fiu singura femeie din viata lui, nu m-am referit la copil...copilul este al lui si o sa-l consider ca si al meu, iubesc copii, sunt nevinovati si nu o sa-i interzic vreodata sa se duca sa-l viziteze, sa petreaca timp cu el...chiar ne gandeam ca in urmatoarea vacanta sa-l luam cu noi...sunt de acord sa dam bani in cresterea lui, sa-l facem sa nu-i simta lipsa, stiu ca nu este acelasi lucru ca atunci cand parintele iti e alaturi zi de zi, dar decat sa creasca intr-o familie in care parintii lui se cearta mereu si o tensiune continua mai bine asa...ca sa-ti dau un exemplu parintii mei si-au dat seama pe parcurs ca de fapt nu s-au iubit si nu au divortat ca sa-mi fie mie alaturi, dar eu am suferit mult cand ii vedeam ca se cearta, ca mama doarme cu mine si nu cu tata cum e normal, ca ei nu pot fi ca oricare alti parinti sa se tina de mana si sa mearga in parc, se duceau la petreceri, la prieteni, dar totul era in fata lumii ca sunt casatoriti, cand ajungeau acasa se comportau ca doi straini si doar treburile casei ii faceau sa discute, iar de multe ori si asta ducea la o cearta pentru ca nu au nimic in comun, eu si acum o intreb pe mama de ce a stat o viata cu un om cu care nu s-a inteles? si mi-a spus ca a facut-o pentru mine...ma crezi ca ma simt vinovata pentru asta? le-am distrus fericirea si linistea, poate daca divortau aveau o viata mai frumoasa, cu toate ca nici unul din ei nu cred ca s-ar fi recasatorit...acum ca eu am plecat la bucuresti si peste putin timp fac un an mama si-a gasit refugiul in alta parte...la parintii ei, acolo petrece cel mai mult timp si se gandeste chiar sa se mute la ei, daca eu eram acasa nu ar fi facut-o pentru mine, ca sa-i vad eu impreunna, dar mai tare doare asa, decat cum am spus eu mai sus...este doar opinia mea

In primii ani de viata copilul are nevoie de afectiunea constanta si permanenta a ambilor parinti. Formarea sanatoasa a viitorului adult depinde in mare masura de acesti primi ani ai copilariei. Daca cei doi parinti au inconstienta de a-si arata dezamagirile, nemultumirile, constrangerile vietii de familie intr-un mod dusmanos, certaretz, de fata cu copilul lor, atunci da, copilul este mai protejat emotional daca cel ce se simte incorsetat si frustrat in libertatea lui de adult paraseste familia. Un adult nervos este mai nociv decat un adult absent in viata unui copil...
Ai tu insati o experienta de copil frustrat, de femeie careia i s-a frant dorinta de a fi mama... Aceste experiente, in mod normal, ar fi trebuit sa te faca mai atenta si mai exigenta cu pornirile egoiste. Insa nu vreau sa iti fac eu procese de intentie, daca nu ai procese de constiinta... la fel cum, daca este adevarat ce spui, nici celorlalti doi adulti nu pot sa le arat simpatie... Copilului ii doresc capacitate naturala de a iesi cat mai putin vulnerabil din aceasta situatie, cand va pricepe ce se intampla in viata lui si a celor care i-au dat viata.
Te-ai grabit sa iubesti si sa te lasi iubita de un barbat care, la randul lui, n-a avut rabdare sa-si repare intai greselile si apoi sa se simta absolvit... liber spre un nou start. E mai simplu sa fii nervos si dusmanos cu adultul ce iti sta in cale... chiar daca victima colaterala este propiul copil. E mai simplu sa uzezi de scuzele ca esti om si de institutiile care te elibereaza de poveri, de esec. E mult mai simplu sa fi femeie sau barbat decat parinte!
Vorbele mele nu au puterea de a-ti trezi constiinta ori de a te schimba, nu-ti face griji... Dar nici comportamentul acesta al tau nu are cum sa te faca, in ochii mei, cel putin, o femeie onesta...

Off stiu ca ai dreptate in ceea ce spui, dar eu cand m-am lasat iubita de el stiam ca este singur, fara familie sau copil, el m-a mintit de teama sa nu-l las, apoi cand am aflat a fost prea tarziu si sa nu crezi ca eu ma simt ok asa, am mustrari de constiinta, ma simt f prost cateodata...chiar i-am spus acum 2 luni ca nu mai vreau si l-am rugat sa-si stranga lucrurile de aici, a facut-o si apoi a venit ca ii e dor de mine, ca ma iubeste, ca sunt babaloaica,etc si am zis ok...ai dreptate, astazi din nou am facut-o, l-am rugat sa ramana langa familia lui ca ei au mai mare nevoie de el decat am eu...deci nu sunt atat de egoista, am momente cand constientizez cat de grava este situatia si spun punct, e gata...dar sunt sigura ca peste 2 zile vine si iar ma face cu capul din 2-3 cuvinte, am o slabiciune pt el, el daca m-ar lasa, eu nu l-as mai cauta vreodata cu riscul de a suferi enorm....si eu sunt om, si eu imi doresc o viata normala si chiar am suflet si inima

De la: kudika344248, la data 2012-08-12 02:22:37Daca il iubesti cu adevarat, nu te Mai gandi la familie si alte lucruri din astea, lupta indifferent de mijloacele pe care le ai sa dispozitie sa fie al tau!!!

De la: kudika226898, la data 2012-08-12 23:19:45

De la: kudika344248, la data 2012-08-12 02:22:37Daca il iubesti cu adevarat, nu te Mai gandi la familie si alte lucruri din astea, lupta indifferent de mijloacele pe care le ai sa dispozitie sa fie al tau!!!

Nu te mai agita, aia cu topicu' a luat flit deja...