Sa spun DA sau sa spun NU?

Barbatul care vrea sa te insele cu... tine.

Indragostita de cel mai bun prieten...Help !

Eleodor Postat pe 22 Iulie 2011 23:45
Am 32 de ani si acum 4 ani am inceput o relatie cu un barbat pe care il cunosteam vag la momentul respectiv. In perioada aia eu eram f indragostita de un individ care ma trata cu raceala. V. a aparut la momentul oportun si facand pe amicul s-a apropiat de sufletul meu. Relatia a pornit dintr-un flirt. Un an de zile am avut o relatie foarte confuza�el a avut alte aventuri (despre care mi-a marturisit in timp), desi oficial eu eram prietena lui, iar eu acordam mai multa atentie celuilalt incercand sa tot intru in gratiile lui. Pana la urma eu am pus piciorul in prag si am hotarat sa avem o relatie normala. Cred ca d�jà ne atasasem asa ca lucrurile au decurs normal. Eu m-am indragostit foarte greu, desi el e un tip extraordinar (mereu cand ma deranja ceva cat de mic � ma gandeam la celalalt si minimalizam sentimentele pt V.) Acum 2 ani ne-am mutat impreuna si dupa o perioada mai tulbure la inceput (fiecare cu tabieturile si obiceiurile lui) lucrurile s-au reglat, iar noi suntem foarte bine impreuna. Am ajuns sa-l iubesc foarte mult si sa apreciez relatia noastra. Desigur, am vorbit si despre casatorie �dar vorbim ca de ceva intr-un viitor incert � casa, copii si lucruri legate de mariaj. El m-a intrebat de cateva ori in discutii daca vreau sa ne casatorim si mereu eu am evitat raspunsul, sau mai nou am raspuns cu un �Posibil �. Nu reusesc sa spun DA. Problema mea este ca - dupa o analiza a acestor 2 ani impreuna �el mi se pare foarte copilaros, e in stare sa lase toata casa cu susul in jos ca sa fuga la piscina, sau sa iese cu rolele, cu prietenii; mananca numai prostii � gen chipsuri si dulciuri (daca nu ma tin de el sa-i dau mancare sanatoasa); cheltuieste bani pe jocuri si/ sau jucarii, in loc sa puna deoparte pentru ceva mai serios. Ideea e ca ma sperie gandul sa fiu maritata cu el si sa mai am si un copil sau doi. Cum sa am copil cu un copil? Nu ma intelegeti gresit � e cooperant cand vine vorba de treburile casei, face si el una ala (daca il rog si insist), si are foarte multe alte calitati, dar mi se pare ca pune pe primul loc joaca. E amuzant �dar daca stau sa ma gandesc serios nu poti sa treci asa prin viata. Si sincer, nici nu prea pare sa vrea sa se maturizeze. I-am spus ca vreau un copil si el a zis sa facem intai nunta. Cand i-am zis in gluma ca sa facem nunta anul viitor pt ca vreau un copil � mi-a raspuns cu �asa repede?� Eu chiar imi doresc un copil, asa ca am hotarat ca anul asta sa fie decisiv � mergem mai departe sau ne despartim�El a zis ca mergem mai departe, eu sunt inca nesigura� Ce sa fac sa spun DA sau sa spun NU?
De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43Am 32 de ani si acum 4 ani am inceput o relatie cu un barbat pe care il cunosteam vag la momentul respectiv. In perioada aia eu eram f indragostita de un individ care ma trata cu raceala. V. a aparut la momentul oportun si facand pe amicul s-a apropiat de sufletul meu. Relatia a pornit dintr-un flirt. Un an de zile am avut o relatie foarte confuza�el a avut alte aventuri (despre care mi-a marturisit in timp), desi oficial eu eram prietena lui, iar eu acordam mai multa atentie celuilalt incercand sa tot intru in gratiile lui. Pana la urma eu am pus piciorul in prag si am hotarat sa avem o relatie normala. Cred ca d�jà ne atasasem asa ca lucrurile au decurs normal. Eu m-am indragostit foarte greu, desi el e un tip extraordinar (mereu cand ma deranja ceva cat de mic � ma gandeam la celalalt si minimalizam sentimentele pt V.) Acum 2 ani ne-am mutat impreuna si dupa o perioada mai tulbure la inceput (fiecare cu tabieturile si obiceiurile lui) lucrurile s-au reglat, iar noi suntem foarte bine impreuna. Am ajuns sa-l iubesc foarte mult si sa apreciez relatia noastra. Desigur, am vorbit si despre casatorie �dar vorbim ca de ceva intr-un viitor incert � casa, copii si lucruri legate de mariaj. El m-a intrebat de cateva ori in discutii daca vreau sa ne casatorim si mereu eu am evitat raspunsul, sau mai nou am raspuns cu un �Posibil �. Nu reusesc sa spun DA. Problema mea este ca - dupa o analiza a acestor 2 ani impreuna �el mi se pare foarte copilaros, e in stare sa lase toata casa cu susul in jos ca sa fuga la piscina, sau sa iese cu rolele, cu prietenii; mananca numai prostii � gen chipsuri si dulciuri (daca nu ma tin de el sa-i dau mancare sanatoasa); cheltuieste bani pe jocuri si/ sau jucarii, in loc sa puna deoparte pentru ceva mai serios. Ideea e ca ma sperie gandul sa fiu maritata cu el si sa mai am si un copil sau doi. Cum sa am copil cu un copil? Nu ma intelegeti gresit � e cooperant cand vine vorba de treburile casei, face si el una ala (daca il rog si insist), si are foarte multe alte calitati, dar mi se pare ca pune pe primul loc joaca. E amuzant �dar daca stau sa ma gandesc serios nu poti sa treci asa prin viata. Si sincer, nici nu prea pare sa vrea sa se maturizeze. I-am spus ca vreau un copil si el a zis sa facem intai nunta. Cand i-am zis in gluma ca sa facem nunta anul viitor pt ca vreau un copil � mi-a raspuns cu �asa repede?� Eu chiar imi doresc un copil, asa ca am hotarat ca anul asta sa fie decisiv � mergem mai departe sau ne despartim�El a zis ca mergem mai departe, eu sunt inca nesigura� Ce sa fac sa spun DA sau sa spun NU? mdea! nu e de tine.poate iti va face un copil dar il vei creste singura. nu pare genul responsabil si nici hotarat.si nici tu nu ai stofa de femeie iubitoare de sot...tu vrei ceva pentru tine doar
pickard Postat pe 22 Iulie 2011 23:50
De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43Am 32 de ani si acum 4 ani am inceput o relatie cu un barbat pe care il cunosteam vag la momentul respectiv. In perioada aia eu eram f indragostita de un individ care ma trata cu raceala. V. a aparut la momentul oportun si facand pe amicul s-a apropiat de sufletul meu. Relatia a pornit dintr-un flirt. Un an de zile am avut o relatie foarte confuza�el a avut alte aventuri (despre care mi-a marturisit in timp), desi oficial eu eram prietena lui, iar eu acordam mai multa atentie celuilalt incercand sa tot intru in gratiile lui. Pana la urma eu am pus piciorul in prag si am hotarat sa avem o relatie normala. Cred ca d�jà ne atasasem asa ca lucrurile au decurs normal. Eu m-am indragostit foarte greu, desi el e un tip extraordinar (mereu cand ma deranja ceva cat de mic � ma gandeam la celalalt si minimalizam sentimentele pt V.) Acum 2 ani ne-am mutat impreuna si dupa o perioada mai tulbure la inceput (fiecare cu tabieturile si obiceiurile lui) lucrurile s-au reglat, iar noi suntem foarte bine impreuna. Am ajuns sa-l iubesc foarte mult si sa apreciez relatia noastra. Desigur, am vorbit si despre casatorie �dar vorbim ca de ceva intr-un viitor incert � casa, copii si lucruri legate de mariaj. El m-a intrebat de cateva ori in discutii daca vreau sa ne casatorim si mereu eu am evitat raspunsul, sau mai nou am raspuns cu un �Posibil �. Nu reusesc sa spun DA. Problema mea este ca - dupa o analiza a acestor 2 ani impreuna �el mi se pare foarte copilaros, e in stare sa lase toata casa cu susul in jos ca sa fuga la piscina, sau sa iese cu rolele, cu prietenii; mananca numai prostii � gen chipsuri si dulciuri (daca nu ma tin de el sa-i dau mancare sanatoasa); cheltuieste bani pe jocuri si/ sau jucarii, in loc sa puna deoparte pentru ceva mai serios. Ideea e ca ma sperie gandul sa fiu maritata cu el si sa mai am si un copil sau doi. Cum sa am copil cu un copil? Nu ma intelegeti gresit � e cooperant cand vine vorba de treburile casei, face si el una ala (daca il rog si insist), si are foarte multe alte calitati, dar mi se pare ca pune pe primul loc joaca. E amuzant �dar daca stau sa ma gandesc serios nu poti sa treci asa prin viata. Si sincer, nici nu prea pare sa vrea sa se maturizeze. I-am spus ca vreau un copil si el a zis sa facem intai nunta. Cand i-am zis in gluma ca sa facem nunta anul viitor pt ca vreau un copil � mi-a raspuns cu �asa repede?� Eu chiar imi doresc un copil, asa ca am hotarat ca anul asta sa fie decisiv � mergem mai departe sau ne despartim�El a zis ca mergem mai departe, eu sunt inca nesigura� Ce sa fac sa spun DA sau sa spun NU? Draga mea, ai fost nesigura cand l-ai cunoscut, ai fost nesigura cand v-ati mutat impreuna, iar acum esti mai nesigura ca la inceput. Inainte de a-l intreba pe el despre viitor, intai pune-ti tie intrebarea.

anageo25 Postat pe 23 Iulie 2011 00:00
De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43el mi se pare foarte copilaros, e in stare sa lase toata casa cu susul in jos ca sa fuga la piscina, sau sa iese cu rolele, cu prietenii; Asta e calitate pentru mine. Nu-mi plac scortosii, imi plac barbatii cu care poti avea aventuri si sa simti ca traiesti, ca te bucuri de viata alaturi de el. Si da, sotul meu e chiar asa cum ai spus tu mai sus :) De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43mananca numai prostii � gen chipsuri si dulciuri (daca nu ma tin de el sa-i dau mancare sanatoasa); cheltuieste bani pe jocuri si/ sau jucarii, in loc sa puna deoparte pentru ceva mai serios. Asta cam da, te inteleg. Merge pe principiul placerii precum copiii. Dar nu este defect asa mare, daca totusi poate sa economiseasca sa-si ia ceva mai important (ceva ce-si doreste foarte tare el). Asta tu stii. Oricum daca nu-ti faci si mici placeri din cand in cand, ce fel de viata e aia? De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43E amuzant �dar daca stau sa ma gandesc serios nu poti sa treci asa prin viata. Ba din contra, daca n-ai simtul umorului, poti cadea foarte usor prada grijilor si greutatilor vietii. Alta calitate in ceea ce ma priveste. Deci, daca sa zici tu DA sau NU, nu e treaba mea si tu stii mai bine cum ti-e tie bine. Dar poate esti perfectionista? Ai grija sa nu urmaresti toata viata un ideal care nu exista si sa uiti sa mai traiesti intre timp.
kudika_pudika Postat pe 23 Iulie 2011 01:49
Dar el ce varsta are? E cumva mai mic decat tine? Un barbat la 30 de ani cam incepe sa se gandeasca la casatorie si altele, asa ca mi se pare cam ciudata reactia lui. Anumiti barbati vor sa ramana copii toata viata... Sa nu fie si el la fel...
Micaell Postat pe 23 Iulie 2011 20:20
De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43�El a zis ca mergem mai departe, eu sunt inca nesigura� Ce sa fac sa spun DA sau sa spun NU? Tu esti cea care esti nesigura, cauti un anumit tip de barbat, vrei perfectiune. Asa ceva nu exista. Daca iubesti un om, iubeste-l pentru ce este, nu incerca sa-l schimbi. Dupa ce veti avea un copil probabil ca se va schimba si comportamentul lui.
_vio_ Postat pe 23 Iulie 2011 20:48
si eu ador copilariile ca si pudika... umorul,lucrurile nebunesti facute din dorinta de a evada din cotidian...un scortos si-un introvertit m-ar innebuni definitiv
miss_darine Postat pe 23 Iulie 2011 21:06
De la: miss_darine, la data 2011-07-23 21:06:45 si eu ador copilariile ca si pudika... umorul,lucrurile nebunesti facute din dorinta de a evada din cotidian...un scortos si-un introvertit m-ar innebuni definitiv de aceea pe noi ardelenii nu ne iubesc ardelencele prea mult miticii din sud sunt mai infantili(in sensul bun)
kirk Postat pe 23 Iulie 2011 21:36
De la: kirk, la data 2011-07-23 21:36:12 de aceea pe noi ardelenii nu ne iubesc ardelencele prea mult miticii din sud sunt mai infantili(in sensul bun) acu' aflu si eu secretul...cum de am dat peste un ardelean liber si culmea pe gustul meu
miss_darine Postat pe 23 Iulie 2011 21:41
"Sa spun DA sau sa spun Nu?" Pana una...alta..sa spui ceva celor care au avut bunavointa sa-ti raspunda.
Barbie30_ Postat pe 23 Iulie 2011 21:42
De la: miss_darine, la data 2011-07-23 21:41:49 De la: kirk, la data 2011-07-23 21:36:12 de aceea pe noi ardelenii nu ne iubesc ardelencele prea mult miticii din sud sunt mai infantili(in sensul bun) acu' aflu si eu secretul...cum de am dat peste un ardelean liber si culmea pe gustul meu probabil ca fiind din bucuresti aveti alta impresie sau ...oamenii sunt diferiti, nu sunt toti la fel
kirk Postat pe 23 Iulie 2011 21:44
De la: Barbie30_, la data 2011-07-23 21:42:35"Sa spun DA sau sa spun Nu?" Pana una...alta..sa spui ceva celor care au avut bunavointa sa-ti raspunda. la ora asta, vrei cam multe barbie tzuc dulce si bine te-am regasit
miss_darine Postat pe 23 Iulie 2011 21:45
De la: kirk, la data 2011-07-23 21:44:31 probabil ca fiind din bucuresti aveti alta impresie sau ...oamenii sunt diferiti, nu sunt toti la fel n-am avut niciodata prejudecati vis a vis de oameni si de originea lor...spre exemplu, ardeleanul meu are un temperament destul de aprig, nicidecum molcom....doar ca modulul "pe repede inainte" d'aici il ameteste ,pt ca e obisnuit cu un alt mod de viata
miss_darine Postat pe 23 Iulie 2011 21:51
De la: miss_darine, la data 2011-07-23 21:51:34 De la: kirk, la data 2011-07-23 21:44:31 probabil ca fiind din bucuresti aveti alta impresie sau ...oamenii sunt diferiti, nu sunt toti la fel n-am avut niciodata prejudecati vis a vis de oameni si de originea lor...spre exemplu, ardeleanul meu are un temperament destul de aprig, nicidecum molcom....doar ca modulul "pe repede inainte" d'aici il ameteste ,pt ca e obisnuit cu un alt mod de viata
kirk Postat pe 23 Iulie 2011 21:53
De la: miss_darine, la data 2011-07-23 21:45:34 De la: Barbie30_, la data 2011-07-23 21:42:35"Sa spun DA sau sa spun Nu?" Pana una...alta..sa spui ceva celor care au avut bunavointa sa-ti raspunda. la ora asta, vrei cam multe barbie tzuc dulce si bine te-am regasit Scumpa Darineeeee ,nu ne-am vazut de un car de vreme.Imi fu` dor de tine
Barbie30_ Postat pe 23 Iulie 2011 21:53
Va multumesc pentru raspunsuri... V. are tot 32 de ani, mai exact e mai mic cu doar 2 luni ca mine...si nu pot comenta din ce gene i se trage comportamentul e din tata oltean si mama ardeleanca Parintii lui sunt f de treaba,dar si la el in familie e aceeasi poveste - mama lui face totul in casa, in vreme ce tatal lui are preocupari mai artistice.... Sincer, nu ma simt nehotarata� vreau doar sa iau o decizie- si sa fie o decizie buna. Da, am fost nesigura in primul an, da, am avut ceva probleme de acomodare la inceput cand ne-am mutat impreuna� pe care le-am reglat (astea sunt in urma cu 2-3 ani). Nu sunt nesigura in privinta sentimentelor mele fata de el- il iubesc foarte mult si il apreciez ca om, as vrea sa fiu alaturi de el toata viata, dar mi-e teama ca nu va fi un exemplu bun si un tata potrivit pentru copii. Consider ca pentru a avea o familie implinita nu e nevoie doar de potrivire la distractii. Ce-o sa faca daca copilul plange de foame? O sa-i cumpere jucarii si chipsuri de la kioscul de la colt? O sa arunce muntele de haine murdare direct la gunoi ca nu avem timp de ele, si el o sa joace in parc cu copii si o sa le cumpere hainute noi � in vreme ce noi o sa stam in continuare cu chirie? Stiti ce am facut week-endul asta? Am fost tot timpul plecati�am mancat in oras, ne-am intalnit cu prieteni si am bantuit, in vreme ce acasa era ne-facut curat, ne-gatit, cumparaturi nefacute si rufe nespalate. Cand m-am plans de toate astea � a zis ca muncim toata saptamana, in week-end ne distram- daca am chef sa raman acasa sa raman! Am ajuns la 9 seara acasa, eu am gatit cu ce aveam, am spalat rufele si aranjat cat de cat prin casa, in vreme ce el s-a ocupat doar de el sa se pregateasca pentru saptamana de lucru. Nu stiu ce sa spun� As vrea daca e cineva si a trecut prin asta- daca are o casnicie cu un om asemanator �care a fost asa si s-a schimbat�Oare se mai poate schimba?
Eleodor Postat pe 25 Iulie 2011 17:08
De ce nu incerci sa imparti activitatile gospodaresti pt. fiecare in parte, in asa fel incat vineri seara toate sa fie cat de cat puse la punct. Ma refer la rufe (nu-i o greutate sa pui la spalat niste rufe), mancare, aspirat, cel care a mancat sa-si spele imediat farfuria sa nu o lase sa "cloceasca" in chiuveta, etc ?
luchianramona Postat pe 25 Iulie 2011 17:19
NU ,spune,DA!
PRALEA_ Postat pe 25 Iulie 2011 17:22
De la: PRALEA_, la data 2011-07-25 17:22:11NU ,spune,DA! Poti renunta la una din virgule ?
luchianramona Postat pe 25 Iulie 2011 17:24
De la: luchianramona, la data 2011-07-25 17:24:37 De la: PRALEA_, la data 2011-07-25 17:22:11NU ,spune,DA! Poti renunta la una din virgule ? nu ca atunci nu mai are farmec...
PRALEA_ Postat pe 25 Iulie 2011 17:26
Pai draga mea, la facutul trebii in casa e vina amadorura ca situatia e asa cum e. De ce nu stati voi frumos sa va impartiti atributiile casnice? Asta trebuia s-o faceti de cand v-ati mutat impreuna.
kudika_pudika Postat pe 25 Iulie 2011 17:54
De la: Eleodor, la data 2011-07-25 17:08:13Va multumesc pentru raspunsuri... V. are tot 32 de ani, mai exact e mai mic cu doar 2 luni ca mine...si nu pot comenta din ce gene i se trage comportamentul e din tata oltean si mama ardeleanca Parintii lui sunt f de treaba,dar si la el in familie e aceeasi poveste - mama lui face totul in casa, in vreme ce tatal lui are preocupari mai artistice.... Sincer, nu ma simt nehotarata� vreau doar sa iau o decizie- si sa fie o decizie buna. Da, am fost nesigura in primul an, da, am avut ceva probleme de acomodare la inceput cand ne-am mutat impreuna� pe care le-am reglat (astea sunt in urma cu 2-3 ani). Nu sunt nesigura in privinta sentimentelor mele fata de el- il iubesc foarte mult si il apreciez ca om, as vrea sa fiu alaturi de el toata viata, dar mi-e teama ca nu va fi un exemplu bun si un tata potrivit pentru copii. Consider ca pentru a avea o familie implinita nu e nevoie doar de potrivire la distractii. Ce-o sa faca daca copilul plange de foame? O sa-i cumpere jucarii si chipsuri de la kioscul de la colt? O sa arunce muntele de haine murdare direct la gunoi ca nu avem timp de ele, si el o sa joace in parc cu copii si o sa le cumpere hainute noi � in vreme ce noi o sa stam in continuare cu chirie? Stiti ce am facut week-endul asta? Am fost tot timpul plecati�am mancat in oras, ne-am intalnit cu prieteni si am bantuit, in vreme ce acasa era ne-facut curat, ne-gatit, cumparaturi nefacute si rufe nespalate. Cand m-am plans de toate astea � a zis ca muncim toata saptamana, in week-end ne distram- daca am chef sa raman acasa sa raman! Am ajuns la 9 seara acasa, eu am gatit cu ce aveam, am spalat rufele si aranjat cat de cat prin casa, in vreme ce el s-a ocupat doar de el sa se pregateasca pentru saptamana de lucru. Nu stiu ce sa spun� As vrea daca e cineva si a trecut prin asta- daca are o casnicie cu un om asemanator �care a fost asa si s-a schimbat�Oare se mai poate schimba? Buna ziua,draga mea necunoscuta,atunci cand iti doresti,de comun acord cu partenerul,o famile,aceasta inseamna pe langa bucuriile pe care vi le faceti reciproc,sau nu,sunt si responsabilitatile pe care vi le asumati la inceputul drumului in doi.Aceasta ce presupune?! Inseamna ore de munca alternate cu ore de relache,pe care sa le desfasurati impreuna.Daca prietenul tau a vzut la tatal sau doar confort personal,fara a se gandi si la sotia lui(din pacate,exista mentalitatea ,in randul barbatilor,ca,femeia trebuie sa-i slugareasca lui si copiilor si el sa fie un vesnic dandy!),asa va face si cu tine,mai mult ca sigur.Tu trebuie sa-ti clarifici situatia stabilind niste reguli de bun simt,de comun acord cu partenerul tau,dar ma indoiesc ca la aceasta varsta il mai poti schimba.'Aschia nu sare departe de trunchi!",eu as adauga si "niciodata",pentru ca asta a vazut in familie deci,asta va face si cu tine.Gandeste-te cat de mult trebuie sa lupti cu un barbat caruia nu i-au fost date sarcini in famile si doar s-a distrat,probabil a urmat exemplul tatalui sau.Din punctul meu de vedere,viitorul tau alaturi de el,nu-l vad satisfacator pentru tine.Ca dovada,daca nu vroiai sa mergi cu el in oras,stateai singura acasa,chiar ti-a recomandat acest lucru.Jalnic si patetic om,scuza-ma ca iti calific astfel prietenul,dar barbatul care se poarta cu indiferenta fata de dorintele si necesitatile celei ce ii asigura confortul pe toate planurile,mai ales gratis,este o nulitate,un munte de delasare si daca acum procedeaza astfel,mai tarziu,cand vor veni si copiii ,ce va fi?Tu vei ajunge o femeie lipsita de vointa proprie,pentru ca va avea grija sa-ti anihileze orice simt si dorinta si vei fi multumita cand iti va arunca un zambet din plictiseala si va fugi in oras,tu ramanand sa-i speli si sa-i calci izmenele,ca de,asa facea si mama lui!Draga mea,scuza-ma ,eu sunt o feminista si nu accept minimalizarea femeii in viata de cuplu.Cum am spus si in alte topicuri,sunt sincera si nu ma supun asa usor convenientelor.Judeca cum iti dicteaza inima,dar ia in calcul si viitorul tau, alaturi de un trantor.Cugeta si nu te grabi in luarea deciziei!Nu esti singura femeie pe pamant si el nu este printul rupt din soare.
kudika414141 Postat pe 25 Iulie 2011 18:12
De la: Eleodor, la data 2011-07-25 17:08:13Am ajuns la 9 seara acasa, eu am gatit cu ce aveam, am spalat rufele si aranjat cat de cat prin casa, in vreme ce el s-a ocupat doar de el sa se pregateasca pentru saptamana de lucru. Nu stiu ce sa spun� nimic ai spus tot fa-le tu pe toate si pe el lasa-l sa se odihneasca
miss_darine Postat pe 25 Iulie 2011 22:19
Daca nu esti sigura ar trebui sa spui nu. LA urma urmei este vorba de viata ta si de viitorul tau si o casatorie cu copil iti schimba viata in totalitate. Si nu intotdeauna in bine. Mai ales daca nu esti indragostita complet de el.
Eva32 Postat pe 31 Iulie 2011 01:43
Sincer,situatia nu mi se pare disperata,daca el la 32 de ani se comporta copilareste,inseamna ca mai poate fi educat.si se poate,credetima,exista o vorba batrineasca-femeia il coboara sau il ridica pe barbat-tot ce-ti trebue este diplomatie ,.....D-zeu a dat barbatilor ,forta si femeilor intelepciune.......deci folosesteo. mai bine unu ca el decit un morocanos casnic.
lilu_67 Postat pe 31 Iulie 2011 10:11
draga mea iti spun din inima, daca va iubiti, tine-l langa tine. ce povestesti tu aici despre treburile casnice nu ar trebui sa reprezinte un impediment pentru a forma un viitor impreuna. nu moare nimeni daca lasi o zi casa murdara, sau daca nu speli rufele la timp, chiar iti sta pe cap scama pe care ai vazut ca el nu a aruncat-o? astea chiar sunt dupa parerea mea niste nimicuri, intradevar, noi femeile ne saturam sa le facem noi pe toate, asa ca spune-i din start ca nu ai de gand sa devi sluga, si ca pentru un viitor impreuna trebuie sa demonstreze cat de mult isi doreste asta.
diana3289 Postat pe 31 Iulie 2011 18:10
De la: Eleodor, la data 2011-07-22 23:45:43Am 32 de ani si acum 4 ani am inceput o relatie cu un barbat pe care il cunosteam vag la momentul respectiv. In perioada aia eu eram f indragostita de un individ care ma trata cu raceala. V. a aparut la momentul oportun si facand pe amicul s-a apropiat de sufletul meu. Relatia a pornit dintr-un flirt. Un an de zile am avut o relatie foarte confuza�el a avut alte aventuri (despre care mi-a marturisit in timp), desi oficial eu eram prietena lui, iar eu acordam mai multa atentie celuilalt incercand sa tot intru in gratiile lui. Pana la urma eu am pus piciorul in prag si am hotarat sa avem o relatie normala. Cred ca d�jà ne atasasem asa ca lucrurile au decurs normal. Eu m-am indragostit foarte greu, desi el e un tip extraordinar (mereu cand ma deranja ceva cat de mic � ma gandeam la celalalt si minimalizam sentimentele pt V.) Acum 2 ani ne-am mutat impreuna si dupa o perioada mai tulbure la inceput (fiecare cu tabieturile si obiceiurile lui) lucrurile s-au reglat, iar noi suntem foarte bine impreuna. Am ajuns sa-l iubesc foarte mult si sa apreciez relatia noastra. Desigur, am vorbit si despre casatorie �dar vorbim ca de ceva intr-un viitor incert � casa, copii si lucruri legate de mariaj. El m-a intrebat de cateva ori in discutii daca vreau sa ne casatorim si mereu eu am evitat raspunsul, sau mai nou am raspuns cu un �Posibil �. Nu reusesc sa spun DA. Problema mea este ca - dupa o analiza a acestor 2 ani impreuna �el mi se pare foarte copilaros, e in stare sa lase toata casa cu susul in jos ca sa fuga la piscina, sau sa iese cu rolele, cu prietenii; mananca numai prostii � gen chipsuri si dulciuri (daca nu ma tin de el sa-i dau mancare sanatoasa); cheltuieste bani pe jocuri si/ sau jucarii, in loc sa puna deoparte pentru ceva mai serios. Ideea e ca ma sperie gandul sa fiu maritata cu el si sa mai am si un copil sau doi. Cum sa am copil cu un copil? Nu ma intelegeti gresit � e cooperant cand vine vorba de treburile casei, face si el una ala (daca il rog si insist), si are foarte multe alte calitati, dar mi se pare ca pune pe primul loc joaca. E amuzant �dar daca stau sa ma gandesc serios nu poti sa treci asa prin viata. Si sincer, nici nu prea pare sa vrea sa se maturizeze. I-am spus ca vreau un copil si el a zis sa facem intai nunta. Cand i-am zis in gluma ca sa facem nunta anul viitor pt ca vreau un copil � mi-a raspuns cu �asa repede?� Eu chiar imi doresc un copil, asa ca am hotarat ca anul asta sa fie decisiv � mergem mai departe sau ne despartim�El a zis ca mergem mai departe, eu sunt inca nesigura� Ce sa fac sa spun DA sau sa spun NU? Eu as invita-o in vizita pe mama lui si, ca din intamplare, i-as cere sa ne povatuiasca daca e bine sau nu sa impartim treburile gospodaresti... Daca mama nu-ti sare in ajutor, slabe sperante sa-l responsabilizezi in aceasta privinza. Daca tu nu esti excesiv de econoama (zgarcita vrerau sa spun, fara sa te supar), atunci puteti sa faceti planuri de economisire pentru mici achizitii, chiar acum, cat sunteti necasatoriti dar locuiti impreuna. In situatia in care el se arata dezinteresat, persifleaza ideile tale, atunci gandeste-te bine: cu un barbat cheltuitor,risipitor viata poate deveni chiar o povara. Copiii au nevoie nu doar de dragoste ci si de intretinere, educatie s.a.m.d. Ca e o fire jucausa, vesela si aparent superficiala, nu mi-as face griji atat de mari - firea optimista e un bun tovaras de viata. Important este sa nu fie superficialitate reala, egoism si lipsa de respect. Astea nu se vindeca fara vointa lui. Cred, totusi, ca e un barbat responsabil. Pentru ca, desi i-ai spus in gluma ce vrei, el ti-a cerut sa faceti lucrurile temeinic - sa va casatoriti intai; ...cand vine de la distractie se pregateste pentru serviciul de a doua zi etc. - aceste exemple imi spun mie ca este! un om responsabil, doar ca nu i s-a cerut. Ai timp, un an, parca ziceai, sa ordonezi convietuirea voastra de acuma (mare avantaj ca poti sa "simulezi" unele dintre responsabilitatile casniciei) si sa decizi. Dupa cum vezi, tot tu esti cea in charge
mobilemaimai_no1 Postat pe 1 August 2011 01:09
Eu as spune "NU". Am o prietena casatorita de 7 ani cu un tip identic prietenul tau. Trecusera 7 ani inainte de casatorie si ea biata fata tot spera la o nunta ca la toata lumea, la un copil, la o schimbare din partea lui dar el nimic... nici vorba de nunta, de copii sau sa-si schimbe viciile. Dupa ce au insistat si parintii lui, dupa 7 ani impreuna s-au si casatorit. Au trecut deja alti 7 ani dupa casatorie si lucrurile au ramas ca acu 14 ani in urma. El se joaca in jocuri copilaresti, cheltuie banii pe nimicuri, mai rar cand o ajuta cu ceva, de copii nici nu vrea sa auda! El traieste in lumea lui! Ea sarmana tot mai spera ca maine poimane va face un copil, daca nu va fi de tot batrana! Decide Tu ce viata vreai sa ai! Sper ca situatia ta sa se rezolve in maniera cea mai buna p-u ambii!
Elly_Whitesoul Postat pe 1 August 2011 18:12
Enehotarit nu stie ce vrea,Mai asteapta daca mai crezi ca merita,Dar tu decizi si inima ta.
kudika369633 Postat pe 1 August 2011 18:35
eu nu prea inteleg....
contesina Postat pe 2 August 2011 08:49

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
-Caut Fmeie..!	128	De la: the_same_contesina 4 Octombrie 2011 15:09
dupa doi ani jumate de intilnire mia propus sa locuim impreuna, ce parere aveti?	58	De la: franziska_eu 23 Decembrie 2011 19:37
Eu am evoluat si vreu mai mult de la viata	13	De la: kudika134283 16 Martie 2010 14:15

verighetele si inelul de logodna	46	De la: Dor_a 5 Octombrie 2009 08:47
ce credeti ca-si doreste o femeie in pat	69	De la: blue_moonbutterfly 1 Februarie 2010 21:57