relatie - iubire cu o femeie cu 2 copii

barbatul varsator????pareri....

Despartire, impulsivitate

kudika_22896 Postat pe 6 Decembrie 2012 12:37
Dragi prieteni, Am si eu un of, dar sper sa aveti pentru mine cateva sfaturi bune, din propria voastra experienta de viata. Am cunoscut acum 4 ani sotia unui coleg de serviciu...prietena mea de atunci era colega cu mine si cu el (in apartamente diferite)..nu a fost nimic intre noi pana acum 2 ani decat lucruri colegiale - o aniversare, un gratar, o vizita ca si cuplu la spital cand a nascut, etc...cand ea a vrut sa se intoarca la munca, sotul ei m-a rugat sa dau un cv de al ei la hr, am recomandat-o la HR, care i-a gasit un loc de munca in acceasi companie..usor, usor..am inceput sa ne cunoastem mai bine, sa se aprinda o chimie intre noi, sa avem o relatie (prietena mea si sotul nu imi mai erau colegi) si intr-un final sa luam decizia ca vrem sa fim impreuna. Ea a divortat acum 1 an si jumatate, iar eu m-am despartit de prietena acum 2 luni, dupa o relatie de aproape 5 ani. Amandoi am ramas cu ceva sechele dupa aceste relatii - pt ea, fostul a fost primul barbat din viata ei, a cules-o de pa bancile liceului, i-a facut 2 copii (baieti - 3 si 7 ani), o neglija, era gelos, o considera doar mama pt copii si o femeie care este obligata sa-i suporte toate mofturile/placerile/toanele. Eu am incheiat relatia de 5 ani, in care mi-am dat seama dupa 3 ani ca nu e exact persoana langa care m-as fi vazut in viitor (extrem de posesiva, o luptatoare care avea intotdeauna dreptate si ultimul cuvant, pt care eram doar un trofeu)(fosta prietena era tot o femeie divortata, dupa un mariaj de 8 ani, respectivul fiind si singurul barbat din viata ei), dar am continuat sa sper si sa incerc sa fac relatia sa fie una normala si cu perspectiva (chiar am inceput in acest an un amplu proiect, sa ne construim o casa impreuna, sperand eu ca acest lucru ne va uni, dar din pacate a fost exact invers). Am fost in trecut si pe la un psiholog de cuplu, am ascultat impreuna si am incercat timp de 6 luni- 1 ani sa ne tinem de sfaturile si recomandarile acestuia, dar dupa aceasta perioada ne-am intors la aceleasi probleme/metehne. In fine, acum suntem efectiv impreuna de aproape 2 luni si incep sa ma confrunt cu o alta dilema, pentru care nu gasesc un raspuns interior, o rezolvare rapida. Sunt la capitolul in care incerc sa ma apropii de cei mici, care stau la parintii mei (vorbesc in fiecare seara cu ei, mergem in duminica pe la ei). Ei sunt ok, doar ca am impresia ca parintii o preseaza sa se linisteasca si sa preiau toate functiile de tata, tot ce nu a putut oferi tatal natural. Si acest lucru se vede si la ea, care incepe sa creeze presiune asupra mea ( aseara, ora 19.00, in drum spre casa - "in seara asta mergem sa dormim acolo, prima in noua formula"), in conditiile in care am senzatia ca nu sunt inca pregatit. Am rugat-o sa aiba rabdare si sa fie alaturi de mine, dar parca viteza cu care vrea ea sa se intample niste lucruri nu este exact ca a mea. Acum 3 saptamani i-am cunoscut parintii (tatal a tinut mortis sa-mi atraga atentia ca e o responsabilitate mare pe care mi-o asum, i-am raspuns ca stiu si ca impreuna cu ea sa avem puterea sa o depasim/asumam), acum 2 saptamani am petrecut o duminica intreaga cu cei mici - la joaca, la masa, prin parc, etc, iar acum 3 saptamani i-am invitat pe cei mici sa doarma la mine (de sambata dimineata pana duminica seara). Aseara in schimb, in drum spre casa, am fost anuntat ca mergem sa dormim acasa la ea, ca trebuie sa vina mos neculae la cei mici..in conditiile in care am agreat ca trecem ieri seara sa fim alaturi de ei, sa le punem cadourile in ghete, nicidecum ca dormim acolo...sa se mai linisteasca si parintii..ca lucururile sunt pe un fagas normal, ca relatia se consolideaza... Sincer, am fost extrem de deranjat ca am fost pus in fata unei astfel de situatii, fara sa exista un dialog/o consultare in prealabil, ne-am certat un pic, ea a plecat spre casa, dar pana la urma am facut o concesie si am acceptat sa merg si sa dorm acolo. Sincer, sunt momente cand simt ca fac parte din plan maret, in care am rolul principal, ca sunt intr-o piesa de teatru fara sa stiu partitura. In acest sens, am nevoie de cateva sfaturi..pentru a intelege si pentru a putea depasi aceasta situatie. PS. Eu nu am fost casatorit niciodata, nu am niciun copil, deci nu am fost niciodata in rolul de tata..si sincer am fost acuzat ca mi-e frica de angajamente, de a ma implica total intr-o relatie.
mica rectificare: 1. (in apartamente diferite) - in departamente diferite. 2. copii stau la parintii ei, care sunt mai tot timpul pe acasa, ii duc la scoala/gradinta, au grija de ei. Ea+fostul sot a locuit cu parintii si cu copii in aceeasi casa, (ei la parter, parintii la etaj).
kudika_22896 Postat pe 6 Decembrie 2012 12:45
De la: kudika_22896, la data 2012-12-06 12:37:47Dragi prieteni, Am si eu un of, dar sper sa aveti pentru mine cateva sfaturi bune, din propria voastra experienta de viata. Am cunoscut acum 4 ani sotia unui coleg de serviciu...prietena mea de atunci era colega cu mine si cu el (in apartamente diferite)..nu a fost nimic intre noi pana acum 2 ani decat lucruri colegiale - o aniversare, un gratar, o vizita ca si cuplu la spital cand a nascut, etc...cand ea a vrut sa se intoarca la munca, sotul ei m-a rugat sa dau un cv de al ei la hr, am recomandat-o la HR, care i-a gasit un loc de munca in acceasi companie..usor, usor........................................... Intr-adevar este o mare responsabilitate si un angajament destul de stresant si presant,nu mai spun faptul ca este permanent in conditiile acceptarii lui,sa cresti si sa educi doi copilasi,cu atat mai mult cu cat nu le esti tata biologic!!Este un act de curaj,si,pe de alta parte,este o actiune demna de lauda si apreciere!!! Insa,daca nu exista o relationare completa,intre voi doi si esti pus in fata faptului implinit,asta te-ar putea arunca in extrema negarii,neacceptarii situatiei date,dar impuse!!!Este evident faptul ca nu esti pregatit pentru o asumare de responsabilitati si pentru insusirea calitatii de tata vitreg!!!Nu-ti ramane decat sa discuti cu iubita ta toate aspectele relatiei voastre,si in special,pe cele ,care te nemultumesc in acest moment!!! Te afli intr-o relatie,da????Acceptandu-ti iubita,automat accepti si copilasii domniei sale,asta daca o iubesti cu adevarat!!!Numai ca ,pentru tine,nu a sosit momentul in care sa iei decizia de a le fi parinte,si aceasta problema trebuie sa o discuti cu mama lor!!!Evita discutiile in contradictoriu cu parintii ei,domniile sale nu ar trebui sa intervina in relatia voastra,este un aspect,pe care trebuie sa-l luati in calcul!!! Tot ceea ce ne-ai spus noua ,este imperios necesar sa discuti cu partenera ta,explica-i ce anume te deranjeaza,spune-i ca nu iti place sa fii fortat in luarea unei asemenea hotarari si sunt convinsa ca va intelege!!!!Copiii implica multe probleme de rezolvat,daca nu esti pregatit pentru asumarea si solutionarea lor este indicat sa nu agiti lucrurile!!Discuta cu mama copiilor!!!!

kudika_15804 Postat pe 6 Decembrie 2012 13:05
multumesc pentru sfat...sunt constient ca e un pachet mai complex...mama + copii..cu mama, ca si femeie, am o relatie frumoasa, normala...cu mult peste orice relatie anterioara...cu ea in calitate de mama e o mica problema...o simt ca nu vrea sa ma supere, ca incearca sa le aseze astfel incat sa fie bine...dar paradoxul vine din faptul ca daca in prima parte, ca femeie, comunicam foarte bine, in partea a doua se retrage in ea..si parca nu mai vrea sa comunice..acelasi incident l-am avut si saptamana trecuta..si am stat de vorba si am incercat sa-i explic cu ce ma lupt si ca am nevoie de timp pt a ma putea acomoda si asuma un rol destul de important pentru cei mici, nu neaparat de tata ci de model barbatesc, de omul care este langa mama lor.. ps. cand i-am spus mamei ca sunt fericit a fost extrem de bucuroasa, dar cand i-am spus ca are 2 copii mi-a zis simplu ca e mai bine sa "fug" ca e greu...ca sunt tanar si ca sunt si alte femei in aceasta lume care ar putea sa-mi aduca fericirea..sincer, nu vreau sa ma abitionez sa-i arat ca greseste, dar chiar nu e cazul in aceasta situatie.
kudika_22896 Postat pe 6 Decembrie 2012 15:38
De la: kudika_22896, la data 2012-12-06 15:38:28multumesc pentru sfat...sunt constient ca e un pachet mai complex...mama + copii..cu mama, ca si femeie, am o relatie frumoasa, normala...cu mult peste orice relatie anterioara...cu ea in calitate de mama e o mica problema...o simt ca nu vrea sa ma supere, ca incearca sa le aseze astfel incat sa fie bine...dar paradoxul vine din faptul ca daca in prima parte, ca femeie, comunicam foarte bine, in partea a doua se retrage in ea..si parca nu mai vrea sa comunice..acelasi incident l-am avut si saptamana trecuta..si am stat de vorba si am incercat sa-i explic cu ce ma lupt si ca am nevoie de timp pt a ma putea acomoda si asuma un rol destul de important pentru cei mici, nu neaparat de tata ci de model barbatesc, de omul care este langa mama lor.. ps. cand i-am spus mamei ca sunt fericit a fost extrem de bucuroasa, dar cand i-am spus ca are 2 copii mi-a zis simplu ca e mai bine sa "fug" ca e greu...ca sunt tanar si ca sunt si alte femei in aceasta lume care ar putea sa-mi aduca fericirea..sincer, nu vreau sa ma abitionez sa-i arat ca greseste, dar chiar nu e cazul in aceasta situatie. Da,partenerei tale ii este teama ca o sa te retragi din relatie ,si,drept urmare,actioneaza in consecinta,afisand acea retragere despre care aduci vorba!!!Dar este si usor egoista pentru ac nu vrea sa-ti acorde acel ragaz de timp,ai putea sa o intrebi cum anume ar proceda daca s-ar afla in situatia inversa,si in acest mod iti vei da seama de ceea ce simte si modul cum vede lucrurile!!!Reia discutia cu ea,explica-i ca iubirea ta ,fata de ea este un aspect nedemn de a fi neglijat,dar iti trebuie timp ca sa te poti pregati pentru exercitarea autoritatii de parinte si de croire a tiparului de barbat responsabil si obiectiv in relatia cu cei doi minori!!!!Este incerta in rabdarea,pe care trebuie sa o aiba intr-o astfel de situatie,este infrigurata de ideea ca s-ar putea sa refuzi acest angajament,si o inteleg pentru ca o femeie,care are doi copii,cu greu isi va gasi un barbat,care sa ii stea alaturi si care sa fie un bun parinte pentru copiii ei!!!Insista,dar cu tact si nu posesiv asupra acestui subiect de discutie,atat de intim si personal!!! In ceea ce-o priveste pe mama ta,are o doza de dreptate in ceea ce ti-a spus,dar trebuie sa fii ferm pe pozitie ,daca iti iubesti partenera si simti ca acei copii pot fi ca si ai tai!!!Nu ii permite mai mult decat are voie as intervina in viata voastra!!!Judeca la rece,analizeaza toate fatetele relatiei voastre,nu te pripi in decizii si judecati,caci aveti tot timpul din lume,pentru a va evalua viata de cuplu,copiii nu sunt jucarii si ei nu au nici vina in ceea ce priveste drama parintilor lor naturali!!!! Ideea finala---daca iti iubesti partenera,mai mult decat orice prejudecata si contraceptie aduse de cei din jurul vostru,revin-o asupra discutiei cu partenera ta,insuflandu-i siguranta,stabilitate,caci de acestea are nevoie in acest moment.Si lasati lucrurile sa "curga" in ritmul lor,nu le grabiti desfasurarea!!!!
kudika_15804 Postat pe 6 Decembrie 2012 15:54
Ce varsta ai?!Sotul meu este mai tanar decat mine cu 10 ani.Suntem casatoriti de 6si el nu a mai fost casatorit niciodata.Cand ne-am casatorit i-am spus ca eu sunt mai in varsta, ca peste n ani voi face riduri, ca avem conceptii diferita,dar in primul rand ca aveam doi copii majori ,casatoriti si daca vor avea probleme as fi dorit sa ma implic cat se poate fara a-l implica si pe el.El a spus ca doreste sa fim impreuna cu toate problemele care le am si ca ne vom sustine unul pe celalalt indiferent de situatie.Intr-adevar, sa tinut de cuvant, fapt ptr. care suntem si acum impreuna insa probabil asta tine si de vointa fiecaruia.I-mi iubeste nepotii la nebunie,cu fetele si ginerii mei se intelege f.b., dar din cate stiu eu, el a gasit in familia mea ceea ce i-a lipsit lui;o afectiune, o vb. buna.Asa ca discuta cu partenera ta ceea ce ai pe suflet ca sa stiti ce decizie sa luati.I-ti doresc sa ai parte de iubire si de ganduri bune.
kudika467548 Postat pe 6 Decembrie 2012 16:11
eu am 33 spre 34 de ani..ea are 31..eu leu,ea sagetator... sincer, nu vreau sa renunt la aceasta persoana, aduce fericirea in viata mea. Un alt paradox e ca reusim sa comunicam prin sms sau messenger, dar mai putin fata in fata. am deschis acest topic, dupa ce am incercat sa gasesc ceva materiale de citit pe net...dar sincer nu am gasit, mai mult am gasit depre relatia dintre o mama si un barbat. eventual daca puteti sa-mi recomandati ceva materiale de citit pt a intelege, dar nu materiale despre cum sa-ti cresti copilul sau despre psihologia copilului.
kudika_22896 Postat pe 6 Decembrie 2012 16:29
De la: kudika_22896, la data 2012-12-06 16:29:47eu am 33 spre 34 de ani..ea are 31..eu leu,ea sagetator... sincer, nu vreau sa renunt la aceasta persoana, aduce fericirea in viata mea. Un alt paradox e ca reusim sa comunicam prin sms sau messenger, dar mai putin fata in fata. am deschis acest topic, dupa ce am incercat sa gasesc ceva materiale de citit pe net...dar sincer nu am gasit, mai mult am gasit depre relatia dintre o mama si un barbat. eventual daca puteti sa-mi recomandati ceva materiale de citit pt a intelege, dar nu materiale despre cum sa-ti cresti copilul sau despre psihologia copilului. Domnule draga,daca iubita ta te face fericit,trebuie sa simti daca si copiii domniei sale iti aduc acelasi confort in suflet!!!!Cuplul vostru contine inca doua fiinte.a caror existenta este viabila,definitiva si irevocabila!!!Intotdeauna va trebui sa luati in calcul si cei doi copii,pe langa cei,pe care ,poate,ii veti avea impreuna,daca soarta va va fi favorabila!!!Este o mare responsabilitate,caci copiii implica foarte multe sacrificii,renuntari si compromisuri,daca consideri ca le vei putea face fata,mergeti pe drumul vostru comun,problema de acceptare este la tine,nicidecum la mama copiilor!!!Dar ,,,mai este un aspect de luat in analiza,,,,copiii te accepta,te tolereaza in viata lor,care le sunt reactiile la aparitia ta in familie????Este foarte important si acest aspect,caci copilasii sunt inca minori,deci vor evolua sub aripa voastra parinteasca!!!! Nu lua in calcul compatibilitatea data de predictiile astrale,nu cu ele vei servi cina zilnic!!!!! Nu exista articole de gen,poti insa solicita sfaturile unui psiholog,daca ai o astfel de posibilitate,ca informare vorbind!!! Ce iti dicteaza inima????Simti afinitate fata de acei copii sau doar fata de mama lor?????Daca nu simti oarecare afectiune fata de aceia,iti sugerez sa-ti reconsideri pozitia,caci nu este normal sa sacrificati niste copii,in favoarea voastra!!!!Oricare astfel de relatie aduce griji si temeri,ce tin de acomoditate,obisnuinta,comunicare cu persoane,care nu sunt naturale,din punct de vedere al paternitatii,nu este usor lucru sa accepti ceva,ce nu este al tau,decat,poate,din mare dragoste fata de acel ceva!!!!
kudika_15804 Postat pe 6 Decembrie 2012 16:44
De la: kudika_22896, la data 2012-12-06 16:29:47eu am 33 spre 34 de ani..ea are 31..eu leu,ea sagetator... sincer, nu vreau sa renunt la aceasta persoana, aduce fericirea in viata mea. Un alt paradox e ca reusim sa comunicam prin sms sau messenger, dar mai putin fata in fata. am deschis acest topic, dupa ce am incercat sa gasesc ceva materiale de citit pe net...dar sincer nu am gasit, mai mult am gasit depre relatia dintre o mama si un barbat. eventual daca puteti sa-mi recomandati ceva materiale de citit pt a intelege, dar nu materiale despre cum sa-ti cresti copilul sau despre psihologia copilului. As sfatui-o pe iubita ta sa fie mai rabdatoare cu tine si cu sine,se observa faptul ca nu si-a crescut singura copiii,fiind ajutata de catre parinti,ceea ce i-a redus foarte mult din capacitatea de intelegere a celorlalti!!!Cred ca nici cu copiii ei nu este rabdatoare,asa este????Se inchide in sine pentru ca nu este capabila sa tolereze timpul scurs!!!!Nu este ,nici ea,pregatita pentru viata,pe care v-o propuneti sa o traiti!!!!Reduceti din ajutorul parintilor ei si implicati-va ,mai mult ,in cresterea copiilor,asa veti invata sa fiti toleranti cu voi si cu ceilalti!!!!
kudika_15804 Postat pe 6 Decembrie 2012 16:49
sa o luam in ordine: - imi plac cei doi baieti..primul are 7 ani, este in clasa 1, e pasionat de gadgeturi:) si il vad/simt ca pot sa ma inteleg cu el. Vorbim de scoala, ne jucam impreuna, chiar e ok..cu el am gasit o cale de comunicare, acum nu pot decat sa o dezvoltat pentru a putea consolida aceasta legatura cel mic, are 3 ani, merge la gradinitza, si este un nazdravan...comunicarile cu el sunt sporadice..varsta nu ii asigura o comunicare si o constientizare a faptelor/cuvintelor:) ..am doar o mica problema cu el, seamana izbitor cu tatal sau, un artist cu motor si cu vise de macho, tatuat din cap in picioare, un om care a tocat banii parintilor si pe care nu l-a interesat niciodata implicarea si cresterea celor mici...doar la nivel declarativ, jocuri, prostii.. - mama a stat 4 ani cu cei mici...o asculta, doar ca aici aveti dreptate...la partea de rabdare mai are nevoie de timp. - parintii ei s-au implicat foarte mult pentru a compensa lipsa si implicarea tatalui..si in plus au fost si sunt finantatorii casei...casa e construita de tatal ei, facturile sunt platite de el, mancarea in casa este asigurata tot de el...
kudika_22896 Postat pe 6 Decembrie 2012 17:01
De la: kudika_22896, la data 2012-12-06 17:01:32sa o luam in ordine: - imi plac cei doi baieti..primul are 7 ani, este in clasa 1, e pasionat de gadgeturi:) si il vad/simt ca pot sa ma inteleg cu el. Vorbim de scoala, ne jucam impreuna, chiar e ok..cu el am gasit o cale de comunicare, acum nu pot decat sa o dezvoltat pentru a putea consolida aceasta legatura cel mic, are 3 ani, merge la gradinitza, si este un nazdravan...comunicarile cu el sunt sporadice..varsta nu ii asigura o comunicare si o constientizare a faptelor/cuvintelor:) ..am doar o mica problema cu el, seamana izbitor cu tatal sau, un artist cu motor si cu vise de macho, tatuat din cap in picioare, un om care a tocat banii parintilor si pe care nu l-a interesat niciodata implicarea si cresterea celor mici...doar la nivel declarativ, jocuri, prostii.. - mama a stat 4 ani cu cei mici...o asculta, doar ca aici aveti dreptate...la partea de rabdare mai are nevoie de timp. - parintii ei s-au implicat foarte mult pentru a compensa lipsa si implicarea tatalui..si in plus au fost si sunt finantatorii casei...casa e construita de tatal ei, facturile sunt platite de el, mancarea in casa este asigurata tot de el... Inteleg aspectele legate de contributia parintilor in familia doamnei tale,DAR am impresia ca s-a instaurat o anumita autoritate si autonomie asupra copiilor ceea ce nu este de acceptat!!Niciodata,mama este una singura si bunicii sunt in subsidiar!!!Este clara lipsa puterii de decizie a mamei copiilor in cresterea si educarea acestora,dar nu este tarziu sa se revendice pozitia fireasca,in care trebuie sa se afle ca parinte!!!!Inteleg neajunsurile zilelor de astazi,nevoile familiei,obstructionarea timpului liber disponibil,dar nu pot sa nu remarc si o oarecare delasare si comoditate pe linia materna,in ceea ce priveste educarea copiilor!!!Delimitati lucrurile,cat timp se mai poate face acest lucru!!!!!Copiii sunt ai iubitei tale si nicidecum ai parintilor materni,,este mare deosebire intre ajutorul acordat si impunerea in viata de familie!!! Ma bucura faptul ca te afli in relatii bune cu cei doi copii,sunt inca mici,deci se pot modela dupa un tipar impus de catre capii familiei,tu si mama lor!!!!Colaboreaza cu ei,intra in viata lor mai mult decat pana acum,Impreuna cu mama lor cautati sa condensati timpul petrecut cu copiii!!!Preluati fraiele in familie,numai asa veti stabili o ierarhie si o respectare a valorilor familiei!!!Continua relationarea cu acei copilasi!!!!
kudika_15804 Postat pe 6 Decembrie 2012 17:12
multumesc pentru sfaturi, seara buna!
kudika_22896 Postat pe 6 Decembrie 2012 18:17
De la: kudika_22896, la data 2012-12-06 18:17:36multumesc pentru sfaturi, seara buna! Pentru putin,asemenea!!Sa auzim de bine!!!!
kudika_15804 Postat pe 6 Decembrie 2012 18:42
Cred ca te cunosti destul de bine, ca sa stii ce sa faci in continuare! Pot sa-ti spun doar atat, ca este greu sa gasesti o persoana care sa te binedispuna, sa te faca sa razi sa-ti fie bine si alaturi de care sa te simti invincibil....sunt efecte miraculoase pentru suflet, pentru o inima incercata poate de multe esecuri sau iubiri in van....asadar, cu ce te impiedica cei doi copii?! Iubesti femeia trebuie sa-i iubesti si copii, acestia vin la pachet fie ca vrei tu sau nu!
rondina Postat pe 6 Decembrie 2012 19:39
in locul tau i-as sugera iubitei sa citeasca tot ce s-a postat aici asa ar afla desre framantarile tale si despre faptul ca doresti o rezolvare va constientiza ca tu nu ai "participat la greturile sarcinilor ei si nici la colicii pruncilor" tu ai brusc 2 copii maricei ei trebuie sa se acomodeze cu faptul ca tu esti tatal lor si tu cu faptul ca ei sunt copii tai trebuie rabdare si dragoste nu sunteti familie peste noapte asta se consolideaza in timp sper sa inteleaga sa nu te ai grabeasca si sunt convinsa ca din dragostea pt ea o sa ajungi sa indragesti si copii succes!
maria-ioana Postat pe 6 Decembrie 2012 20:16
aseara am avut o discutie pentru a gasi cea mai buna solutie de a depasi aceasta situatie si pentru a fi pe drumul bun, cel de consolidare si dezvoltare a relatiei. Fiecare si-a spus punctul de vedere, iar concluziile s-au rezumat in doua solutii: 1. in fiecare saptamana sa merga acasa 2 zile/nopti ca sa fie alaturi de ei si pentru a nu pierda contactul cu ei. Iar eu sa trec in weekend, pentru a se putea acomoda atat cei mici cat si eu cu noua situatie, noua formula. 2. varianta 1, dar cu mentiune ca sa merg si eu cu ea 2 zile/nopti pe saptamana. Desi am agreat ca pentru moment, prima varianta este cea mai buna si ca impreuna (cu multa rabdare, intelegere si timp) putem ajunge si la varianta 2, ea inclina mai mult catre varianta 2, considera ca prima varianta nu poate cuantificata in timp, iar un timp prea mare nu va face decat sa destrame totul dintre noi, sa intre intr-o monotonie. Mi-a reprosat ca nu o iubesc destul de mult, ca imi e frica, ca ridic tot felul de barieri in calea noastra, ca le procesez prea mult, etc. In concluzie, nu am ajuns prea departe. Dilema mea e daca in 2 saptamani (intr-unul am iesit duminica in parc/oras, iar in celelalt i-am invitat peste weekend sa doarma la mine de sambata dimineata pana duminica seara, vorbesc in fiecare seara cu cei mici) am ajuns aici, nu e o graba? Mi-e teama ca grabesc niste lucruri, ca fac niste compromisuri/concesii, care nu fac decat sa se intoarca mai tarziu si sa devina o piatra de moara pt aceasta relatie. Sincer, nu vreau sa ma mut acolo...din 2 motive, 1 - nu as putea sa fiu ca fostul intr-o mare relatie - cu ea, cu cei mici, cu parintii, cu cumnatul, etc...2 - am propria mea casa, cu catei si cu gradina..cu lucururi care imi place sa le fac pe langa casa..asta imi aduce relaxarea si linistea dupa o zi de munca. Sincer vreau, dar nu vreau la viteza ei..am simtit in aceasta perioada ca sunt fortat, impins si pus in fata unor lucruri/fapte care ma implica direct dar despre care nu am vorbit/lamurit/clarificat..
kudika_22896 Postat pe 7 Decembrie 2012 09:54
iubesc femeia, de asta miercuri cand la ora 7 seara mi-a zis ca vom merge sa dormim acolo, desi stiam ca doar vom trece in vizita, am acceptam intr-un final sa merg..sa fim alaturi de cei mici..am incercat sa-i explic..ca apropierea mea fata de cei mici se face cu timpul..un weekend la munte, un weekend la mare, o vizita la prieteni cu copii, sarbatorile impreuna, etc.. pe de o parte, imi spune ca ma iubeste si ca ii vine greu sa stea departe de mine doua zile, iar in partea cealalta in spune ca cea mai buna solutie ar fi sa merg cu ea 2 zile pe saptamana acolo. I-am spus ca o inteleg ca nu a mai trecut prin asta nici ea si nici eu, ca vreau/vrem sa mergem inainte...dar parca vorbesc cu 2 oamenii - femeia si mama...care se lupta in interiorul ei.
kudika_22896 Postat pe 7 Decembrie 2012 10:05
De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 09:54:44aseara am avut o discutie pentru a gasi cea mai buna solutie de a depasi aceasta situatie si pentru a fi pe drumul bun, cel de consolidare si dezvoltare a relatiei. Fiecare si-a spus punctul de vedere, iar concluziile s-au rezumat in doua solutii: ........................................... Da,se pare ca avantajul vostru,si anume acela ca aveti amandoi locuinta,se intoarce impotriva voastra,dat fiind faptul ca niciunul dintre voi nu poate renunta la resedinta, in favoarea celuilalt!!!Ce se poate face in acest caz???Nu prea multe lucruri!!! Sa incepem cu inceputul!!!! Prima varianta este valabila,dar pentru un interval de timp scurt ca durata!!De ce?Pentru ca nu va aduce nimic bun in relatia voastra,procedand astfel,nu veti avea o viziune clara si o evaluare corecta a dezvoltarii voastre ca parinti,atunci cand se ia o astfel de hotarare,copiii trebuie sa va aiba alaturi de ei in permanenta!!!Va interveni o obisnuinta si ,intr-adevar, o monotonie nedorite!!!Nu este o cale de urmat,veti fi amandoi nemultumiti,iar copiii vor fi debusolati!!Cuplul inseamna comuniune,ori aceasta nu va exista nici in ambele variante de coabitare!!! Referitor la a doua varianta,,aceasta ar fi ca o adaugare la prima solutie,dar tot temporara,observ ca niciunul dintre voi doi nu ia masuri radicale,in sensul locuirii impreuna,intr-un singur domiciliu ,la care sa adaugati si prezenta zilnica a copiilor!! As sugera ca oricare dintre cele doua variante ,daca ramaneti la acestea,sa o aplicati,dar doar pentru o perioada scurta de timp!!! Ti s-au adus niste acuzatii,nu stiu cat de valabile sunt,dar iti simt nesiguranta,temerea si teama de a te angaja la asemenea transmutari,iti trebuie mai mult timp sau,chiar mai grav,,nu vei fi niciodata de acord cu asa ceva,in ciuda sentimentelor fata de mama copiilor! Daca consideri sau simti ca faci concesii impotriva vointei tale depline,nu le mai face,discuta deschis cu mama copiilor si explica-i neputinta ta,in caz contrar,te vei impovara cu nemultumiri inutile!!!Nu ,nu este graba,este doar un debut firav!!!Dar trebuie sa intelegeti un lucru,amandoi,PARINTI PASAGERI,SEZONIERI NU EXISTA!!!Nu puteti fi parinti ocazionali,sporadici sau de weekend,nu asta vor copiii,nu lasati totul pe spatele bunicilor,nu asa este normal,voi trebuie sa va implicati in vietile copiilor!!! Cum as proceda eu????? Mi-as lua copiii si m-as muta la tine,mi-as asuma rolul de parinte permanent,as ruga parintii sa ne ajute cu luatul copiilor de la gradinita si scoala,daca tot vor sa ajute si m-as acomoda ,din mers, cu noul ritm de functionare a familiei!!!Copii au nevoie de ambii parinti pentru a se obisnui cu noul climat al cuplului vostru!!!Parerea mea!! Iubita ta a devenit dependenta de parintii ei,daca nu constientizeaza acest lucru,,,veti avea mari probleme!!!
kudika_15804 Postat pe 7 Decembrie 2012 10:36
De la: kudika_15804, la data 2012-12-07 10:36:46 De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 09:54:44aseara am avut o discutie pentru a gasi cea mai buna solutie de a depasi aceasta situatie si pentru a fi pe drumul bun, cel de consolidare si dezvoltare a relatiei. Fiecare si-a spus punctul de vedere, iar concluziile s-au rezumat in doua solutii: ........................................... Da,se pare ca avantajul vostru,si anume acela ca aveti amandoi locuinta,se intoarce impotriva voastra,dat fiind faptul ca niciunul dintre voi nu poate renunta la resedinta, in favoarea celuilalt!!!Ce se poate face in acest caz???Nu prea multe lucruri!!! Sa incepem cu inceputul!!!! Prima varianta este valabila,dar pentru un interval de timp scurt ca durata!!De ce?Pentru ca nu va aduce nimic bun in relatia voastra,procedand astfel,nu veti avea o viziune clara si o evaluare corecta a dezvoltarii voastre ca parinti,atunci cand se ia o astfel de hotarare,copiii trebuie sa va aiba alaturi de ei in permanenta!!!Va interveni o obisnuinta si ,intr-adevar, o monotonie nedorite!!!Nu este o cale de urmat,veti fi amandoi nemultumiti,iar copiii vor fi debusolati!!Cuplul inseamna comuniune,ori aceasta nu va exista nici in ambele variante de coabitare!!! Referitor la a doua varianta,,aceasta ar fi ca o adaugare la prima solutie,dar tot temporara,observ ca niciunul dintre voi doi nu ia masuri radicale,in sensul locuirii impreuna,intr-un singur domiciliu ,la care sa adaugati si prezenta zilnica a copiilor!! As sugera ca oricare dintre cele doua variante ,daca ramaneti la acestea,sa o aplicati,dar doar pentru o perioada scurta de timp!!! Ti s-au adus niste acuzatii,nu stiu cat de valabile sunt,dar iti simt nesiguranta,temerea si teama de a te angaja la asemenea transmutari,iti trebuie mai mult timp sau,chiar mai grav,,nu vei fi niciodata de acord cu asa ceva,in ciuda sentimentelor fata de mama copiilor! Daca consideri sau simti ca faci concesii impotriva vointei tale depline,nu le mai face,discuta deschis cu mama copiilor si explica-i neputinta ta,in caz contrar,te vei impovara cu nemultumiri inutile!!!Nu ,nu este graba,este doar un debut firav!!!Dar trebuie sa intelegeti un lucru,amandoi,PARINTI PASAGERI,SEZONIERI NU EXISTA!!!Nu puteti fi parinti ocazionali,sporadici sau de weekend,nu asta vor copiii,nu lasati totul pe spatele bunicilor,nu asa este normal,voi trebuie sa va implicati in vietile copiilor!!! Cum as proceda eu????? Mi-as lua copiii si m-as muta la tine,mi-as asuma rolul de parinte permanent,as ruga parintii sa ne ajute cu luatul copiilor de la gradinita si scoala,daca tot vor sa ajute si m-as acomoda ,din mers, cu noul ritm de functionare a familiei!!!Copii au nevoie de ambii parinti pentru a se obisnui cu noul climat al cuplului vostru!!!Parerea mea!! Iubita ta a devenit dependenta de parintii ei,daca nu constientizeaza acest lucru,,,veti avea mari probleme!!! sa incepem cu inceputul,esti penibila,stai ca tata la munca sa citesti povesti pe net si sa spui numai tampenii
kudika_22056 Postat pe 7 Decembrie 2012 10:45
Multumesc pentru sfaturi, astept in continuare sfaturi constructive si nu atacuri la persoana, jigniri sau alte forme/moduri de manifestare ce nu au legatura cu subiectul.
kudika_22896 Postat pe 7 Decembrie 2012 11:06
De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 11:06:00Multumesc pentru sfaturi, astept in continuare sfaturi constructive si nu atacuri la persoana, jigniri sau alte forme/moduri de manifestare ce nu au legatura cu subiectul. eu nu vb cu tn ma te a bagat cnva in seama
kudika_22056 Postat pe 7 Decembrie 2012 11:08
De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 10:05:36iubesc femeia, de asta miercuri cand la ora 7 seara mi-a zis ca vom merge sa dormim acolo, desi stiam ca doar vom trece in vizita, am acceptam intr-un final sa merg..sa fim alaturi de cei mici..am incercat sa-i explic..ca apropierea mea fata de cei mici se face cu timpul..un weekend la munte, un weekend la mare, o vizita la prieteni cu copii, sarbatorile impreuna, etc.. pe de o parte, imi spune ca ma iubeste si ca ii vine greu sa stea departe de mine doua zile, iar in partea cealalta in spune ca cea mai buna solutie ar fi sa merg cu ea 2 zile pe saptamana acolo. I-am spus ca o inteleg ca nu a mai trecut prin asta nici ea si nici eu, ca vreau/vrem sa mergem inainte...dar parca vorbesc cu 2 oamenii - femeia si mama...care se lupta in interiorul ei. Sincer daca o iubeai cu adevarat acceptai si copiii cu tine in casa. Ea este mama si nu stii ce este in sufletul ei cand este nevoita sa se imparta intre barbat si copii. De aceea ea are o viteza mai mare ca a ta in ceea ce priveste relatia ta cu baieteii. Tu ai stiut de la inceput in ce te bagi si daca o accepti pe ea trebuie sa-i accepti si copiii pt ca mama impreuna cu "puii" ei sunt un tot unitar. Daca nu te simti in stare sa ai responsabilitati atunci ea nu este femeia potrivita pentru tine.
dienuscha Postat pe 7 Decembrie 2012 11:16
De ce nu luati copii la voi (adica la tine acasa), angajati o bona care sa-i duca/aduca la/de la gradi/scoala, sfarsiturile de saptamana sa si le petreaca cu bunicii (ma refer la copii)... In felul asta ramai si tu in cuibul tau si se linisteste si ea ca este impreuna cu copii.
luchianramona Postat pe 7 Decembrie 2012 11:22
nu am spus ca nu as accepta copii in casa, alaturi de mine si de ea, dar momentan nu am spatiu..inteleg solidaritatea feminina, dar vreau, cu sprijinul vostru, sa o inteleg, si eventual sa gasesc cea mai buna solutie pentru a deveni in mod firesc si normal o familie. Ea sta cu mine de aproape de 2 luni, cu mici intreruperi pt a fi acasa cu cei mici...totusi, relatia a crescut in cursul acestui an, iar de 2 luni suntem efectiv impreuna, iar de 3 saptamani au aparut si cei mici in schema, ca ceva firesc..nu am negat, nu m-am ascuns, nu am fugit...i-am cunoscut pe cei mici si am inceput sa comunic cu ei. Asadar, va rog fara solutii radicale, ca nu cred ca e o rezolvare pt mine...
kudika_22896 Postat pe 7 Decembrie 2012 11:49
De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 11:49:08nu am spus ca nu as accepta copii in casa, alaturi de mine si de ea, dar momentan nu am spatiu..inteleg solidaritatea feminina, dar vreau, cu sprijinul vostru, sa o inteleg, si eventual sa gasesc cea mai buna solutie pentru a deveni in mod firesc si normal o familie. Ea sta cu mine de aproape de 2 luni, cu mici intreruperi pt a fi acasa cu cei mici...totusi, relatia a crescut in cursul acestui an, iar de 2 luni suntem efectiv impreuna, iar de 3 saptamani au aparut si cei mici in schema, ca ceva firesc..nu am negat, nu m-am ascuns, nu am fugit...i-am cunoscut pe cei mici si am inceput sa comunic cu ei. Asadar, va rog fara solutii radicale, ca nu cred ca e o rezolvare pt mine... Ca sa o intelegi pe iubita ta,ar trebui sa te transpui in locul ei,macar pret de cateva minute,sa fii femeie,iubita si mama in acelasi timp,ceea ce nu cred ca se poate,decat,poate,imaginativ,intuitiv!!! Daca nu exista spatiu suficient la tine,nu-ti ramane decat sa te muti in locuinta domniei sale,este o varianta plauzibila,dar asta inseamna sa renunti la micile placeri personale!!!Poti face acest lucru???Nu poti convietui cu ea,dar fara copilasi,nu este drept!!!Deci incearca sa lasi,tu,de la tine,in favoarea iubirii dintre voi doi,altfel nu vad solutionarea problemei tale!!!Nu ai locuinta adecvata,treci in partea cealalta,ce conteaza mai mult pentru tine,,iubirea fata de ea si copii sau tabieturile,obisnuintele tale zilnice???Toate acestea vin si imi intaresc convingerea ca nu esti pregatit sa locuiti, cu totii,in aceeasi locatie!!!Ti-e teama de aceasta mutare,,,care s-ar putea ,ca pentru tine sa fie o piatra de moara!!!Stiu,totul porneste din suflet,,deschide-l,domnule!!!
kudika_15804 Postat pe 7 Decembrie 2012 12:06
De la: kudika_15804, la data 2012-12-07 12:06:48 De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 11:49:08nu am spus ca nu as accepta copii in casa, alaturi de mine si de ea, dar momentan nu am spatiu..inteleg solidaritatea feminina, dar vreau, cu sprijinul vostru, sa o inteleg, si eventual sa gasesc cea mai buna solutie pentru a deveni in mod firesc si normal o familie. Ea sta cu mine de aproape de 2 luni, cu mici intreruperi pt a fi acasa cu cei mici...totusi, relatia a crescut in cursul acestui an, iar de 2 luni suntem efectiv impreuna, iar de 3 saptamani au aparut si cei mici in schema, ca ceva firesc..nu am negat, nu m-am ascuns, nu am fugit...i-am cunoscut pe cei mici si am inceput sa comunic cu ei. Asadar, va rog fara solutii radicale, ca nu cred ca e o rezolvare pt mine... Ca sa o intelegi pe iubita ta,ar trebui sa te transpui in locul ei,macar pret de cateva minute,sa fii femeie,iubita si mama in acelasi timp,ceea ce nu cred ca se poate,decat,poate,imaginativ,intuitiv!!! Daca nu exista spatiu suficient la tine,nu-ti ramane decat sa te muti in locuinta domniei sale,este o varianta plauzibila,dar asta inseamna sa renunti la micile placeri personale!!!Poti face acest lucru???Nu poti convietui cu ea,dar fara copilasi,nu este drept!!!Deci incearca sa lasi,tu,de la tine,in favoarea iubirii dintre voi doi,altfel nu vad solutionarea problemei tale!!!Nu ai locuinta adecvata,treci in partea cealalta,ce conteaza mai mult pentru tine,,iubirea fata de ea si copii sau tabieturile,obisnuintele tale zilnice???Toate acestea vin si imi intaresc convingerea ca nu esti pregatit sa locuiti, cu totii,in aceeasi locatie!!!Ti-e teama de aceasta mutare,,,care s-ar putea ,ca pentru tine sa fie o piatra de moara!!!Stiu,totul porneste din suflet,,deschide-l,domnule!!! penibila ca de obicei,unei femei daca ar renunta la tot pentru un barbat i ai zice contrariul,nu esti altcva decat stupida
kudika_22056 Postat pe 7 Decembrie 2012 12:23
De la: kudika_22056, la data 2012-12-07 12:23:09 De la: kudika_15804, la data 2012-12-07 12:06:48 De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 11:49:08nu am spus ca nu as accepta copii in casa, alaturi de mine si de ea, dar momentan nu am spatiu..inteleg solidaritatea feminina, dar vreau, cu sprijinul vostru, sa o inteleg, si eventual sa gasesc cea mai buna solutie pentru a deveni in mod firesc si normal o familie. Ea sta cu mine de aproape de 2 luni, cu mici intreruperi pt a fi acasa cu cei mici...totusi, relatia a crescut in cursul acestui an, iar de 2 luni suntem efectiv impreuna, iar de 3 saptamani au aparut si cei mici in schema, ca ceva firesc..nu am negat, nu m-am ascuns, nu am fugit...i-am cunoscut pe cei mici si am inceput sa comunic cu ei. Asadar, va rog fara solutii radicale, ca nu cred ca e o rezolvare pt mine... Ca sa o intelegi pe iubita ta,ar trebui sa te transpui in locul ei,macar pret de cateva minute,sa fii femeie,iubita si mama in acelasi timp,ceea ce nu cred ca se poate,decat,poate,imaginativ,intuitiv!!! Daca nu exista spatiu suficient la tine,nu-ti ramane decat sa te muti in locuinta domniei sale,este o varianta plauzibila,dar asta inseamna sa renunti la micile placeri personale!!!Poti face acest lucru???Nu poti convietui cu ea,dar fara copilasi,nu este drept!!!Deci incearca sa lasi,tu,de la tine,in favoarea iubirii dintre voi doi,altfel nu vad solutionarea problemei tale!!!Nu ai locuinta adecvata,treci in partea cealalta,ce conteaza mai mult pentru tine,,iubirea fata de ea si copii sau tabieturile,obisnuintele tale zilnice???Toate acestea vin si imi intaresc convingerea ca nu esti pregatit sa locuiti, cu totii,in aceeasi locatie!!!Ti-e teama de aceasta mutare,,,care s-ar putea ,ca pentru tine sa fie o piatra de moara!!!Stiu,totul porneste din suflet,,deschide-l,domnule!!! penibila ca de obicei,unei femei daca ar renunta la tot pentru un barbat i ai zice contrariul,nu esti altcva decat stupida Scumpete, si tu esti la serviciu si stai pe kudika....partea proasta la tine este ca tu stai cu niciun folos. Mai bine incearca sa dai si tu solutii, sfaturi ca si Curcubeu si nu te mai baga ca musca in rahat!
dienuscha Postat pe 8 Decembrie 2012 07:36
De la: dienuscha, la data 2012-12-08 07:36:33 De la: kudika_22056, la data 2012-12-07 12:23:09 De la: kudika_15804, la data 2012-12-07 12:06:48 De la: kudika_22896, la data 2012-12-07 11:49:08nu am spus ca nu as accepta copii in casa, alaturi de mine si de ea, dar momentan nu am spatiu..inteleg solidaritatea feminina, dar vreau, cu sprijinul vostru, sa o inteleg, si eventual sa gasesc cea mai buna solutie pentru a deveni in mod firesc si normal o familie. Ea sta cu mine de aproape de 2 luni, cu mici intreruperi pt a fi acasa cu cei mici...totusi, relatia a crescut in cursul acestui an, iar de 2 luni suntem efectiv impreuna, iar de 3 saptamani au aparut si cei mici in schema, ca ceva firesc..nu am negat, nu m-am ascuns, nu am fugit...i-am cunoscut pe cei mici si am inceput sa comunic cu ei. Asadar, va rog fara solutii radicale, ca nu cred ca e o rezolvare pt mine... Ca sa o intelegi pe iubita ta,ar trebui sa te transpui in locul ei,macar pret de cateva minute,sa fii femeie,iubita si mama in acelasi timp,ceea ce nu cred ca se poate,decat,poate,imaginativ,intuitiv!!! Daca nu exista spatiu suficient la tine,nu-ti ramane decat sa te muti in locuinta domniei sale,este o varianta plauzibila,dar asta inseamna sa renunti la micile placeri personale!!!Poti face acest lucru???Nu poti convietui cu ea,dar fara copilasi,nu este drept!!!Deci incearca sa lasi,tu,de la tine,in favoarea iubirii dintre voi doi,altfel nu vad solutionarea problemei tale!!!Nu ai locuinta adecvata,treci in partea cealalta,ce conteaza mai mult pentru tine,,iubirea fata de ea si copii sau tabieturile,obisnuintele tale zilnice???Toate acestea vin si imi intaresc convingerea ca nu esti pregatit sa locuiti, cu totii,in aceeasi locatie!!!Ti-e teama de aceasta mutare,,,care s-ar putea ,ca pentru tine sa fie o piatra de moara!!!Stiu,totul porneste din suflet,,deschide-l,domnule!!! penibila ca de obicei,unei femei daca ar renunta la tot pentru un barbat i ai zice contrariul,nu esti altcva decat stupida Scumpete, si tu esti la serviciu si stai pe kudika....partea proasta la tine este ca tu stai cu niciun folos. Mai bine incearca sa dai si tu solutii, sfaturi ca si Curcubeu si nu te mai baga ca musca in rahat! scumpetee lu a mmi ai cucu n brate eu nu ma duc la serviciu si in lok sa muncesc stau toata ziua pe site sa aberez ca curcubeaica,solutii crede ti voi ca dati ca aveti mintea tumefiata scumpete,,exemplul de fata ii zice sa lase tot pentru aia ea necunoscando macar cunoscand doar ce spune el desprea ea,asa cum am zis mai sus daca era o femeie in locul lui ii zicea sa nu lase tot pentru un barbat ,este o penibila si voi pi z dele astea flausate la fel
kudika_22056 Postat pe 8 Decembrie 2012 09:38
Cred ca te-ai legat la cap cand nu te durea Doi copii inseamna o mare responsabilitate. Nu e ca si cum ai avea un animalut de companie pe care trebuie sa-l plimbi din cand in cand. Numai cine n-a avut de-a face nu stie... Trebuie educati,intretinuti, pedepsiti cand devin obraznici etc. Femeia asta nu e doar amanta, e mama... Si-o mama isi pune intotdeauna copilul mai presus de barbati.
Micaell Postat pe 8 Decembrie 2012 10:05
nu cred ca o sa poti intelege o mama...e greu pt ea asa cum iti e greu si tie...ceea ce face ea e sa grabeasca putin ,nu stiu cum sa spun,apropierea intre tine si copii,vrea sa simta familie,caldura,intelegere,vrea sa te vada cu copii jucindute si vb ,e prea mult poate pt tine,ea ca mama e pusa la mijloc si tot timpul va trebui sa renunte pt o noapte la tine sau la copii,asta pina esti tu pregatit sa i primesti in viata ta...cred ca tu ar trebui sa te gindesti serios daca esti pregatit...atunci cinddevi parinte,egal cum,responsabilitatile nu tin doar de fond financiar,atunci nu ai concediu,esti 24-24 tata....te mai iubesti si pe ascumns,mai renunti si la bucatica de ciocolata,mai la un meci...etc...egoismul dispare si ii ia locul dragostea neconditionata pt copii astia..acum tu...crezi ca i poti iubi?ea tot timpul o sa i puna inaintea ta...si sint 100% convinsa ca ea vrea un barbat pt ea care sa o iubeasca si care sa i respecte copii...asa vad eu situatia....
selin32 Postat pe 8 Decembrie 2012 14:40

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
Barbatul imatur: incantare sau dezgust???	72	De la: 12 Septembrie 2013 23:49
decizie pentru viata	117	De la: -Allexa- 19 Februarie 2015 13:24
l	5	De la: Barbie30 14 Septembrie 2010 18:09

cele mai importante calitati?	308	De la: kudika_963026 28 Aprilie 2014 14:43
RARSPUNS URGENT	12	De la: elenacortojan 11 Februarie 2010 16:50