Ne iubim dar nu putem fi impreuna

Voteaza:
 
necunoscut Avatarul lui necunoscut

1 mesaj
Membru din: 1/01/1970

Totul a început in urma cu mai bine de jumătate de an ... eram intr o relație de trei ani dar care nu ducea nicăieri... eu o femeie realizată cu un băiat major , el la fel de realizat cu familie de dragul copilului,soldat cu misiuni peste care am trecut impreuna ... ii spuneam mereu ca m am săturat oarecum de viata asta si ca intr o zi voi pune punct ... asa a si fost ... am cunoscut un alt barbat prin intermediul faimoase rețele de socializare , am discutat foarte deschis unul cu celalalt el vroia o schimbare in viata lui la fel ca si mine ... ne am intalnit la două săptămâni după ce ne am cunoscut la pădure..
Era primavara, flori, natura se trezise si noi o dată cu ea ..
O întâlnire ca intre doi adolescenti as spune eu, asa am privit o , am acceptat o cu speranța că totul va fi bine pe viitor, doream altceva de la viata nu sa mai fiu o umbră, rutina era cea care ma omora si ma ofilea pe fiecare zi... după cafeaua băută în aer liber si discutând mai multe mi a propus sa merg la brașov,el era detașat acolo... zis si facut. Acel weekend mi a marcat viata,nici9data nu am avut parte de ce ca mai frumos, nu m am simtit niciodată atât de vie , cand am plecat am simtit ca mi se rupe ceva din mine ... Acel ceva l a simtit si el..
Si a luat concediu, urmând să bage divorț iar eu sa închei relatia care ma macină sufletește si nu vedeam scăpare... la rândul său are o fata care se cunoaste cu băiatul meu, fiind amândoi din aceeași zona,prieteni comuni...
În aprilie deja eram impreuna mutați privind spre viitor încrezători cu planuri ,visuri... eram desprinși parca dintr o poveste ... fosta soție nu accepta ceea ce se întâmplă, prin orice mijloace încerca să l readucă inapoi... gata nu m a acceptat, mai mult s a stricat si relatia de prietenie pe care i avea cu băiatul meu..
Dar noi eram hotărâți să luptăm fie ce o fi... il vedeam gânditor, simțeam că l apasa ceva, se trezea noaptea si mi spunea ca nu vrea sa ma piardă... se făceau 9resiuni mari asupra lui din partea fetei că spunea că a abandonat o, pana intr o zi cand a făcut o cădere de calciu si a trebuit sa meargă la spital... de atunci lucrurile s au schimbat, a rămas alături de ea acasă câteva zile di de fosta..
Fapt ce i a dat curaj, a avut o nunta la care a trebuit să meargă cu fata dar a mers si ea, ul vedeam din ce in ce mai abătut, imi spunea ca nu vrea sa ma piardă, sa lupt in continuare ... eram foarte debusolata, nu stiam ce sa mai cred... a urmat alta nunta la o săptămână unde a mers tot cu fata su cu ea... începeam să mi pierd încrederea din ce in ce mai mult ... oana intr i zi cand a spus că se intoarce acasa ca fata u a spus că dacă o iubeste sa renunte la mine ... ma intreb oare ce am gresit pt ce a trebuit să mi se întâmple toate astea? Ca am vrut să fiu fericita si m am ales cu un gust amar? Iar odată cu el am pierdut tot..
Serviciu,demnitate, incredere,speranța... am avut atâta incredere un mine,în el,în noi și am refuzat să cred că in viata exista si astfel de oameni...
Raporteaza abuz de limbaj