Sunt casatorita si totusi singura!!

De la: kudika482080, la data 2011-12-08 18:55:19Ma doare foarte tare sa vad ca cine imi spune ca imi sunt propriul dusman, dar cel mai tare ma doare ca are dreptate.
Sunt fericita as putea spune ca am fost cat de cat rationala si nu am facut un copil pana acum pentru ca si eu am luat in calcul posibilitatea de a fi o mama singura cu sotul langa mine.
Paul Luca_ nu as vrea sa traiesc o viata dubla, sa-mi fac o viata de dupa usa, daca pot spune asa, iar cand deschid usa si intru in adevarata viata sa-mi dau seama ca totusi...nu mai am buna dispozitie de cu 5 min in urma si spun asta pentru ca am incercat-o si odata cu revenirea acasa deveneam ceea ce sunt acum o persoana anosta.
Si cum am mai spus nu mi-e frica s-o iau de la capat, pentru ca de cand am ajuns in acest oras viata m-a pus la grele incercari, desi au mai fost si voci care au spus ca ce probleme as putea avea eu daca nu am copil de crescut, dar nu mai eu stiu cate a trebuit sa indur fara sa gasesc cel mai mic sprijin de la cel care-mi este sot, ba chiar de multe ori ma gasea pe mine vinovata, si am trecut peste ele, mi-ar fi greu pentru ca odata divortata voi pierde si casa si job(stim cu totii ct de greu este acum cu locurile de munca, chiar daca m-as intoarce in Bucuresti), pentru ca desi mai mult eu intretin casa acum, titularul creditului este el si sincer nu-mi trebuie nimic de aici nu vreau sa-mi iau decat ce-mi apartine si fara tribunale, partaj si nebunii d'astea.

De la: kudika482080, la data 2011-12-06 21:27:20Salut,
Mai intai de toate vreau sa va spun ca nu am mai scris niciodata pe un forum, si cred ca voi scrie cam mult, pentru ca nu prea ma pricep la compuneri, dar voi incerca acum pentru ca am vazut ca voi aici chiar dati sfaturi, si de asta am nevoie acum mai mult ca oricand.Am sa incep prin a va spune ca povestea mea a inceput acum, 7 ani cand l-am intalnit pe cel care acum imi este sot, cand eu faceam parte dintr-o trupa de majorete la scoala militara unde el era la timpul ala. Pot spune ca la momentul in care l-am cunosut nu m-a impresionat cu nimic si chiar eram dispusa sa nu merg mai departe in a-l cunoaste, dar soarta a vrut ca noi doi sa incepem o relatie. Trebuie sa va mentionesz ca el nu era din acelasi oras cu mine dar timp de 5 ani a facut scoala de muzica acolo si dupa terminarea celor 5 ani trebuia sa se hot. daca va ramane acolo sau va pleca in alt oras, eu fiind din acel oras se hotarase sa ramana si el cu mine, a vorbit in stanga si-n dreapta si a aranjat sa ramana, dar...intr-o nefericita zi, am avut o cearta foarte mare cu tatal meu acasa si la prima intalnire cu iubitul meu i-am spus ca as da orice sa pot pleca cat mai departe sa nu mai sufar (avem doar 19 ani atunci, si abia acum realizaz ca este varsta rebeliunii), el , acum pot spune ca aprofitat de slabiciunea mea de atunci si a luat hotararea sa plecam amandoi intr-un oras care este la departare de 500 km de familia mea, de prietenii pe care acum nu-i mai am, eu bineinteles ca in disperarea mea am acceptat si in cateva luni am plecat cu el, dar deja incepusem sa regret si sa ma intreb daca am facut bine, dupa 3 luni mama mea a suferit un accident de masina, si a trebuit sa ma intorc acasa sa am grija de ea timp de 3 luni, in timpul asta am vb la tel a venit la mine totul era ok pana la un punct cand a venit intr-un week-end si totul a fost perfect si chiar ii multumeam lui D-zeu ca am gasit pe cineva care ma poate iubi atat de mult, dupa ce a plecat ceva s-a schimbat, trebuie sa mentionez ca el are o cariera muzicala, si intr-o zi a avut un concert cu serviciul si in acea zi am fost intr-un supermarket si intamplator am ajuns la raionul cu carti, mi-a sarit in ochi o carticica mica pe care era scris "pt iubirea mea" vreau sa va marturisesc ca in momentul in care am pus mana pe acea carticica am si scapat-o din mana si in fractiunea de secunda cat am clipit din ochi l-am vazut pe el cum se plimba de mana cu o alta, bineinteles ca am inceput sa tremur si sa-l sun sa vad ce face, si am tot sunat si sunat pana pe la 11:30 seara, cand mi-a raspuns in soapta si mi-a zis ca nu poate vb si ca nu are chef sa se certe cu mine, in momentul ala am crezut ca mor si m-am hotarat sa plec la el sa vad ce sa intampla, a doua zi dis-de-dimineata am luat maxi taxi si am plecat spre el fara ca el sa stie nimic, odata ajunsa la usa a ramas interzis, nu stia ce sa zica, ma asteptam sa gasesc ceva acolo in casa, intelegeti voi, dar nimic, ne-am pus la discutii cand deodata ii suna telefonul, am auzit clar ca era o voce de fata, e mi-a zis ca este o colega de scoala care l-a sunat pt nu stiu ce, i-a inchis si ea a tot sunat si sunat pana cand n-a avut de ales si mi-a povestit ca dupa concert iesise cu fratele lui cumnata mea si un coleg cu sotia si o prietena a sotiei, si dupa ieseala el a ajuns acasa cu aceea prietena a sotiei colegului, si deduceti voi ce s-a intamplat, in fine ne-am certat, eu m-am intors la ai mei acasa hot sa nu-l iert, dar tatal meu cu care nu am avut niciodata o relatie foarte buna mi-a spus la un moment dat inainte ca eu sa plec cu el ca ma va lua de acasa de langa cei dragi si ma va duce undeva unde nu voi cunoaste pe nimeni si isi va gasi alta si pe mine ma va lasa, eu din orgoliu am hotarat ca atunci cand mama mea se va face bine sa ma intaroc la el pentru a-i demonstra tataului meu ca nu este ca el, m-am intors la el si am incercat sa facem totul sa fie bine, dupa aprox. 7 luni ne-am casatorit, mai mult fortati de imprejurari decat din motivele pentru care o fac toti oamenii, apoi totul a inceput sa fie din ce in ce mai trist pentru mine, el si-a gasit un band in care sa cante si au inceput repetitiile dese si plecarile de acasa in concerte fara bani, doar pentru afirmare, pe langa concertele cu acel band mai sunt si plecarile cu serviciul, am avut discutii cu el si i-am supus ca ma simt foarte singura si nu mi-e bine ca eu am renuntat la tot pentru el si el acum ma lasa tot timpul singura. A spus ca tot ce face face pentru noi, sa ajunga cineva in viata si sa ne mearga mai bine, dar au trecut 5 ani de atunci si eu tot singura sunt si el tot in turnee pentru afirmare si fara bani merge, si simt ca nu mai rezist in singuratatea asta, nu am pe nimeni, nu am reusit sa-mi fac nicio prietena pentru ca de cate ori am incercat ele se dadeau la el chiar si de fata cu mine, m-am inchis in mine, in afara de serviciu si acasa nu fac nimic altceva, nu am viata, in schimb el este plin de activitati extraconjugale, desi suntem casatoriti locuim impreuna, simt ca traim doua vieti total separate, de ceva timp ma gandesc sa divortez si ma intorc acasa, nu pot spune ca il mai iubesc, singuratatea asta m-a distantat si racit foarte mult de el, dar el niciodata nu-si da seama cat de trista sunt cat de suparata sunt pe viata ca trece pe langa mine si imi pierd cei mai frumosi ani din viata asteptand pe cineva sa vina acasa. Este un baiat foarte bun, imi spune de sute de ori pe zi ca ma iubeste, ma ajuta la toate treburile in casa, dpdv-ul nu am ce sa-i reprosesz, dar sunt singura, si nu mai vreau sa fiu, vreau sa am o viata fericita, fara nopti in care ma bag in pat plangand singura. De o saptamana sunt singura este plecat si sunt distrusa, singuratatea asta ma ucide, as vrea sa divortez, nu mi-e frica sa o iau iar de la inceput, dar nu am curaj, ma gandesc tot la el, ma gandesc ca va suferi ma gandesc ca va pierde apartametul, pentru ca nu va face fata datoriilor singur, ma gandesc si iar ma gandesc, dar toate gandurile mele sunt sa nu-l ranesc pe el, nu ma pot gandi la mine, sa iau o decizie sa fiu si eu fericita sa ma gandesc si eu la mine asa cum se gandeste el la el sa-si faca un drum in viata in cariera de artist, m-am sacrificat prea mult pentru el si el nu realizeaza nu-si da seama cat de distrus asunt de singuratatea asta, cate ganduri imi fac cand el este plecat, nu pot fi sigura ca nu m-a mai inselat de atunci dar as putea spune ca nu , dar totusi gandurile exista si nu mai pot nu mai rezist, am nevoie de prieteni am nevoi de sfaturi am nevoi ca cineva sa ma ajute macar cu un sfat. POvestea este mult mai lunga si mai complicata pentru mine, si asa am scris destul dar sper ca poate cineva va avea rabdare si o va citi si ma va critica sa poate ma va sfatui.

De la: denis_3d25, la data 2011-12-11 15:53:40 : />
Daca intelegi, sti ce ai de facut... iar daca nu intelegi ... inseamna ca nu asculti destul ...

De la: kudika482080, la data 2011-12-10 16:44:36Va multumesc din suflet pentru cuvintele voastre, chiar imi dau putin curaj, ma fac sa ma gandesc mai mult la mine ma fac sa ma gandesc sa-i spun cu fermitate ca vreau divortul, dar ...pentru ca la mine intotdeauna este un dar..., ma gandesc sa o fac dupa sarbatori.
Ieri a venit acasa, dupa o saptamana in care ma suna si nu vorbea decat el la telefon, tot timpul ii inchideam telefonul in nas fara sa-i spun nimic, vb doar el. A venit acasa si eu in loc sa-l astept cu bucurie cum ar fi normal s-o fac, m-am purtat foarte rece cu el, asa imi este fire nu pot ascunde ceea ce simt, ceea ce sunt. Numai ca el nu ma vede, nu vede cat de trista si abatuta sunt, nu-si da seama ca ceva se intampla cu mine.Se poarta ca si cum totul ar fi normal, vine ma strange in brate si-mi spune de nenumarate ori ca ma iubeste dar eu nu fac decat sa-l resping si el nimic, abia daca am scos doua vorbe de ieri pana azi si el nimic.Cand este in preajma mea nu pot decat sa-l resping, dar cand nu este mi-as dori sa fie, si totul sa fie bine, dar stiu ca nu va fi.

De la: zdup, la data 2011-12-11 18:33:02wow, trebuie sa recunosc ca esti f greu de citit!

cred ca inca mai esti f atasata de sotul tau desi nu vrei sa o recunosti . si atunci de ce sa renunti? de ce sa te gandesti la divort cand ai putea sa incerci sa salvezi ceva?
daca nu te-ar fi afectat despartirea de el , nu cred ca te-ai mai fi gandit ce se va intampla cu casa( ca si-o va pierde) ..
mai spui ca te simti singura , ca nu mai ai prieteni ... mai , unii vin in viata noastra, la un mom dat poate pleaca ( in cazul tau distranta te-a indepartat de ei) .. de ce nu pui mana pe telefon sa iti suni vechile cunostinte? de ce nu incerci sa reiei legaturile cu ei ,chiar si de la distanta?
si nu in ultimul rand ... decat sa iti plangi de mila -noaptea cand te pui in pat - de ce nu incerci sa innozi noi relatii cu colegii de munca, sau pur si simplu iesi in parc, incearca sa cunosti oameni

De la: sudituC, la data 2011-12-18 08:34:14Ceva asemantor am trait si eu ALINUTA...insa au existat copii...la mijloc...si am suportat 19 ani...dupa care gata...am pus punct...dar tu?...tu de ce pierzi momente frumoase din viata?...pentru ce si cine?...pentru un egoist...un mitocan?!...cat ai crede probabil....ca il iubesti....crede-ma ca nu este asa...mai bine iubesti o carte de cat un om ca el.....cine a inselat odata...o va face negresit in orice moment va mai putea...sfatul meu este sa gandesti cat mai des si cat mai mult la o iesire din aceasta...complacere....si sa-l gasesti pe cel care te cauta dinnainte sa te cunosti cu actualul....clar!....esec...dar nu sfarsit